PREGABALIN ZENTIVA 75mg capsule prospect medicament

Pregabalin Zentiva 25 mg capsule

Pregabalin Zentiva 50 mg capsule

Pregabalin Zentiva 75 mg capsule

Pregabalin Zentiva 100 mg capsule

Pregabalin Zentiva 150 mg capsule

Pregabalin Zentiva 200 mg capsule

Pregabalin Zentiva 225 mg capsule

Pregabalin Zentiva 300 mg capsule

Pregabalin Zentiva 25 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 25 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 47,57 mg.

Pregabalin Zentiva 50 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 50 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 5 mg.

Pregabalin Zentiva 75 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 75 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 7,5 mg.

Pregabalin Zentiva 100 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 100 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 10 mg.

Pregabalin Zentiva 150 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 150 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 15 mg.

Pregabalin Zentiva 200 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 200 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 20 mg.

Pregabalin Zentiva 225 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 225 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 22,5 mg.

Pregabalin Zentiva 300 mg capsule

Fiecare capsulă conţine pregabalină 300 mg.

Fiecare capsulă conţine şi lactoză monohidrat 30 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule

Pregabalin Zentiva 25 mg capsule

Capac gri deschis şi corp gri deschis; capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '25”, cu lungimea de aproximativ 15,9 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 50 mg capsule

Capac gri deschis şi corp gri deschis; capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '50”, cu lungimea de aproximativ 14,3 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 75 mg capsule

Capac roşu şi corp gri deschis; capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '75”, cu lungimea de aproximativ 14,3 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 100 mg capsule

Capac şi corp de culoare roşie; capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '100”, cu lungimea de aproximativ 15,9 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 150 mg capsule

Capac gri deschis şi corp gri deschis; capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '150”, cu lungimea de aproximativ 18,0 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 200 mg capsule

Capac şi corp de culoare roz-bej; capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '200”, cu lungimea de aproximativ 19,4 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 225 mg capsule

Capac roz-bej şi corp gri deschis: capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '225”, cu lungimea de aproximativ19,4 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva 300 mg capsule

Capac roşu şi corp gri deschis: capsulă gelatinoasă inscripţionată cu '300”, cu lungimea de aproximativ 21,7 mm, care conţine o pulbere aproape albă.

Pregabalin Zentiva este indicat pentru tratamentul durerii neuropate periferice şi centrale la adulţi.

Pregabalin Zentiva este indicat ca tratament adjuvant la adulţi cu convulsii parţiale, cu sau fără generalizare secundară.

Pregabalin Zentiva este indicat pentru tratamentul tulburării anxioase generalizate (TAG) la adulţi.

Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi, administrată în două sau trei prize.

Tratamentul cu pregabalin poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi administrată fracţionat în două sau trei prize. În funcţie de răspunsul individual şi de tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi după un interval de 3 până la 7 zile şi, dacă este necesar, până la doza maximă de 600 mg pe zi, după încă un interval de 7 zile.

Tratamentul cu pregabalină poate fi iniţiat cu o doză de 150 mg pe zi, administrată fracţionat în două sau trei prize. Pe baza răspunsului individual şi pe tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi, după 1 săptămână. Doza maximă de 600 mg pe zi poate fi atinsă după încă o săptămână.

Doza variază între 150 şi 600 mg pe zi, administrată în două sau trei prize. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluată regulat. Tratamentul cu pregabalină trebuie iniţiat cu 150 mg pe zi. În funcţie de răspunsul individual şi tolerabilitatea pacientului, doza poate fi crescută la 300 mg pe zi, după un interval de 1 săptămână. După încă o săptămână, doza poate fi crescută la 450 mg pe zi. După încă o săptămână se poate ajunge la doza maximă de 600 mg pe zi.

În conformitate cu practica clinică actuală, dacă tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să fie făcut treptat, timp de minim o săptămână, indiferent de indicaţie (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în primul rând prin excreţie renală, sub formă de medicament netransformat. Deoarece clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2), scăderea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale trebuie individualizată în concordanţă cu clearance-ul creatininei (CLcr), după cum se prezintă în Tabelul 1 şi determinat conform următoarei formule:

CL (ml/min) = 1,23 × [140 - vârstă (ani)] × greutate (kg) cr (× 0,85 pentru femei) creatinină serică (µmol/l)

Pregabalina se elimină în mod eficient din plasmă prin hemodializă (50% din medicament în 4 ore).

Pentru pacienţii care efectuează hemodializă, doza zilnică de pregabalină trebuie ajustată pe baza funcţiei renale. În completarea dozei zilnice, trebuie administrată o doză suplimentară imediat după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă (vezi Tabelul 1).

Tabelul 1. Ajustarea dozării pregabalinei pe baza funcţiei renale

Clearance-ul creatininei (CLcr) Doza totală zilnică de pregabalină * Schema de (ml/min) administrare Doza de iniţiere Doza maximă (mg/zi) (mg/zi) ≥ 60 150 600 BID sau TID ≥ 30 - < 60 75 300 BID sau TID ≥ 15 - < 30 25 - 50 150 O dată pe zi sau BID < 15 25 75 O dată pe zi

Clearance-ul creatininei (CLcr) Doza totală zilnică de pregabalină * Schema de (ml/min) administrare

Doza suplimentară după hemodializă (mg) 25 100 Doză unică+

TID = divizat în trei prize.

BID = divizat în două prize.

* Doza totală zilnică de pregabalină (mg/zi) trebuie divizată în funcţie de schema de administrare, exprimat în mg/doză. + Doza suplimentară este o doză unică.

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).

Siguranţa şi eficacitatea administrării pregabalinei la copii cu vârsta sub 12 ani şi la adolescenţi (între 12 şi 17 ani) nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și pct. 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

La pacienţii vârstnici, este necesară scăderea dozei de pregabalină, din cauza scăderii funcţiei renale (vezi pct 5.2).

Pregabalin Zentiva poate fi administrat cu sau fără alimente.

Pregabalin Zentiva este numai pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

În conformitate cu practica clinică actuală, unii pacienţi diabetici care au luat în greutate în timpul tratamentului cu pregabalină pot necesita ajustarea medicamentelor hipoglicemiante.

În cadrul experienţei după punerea pe piaţă, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, inclusiv cazuri de angioedem. Dacă apar simptome de angioedem, cum sunt edem facial, perioral sau al căilor respiratorii superioare, tratamentul cu pregabalină trebuie întrerupt imediat.

Reacții adverse cutanate severe (SCARs)

În asociere cu tratamentul cu pregabalină, s-au raportat rar reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol și pot fi letale. În momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați cu atenție pentru a se observa reacțiile cutanate. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, pregabalina trebuie retrasă imediat și trebuie luat în considerare alt tratament (după caz).

Ameţeală, somnolenţă, pierderea conştienţei, confuzie şi afectare mintală

Tratamentul cu pregabalină a fost asociat cu ameţeală şi somnolenţă, care pot creşte incidenţa leziunilor accidentale (căderi) la populaţia vârstnică. În cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, au existat, de asemenea, raportări de pierdere a conştienţei, confuzie şi afectare mintală. De aceea, pacienţii trebuie avertizaţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu posibilele reacţii adverse ale medicamentului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi trataţi cu pregabalină decât la pacienţii la care s-a administrat placebo, a fost raportată vedere înceţoşată care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului. În cadrul studiilor clinice care au inclus teste oftalmologice, incidenţa reducerii acuităţii vizuale şi a modificărilor de câmp vizual a fost mai mare la pacienţii trataţi cu pregabalină, decât la pacienţii la care s-a administrat placebo; incidenţa modificărilor examenului fundului de ochi a fost mai mare la pacienţii la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1).

În cadrul experienţei de după punerea pe piaţă, au fost de asemenea raportate reacţii adverse vizuale, inclusiv pierderea vederii, înceţoşarea vederii sau alte modificări ale acuităţii vizuale, dintre care multe au fost tranzitorii.

Întreruperea tratamentului cu pregabalină poate duce la dispariţia sau ameliorarea acestor simptome vizuale.

Au fost raportate cazuri de insuficienţă renală, iar întreruperea tratamentului cu pregabalină, în câteva cazuri, a demonstrat reversibilitatea acestei reacţii adverse.

Nu sunt disponibile date suficiente privind întreruperea tratamentului cu medicamente antiepileptice administrate concomitent atunci când s-a realizat controlul convulsiilor cu pregabalină, în scopul de a ajunge la monoterapia cu pregabalină.

După punerea pe piaţă, au existat raportări de insuficienţă cardiacă congestivă la anumiţi pacienţi trataţi cu pregabalină. Aceste reacţii au fost de cele mai multe ori observate la pacienţi în vârstă, cu funcţie cardiovasculară compromisă şi cărora li s-a administrat pregabalină pentru o patologie neuropată. Pregabalina trebuie utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi. Reacţia adversă poate să dispară la întreruperea tratamentului cu pregabalină.

În tratamentul durerii neuropate centrale apărute din cauza traumatismului măduvei spinării, incidenţa reacţiilor adverse în general, a reacţiilor adverse de la nivelul sistemului nervos central şi, în special, a somnolenţei, a fost crescută. Acest fapt poate fi atribuit unui efect aditiv apărut din cauza medicamentelor concomitente (de exemplu antispastice), necesare în tratamentul acestei patologii.

Acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se prescrie pregabalin pentru tratamentul acestei patologii.

Au existat raportări de deprimare respiratorie severă în legătură cu utilizarea pregabalinului. Pacienții cu funcție respiratorie compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, utilizare concomitentă de sedative ale SNC și vârstnicii pot avea un risc mai mare de a prezenta această reacție adversă severă. Pot fi necesare ajustări ale dozei la acești pacienți (vezi pct. 4.2).

Ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice în câteva indicaţii. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate placebo controlate efectuate cu medicamente antiepileptice, a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut. S-au observat cazuri de ideație suicidară și comportament suicidar la pacienții tratați cu pregabalină în experiența după punerea pe piață (vezi pct. 4.8). Un studiu epidemiologic în care s-a utilizat un design de studiu autocontrolat (de comparare a perioadelor de tratament cu perioadele fără tratament la fiecare pacient) a indicat dovezi ale unui risc crescut de debut nou al comportamentului suicidar și de deces prin suicid la pacienții tratați cu pregabalină.

Pacienții (și persoanele care îngrijesc pacienții) trebuie îndrumați să ceară sfatul medicului în cazul apariției de semne ale ideației suicidare sau comportamentului suicidar.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne ale ideaţiei suicidare şi ale comportamentului suicidar şi trebuie luat în considerare un tratament adecvat. Trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu pregabalină în cazul apariției ideației suicidare și a comportamentului suicidar.

După punerea pe piaţă, au fost raportate evenimente legate de scăderea funcţiei tractului gastro-intestinal inferior (de exemplu ocluzie intestinală, ileus paralitic, constipaţie) atunci când pregabalina a fost administrată concomitent cu medicamente care pot determina constipaţie, cum sunt analgezicele opioide. Pot fi luate în considerare măsuri de prevenire a constipaţiei (în mod special la femei şi vârstnici), atunci când pregabalina şi opioidele sunt administrate concomitent.

Se recomandă prudenţă în cazul prescrierii pregabalin concomitent cu opioide din cauza riscului de deprimare a SNC (vezi pct. 4.5). Într-un studiu de caz-control la utilizatorii de opioide, pacienţii care au luat pregabalin concomitent cu un opioid au prezentat un risc crescut de deces asociat opioidelor, comparativ cu utilizarea opioidelor în monoterapie (riscul relativ ajustat [RRa], 1,68 [IÎ 95%, 1,19 până la 2,36]). Acest risc crescut a fost observat la doze mici de pregabalin (≤ 300 mg, RRa 1,52 [IÎ 95%, 1,04-2,22]) și a existat o tendință pentru un risc mai mare la doze mari de pregabalin (> 300 mg,

RRa 2,51 [IÎ 95 %, 1,24-5,06]).

