SANCUSO 3.1mg / 24h plasture transdermic prospect medicament

SANCUSO 3,1 mg/24 ore plasture transdermic

Fiecare plasture transdermic de 52 cm2 conține granisetron 34,3 mg și eliberează granisetron 3,1 mg în 24 ore.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Plasture transdermic

Plasture transdermic subțire, transparent, de tip matrice, de formă dreptunghiulară, cu colțuri rotunjite.

SANCUSO plasture transdermic este indicat la adulți pentru prevenirea greței și vărsăturilor asociate cu chimioterapia moderat sau intens emetogenă, pe o durată de timp programată, de 3 - 5 zile consecutive, când administrarea medicamentelor antiemetice pe cale orală este complicată de factori care determină dificultăți de deglutiție (vezi pct. 5.1).

Se aplică un singur plasture transdermic cu 24 - 48 ore înainte de chimioterapie, după cum este cazul.

Datorită creșterii treptate a concentrațiilor plasmatice ale granisetronului în urma aplicării plasturelui transdermic, la începutul chimioterapiei se poate observa un debut mai lent al eficacității comparativ cu granisetron 2 mg administrat pe cale orală; plasturele trebuie aplicat cu 24-48 ore înaintea chimioterapiei.

Plasturele transdermic trebuie îndepărtat la cel puțin 24 ore după terminarea chimioterapiei. Plasturele transdermic poate fi purtat timp de cel mult 7 zile, în funcție de durata regimului chimioterapic.

În urma monitorizării hematologice de rutină, plasturele transdermic trebuie aplicat numai pacienților la care posibilitatea amânării chimioterapiei este puțin probabilă, pentru a reduce posibilitatea expunerii nedorite la granisetron.

Administrarea concomitentă a corticosteroizilor

Ghidurile de tratament ale Multinational Association of Supportive Care in Cancer (MASCC) (Asociația multinațională pentru terapia de susținere în cancer) recomandă administrarea dexametazonei împreună cu un antagonist al 5HT3 înaintea chimioterapiei. În studiul pivot cu

SANCUSO, administrarea concomitentă a corticosteroizilor, de exemplu a dexametazonei, a fost permisă cu condiția ca aceasta să fi făcut parte din regimul chimioterapic. Orice creștere a administrării corticosteroizilor în timpul studiului a fost raportată ca tratament de urgență.

Dozele sunt similare cu cele de la adulți (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei. Dozele sunt similare cu cele de la adulți (vezi pct. 4.4 și 5.2). Cu toate că nu există dovezi privind creșterea frecvenței reacțiilor adverse la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică cărora li s-a administrat granisetron pe cale orală sau intravenoasă, pe baza farmacocineticii granisetronului se recomandă prudență la acest grup de pacienți.

Siguranța și eficacitatea SANCUSO la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani nu au fost stabilite.

Nu sunt disponibile date.

Plasturele transdermic trebuie aplicat pe pielea curată, uscată, intactă, fără leziuni, pe partea superioară externă a brațului. Dacă nu este posibilă aplicarea plasturelui transdermic pe braț, acesta poate fi aplicat pe abdomen. Plasturele transdermic nu trebuie aplicat pe pielea înroșită, iritată sau care prezintă leziuni.

Fiecare plasture transdermic este ambalat într-un plic și trebuie aplicat imediat după ce plicul a fost deschis. Pelicula antiaderentă se îndepărtează înaintea aplicării.

Plasturele transdermic nu trebuie tăiat în bucăți.

În cazul în care un plasture transdermic se detașează complet sau parțial, plasturele transdermic inițial trebuie aplicat din nou în aceeași poziție, utilizând bandă adezivă medicală (dacă este necesar). Dacă reaplicarea nu este posibilă sau dacă plasturele transdermic este deteriorat, se va aplica un nou plasture transdermic, în aceeași poziție, ca și plasturele transdermic inițial. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie aplicat un nou plasture transdermic pe brațul opus. Plasturele transdermic nou aplicat trebuie îndepărtat conform duratei de timp recomandate mai sus.

