PLATROX 300mg capsule prospect medicament

PLATROX 300 mg capsule

Fiecare capsulă conţine triflusal 300 mg.

Capsule transparente de mărime 1, care conţin o pulbere albă până la aproape albă.

Profilaxia secundară, după un prim eveniment coronarian sau cerebrovascular ischemic, a:

- infarctului miocardic

- anginei pectorale stabile sau anginei pectorale instabile

- accidentului vascular cerebral non-hemoragic sau accidentului vascular cerebral ischemic tranzitor.

Doza recomandată este de 600 mg triflusal pe zi, administrată ca doză unică sau în două prize sau 900 mg pe zi, administrată divizat în trei prize.

Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani nu au fost stabilite.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică

Experienţa clinică privind utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică este limitată, de aceea este recomandată prudenţă atunci când tratamentul este administrat la aceste categorii de pacienţi.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul terminal cărora li se efectuează şedinţe de hemodializă convenţională, concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit activ al triflusalului, HTB (acidul 2-hidroxi-4-(trifluorometil)benzoic), nu au înregistrat modificări semnificative înainte şi după dializă şi, ca urmare, nu este necesară ajustarea dozelor.

Capsulele se înghit întregi, cu o cantitate suficientă de apă.

Este recomandat ca triflusal să fie administrat în timpul meselor.

Triflusal este contraindicat la pacienţii cu:

- hipersensibilitate la triflusal, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

- ulcer gastro-duodenal activ sau antecedente de ulcer gastro-duodenal complicat;

- diateză hemoragică.

Insuficienţă renală sau hepatică: experienţa este limitată. La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiul terminal cărora li se efectuează şedinţe de hemodializă convenţională, concentraţiile plasmatice ale principalului metabolit activ al triflusalului, HTB (acidul 2-hidroxi-4-(trifluorometil)benzoic) pre şi post-dializă sunt similare (vezi pct. 4.2).

Riscul de sângerare: cu toate că în studiile clinice triflusalul a determinat complicaţii hemoragice cu o frecvenţă mică, trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care pot avea risc de sângerare ca urmare a unor traume sau a unor condiţii patologice. Medicamentele care pot produce sângerări (acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)) trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii care sunt trataţi cu triflusal (vezi pct. 4.5).

Dacă pacientului trebuie să i se efectueze o procedură chirurgicală, riscul de sângerare trebuie evaluat şi, dacă este considerat necesar, tratamentul cu triflusal trebuie întrerupt cu 7 zile anterior intervenţiei chirurgicale.

Studiile de legare de proteinele plasmatice efectuate in vitro au arătat că fracţiunea liberă a HTB (principalul metabolit activ al triflusalului) creşte în prezenţa AINS. În plus, concentraţiile plasmatice crescute ale HTB cresc fracţiunile libere şi, ca urmare, este posibil să potenţeze efectele AINS, glisentidei şi warfarinei (vezi pct. 5.2). Poate fi necesară ajustarea dozelor acestor medicamente atunci când sunt administrate concomitent cu triflusal.

Siguranţa administrării triflusal concomitent cu medicamente trombolitice (rt-PA şi streptokinază) a fost evaluată la pacienţii cu infarct miocardic acut. Incidenţa hemoragiei intracraniene a fost mai mică, comparativ cu pacienţii trataţi cu o asociere de AAS şi medicamente trombolitice (0,1% comparativ cu 1,1%, p=0,04) (vezi pct. 5.1).

Triflusal poate potenţa acţiunea anti-diabeticelor orale. Poate fi necesară modificarea dozei medicamentelor anti-diabetice orale.

Nu există date clinice referitoare la expunerea la triflusal în timpul sarcinii. Studiile efectuate la animale nu au indicat efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală. Trebuie evaluat raportul risc/beneficiu atunci când medicamentul este administrat femeilor gravide.

Nu este cunoscut dacă triflusal este eliminat în laptele matern. Trebuie evaluat raportul risc/beneficiu atunci când medicamentul este administrat femeilor care alăptează.

Triflusal nu influențează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent afectează tractul gastro-intestinal şi, de obicei, dispar după câteva zile, chiar dacă tratamentul este continuat.

Reacţiile adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe, împreună cu frecvenţa lor de apariţie, sunt următoarele:

Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente

Tulburări hematologice Anemie și limfatice Epistaxis

Hematom

Purpură

Sângerări gingivale

Tulburări ale sistemului Cefalee Confuzie nervos Vertij

Ameţeli

Disgeuzie

Tulburări acustice şi Tinitus vestibulare Hipoacuzie

Tulburări cardiace Accident vascular cerebral ischemic tranzitor

Tulburări vasculare Hipertensiune arterială

Hemoragie cerebrală

Tulburări respiratorii, Dispnee toracice şi mediastinale Infecţii ale căilor respiratorii superioare.

Tulburări gastro- Dispepsie Durere abdominală Diaree intestinale Greaţă Hemoragie gastro-

Constipaţie intestinală

Vărsături Melenă

Flatulenţă Hemoragie rectală

Anorexie

Afecţiuni cutanate şi Prurit ale ţesutului subcutanat Erupţii cutanate tranzitorii

Tulburări renale şi ale Hematurie căilor urinare Infecţie urinară

Tulburări generale şi la Distensie abdominală nivelul locului de Febră administrare Simptome asemănătoare gripei

Au fost raportate cazuri izolate de reacţii de fotosensibilizare.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu au fost raportate cazuri de supradozaj.

În caz de supradozaj accidental, care poate să apară doar după ingestia unor doze foarte mari, pot fi aşteptate simptome ale intoxicaţiei cu salicilaţi. În acest caz, este necesar să fie întreruptă administrarea medicamentului şi să fie instituit atât tratamentul simptomatic, cât şi un tratament adecvat de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de agregare plachetară, exclusiv heparina, agenţi antitrombotici, codul ATC: B01AC18.

Triflusalul este un inhibitor al biosintezei de tromboxan, care acţionează prin inhibarea ireversibilă a ciclooxigenazei plachetare, cu avantajul de a respecta biosinteza prostaciclinei, datorită efectului său neglijabil asupra ciclooxigenazei vasculare, în cazul administrării de doze terapeutice. Pe de altă parte, acidul 2-hidroxi-4-(trifluorometil) benzoic (HTB), metabolitul principal al triflusalului, este un inhibitor reversibil al ciclooxigenazei plachetare şi, datorită timpului de înjumătăţire prelungit (aproximativ 34 de ore) contribuie favorabil la activitatea antiplachetară a triflusalului. Atât triflusalul cât şi HTB pot creşte concentraţiile de adenozin 5-monofosfat ciclic (cAMP) în plachete prin inhibarea fosfodiesterazei plachetare. În plus s-a demonstrat că, in vitro şi ex vivo, triflusalul stimulează eliberarea de oxid nitric în neutrofilele umane, contribuind, de asemenea, la efectul antiplachetar.

S-a demonstrat că triflusalul inhibă agregarea plachetară atât la voluntari sănătoşi cât şi la pacienţi. În studiile ex vivo, triflusalul a determinat o inhibare cu 65% a agregării plachetare induse de acidul arahidonic în plasma bogată în plachete (PRP) a voluntarilor sănătoşi, la 24 de ore de la administrarea unei singure doze de 600 de mg. Administrarea repetată de triflusal (600 mg zilnic timp de 7 zile) a determinat inhibarea cu 50%-75% a agregării plachetare (PRP) indusă de acidul arahidonic, ADP (adenozin difosfat), epinefrină sau colagen.

Într-un studiu clinic randomizat, multicentric, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat la 122 de pacienţi de ambele sexe, cu vârste cuprinse între 40 şi 75 de ani, diagnosticaţi cu arteriopatie periferică obliterantă cronică gradul II Lériche-Fontaine, dintre care 59 au fost trataţi cu triflusal (600 mg pe zi) şi 63 au utilizat placebo timp de 6 luni, procentajul de succes (definit ca o creştere cu 40% a distanţei totale parcurse, comparativ cu distanţa iniţială) a fost de 63,6% pentru triflusal şi de 22,5% pentru placebo (p=0,0001). Analiza distanţei totale parcurse fără durere, comparativ cu distanţa bazală a demonstrat că triflusalul a fost superior placebo, dar diferenţa nu a fost semnificativă statistic (p=0,05). Pe de altă parte, au fost observate diferenţe semnificative pentru triflusal în comparaţie cu placebo (p=0,003) privind îmbunătăţirea simptomelor asociate cu vasculopatia (parestezii, senzaţie de greutate, senzaţie de răceală în membrele inferioare).

Într-un studiu clinic dublu-orb, randomizat, care a inclus 2270 de pacienţi cu infarct miocardic acut, trataţi timp de 35 de zile cu triflusal (600 mg o dată pe zi) sau AAS (300 mg o dată pe zi) (studiu

TIM), incidenţa hemoragiei gastro-intestinale a fost de 0,9% pentru triflusal, comparativ cu 1,5% pentru AAS, iar incidenţa hemoragiilor intracraniene a fost de 0,3% pentru triflusal, comparativ cu 1% pentru AAS. În ambele grupuri, cele mai multe hemoragii au apărut la pacienţii cărora li s-a administrat concomitent tratament cu medicamente trombolitice şi heparină. În alt studiu clinic dublu-orb, randomizat, efectuat la 2107 pacienţi cu accident vascular cerebral ischemic trataţi pe o perioadă medie de 30 de luni cu triflusal (600 mg o dată pe zi) sau cu AAS (325 mg o dată pe zi) (studiu

TACIP), incidenţa hemoragiilor clinic relevante a fost semnificativ mai scăzută (p=0,004) la pacienţii trataţi cu triflusal (1,9% comparativ cu 4,0%).

Triflusalul se absoarbe rapid (t1/2 Ka = 0,44 ore), demonstrând o biodisponibilitate absolută de 83%-100%. Triflusalul este metabolizat rapid de către esteraze în principalul său metabolit, HTB, care este, de asemenea, activ. În urină a fost identificat un metabolit secundar, sub formă de conjugat HTB-glicină. Timpul de înjumătăţire plamatică (t1/2) a fost de 0,53 ± 0,12 ore pentru triflusal şi de 34,3 ± 5,3 ore pentru HTB. Eliminarea a avut loc predominant prin excreţie renală (clearance-ul renal > 60% după 48 de ore). Urme de triflusal nemetabolizat, HTB şi conjugat HTB-glicină au fost găsite în urină.

După administrarea orală a unei doze unice de 300 mg sau de 900 mg triflusal la voluntari sănătoşi, media concentraţiilor plasmatice maxime (Cmax) pentru triflusal a fost de 3,2 ± 1,9 μg/ml şi, respectiv, 11,6 ± 1,7 μg/ml iar Cmax pentru HTB a atins 36,4 ± 6,1 μg/ml şi 92,7 ± 17,1 μg/ml. Timpul până la atingerea Cmax (tmax) a fost de 0,88 ± 0,26 ore pentru triflusal şi de 4,96 ± 1,37 ore pentru HTB în cazul administrării unei doze de 900 mg. Parametrii farmacocinetici pentru HTB după administrarea de doze repetate (triflusal 300 mg de trei ori pe zi sau 600 mg o dată pe zi, timp de 13 zile) au demonstrat concentraţii plasmatice maxime la starea de echilibru de HTB (Cmax se) de 178 ± 42 μg/ml respectiv de 153 ± 37 μg/ml.

La concentraţii terapeutice, HTB are un procent de legare de albumina plasmatică de 98%-99%.

Această legare nu a fost influenţată semnificativ de prezenţa cofeinei, teofilinei, glisentidei, enalaprilului, cimetidinei sau warfarinei. Totuşi, fracţia liberă a HTB a crescut semnificativ în prezenţa antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) cum sunt diclofenacul, ibuprofenul, indometacina, naproxenul, piroxicamul sau acidul salicilic. La concentraţii mari, HTB a dislocat AINS, glisentida şi warfarina de la nivelul locurilor lor de legare de proteine. Aceste substanţe au afinitate pentru aceleaşi locuri de legare de albumină şi se pot disloca unul pe altul în funcţie de afinitatea lor pentru proteină şi de concentraţia totală a substanţei dislocante.

La voluntarii vârstnici, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru de triflusal şi HTB au fost atinse după 3 până la 5 zile de la administrarea unei doze de 300 mg triflusal de două ori pe zi. Valorile

ASCse, Cmax şi tmax la voluntarii vârstnici nu au fost semnificativ diferite de cele raportate la voluntarii tineri. Timpul de înjumătăţire plasmatică t1/2 a fost de 0,92 ± 0,16 ore pentru triflusal şi de 64,6 ± 6,6 ore pentru HTB. Cu toate acestea, creşterea nu are o relevanţă clinică care să justifice o ajustare a dozei la pacienţii vârstnici.

La pacienţii cu insuficienţă renală cronică în stadiul terminal cărora li se efectuează şedinţe de hemodializă convenţională, concentraţiile plasmatice de HTB au fost similare înainte şi după dializă.

Datele preclinice nu au relevat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate după administrare repetată, genotoxicitate şi toxicitate a reproducerii.

Doar în cazul administrării pe termen lung a celei mai mari doze de triflusal (10, 25 şi 50 mg/kg zilnic timp de 12 luni) au fost constatate modificări biochimice, morfologice şi histopatologice la şobolani şi câini. Cele mai relevante semne patologice au fost intoleranţă gastro-intestinală, incluzând ulcere gastrice, anemie moderată, vărsături (la câini), uşoare modificări ale greutăţii organelor (ficat, rinichi, inimă, splină) şi nefroscleroză uşoară până la moderată. Majoritatea acestor efecte, cu excepţia nefrosclerozei, au fost reversibile la 13 săptămâni după oprirea administrării.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate pentru a evalua potențialul carcinogen al triflusalului. Cu toate acestea, nici structura chimică sau toxicitatea triflusalului, care rezultă din utilizarea prelungită a acestei substanțe, nici studiile de mutagenicitate nu sugerează nicio suspiciune de carcinogenitate pentru acest compus. În plus, triflusal a fost administrat, de asemenea, pentru o perioadă lungă de timp la mii de pacienți, iar în timpul acestei perioade nu a existat nicio înregistrare care să sugereze faptul că tratamentul cu triflusal ar putea produce un risc crescut de a dezvolta tumori.

Platrox nu conţine excipienţi, cu excepţia gelatinei din capsulă.

Nu este cazul.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Blistere din Al-PVC/PVDC.

Cutie cu 3 blistere din Al-PVC/PVDC a câte 10 capsule.

Cutie cu 5 blistere din Al-PVC/PVDC a câte 10 capsule.

Cutie cu 6 blistere din Al-PVC/PVDC a câte 10 capsule.

Cutie cu 9 blistere din Al-PVC/PVDC a câte 10 capsule.

Nu este cazul.

Glenmark Pharmaceuticals s.r.o.

Hvezdova 1716/2b, 140 78 Praga 4

Republica Cehă

10897/2018/01-02-03-04

Data primei autorizări - Aprilie 2012

Reînnoirea autorizaţiei - Iulie 2018

Iulie 2018