Pregabalin poate provoca dependenţă de medicament, care poate să apară la doze terapeutice. Au fost raportate cazuri de abuz şi administrare incorectă. Pacienţii cu antecedente de abuz de substanţe pot avea un risc mai mare de administrare incorectă, abuz şi dependenţă de pregabalin, iar pregabalin trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi. Înainte de a prescrie pregabalin, trebuie evaluat cu atenţie riscul pacientului de administrare incorectă, abuz sau dependenţă.

Pacienţii trataţi cu pregabalin trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de administrare incorectă, abuz sau dependenţă de pregabalin, precum apariţia toleranţei, creşterea dozelor şi comportament de căutare de droguri.

După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalină, au fost observate simptome de întrerupere. Au fost raportate următoarele simptome: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate, diaree, sindrom gripal, nervozitate, depresie, ideaţie suicidară, durere, convulsii, hiperhidroză şi ameţeli.

Apariția simptomelor de întrerupere după întreruperea administrării pregabalin poate indica dependenţă de medicament (vezi pct. 4.8). La începutul tratamentului, pacientul trebuie avertizat despre acestea. Dacă administrarea pregabalin trebuie întreruptă, se recomandă ca acest lucru să fie făcut în mod treptat, timp de minimum 1 săptămână, indiferent de indicație (vezi pct. 4.2).

În timpul administrării pregabalinei sau la scurt timp după întreruperea administrării pregabalinei, pot apărea convulsii, incluzând status epilepticus şi convulsii de tip grand mal.

În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză.

Au fost raportate cazuri de encefalopatie, cele mai multe fiind la pacienţi cu afecţiuni subiacente care pot determina apariţia encefalopatiei.

Utilizarea Pregabalin Zentiva în primul trimestru de sarcină poate provoca fătului malformaţii congenitale majore. Pregabalin nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, exceptând cazul în care beneficiul terapeutic matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace pe durata tratamentului (vezi pct. 4.6).

Pregabalin Zentiva conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Deoarece pregabalina se excretă în urină predominant ca medicament netransformat, suferă o metabolizare neglijabilă la om (< 2% din doza regăsită în urină sub formă de metaboliţi), nu inhibă metabolizarea medicamentelor in vitro şi nu se leagă de proteinele plasmatice, este puţin probabil să producă sau să fie supusă interacţiunilor farmacocinetice.

Studii in vivo şi analize ale farmacocineticii în cadrul populaţiei

În acest sens, în studiile in vivo nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic între pregabalină şi fenitoină, carbamazepină, acid valproic, lamotrigină, gabapentină, lorazepam, oxicodonă sau alcool etilic. Analiza farmacocineticii în cadrul populaţiei a indicat faptul că antidiabeticele orale, diureticele, insulina, fenobarbitalul, tiagabina şi topiramatul nu influenţează clinic semnificativ clearance-ului pregabalinei.

Contraceptive orale, noretisteron şi/sau etinilestradiol

Administrarea concomitentă a pregabalinei cu contraceptivele orale noretisteron şi/sau etinilestradiol nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a niciuneia dintre substanţe.

Pregabalina poate amplifica efectele alcoolului etilic şi lorazepamului.. În cadrul experienţei după punerea pe piaţă, există raportări de insuficienţă respiratorie, comă și decese la pacienţii trataţi cu pregabalină concomitent cu opioide şi/sau alte medicamente deprimante ale sistemului nervos central (SNC). Pregabalina pare să aibă efect aditiv în tulburările funcţiei cognitive şi ale funcţiei motorii grosiere, determinate de către oxicodonă.

Interacţiuni la vârstnici

La voluntarii vârstnici, nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile farmacodinamice. Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace pe durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

S-a demonstrat că pregabalin traversează placenta la şobolan (vezi pct. 5.2). Pregabalin poate traversa placenta la om.

Datele obţinute în urma unui studiu observaţional din ţările nordice care a inclus peste 2700 de sarcini cu expunere la pregabalin în primul trimestru au demonstrat o răspândire mai ridicată a malformaţiilor congenitale majore (MCM) în grupa copiilor (vii sau născuţi morţi) expuşi la pregabalin, faţă de grupa copiilor fără expunere (5,9% faţă de 4,1%).

Riscul de MCM în rândul grupei copiilor cu expunere la pregabalin în primul trimestru a fost puţin mai mare, faţă de cel al populaţiei fără expunere (rata de răspândire ajustată şi interval de încredere 95%: 1,14 (0,96 - 1,35)) şi comparativ cu populaţia expusă la lamotrigină (1,29 (1,01 - 1,65)) sau la duloxetină (1,39 (1,07 - 1,82)).

Analizele efectuate asupra malformaţiilor specifice au demonstrat riscuri mai mari de malformaţii ale sistemului nervos, ochiului, fantelor oro-faciale, malformaţii urinare şi malformaţii genitale, însă numărul a fost redus şi estimările imprecise.

Pregabalina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar (dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte net riscul potenţial pentru făt).

Pregabalina se excretă în laptele uman (vezi pct. 5.2). Efectul pregabalinei asupra nou-născuţilor/sugarilor nu este cunoscut. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe tratamentul cu pregabalină luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu sunt disponibile date clinice privind efectele pregabalinei asupra fertilităţii la femeie.

Într-un studiu clinic, efectuat pentru evaluarea efectului pregabalinei asupra motilităţii spermatozoizilor, subiecţi sănătoşi de sex masculin au fost expuşi la pregabalină în doză de 600 mg/zi.

După 3 luni de tratament, nu au existat efecte asupra motilităţii spermatozoizilor.

Un studiu de fertilitate efectuat la femelele de şobolan a evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii.

Studiile de fertilitate la şobolani masculi au evidenţiat efecte adverse asupra reproducerii şi dezvoltării.

Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută (vezi pct. 5.3).

Pregabalina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pregabalina poate determina ameţeală şi somnolenţă şi, de aceea, poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule, să nu folosească utilaje complexe sau să nu se implice în alte activităţi potenţial periculoase până când se cunoaşte în ce mod medicamentul le afectează capacitatea de a desfăşura aceste activităţi.