Hipersensibilitate la substanța activă, la alți antagoniști ai receptorilor 5-HT3 sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Reacții la locul aplicării

Reacțiile la locul aplicării, raportate în cadrul studiilor clinice cu SANCUSO, au fost în general de intensitate ușoară și nu au dus la întreruperea administrării. Dacă apar reacții severe sau o reacție cutanată generalizată (de exemplu erupție cutanată alergică, incluzând erupție eritematoasă, papulară, sau prurit), plasturele transdermic trebuie îndepărtat.

Granisetronul poate masca ileusul progresiv și/sau distensia gastrică cauzate de o afecțiune subiacentă.

Pacienții cu semne de obstrucție intestinală subacută trebuie monitorizați în urma administrării acestuia, deoarece granisetronul poate reduce motilitatea intestinală.

Antagoniștii receptorilor 5-HT3, cum este granisetron, pot fi asociați cu aritmii sau modificări ale ECG.

Acest lucru poate avea semnificație clinică la pacienții cu aritmii preexistente sau cu tulburări de conducere cardiacă și/sau cărora li se administrează medicamente antiaritmice sau beta- blocante. În cadrul studiilor clinice cu SANCUSO nu s-au observat efecte clinice relevante.

Expunerea la lumina solară

Efectul granisetronului poate fi afectat prin expunerea directă la lumina solară naturală sau artificială, vezi pct. 5.3 pentru informații suplimentare. Pacienții trebuie să acopere locul aplicării plasturelui transdermic, de exemplu cu haine, dacă există riscul expunerii la lumina soarelui în perioada de aplicare a plasturelui și timp de 10 zile după îndepărtarea acestuia.

Dușurile sau băile

În mod normal, dușurile sau băile pot fi efectuate în timpul aplicării SANCUSO. Trebuie evitate activitățile precum înotul, activitatea fizică intensă sau utilizarea saunei.

Căldura externă

Trebuie evitate sursele de căldură externă (de exemplu sticle cu apă fierbinte sau perne electrice) pe suprafața plasturelui transdermic.

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la vârstnici sau la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică. Cu toate că nu s-a observat o incidență crescută a reacțiilor adverse la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică cărora li s-a administrat granisetron pe cale orală sau intravenoasă, pe baza farmacocineticii granisetronului este necesară prudență la acest grup de pacienți.

Sindromul serotoninergic a fost raportat la utilizarea de antagoniști ai receptorilor 5-HT3, fie în monoterapie, dar mai ales în combinație cu alte medicamente serotoninergice [(inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitori ai recaptării serotoninei/noradrenalinei (IRSN)].

S-au raportat, de asemenea, posibile interacțiuni medicamentoase între buprenorfină/opioizi și medicamentele serotoninergice, care au condus la sindrom serotoninergic.Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienților pentru identificarea simptomelor asemănătoare sindromului serotoninergic.

În studiile clinice desfășurate cu granisetron plasture transdermic, au fost raportate reacții la locul aplicării, în general ușoare ca intensitate, care nu au condus la încetarea utilizării. Dacă apar reacții severe sau o reacție cutanată generalizată (de exemplu, erupție cutanată alergică, inclusiv erupție cutanată eritematoasă, maculară, papulară sau prurit), plasturele transdermic trebuie îndepărtat.

Potențial de abuz și dependență de droguri

Granisetronul nu are un potențial de abuz și dependență cunoscut.

Medicamentele serotoninergice (de exemplu, ISRS și IRSN, buprenorfină, opioizi sau alte medicamente serotoninergice): sindromul serotoninergic a fost raportat după utilizarea concomitentă a antagoniștilor 5-HT3 și a altor medicamente serotoninergice (inclusiv ISRS și IRSN).

S-a raportat că administrarea concomitentă a antagoniștilor receptorilor 5-HT3 pe cale intravenoasă și a paracetamolului pe cale orală la subiecții umani a provocat blocarea efectului analgezic printr-un mecanism farmacodinamic.

Deoarece granisetronul este metabolizat prin intermediul enzimelor citocromului P450 implicate în metabolizarea substanțelor active (CYP1A1 și CYP3A4), inductorii și inhibitorii acestor enzime pot modifica clearance-ul și, ca urmare, timpul de înjumătățire al granisetronului.

La subiecții umani, inducția enzimatică hepatică prin intermediul fenobarbitalului a dus la creșterea clearance-ului plasmatic total (cu aproximativ 25%) în urma administrării intravenoase a granisetronului.

Studiile in vitro au arătat că ketoconazolul poate inhiba metabolizarea granisetronului prin intermediul familiei de izoenzime ale citocromului P450 3A. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestui efect.

Studiile in vitro cu microzomi umani indică faptul că granisetronul nici nu stimulează și nici nu inhibă sistemul enzimatic al citocromului P450.

În cadrul studiilor efectuate la subiecți sănătoși, nu au existat dovezi privind interacțiunile între granisetron și benzodiazepine (lorazepam), neuroleptice (haloperidol) sau medicamente antiulceroase (cimetidină).

Nu s-au observat interacțiuni semnificative din punct de vedere clinic între SANCUSO și chimioterapia citostatică emetogenă. În plus, nu s-au observat interacțiuni între granisetron și alte tratamente citostatice emetogene. În conformitate cu aceste date, în studiile clinice cu SANCUSO nu au fost raportate interacțiuni semnificative clinic. În studiile clinice privind interacțiunile, aprepitant nu a prezentat efecte importante din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii granisetronului.

Au fost efectuate studii privind interacțiunile numai la adulți.

Datele provenite din utilizarea granisetronului la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puțin de 300 de rezultate obținute din sarcini). Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite administrarea SANCUSO pe parcursul sarcinii.

Nu se cunoaște dacă granisetronul sau metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Alăptarea trebuie întreruptă pe parcursul tratamentului cu SANCUSO.

Nu există date cu privire la efectul granisetronului asupra fertilității la om.

Efectul SANCUSO asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu a fost studiat.

Profilul de siguranță al SANCUSO derivă din studiile clinice controlate și din experiența după punerea pe piață. Reacția adversă cel mai frecvent raportată în cadrul studiilor clinice a fost constipația, care a apărut la aproximativ 8,7% din pacienți. Majoritatea reacțiilor adverse au fost de intensitate ușoară sau moderată.

Tabelul de sinteză a reacțiilor adverse

Reacțiile adverse provenite din studiile clinice și din raportările spontane cu SANCUSO sunt prezentate în tabelul de mai jos.

În cadrul clasificării pe aparate, sisteme și organe, reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de frecvență, utilizându-se următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 1: Reacțiile adverse raportate pentru SANCUSO

Clasificarea pe aparate, sisteme Reacție adversă Frecvență și organe

Tulburări ale sistemului imunitar Reacții de hipersensibilitate Cu frecvență necunoscută

Tulburări metabolice și de nutriție Apetit scăzut Mai puțin frecvente

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Mai puțin frecvente

Distonie Rare

Dischinezie Rare

Sindrom serotoninergic Cu frecvență necunoscută

Tulburări acustice și vestibulare Vertij Mai puțin fre cvente

Tulburări vasculare Hiperemie facială tranzitorie Mai puțin frecvente

Tulburări gastro-intestinale Constipație Frecvente

Xerostomie, greață, senzație de vomă Mai puțin frecvente

Tulburări hepatobiliare Concentrații plasmatice crescute ale Mai puțin frecvente alaninaminotransferazei, aspartataminotransferazei, gamma- glutamiltransferazei

Tulburări musculo-scheletice și Artralgie Mai puțin frecvente ale țesutului conjunctiv

Tulburări generale și la nivelul Edem generalizat Mai puțin frecvente locului de administrare Iritație la locul aplicării* Mai puțin frecvente

Reacții la locul aplicării** Cu frecvență necunoscută

* Iritația la locul aplicării include: prurit la locul aplicării și iritație cutanată (raportări spontane)

** Reacțiile la locul aplicării includ: eritem la locul aplicării, erupție cutanată la locul aplicării, durere la locul aplicării, hipersensibilitate la locul aplicării, vezicule la locul aplicării, arsură la locul aplicării, urticarie la locul aplicării și decolorare la locul aplicării.

Pacienții cărora li se administrează chimioterapie cu efect emetogen moderat sau intens pot prezenta încă vărsături, în pofida tratamentului antiemetic, inclusiv cu SANCUSO.

Sindromul serotoninergic a fost raportat la utilizarea de antagoniști ai receptorilor 5-HT3, fie în monoterapie, dar mai ales în combinație cu alte medicamente serotoninergice [(inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitori ai recaptării serotoninei/noradrenalinei (norepinefrinei) (IRSN)]. S-au raportat, de asemenea, posibile interacțiuni medicamentoase între buprenorfină/opioizi și medicamentele serotoninergice, care au condus la sindrom serotoninergic (vezi pct. 4.5).Se recomandă monitorizarea adecvată a pacienților pentru identificarea simptomelor asemănătoare sindromului serotoninergic.

Reacții adverse specifice clasei de medicamente

Reacțiile adverse specifice clasei de medicamente, observate în cazul altor forme farmaceutice (orală și intravenoasă) de granisetron, includ următoarele:

- Reacții de hipersensibilitate, de exemplu anafilaxie, urticarie

- Insomnie

- Cefalee

- Reacții extrapiramidale

- Somnolență

- Amețeli

- Prelungirea intervalului QT

- Constipație

- Diaree

- Concentrații plasmatice crescute ale transaminazelor hepatice

- Erupție cutanată

- Astenie

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Nu există antidot specific pentru granisetron. Plasturele transdermic trebuie îndepărtat în caz de supradozaj. Trebuie administrat tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Antiemetice și medicamente pentru combaterea greței, antagoniști ai serotoninei (5HT3), codul ATC: A04AA02

Granisetronul este un antiemetic puternic și un antagonist cu selectivitate mare pentru receptorii 5-hidroxitriptaminei (receptorii 5HT3). Studiile farmacologice au demonstrat eficacitatea granisetronului împotriva greței și vărsăturilor provocate de tratamentul citostatic. Studiile de legare cu radioliganzi au demonstrat afinitatea neglijabilă a granisetronului pentru alte tipuri de receptori, inclusiv pentru situsurile de legare 5HT1, 5HT2, 5HT4 și dopaminergice D2.

Un studiu pivot de fază III, randomizat, dublu-orb, cu dublă mascare a formei farmaceutice, multinațional a comparat eficacitatea, tolerabilitatea și siguranța SANCUSO cu cea a granisetronului 2 mg administrat oral, o dată pe zi, în prevenirea greței și vărsăturilor la un număr total de 641 pacienți cărora li s-a administrat chimioterapie timp de mai multe zile. Studiul a fost conceput pentru a demonstra non-inferioritatea SANCUSO față de granisetronul administrat pe cale orală.

Populația repartizată randomizat în cadrul studiului a inclus 48% bărbați și 52% femei, cu vârsta cuprinsă între 16 și 86 ani, cărora li s-a administrat chimioterapie moderat emetogenă (ME) sau intens emetogenă (IE) timp de mai multe zile. 78% dintre pacienți au fost de rasă albă, 12% au fost asiatici și 10% hispanici/din America Latină.

Plasturele transdermic cu granisetron a fost aplicat cu 24 - 48 ore înaintea primei doze de medicamente chimioterapice și purtat timp de 7 zile. Granisetronul pe cale orală a fost administrat zilnic, pe durata regimului chimioterapic, cu o oră înaintea fiecărei doze de medicamente chimioterapice. Activitatea antiemetică a fost evaluată de la prima administrare până la 24 ore după începerea administrării ultimei doze a regimului chimioterapic ME sau IE în ultima zi de administrare.

Non-inferioritatea SANCUSO față de granisetronul administrat pe cale orală a fost confirmată, controlul complet (CC) fiind obținut la 60,2% dintre pacienții din brațul de tratament cu SANCUSO și la 64,8% dintre pacienții cărora li s-a administrat granisetron pe cale orală în setul per protocol (diferență -4,89%; interval de încredere 95% între -12,91% și +3,13%; n=284 cu plasture transdermic, n=298 administrare orală). CC a fost definit prin absența vărsăturilor și/sau a senzației de vomă, greață cel mult ușoară, și absența medicației de urgență de la prima administrare până la 24 ore după începerea administrării ultimei doze a regimului chimioterapic cu durata de mai multe zile în ultima zi de administrare.

Din cauza creșterii treptate a concentrațiilor plasmatice ale granisetronului în urma aplicării plasturelui transdermic,concentrațiile plasmatice inițiale la începutul chimioterapiei pot fi mai mici comparativ cu cele ale granisetronului 2 mg administrat pe cale orală și, ca urmare, se poate observa un debut mai lent al eficacității. Prin urmare, SANCUSO este indicat pentru utilizare la pacienții la care administrarea medicamentelor antiemetice pe cale orală este complicată de factori care determină dificultăți de deglutiție.

Controlul complet pe zile este ilustrat mai jos.

În studiile clinice cu SANCUSO nu au existat efecte legate de tratament în ceea ce privește frecvența cardiacă sau tensiunea arterială. Evaluarea ECG-urilor seriate la pacienți nu a demonstrat prelungirea intervalului QT și nici modificări ale morfologiei ECG. Efectul SANCUSO asupra intervalului QTc a fost evaluat în mod specific într-un studiu orb, randomizat, pe grupuri paralele, controlat cu placebo și pozitiv (moxifloxacin), și aprofundat al intervalului QTc, în care s-a administrat SANCUSO la 240 subiecți adulți, bărbați și femei. Nu s-a observat niciun efect semnificativ cu privire la prelungirea QTc în cazul administrării SANCUSO.

O evaluare a aderării plasturelui transdermic la 621 pacienți cărora li s-au administrat plasturi transdermici cu substanță activă sau cu placebo a arătat că mai puțin de 1% dintre plasturii transdermici au devenit detașabili pe parcursul perioadei de 7 zile de aplicare a plasturelui transdermic.

Nu există experiență clinică din studii clinice cu SANCUSO la pacienți cărora li s-a administrat chimioterapie timp de mai puțin de 3 zile consecutive sau pe parcursul mai multor cicluri chimioterapice, sau cu doze chimioterapice mari înaintea transplantului de celule stem.

Granisetron traversează pielea intactă, intrând în circulația sistemică printr-un proces de difuziune pasivă.

După aplicarea SANCUSO, granisetronul este absorbit lent, concentrația maximă fiind atinsă într-un interval cuprins între 24 și 48 ore.

Pe baza măsurării conținutului rezidual al plasturelui transdermic după îndepărtare, se eliberează aproximativ 65% din granisetron, rezultând o doză zilnică medie de 3,1 mg.

S-a investigat administrarea concomitentă a granisetronului sub formă de bolus intravenos unic de 0,01 mg/kg (maxim 1 mg), în același timp cu aplicarea plasturelui transdermic cu SANCUSO la subiecți sănătoși. Valoarea maximă inițială a concentrațiilor plasmatice ale granisetronului, atribuită dozei intravenoase, a fost atinsă la 10 minute după administrare. Profilul farmacocinetic cunoscut al plasturelui transdermic pe parcursul perioadei de aplicare (7 zile) nu a fost afectat.

În urma aplicării consecutive a câte doi plasturi transdermici SANCUSO la subiecți sănătoși, fiecare pe o perioadă de șapte zile, concentrațiile plasmatice ale granisetronului s-au menținut pe parcursul studiului, cu acumulări confirmate minime.

Într-un studiu care a avut ca scop evaluarea efectului căldurii asupra distribuției transdermice a granisetronului din SANCUSO la subiecți sănătoși, o pernă electrică generând o temperatură medie de 42°C a fost aplicată deasupra plasturelui transdermic timp de 4 ore în fiecare zi, pe parcursul perioadei de aplicare de 5 zile. Cu toate că aplicarea pernei electrice a fost asociată cu o creștere minoră și tranzitorie a fluxului plasturelui transdermic pe parcursul perioadei de aplicare a pernei electrice, nu s-a observat o creștere a expunerii globale la granisetron comparativ cu un grup de control.

Într-un studiu farmacocinetic la voluntari sănătoși la care SANCUSO a fost aplicat pe o perioadă de 7 zile, expunerea totală medie (ASC0-infinit) a fost de 416 ngxoră/ml (valori cuprinse între 55 - 1192 ng x oră/ml) cu o variabilitate între subiecți de 89%. Cmax medie a fost de 3,9 ng/ml (valori cuprinse între 0,7 - 9,5 ng/ml), cu o variabilitate între subiecți de 77%. Această variabilitate este similară cu variabilitatea crescută, cunoscută, a farmacocineticii granisetronului după administrarea orală sau intravenoasă.

Granisetronul este distribuit cu un volum de distribuție mediu de aproximativ 3 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 65%. Granisetronul se distribuie liber în plasmă și eritrocite.

Nu s-au observat diferențe între profilurile metabolice ale granisetronului cu administrare orală și transdermică.

Granisetronul este metabolizat în principal până la 7-hidroxigranisetron și 9’N-desmetilgranisetron.

Studiile in vitro în care s-au utilizat microzomi hepatici umani indică faptul că CYP1A1 este enzima principală responsabilă de 7-hidroxilarea granisetronului, în timp ce izoenzima CYP3A4 contribuie la 9’ demetilare.

Granisetronul este eliminat în principal prin metabolizare hepatică. După dozele administrate intravenos, clearance-ul plasmatic mediu a fost cuprins între 33,4 și 75,7 l/oră la subiecții sănătoși și între 14,7 și 33,6 l/oră la subiecții cu variabilitate individuală crescută. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică este de 4-6 ore la subiecții sănătoși și de 9-12 ore la pacienți. După aplicarea plasturelui transdermic, timpul aparent de înjumătățire plasmatică la subiecții sănătoși s-a prelungit până la aproximativ 36 ore, datorită ratei de absorbție scăzute a granisetronului prin piele.

În studiile clinice efectuate cu SANCUSO, clearance-ul la pacienții cu neoplasm s-a dovedit a fi de aproximativ jumătate față de cel al subiecților sănătoși.

După injectarea intravenoasă, aproximativ 12% din doză se excretă nemodificată prin urină la subiecții sănătoși, în decurs de 48 ore. Restul dozei este excretată sub formă de metaboliți, în proporție de 49% prin urină și 34% prin materii fecale.

Efectele sexului asupra farmacocineticii SANCUSO nu au fost studiate în mod specific. În cadrul studiilor clinice efectuate cu SANCUSO nu s-au observat efecte considerabile determinate de sex asupra farmacocineticii, fiind raportată o variabilitate individuală mare la ambele sexe. Modelele FC populaționale au confirmat absența efectelor determinate de sex asupra farmacocineticii SANCUSO.

Într-un studiu clinic nu s-au observat diferențe privind parametrii farmacocinetici plasmatici ai

SANCUSO la subiecți vârstnici, bărbați și femei (≥ 65 ani), comparativ cu subiecții mai tineri (cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 ani inclusiv).

Nu s-au efectuat studii clinice specifice pentru a investiga farmacocinetica SANCUSO la pacienți cu insuficiență renală sau hepatică. Nu s-a observat o legătură clară între funcția renală (măsurată prin clearance-ul creatininei) și clearance-ul granisetronului la modelele FC populaționale.

La pacienții cu insuficiență renală sau hepatică, farmacocinetica granisetronului a fost determinată folosind o doză unică intravenoasă de clorhidrat de granisetron de 40 µg/kg.

La pacienții cu insuficiență hepatică cauzată de neoplasmul hepatic, clearance-ul plasmatic total a fost de aproximativ jumătate în comparație cu pacienții fără insuficiență hepatică. Datorită variabilității mari a parametrilor farmacocinetici ai granisetronului și toleranței bune chiar la doze mult mai mari decât doza recomandată, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică funcțională.

La pacienții cu neoplasm nu s-a observat o corelație între clearance-ul creatininei și clearance-ul total, ceea ce indică faptul că insuficiența renală nu influențează farmacocinetica granisetronului.

Într-un studiu clinic conceput pentru a evalua expunerea unor subiecți cu valori diferite ale lipidelor organismului la granisetronul din SANCUSO, utilizând IMC ca măsură surogat a lipidelor organismului, nu s-au observat diferențe în ceea ce privește farmacocinetica plasmatică a SANCUSO la subiecți bărbați și femei cu IMC scăzut [<19,5 kg/m2 (bărbați), <18,5 kg/m2 (femei)] și cu IMC crescut (30,0 - 39,9 kg/m2 inclusiv) comparativ cu grupul de control (IMC 20,0 - 24.9 kg/m2 inclusiv).

Datele disponibile la pacienți cu vârsta <18 ani sunt limitate. Nu s-au efectuat studii pentru a investiga farmacocinetica SANCUSO la copii și adolescenți cu vârsta <13 ani.

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și toxicitatea asupra funcției de reproducere. Studiile privind carcinogenitatea nu au prezentat un risc specific pentru om, când s-a utilizat doza recomandată. Cu toate acestea, când medicamentul se administrează în doze mai mari și pe o perioadă de timp mai îndelungată, riscul carcinogenității nu poate fi exclus, dar pe perioada scurtă de aplicare recomandată pentru sistemul de distribuție transdermic nu se anticipează un risc carcinogen la om.

Studiile la animale nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere. Aceste studii nu au evidențiat nicio dovadă de fertilitate afectată sau de afectare a fătului din cauza granisetronului.

Fertilitatea nu a fost afectată după tratamentul cu granisetron la șobolan.

Plasturii transdermici SANCUSO nu au prezentat niciun potențial de fotoiritație sau fotosensibilitate când medicamentul a fost testat in vivo la cobai. Granisetronul nu a provocat fototoxicitate când a fost testat in vivo pe o linie celulară fibroblastică de șoarece. Când a fost testat pentru fotogenotoxicitate potențială in vitro pe linii celulare de ovar de hamster chinezesc (CHO), granisetronul a determinat creșterea procentului celulelor cu leziuni cromozomice în urma fotoiradierii. Cu toate că relevanța clinică a acestor date nu este complet clară, pacienții trebuie sfătuiți să acopere locul de aplicare a plasturelui transdermic dacă există riscul expunerii la lumina solară pe perioada aplicării și timp de 10 zile după îndepărtarea acestuia (vezi pct. 4.4).

Când a fost testat pentru potențialul de sensibilizare cutanată la cobai, SANCUSO a demonstrat un potențial scăzut de producere a iritațiilor.

Un studiu realizat pe canale ionice ale celulei cardiace umane clonate a arătat că granisetronul are potențialul de a afecta repolarizarea cardiacă prin blocarea canalelor de potasiu hERG. S-a arătat că granisetronul blochează ambele canale de sodiu și de potasiu, ceea ce este posibil să afecteze atât depolarizarea, cât și repolarizarea prin prelungirea intervalelor PR, QRS și QT. Aceste date ajută la elucidarea mecanismelor moleculare prin care apar anumite modificări ale ECG (în special prelungirea

QT și QRS) asociate cu această clasă de medicamente. Cu toate acestea, în cadrul studiilor clinice în care s-a administrat SANCUSO nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra

ECG-ului, incluzând un studiu aprofundat privind intervalul QT la 240 de subiecți sănătoși (vezi pct. 5.1).

Stratul de suport

Poliester

Stratul matrice

Copolimer de acrilat-vinilacetat

Peliculă antiaderentă

Poliester siliconat

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Fiecare plasture transdermic este ambalat într-un plic sigilat la cald, format din hârtie acoperită cu poliester/aluminiu/LLDPE.

Fiecare cutie conține 1 plasture transdermic.

După utilizare, plasturele transdermic va conține încă substanță activă. După îndepărtare, plasturele transdermic trebuie împăturit ferm în jumătate, cu partea adezivă în interior, și apoi trebuie aruncat în așa fel încât să nu fie lăsat la îndemâna copiilor.

Grünenthal GmbH

Zieglerstraße 6 52078 Aachen

Germania

EU/1/12/766/001

Data primei autorizări: 20 aprilie 2012

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 9 ianuarie 2017

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenției Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu