VOLULYTE 6% soluție perfuzabilă prospect medicament

Volulyte 6% soluţie perfuzabilă

1000 ml soluţie perfuzabilă conţin:

Poli (O-2-hidroxietil) amidon (F.E.) 60,00 g

- Substituţie molară: 0,38 - 0,45

- Masă moleculară medie: 130000 Da (fabricat din amidon din porumb cerat)

Acetat de sodiu trihidrat 4,63 g

Clorură de sodiu 6,02 g

Clorură de potasiu 0,30 g

Clorură de magneziu hexahidrat 0,30 g

Na+ 137,0 mmol/l

K+ 4,0 mmol/l

Mg++ 1,5 mmol/l

Cl- 110,0 mmol/l

CH3COO- 34,0 mmol/l

Osmolaritate teoretică: 286,5 mosm/l

Aciditate titrabilă: < 2,5 mmol NaOH/l pH: 5,7 - 6,5

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede până la slab opalescentă, incoloră până la uşor gălbuie.

Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge, atunci când se consideră că soluţiile cristaloide administrate în monoterapie nu sunt suficiente (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Se administrează în perfuzie intravenoasă.

Utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării volemice, cu o durată de maximum 24 de ore.

Primii 10-20 ml trebuie perfuzaţi lent şi ţinând pacientul sub supraveghere atentă, astfel încât orice reacţie anafilactică/anafilactoidă să poată fi detectată cât mai repede posibil.

Doza zilnică şi viteza de perfuzare trebuie adaptate în funcţie de volumul de sânge pierdut, de menţinerea sau refacerea hemodinamicii şi de hemodiluţie (efect de diluţie).

Doza zilnică maximă este de 30 ml/kg pentru Volulyte.

Trebuie administrată cea mai mică doză eficace posibilă. Tratamentul trebuie efectuat sub monitorizare hemodinamică continuă, astfel încât perfuzia să fie oprită imediat ce au fost atinse valorile adecvate ale parametrilor hemodinamici. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită.

Datele privind administrarea la copii sunt limitate, prin urmare, nu este recomandată utilizarea de medicamente care conţin HES la acest grup de pacienţi.

Pentru instrucţiuni de administrare, vezi pct. 6.6.

- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

- Sepsis

- Arsuri

- Insuficienţă renală sau terapie de substitiţie renală

- Hemoragie intracraniană sau cerebrală

- Pacienţi aflaţi în stare critică (în mod obişnuit, internaţi în unităţi de terapie intensivă)

- Hiperhidratare

- Edem pulmonar

- Deshidratare

- Hiperkaliemie severă

- Hipernatremie severă sau hipercloremie severă

- Insuficienţă hepatică severă

- Insuficienţă cardiacă congestivă

- Coagulopatie severă

- Pacienţi cu transplant de organ

Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactice/anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat strict şi viteza de perfuzare inţială trebuie să fie mică (vezi pct. 4.8.).

Intervenţii chirurgicale şi traumatisme:

Nu există date solide privind siguranţa pe termen lung la pacienţii cărora urmează să li se efectueze proceduri chirurgicale şi la pacienţii cu traumatisme. Beneficiul presupus al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în raport cu incertitudinea în ceea ce priveşte siguranţa pe termen lung. Alte opţiuni de tratament disponibile trebuie luate în considerare.

Indicaţia de repleţie volemică cu HES trebuie luată în considerare cu atenţie, iar monitorizarea hemodinamică este necesară pentru controlul volumului şi al dozei (vezi, de asemenea, pct. 4.2).

Trebuie, întotdeauna, evitată supraîncărcarea volemică prin supradozaj sau perfuzare prea rapidă.

Doza trebuie ajustată cu atenţie, în special la pacienţii cu probleme pulmonare şi cardio-circulatorii.

Trebuie monitorizate cu atenţie valorile serice ale electroliţilor, echilibrul hidric şi funcţia renală.

Medicamentele care conţin HES sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală sau terapie de substituţie renală (vezi pct. 4.3). Utilizarea HES trebuie întreruptă la primul semn de afectare renală.

S-a raportat o necesitate crescută pentru terapia de substituţie renală până la 90 de zile după administrarea HES. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale timp de cel puţin 90 de zile.

Trebuie acordată o atenţie specială, atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau pacienţi cu coagulopatii.

Hemodiluţia severă determinată de dozele mari de soluţii care conţin HES trebuie, de asemenea, evitată în cadrul tratamentului pacienţilor hipovolemici.

În cazul administrărilor repetate, parametrii de coagulare a sângelui trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Utilizarea medicamentelor care conţin HES trebuie întreruptă la primul semn de coagulopatie.

Utilizarea HES nu este recomandată la pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale pe cord deschis asociate cu bypass cardiopulmonar, din cauza riscului de sângerare excesivă.

Se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări electrolitice, cum sunt hiperkaliemia, hipernatremia, hipermagneziemia şi hipercloremia.

În alcaloza metabolică şi situaţiile clinice în care trebuie evitată alcalinizarea, sunt de preferat soluţii saline cum este un medicament similar care conţine HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9%, în locul soluţiilor alcalinizante cum este Volulyte.

Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi; prin urmare, nu este recomandată utilizarea medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).

Până în prezent, nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente sau suplimente nutriţionale.

Se va acorda atenţie în cazul administrării concomitente cu medicamente care pot produce retenţie de potasiu sau de sodiu.

Vezi pct. 4.8 referitor la concentraţia plasmatică a amilazei, care poate creşte în timpul administrării hidroxietil amidonului şi poate interfera cu diagnosticul de pancreatită.

Nu sunt disponibile date cu privire la efectele Volulyte asupra fertilității la om. Studiile efectuate la animale cu doze terapeutice utilizate la om, nu au indicat efecte nocive asupra fertilității, totuși, modificări ale fertilității au fost observate la doze toxice pentru mame (vezi pct. 5.3).

Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea la Volulyte în timpul sarcinii.

Studiile efectuate la animale cu un medicament similar conţinând HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9% nu au evidenţiat efecte nocive în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere la doze terapeutice utilizate la om (vezi pct. 5.3).

Volulyte trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial pentru făt.

Nu se cunoaşte dacă hidroxietil amidonul este excretat în lapte la om. Excreţia hidroxietil amidonului în lapte nu a fost studiată la animale. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu Volulyte trebuie luată având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul terapiei cu Volulyte pentru mamă.

Volulyte nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt clasificate astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Rare (la doze mari): la administrarea de hidroxietil amidon pot să apară tulburări de coagulare a sângelui, dependente de doză.

Rare: medicamentele care conţin hidroxietil amidon pot produce reacţii anafilactice/anafilactoide (hipersensibilitate, simptome uşoare de tip gripal, bradicardie, tahicardie, bronhospasm, edem pulmonar non-cardiogen). În eventualitatea apariţiei unei reacţii de intoleranţă, se va întrerupe imediat perfuzia şi se va iniţia un tratament medical de urgenţă adecvat.

Frecvente (dependente de doză): administrarea de lungă durată a unor doze mari de hidroxietil amidon poate determina prurit (mâncărime), care este o reacţie adversă cunoscută la hidroxietil amidon. Este posibil ca pruritul să nu apară decât după mai multe săptămâni de la ultima perfuzie şi poate să persiste timp de mai multe luni.

Frecvente (dependente de doză): amilazemia poate creşte în timpul administrării de hidroxietil amidon şi poate interfera cu diagnosticul de pancreatită. Creşterea amilazemiei este determinată de formarea unui complex enzimă-substrat, compus din amilază şi hidroxietil amidon, care se elimină lent, şi nu trebuie luată în considerare pentru diagnosticul de pancreatită.

Frecvente (dependente de doză): la doze mari, efectul de diluţie poate produce o scădere corespunzătoare a concentraţiei componentelor sângelui, cum sunt factorii de coagulare şi alte proteine plasmatice şi o scădere a hematocritului.

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): afectare hepatică.

Tulburări ale aparatului renal şi urinar

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): afectare renală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Similar altor substituenţi de volum, supradozajul poate produce supraîncărcarea sistemului circulator (de exemplu, edem pulmonar). În acest caz, perfuzia trebuie oprită imediat şi, dacă este necesar, trebuie administrat un diuretic.

Grupa farmacoterapeutică: substituenţi de plasmă şi fracţiuni proteice plasmatice, combinaţii, codul

ATC: B05AA07

Volulyte este un coloid artificial pentru substituţie volemică, ale cărui efecte de expansiune a volumului intravascular şi hemodiluţie depind de substituţia molară cu grupări hidroxietil (0,4), de masa moleculară medie (130000 Da), de concentraţie (6%), precum şi de doze şi de viteza de perfuzare. Hidroxietil amidonul (130/0,4) conţinut în Volulyte este fabricat din amidon de porumb cerat şi are un grad de substituţie molară (raportul C2/C6) de aproximativ 8:12.

La voluntari, perfuzarea a 500 ml dintr-un medicament similar conţinând HES 130/0,4 (6%) în soluţie de clorură de sodiu 0,9% în 30 minute determină o creştere non-expansivă a volumului plasmatic, de tip platou, de aproximativ 100% din volumul perfuzat, creştere care durează timp de aproximativ 4 până la 6 ore.

Înlocuirea izovolemică a sângelui cu HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9% menţine volumul sanguin timp de cel puţin 6 ore.

Volulyte conţine electroliţii sodiu (Na+), potasiu (K+), magneziu (Mg++), clorură (Cl-) şi acetat (CH -3COO ) într-o compoziţie izotonică. Acetatul este un anion metabolizabil, care este oxidat în diferite organe şi care are un efect alcalinizant.

Volulyte conţine o cantitate mică de clorură şi de aceea împiedică apariţia acidozei metabolice hipercloremice, în special atunci când sunt necesare doze mari de soluţie perfuzabilă sau la pacienţii cu risc de a dezvolta acidoză metabolică.

În chirurgia cardiacă, cloremia a fost semnificativ mai redusă şi valoarea excesului de baze a fost mai puţin negativă pentru Volulyte, comparativ cu HES 130/0,4 (6%) în soluţie de clorură de sodiu 0,9%.

Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi; prin urmare, nu este recomandată utilizarea medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi.

Farmacocinetica hidroxietil amidonului este complexă şi depinde de masa moleculară şi, în special, de gradul substituţiei molare şi de modelul de substituţie (raportul C2/C6). În cazul administrării intravenoase, moleculele cu greutate moleculară mai mică decât pragul renal (60000-70000 Da) sunt excretate rapid în urină, în timp ce moleculele cu greutate moleculară mai mare sunt metabolizate prin intermediul α-amilazei plasmatice, înainte ca substanţele rezultate ca urmare a catabolizării să fie excretate renal.

Masa moleculară medie in vivo a HES 130/0,4 din plasmă este de 70000-80000 Da imediat după perfuzare şi rămâne deasupra pragului renal de-a lungul întregii perioade de administrare.

Volumul de distribuţie este de aproximativ 5,9 litri. În primele 30 minute de perfuzare, concentraţia plasmatică a HES 130/0,4 (6%) este încă de 75% din concentraţia plasmatică maximă. După 6 ore, concentraţia plasmatică scade la 14%. După administrarea unei doze unice de 500 ml hidroxietil amidon, concentraţia plasmatică revine aproape la valoarea iniţială după 24 de ore.

După administrarea unei doze unice de 500 ml HES 130/0,4 (6%), clearance-ul plasmatic este 31,4 ml/min, iar ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este de 14,3 mg/ml şi oră, indicând o farmacocinetică neliniară. După administrarea unei doze unice de 500 ml HES 130/0,4 (6%), timpul de înjumătăţire plasmatică este t1/2α=1,4 ore, respectiv t½ β=12,1 ore.

La pacienţii cu insuficienţă renală stabilă uşoară până la severă, cu clearance-ul creatininei < 50 ml/minut, administrarea aceleiaşi doze [500 ml] a determinat o creştere moderată a ASC de 1,7 ori (95%, interval de încredere 1,44-2,07), comparativ cu subiecţii care aveau clearance-ul creatininei > 50 ml/minut. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi concentraţia plasmatică maximă a hidroxietil amidonului nu se modifică în insuficienţa renală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei  30 ml/minut, 59% din doza administrată se regăseşte în urină, comparativ cu 51% la pacienţii cu clearance-ul creatininei de 15 până la 30 ml/minut.

La voluntari, nu s-a observat acumulare plasmatică semnificativă, nici chiar după administrarea zilnică, timp de 10 zile, a câte 500 ml dintr-o soluţie 10% care conţine hidroxietil amidon 130/0,4.

Într-un model experimental la şobolani, la care s-au administrat doze repetate de HES 130/0,4 (6%) de 0,7 g/kg corp şi zi, timp de 18 zile, la 52 de zile după ultima administrare, acumularea la nivel tisular a reprezentat 0,6% din doza totală administrată.

Într-un studiu farmacocinetic ulterior, opt pacienţi stabilizaţi cu insuficienţă renală în stadiu terminal (IRST), care au necesitat hemodializă, au primit o doză unică de 250 ml (15 g) HES 130/0,4 (6%).

Din doza de HES, 3,6 g (24%) au fost eliminate în timpul unei sedinţei de hemodializă cu durata de 2 ore (500 ml dializat pe minut, Filtru HD Highflux FX 50, Fresenius Medical Care, Germania). După 24 de ore, concentraţia plasmatică medie a HES a fost 0,7 mg/ml. După 96 de ore, concentraţia plasmatică medie a HES a fost 0,25 mg/ml.

HES 130/0,4 (6%) este contraindicat la pacienţii dializaţi (vezi pct. 4.3).

Toxicitate subcronică

La şobolani şi câini, administrarea intravenoasă a 9 g hidroxietil amidon/kg corp şi zi conţinut în

Volulyte, timp de 3 luni, nu a evidenţiat semne de toxicitate, cu excepţia unei toxicităţi datorate suprasarcinii la nivelul rinichiului şi ficatului, captării şi metabolizării hidroxietil amidonului la nivelul sistemului reticulo-endotelial, parenchimului hepatic şi a altor ţesuturi. Aceste modificări au fost asociate cu status-ul non-fiziologic al animalelor, în timpul perioadei de testare.

Doza toxică minimă este mai mare de 9 g hidroxietil amidon/kg corp şi zi conţinut în Volulyte, fiind de cel puţin 5 ori mai mare decât doza terapeutică maximă la om.

Tipul de hidroxietil amidon conţinut în Volulyte nu are proprietăţi teratogene la şobolan şi iepure. La iepure, au fost observate efecte letale asupra embrionului la o doză de 5 g/kg corp şi zi de HES 130/0,4 (50 ml Voluven 10%). La şobolan, injectarea în bolus a 5 g/kg corp și zi de HES 130/0,4 (50 ml

Voluven 10%) în timpul sarcinii şi al alăptării, a determinat scăderea greutăţii puilor şi a indus întârzierea dezvoltării. Cu toate acestea, efectele toxice asupra embrionului şi fătului au fost observate la şobolani şi iepuri numai la doze toxice pentru mame, care sunt de 2,8 ori mai mari decât dozele terapeutice maxime administrate la om. La mame, au fost observate semne de supraîncărcare volemică.

Într-un studiu privind fertilitatea la șobolani, efectuat numai la cea mai mare doză toxică pentru mame, de 5 g/kg corp de HES 130/0,4, administrată în bolus, a fost observată o ușoară scădere a numărului de corpi luteali și locuri de implantare și, prin urmare, o scădere consecutivă a numărului mediu de fetuși.

Acestă doză este de 2,8 ori mai mare decât doza terapeutică maximă la om.

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH)

Apă pentru preparate injectabile

Dată fiind lipsa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

a) Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalajul comercial

Pungă freeflex: 3 ani

KabiPac 3 ani b) Perioada de valabilitate după deschiderea ambalajului primar

Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

A nu se congela.

Pungă din poliolefină (freeflex) cu folie protectoare:

1 x 250 ml, 20 x 250 ml, 30 x 250 ml, 35 x 250 ml, 40 x 250 ml 1 x 500 ml, 15 x 500 ml, 20 x 500 ml

Flacon din polietilenă (KabiPac):

1 x 250 ml, 10 x 250 ml, 20 x 250 ml, 30 x 250 ml 1 x 500 ml, 10 x 500 ml, 20 x 500 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Medicamentul este destinat unei singure administrări.

A se utiliza imediat după deschiderea flaconului sau pungii.

Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie aruncată.

A se utiliza numai soluţiile limpezi, fără particule, din ambalaje nedeteriorate.

A se îndepărta folia protectoare a pungilor din poliolefină (freeflex) înainte de utilizare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

FRESENIUS KABI ROMANIA SRL

Strada Henri Coandă, Nr. 2,

Oraș Ghimbav, Județ Brașov,

România

10443/2017/01-15

Data primei autorizări: aprilie 2009

Data ultimei reînnoiri a autorizației: decembrie 2017

Noiembrie 2023