În programul clinic cu pregabalină au fost incluşi peste 8900 pacienţi expuşi la pregabalină, dintre care peste 5600 au fost înrolaţi în studii dublu-orb, placebo controlate. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost ameţeală şi somnolenţă. Reacţiile adverse au fost, de obicei, de intensitate uşoară până la moderată. În toate studiile controlate, frecvenţa întreruperii administrării din cauza reacţiilor adverse a fost de 12% pentru pacienţii cărora li s-a administrat pregabalină şi de 5% pentru pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse care au determinat întreruperea tratamentului cu pregabalină au fost ameţeala şi somnolenţa.

În Tabelul 2 de mai jos, toate reacţiile adverse care au apărut cu o incidenţă mai mare decât pentru placebo şi la mai mult de un pacient sunt prezentate pe clase şi frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul aceleiaşi categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse prezentate pot fi asociate şi cu bolile preexistente şi/sau cu medicamentele administrate concomitent.

În tratamentul durerii neuropate centrale apărute din cauza traumatismului măduvei spinării incidenţa reacţiilor adverse în general, a reacţiilor adverse de la nivelul SNC şi, în special, a somnolenţei, a fost crescută (vezi pct. 4.4).

În lista de mai jos, cu caractere italice, sunt incluse reacţii adverse suplimentare, raportate din experienţa după punerea pe piaţă.

Tabelul 2. Reacţiile adverse la pregabalină

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse

Frecvente Rino-faringită

Mai puţin frecvente Neutropenie

Mai puţin frecvente Hipersensibilitate

Rare Angioedem, reacţie alergică

Frecvente Apetit alimentar crescut

Mai puţin frecvente Anorexie, hipoglicemie

Frecvente Stare de euforie, confuzie, iritabilitate, dezorientare, insomnie, libido scăzut

Mai puţin frecvente Halucinaţii, atac de panică, nelinişte, agitaţie, depresie, stare depresivă, stare de exaltare, agresivitate, labilitate emoţională, depersonalizare, găsirea cu dificultate a cuvintelor, vise anormale, libido crescut, anorgasmie, apatie

Rare Dezinhibare, comportament suicidar, ideaţie suicidară

Cu frecvenţă necunoscută Dependenţă de medicament

Foarte frecvente Ameţeală, somnolenţă, cefalee

Frecvente Ataxie, coordonare anormală, tremor, dizartrie, amnezie, tulburări de memorie, tulburări de atenţie, parestezii, hipoestezie, sedare, tulburări de echilibru, letargie

Mai puţin frecvente Sincopă, stupor, mioclonii, pierderea conştienţei, hiperactivitate psihomotorie, dischinezie, ameţeală ortostatică, tremor intenţional, nistagmus, tulburări cognitive, afectare mintală, tulburări de vorbire, hiporeflexie, hiperestezie, senzaţie de arsură, ageuzie, stare generală de rău

Rare Convulsii, parosmie, hipochinezie, disgrafie, parkinsonism

Frecvente Vedere înceţoşată, diplopie

Mai puţin frecvente Pierderea vederii periferice, tulburări vizuale, tumefiere oculară, afectarea câmpului vizual, scăderea acuităţii vizuale, dureri oculare, astenopie, fotopsie, xeroftalmie, hiperlacrimaţie, iritare oculară

Rare Pierderea vederii, keratită, oscilopsie, alterarea percepţiei vizuale a profunzimii, midriază, strabism, percepţie vizuală strălucitoare

Frecvente Vertij

Mai puţin frecvente Hiperacuzie

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse

Mai puţin frecvente Tahicardie, bloc atrioventricular de gradul I, bradicardie sinusală, insuficienţǎ cardiacǎ congestivǎ

Rare Prelungirea intervalului QT, tahicardie sinusală, aritmie sinusală

Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, bufeuri, congestie facială, extremităţi reci

Mai puţin frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, rinită, sforăit, uscăciune nazală

Rare Edem pulmonar, încordare la nivelul gâtului

Cu frecvență necunoscută Deprimare respiratorie

Frecvente Vărsături, greaţǎ, constipaţie, diaree, flatulenţă, distensie abdominală, xerostomie

Mai puţin frecvente Reflux gastro-esofagian, hipersecreţie salivară, hipoestezie orală

Rare Ascită, pancreatită, umflarea limbii, disfagie

Mai puţin frecvente Valori mari ale enzimelor hepatice*

Rare Icter

Foarte rare Insuficienţă hepatică, hepatită

Mai puţin frecvente Erupţii cutanate papulare, urticarie, hiperhidroză, prurit

Rare Necroliză epidermică toxică, Sindrom Stevens-

Johnson, transpiraţii reci

Frecvente Crampe musculare, artralgii, dureri lombare, dureri la nivelul membrelor, spasm cervical

Mai puţin frecvente Tumefieri articulare, mialgii, spasme musculare, durere cervicală, rigiditate musculară

Rare Rabdomioliză

Mai puţin frecvente Incontinenţă urinară, disurie

Rare Insuficienţă renală, oligurie, retenţie urinară

Frecvente Disfuncţie erectilă

Mai puţin frecvente Disfuncţie sexuală, ejaculare întârziată, dismenoree, dureri la nivelul sânului

Rare Amenoree, scurgeri mamelonare, mărirea de volum a sânilor, ginecomastie

Frecvente Edeme periferice, edeme, mers anormal, căderi, senzaţie de ebrietate, stare de rău, fatigabilitate

Mai puţin frecvente Edem generalizat, edem facial, senzaţie de apăsare în piept, durere, pirexie, sete, frisoane, astenie

Frecvente Creşterea greutăţii corporale

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse

Mai puţin frecvente Creşterea concentraţiei creatinfosfokinazei din sânge, creşterea valorilor glicemiei, scăderea numărului de trombocite, creşterea concentraţiei de creatinină din sânge, scăderea kaliemiei, scăderea ponderală

Rare Scăderea numărului de leucocite

* Creştere a valorilor serice ale alaninaminotransferazei (ALT) şi aspartataminotransferazei (AST).

După întreruperea tratamentului de lungă sau scurtă durată cu pregabalină, s-au observat simptome de întrerupere. S-au raportat următoarele simptome: insomnie, cefalee, greaţă, anxietate, diaree, sindrom gripal, convulsii, nervozitate, depresie, ideaţie suicidară, dureri, hiperhidroză şi ameţeli. Aceste simptome pot indica dependența de medicament. Pacientul trebuie informat despre acestea la începutul tratamentului.

În ceea ce priveşte întreruperea tratamentului de lungă durată cu pregabalină, datele sugerează că incidenţa şi severitatea simptomelor de întrerupere sunt dependente de doză (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Profilul de siguranţă a pregabalinei, observat în cinci studii la copii şi adolescenţi la pacienţi cu convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară (un studiu cu privire la siguranţă și eficacitate, cu durata de 12 săptămâni, la pacienţi cu vârsta de la 4 până la 16 ani, n=295, un studiu de 14 zile privind eficacitatea şi siguranţa la pacienţi cu vârsta de la 1 lună până la mai mici de 4 ani, n=175; un studiu de farmacocinetică şi tolerabilitate, n=65; şi două studii de urmărire a siguranţei, deschis, cu durata de 1 an, n=54 și n=431), a fost similar cu cel observat în studiile efectuate la adulţi, la pacienţi cu epilepsie. Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiul cu durata de 12 săptămâni la tratamentul cu pregabalină au fost somnolenţă, pirexie, infecţii ale tractului respirator superior, creșterea poftei de mâncare, creștere în greutate și nazofaringită. Cele mai frecvente reacţii adverse observate în studiul de 14 zile de tratament cu pregabalin au fost somnolenţă, infecţii ale tractului respirator superior şi pirexie (vezi pct. 4.2, 5.1 și pct. 5.2).

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

În cadrul experienţei după punerea pe piaţă, cel mai frecvent raportate reacţii adverse observate în cazul supradozajului de pregabalină au inclus somnolenţă, stare confuzională, agitaţie şi nelinişte.

Au fost raportate și convulsii.

Au fost raportate cazuri rare de comă.

Tratamentul supradozajului cu pregabalină trebuie să includă măsuri generale de susţinere şi, dacă este necesar, poate include hemodializă (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Grupa farmacoterapeutică: Analgezice, alte analgezice şi antipiretice, codul ATC: N02BF02

Substanţa activă, pregabalina, este un analog al acidului gama-aminobutiric (enantiomerul S al acidului 3-(aminometil)-5-metilhexanoic).

Pregabalina se leagă de o subunitate auxiliară (proteina α2-δ) a canalelor de calciu voltaj-dependente din sistemul nervos central.

În studii, eficacitatea pregabalinului s-a demonstrat asupra neuropatiei diabetice, nevralgiei postherpetice şi leziunilor măduvei spinării. Nu s-a studiat eficacitatea pe alte modele de durere neuropată.

S-au efectuat 10 studii clinice controlate, pe o perioadă mai mare de 13 săptămâni, cu o schemă de administrare de două ori pe zi (BID) şi pe o perioadă de până la 8 săptămâni cu o schemă de administrare de trei ori pe zi (TID). În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru schemele de administrare BID şi TID au fost similare.

În studiile clinice desfăşurate pe o perioadă de până la 12 săptămâni pentru durerea neuropată periferică şi cea centrală s-a observat o reducere a durerii încă din prima săptămână, care s-a menţinut pe toată durata tratamentului.

În studiile clinice controlate privind durerea neuropată periferică, la 35% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 18% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo s-a înregistrat îmbunătăţirea cu 50% a scorului durerii. Pentru pacienţii care nu au dezvoltat somnolenţă, o asemenea îmbunătăţire s-a observat la 33% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 18% dintre pacienţii la care s-a administrat placebo. Pentru pacienţii care au dezvoltat somnolenţă, frecvenţa răspunsului a fost de 48% în grupul de tratament cu pregabalin şi de 16% în grupul la care s-a administrat placebo.

În studiul clinic controlat privind durerea neuropată centrală, la 22% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin şi la 7% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo s-a înregistrat îmbunătăţirea cu 50% a scorului durerii.

Pregabalina a fost evaluată în 3 studii clinice controlate, cu durata de 12 săptămâni, dozele fiind administrare fie BID, fie TID. În general, profilurile de siguranţă şi eficacitate pentru sechemele cu administrare BID şi TID au fost similare.

Reducerea frecvenţei convulsiilor s-a observat din prima săptămână de tratament.

Eficacitatea şi siguranţa pregabalinei ca tratament adjuvant al epilepsiei la copii cu vârsta sub 12 ani şi adolescenţi nu au fost stabilite. Evenimentele adverse observate în cadrul unui studiu de farmacocinetică şi tolerabilitate, care a inclus pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 16 ani (n=65), cu convulsii cu debut parţial, au fost similare cu cele observate la adulţi. Rezultatele unui studiu controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, realizat la 295 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 4 şi 16 ani şi ale unui studiu controlat cu placebo, cu durata de 14 zile, realizat la 175 de pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi mai puţin de 4 ani, pentru a evalua eficacitatea şi siguranţa pregabalinului ca terapie adăugată pentru tratamentul convulsiilor cu debut parţial şi a două studii de siguranţă, deschis, cu durata de 1 an, efectuat la 54 şi respectiv 431 de copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 16 ani, cu epilepsie, au indicat faptul că evenimentele adverse febră şi infecţii ale căilor respiratorii superioare au fost observate mai frecvent decât în studiile efectuate la adulţi cu epilepsie (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și pct. 5.2).

În studiul cu durata de 12 săptămâni, controlat cu placebo, au fost incluși copii şi adolescenţi (vârsta între 4 şi 16 ani) la care a fost administrat pregabalin 2,5 mg/kg şi zi (maxim 150 mg/zi), pregabalin 10 mg/kg şi zi (maxim 600 mg/zi), sau placebo. Procentul de pacienți la care s-a obținut o îmbunătăţire semnificativă a ratei convulsiilor cu debut parţial faţă de momentul iniţial a fost de 40,6% din grupul de pacienţi trataţi cu pregabalin 10/mg/kg şi zi (p=0.0068 comparativ cu placebo), 29,1% dintre pacienţii trataţi cu pregabalin 2,5 mg/kg şi zi (p=0.2600 comparativ cu placebo) și 22,6% din cei la care s-a administrat placebo.

În studiul controlat cu placebo, cu durata de 14 zile, au fost incluşi pacienţi copii şi adolescenţi (vârsta între 1 lună şi mai puţin de 4 ani) la care a fost administrat pregabalin 7 mg/kg/zi, pregabalin 14 mg/kg/zi sau placebo. Frecvenţele medii ale convulsiilor la momentul iniţial şi la vizita finală au fost de 4,7 şi 3,8 pentru pregabalin 7 mg/kg/zi, 5,4 şi 1,4 pentru pregabalin 14 mg/kg/zi şi, respectiv, 2,9 şi 2,3 pentru placebo. Pregabalin 14 mg/kg/zi a redus semnificativ frecvenţa transformată logaritmic a convulsiilor cu debut parţial faţă de placebo (p=0,0223); pregabalin 7 mg/kg/zi nu a demonstrat ameliorări faţă de placebo.

Într-un studiu controlat cu placebo, cu durata de 12 săptămâni, au fost incluși 219 subiecţi cu convulsii tonico-clonice generalizate primare (PGTC), (cu vârsta de la 5 până la 65 ani, dintre care 66 cu vârsta cuprinsă între 5 și 16 ani) cărora li s-a administrat pregabalin 5 mg/kg/zi (maximum 300 mg/zi),pregabalin 10 mg/kg/zi (maxim 600 mg/zi) sau placebo ca terapie adjuvantă. Procentul de subiecţi la care s-a obținut o reducere de cel puţin 50% a ratei convulsiilor PGTC a fost de 41,3%, 38,9% şi respectiv 41,7% pentru pregabalin 5 mg/kg/zi, pregabalin 10 mg/kg/zi şi respectiv placebo.

Pregabalina a fost evaluată în cadrul unui studiu clinic controlat, cu durată de 56 de săptămâni, cu un regim de administrare de două ori pe zi. Pregabalina nu a demonstrat non-inferioritate comparativ cu lamotrigina din punct de vedere al criteriului final de evaluare constând în 6 luni lipsite de convulsii.

Pregabalina şi lamotrigina au fost similare din punct de vedere al siguranţei şi au fost la fel de bine tolerate.

Pregabalina a fost evaluată în 6 studii clinice controlate, cu durata de 4-6 săptămâni, un studiu la vârstnici cu durata de 8 săptămâni şi un studiu pentru prevenirea recăderii pe termen lung, cu o fază dublu-orb cu durata de 6 luni.

Ameliorarea simptomelor din TAG, aşa cum este reflectată de scala Hamilton de evaluare a anxietăţii (HAM-A), s-a observat din prima săptămână.

În studiile clinice controlate (cu durata de 4-8 săptămâni), la 52% din pacienţii trataţi cu pregabalină şi 38% din pacienţii cărora li s-a administrat placebo s-a înregistrat o ameliorare cu cel puţin 50% a scorului HAM-A total între stadiul iniţial şi cel final al studiului.

În cadrul studiilor clinice controlate, la o proporţie mai mare de pacienţi trataţi cu pregabalină decât la pacienţii la care s-a administrat placebo a fost raportată vedere înceţoşată, care a dispărut în majoritatea cazurilor odată cu continuarea tratamentului.

În cadrul studiilor clinice controlate, testarea oftalmologică (incluzând testarea acuităţii vizuale, testarea formală a câmpului vizual şi examinarea fundoscopică prin dilatarea pupilei) a fost realizată la peste 3600 pacienţi. La aceşti pacienţi, acuitatea vizuală a fost scăzută la 6,5% din pacienţii trataţi cu pregabalină şi la 4,8% din pacienţii la care s-a administrat placebo. Modificările de câmp vizual au fost detectate la 12,4% din pacienţii trataţi cu pregabalină şi la 11,7% din pacienţii la care s-a administrat placebo. Modificările fundoscopice au fost observate la 1,7% din pacienţii trataţi cu pregabalină şi la 2,1% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

Farmacocinetica pregabalinei la starea de echilibru este similară la voluntarii sănătoşi, pacienţii cu epilepsie care utilizează medicaţie antiepileptică şi pacienţii cu durere cronică.

Pregabalina se absoarbe rapid atunci când se administrează pe nemâncate, cu atingerea concentraţiei plasmatice maxime într-o oră după administrarea atât a unei doze unice, cât şi a dozelor multiple.

Biodisponibilitatea orală a pregabalinei este estimată la ≥ 90% şi este independentă de doză. După administrări repetate, starea de echilibru este atinsă în 24 până la 48 ore. Viteza de absorbţie a pregabalinei este scăzută atunci când se administrează concomitent cu alimentele, rezultând scăderea

Cmax cu aproximativ 25-30% şi întârzierea tmax cu aproximativ 2,5 ore. Totuşi, administrarea pregabalinei odată cu alimentele nu a prezentat efecte semnificative clinic asupra gradului de absorbţie a pregabalinei.

În studiile preclinice, s-a demonstrat că pregabalina traversează bariera hematoencefalică la şoarece, şobolan şi maimuţă. S-a demonstrat că pregabalina traversează placenta la şobolan şi este prezentă în laptele femelelor de şobolan. La om, volumul aparent de distribuţie al pregabalinei după administrarea orală este de aproximativ 0,56 l/kg. Pregabalina nu se leagă de proteinele plasmatice.

La om, pregabalina suferă o metabolizare neglijabilă. După o doză de pregabalină marcată radioactiv, aproximativ 98% din radioactivitatea regăsită în urină a fost sub formă de pregabalină netransformată.

Derivatul N-metilat al pregabalinei, principalul metabolit al pregabalinei descoperit în urină, reprezintă 0,9% din doză. Studiile preclinice nu au relevat niciun indiciu al racemizării enantiomerului

S (sinister) al pregabalinei la enantiomerul R (rectus).

Pregabalina se elimină din circulaţia sistemică în principal prin excreţie renală, sub formă de medicament netransformat. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al pregabalinei este de 6,3 ore. Clearance-ul plasmatic al pregabalinei şi clearance-ul renal sunt direct proporţionale cu clearance-ul creatininei (vezi pct. 5.2 Insuficienţă renală).

La pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau hemodializaţi este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 4.2

Tabelul 1).

Farmacocinetica pregabalinei este lineară în intervalul de doze zilnice recomandate. Variabilitatea farmacocinetică interindividuală pentru pregabalină este mică (< 20%). Farmacocinetica dozelor multiple este predictibilă din datele pentru doza unică. Prin urmare nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice de pregabalină.

Studiile clinice evidenţiază că sexul nu influenţează clinic semnificativ concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.

Clearance-ul pregabalinei este direct proporţional cu clearance-ul creatininei. În plus, pregabalina se elimină eficace din plasmă prin hemodializă (după 4 ore de hemodializă concentraţiile plasmatice ale pregabalinei sunt reduse cu aproximativ 50%). Deoarece eliminarea renală este calea majoră de eliminare, la pacienţii cu insuficienţă renală este necesară scăderea dozelor, iar după efectuarea şedinţelor de hemodializă sunt necesare doze suplimentare (vezi pct. 4.2 Tabel 1).

Nu s-au efectuat studii farmacocinetice specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece pregabalina nu suferă o metabolizare semnificativă la om şi se excretă în urină predominant sub formă de medicament netransformat, nu este de aşteptat ca insuficienţa hepatică să afecteze semnificativ concentraţiile plasmatice ale pregabalinei.

Într-un studiu de farmacocinetică şi tolerabilitate, farmacocinetica pregabalinei a fost evaluată la pacienţii copii şi adolescenţi cu epilepsie (grupe de vârstă: 1 până la 23 de luni, 2 până la 6 ani, 7 până la 11 ani şi 12 până la 16 ani) la doze de 2,5 mg/kg şi zi, 5 mg/kg şi zi, 10 mg/kg şi zi şi 15 mg/kg şi zi.

După administrarea orală a pregabalinei la pacienţii copii şi adolescenţi, în condiţii de repaus alimentar, în general, timpul necesar pentru a atinge concentraţia plasmatică maximă a fost asemănător la întreaga grupă de vârstă şi a avut loc la 0,5 ore până la 2 ore după administrare.

Parametrii Cmax şi ASC ai pregabalinei au crescut într-o manieră liniară cu creşterea dozei în cadrul fiecărei grupe de vârstă. Valoarea ASC a fost mai mică cu 30% la copiii şi adolescenţii cu greutatea sub 30 kg, din cauza creşterii cu 43% a clearance-ului ajustat în funcţie de greutatea corporală la aceşti pacienţi, comparativ cu pacienţii cu greutatea ≥ 30 kg.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al pregabalinei a fost, în medie, de aproximativ 3 ore până la 4 ore la copiii cu vârsta până la 6 ani şi de 4 ore până la 6 ore la copii şi adolescenţii cu vârsta de 7 ani şi peste.

Analiza farmacocineticii în cadrul populaţiei a arătat că clearance-ul creatininei a fost o variabilă secundară semnificativă a clearance-ului pregabalinei administrată oral, greutatea corporală a fost o variabilă secundară semnificativă a volumului aparent de distribuţie a pregabalinei şi aceste relaţii au fost similare la copii, adolescenţi şi la pacienţii adulţi.

Farmacocinetica pregabalinei nu a fost studiată la pacienţii cu vârsta sub 3 luni (vezi pct. 4.2, pct. 4.8 și pct. 5.1).

Clearance-ul pregabalinei tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Această scădere a clearance-ului pregabalinei administrată oral este concordantă cu scăderea clearance-ului creatininei asociată cu înaintarea în vârstă. Scăderea dozelor de pregabalină poate fi necesară la pacienţi cu funcţie renală compromisă din cauza vârstei (vezi pct. 4.2 Tabelul 1).

Farmacocinetica dozei de 150 mg pregabalină administrată o dată la 12 ore (doză zilnică de 300 mg) a fost evaluată la 10 femei care alăptau, aflate la cel puţin 12 săptămâni postpartum. Alăptarea a avut o influenţă mică sau nicio influenţă asupra farmacocineticii pregabalinei. Pregabalina s-a eliminat în laptele uman, cu concentraţii plasmatice medii la starea de echilibru de aproximativ 76% din cele la mamă. Doza estimată pentru sugar din laptele matern (presupunând un consum de lapte mediu de 150 ml/kg și zi) de la femeile cărora li s-au administrat 300 mg/zi sau doza maximă de 600 mg/zi ar fi de 0,31 sau respectiv 0,62 mg/kg și zi. Aceste doze estimate sunt de aproximativ 7% din doza maternă zilnică totală, calculând în mg/kg.

În studiile convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, efectuate la animale, pregabalina a fost bine tolerată la doze relevante clinic. În studii privind toxicitatea după doze repetate, efectuate la şobolan şi maimuţă, s-au observat efecte asupra SNC incluzând hipoactivitate, hiperactivitate şi ataxie.

O incidenţă crescută a atrofiei retiniene, observată frecvent la şobolanul vârstnic albinos, s-a observat după expunerea îndelungată la pregabalină, de ≥ 5 ori mai mare decât expunerea medie la om, la doza maximă recomandată clinic.

Pregabalina nu a fost teratogenă la şoarece, şobolan sau iepure. Toxicitatea fetală la şobolan şi iepure a apărut doar la expuneri cu mult peste expunerea la om. În studii privind toxicitatea prenatală/postnatală, pregabalina a indus toxicitate asupra dezvoltării embrionilor de şobolan la expuneri > 2 ori faţă de expunerea maximă recomandată la om.

Reacţiile adverse asupra fertilităţii la şobolani masculi şi femele au fost observate numai la expuneri suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice. Reacţiile adverse asupra organelor de reproducere masculine şi a parametrilor spermei au fost reversibile şi au apărut numai la expuneri suficient mai mari faţă de expunerile terapeutice sau au fost asociate cu procese degenerative spontane la nivelul organelor reproducătoare masculine la şobolan. Prin urmare aceste efecte au fost considerate cu relevanţă clinică scăzută sau lipsite de relevanţă clinică.

Bateriile de teste in vitro şi in vivo au arătat că pregabalina nu este genotoxică.

La şobolan şi la şoarece s-au efectuat studii de carcinogenitate cu pregabalină, cu durata de 2 ani. La şobolan, nu s-a observat apariţia de tumori, la expuneri mai mari de 24 ori faţă de expunerea medie umană la doza clinică maximă recomandată, de 600 mg/zi. La şoarece, nu s-a observat creşterea incidenţei tumorale la expuneri similare cu expunerea medie la om, dar s-a observat o creştere a incidenţei hemangiosarcomului la expuneri mai mari. Mecanismul non-genotoxic al formaţiunilor tumorale induse de pregabalină la şoarece implică modificări trombocitare şi proliferare celulară endotelială asociată. Aceste modificări trombocitare nu au fost prezente la şobolan sau la om, fapt bazat pe datele clinice pe termen scurt şi pe datele clinice limitate pe termen lung. Nu există dovezi care să sugereze un risc asociat la om.

La puii de şobolan, tipurile de toxicitate nu diferă calitativ de cele observate la şobolanii adulţi. Totuşi, puii de şobolan sunt mult mai sensibili. La expuneri terapeutice, au existat dovezi privind semnele clinice din partea SNC de hiperactivitate şi bruxism şi câteva modificări ale procesului de creştere (întreruperea tranzitorie a creşterii ponderale). Efecte asupra ciclului de împerechere s-au observat la expuneri de 5 ori expunerea terapeutică la om.

La puii de şobolan s-a observat reducerea răspunsului acustic neaşteptat, la 1-2 săptămâni după expuneri de 2 ori mai mari decât expunerea terapeutică la om. La nouă săptămâni după expunere, acest efect nu s-a mai observat.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb pregelatinizat

Talc

Ȋnvelișul capsulei

Pregabalin Zentiva 25 mg, 50 mg, 150 mg capsule

Corpul şi capacul capsulei

- Oxid negru de fer (E 172)

- Dioxid de titan (E 171)

- Gelatină

- Shellac

- Oxid negru de fer (E 172)

- Propilenglicol

- Soluţie concentrată de amoniac

- Hidroxid de potasiu

Pregabalin Zentiva 75 mg, 225 mg, 300 mg capsule

- Oxid roşu de fer (E 172)

- Oxid galben de fer (E 172)

- Dioxid de titan (E 171)

- Gelatină

- Oxid negru de fer (E 172)

- Dioxid de titan (E 171)

- Gelatină

- Shellac

- Oxid negru de fer (E 172)

- Propilenglicol

- Soluţie concentrată de amoniac

- Hidroxid de potasiu

Pregabalin Zentiva 100 mg, 200 mg capsule

Corpul şi capacul capsulei

- Oxid roşu de fer (E 172)

- Oxid galben de fer (E 172)

- Dioxid de titan (E 171)

- Gelatină

- Shellac

- Oxid negru de fer (E 172)

- Propilenglicol

- Soluţie concentrată de amoniac

- Hidroxid de potasiu

Nu este cazul.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C.

Capsulele de Pregabalin Zentiva 25 mg sunt ambalate în blistere Al/Al (OPA/Al/PVC/Al) sau

PVC/PVDC/Al ca ambalaj primar.

Capsulele de Pregabalin Zentiva 50 mg, 75 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg, 225 mg, 300 mg sunt ambalate în blistere PVC/Al ca ambalaj primar.

Pregabalin Zentiva 25 mg și 50 mg sunt disponibile în ambalaje cu 14, 21, 56, 84, 98 și 100 capsule.

Pregabalin Zentiva 75 mg, 150 mg și 300 mg sunt disponible în ambalaje cu 14, 56, 84, 98, 100 și 112 capsule.

Pregabalin Zentiva 100 mg, 200 mg sunt disponibile în ambalaje cu 21, 84, 98 și 100 capsule.

Pregabalin Zentiva 225 mg sunt disponibile în ambalaje cu 14, 56, 98 și 100 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Zentiva, k.s.

U Kabelovny 130 102 37 Prague 10

Republica Cehă

Pregabalin Zentiva 25 mg capsule

EU/1/15/1021/001

EU/1/15/1021/002

EU/1/15/1021/003

EU/1/15/1021/004

EU/1/15/1021/029

EU/1/15/1021/005

EU/1/15/1021/037

EU/1/15/1021/038

EU/1/15/1021/039

EU/1/15/1021/040

EU/1/15/1021/041

EU/1/15/1021/042

Pregabalin Zentiva 50 mg capsule

EU/1/15/1021/006

EU/1/15/1021/007

EU/1/15/1021/008

EU/1/15/1021/009

EU/1/15/1021/030

EU/1/15/1021/010

Pregabalin Zentiva 75 mg capsule

EU/1/15/1021/011

EU/1/15/1021/012

EU/1/15/1021/031

EU/1/15/1021/013

EU/1/15/1021/043

EU/1/15/1021/044

Pregabalin Zentiva 100 mg capsule

EU/1/15/1021/014

EU/1/15/1021/015

EU/1/15/1021/032

EU/1/15/1021/016

Pregabalin Zentiva 150 mg capsule

EU/1/15/1021/017

EU/1/15/1021/018

EU/1/15/1021/033

EU/1/15/1021/019

EU/1/15/1021/045

EU/1/15/1021/046

Pregabalin Zentiva 200 mg capsule

EU/1/15/1021/020

EU/1/15/1021/021

EU/1/15/1021/034

EU/1/15/1021/022

Pregabalin Zentiva 225 mg capsule

EU/1/15/1021/023

EU/1/15/1021/024

EU/1/15/1021/035

EU/1/15/1021/025

Pregabalin Zentiva 300 mg capsule

EU/1/15/1021/026

EU/1/15/1021/027

EU/1/15/1021/036

EU/1/15/1021/028

EU/1/15/1021/047

EU/1/15/1021/048

Data primei autorizări: 17 Iulie 2015

Data ultimei reautorizări: 20 Mai 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu.