NOCLAUD 50mg comprimate prospect medicament

Noclaud 50 mg comprimate

Noclaud 100 mg comprimate

Noclaud 50 mg

Fiecare comprimat conține cilostazol 50 mg.

Noclaud 100 mg

Fiecare comprimat conține cilostazol 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Noclaud 50 mg

Comprimate rotunde, aplatizate, cu margini rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, fără miros sau aproape fără miros, fără defecte, fără pete și fără alte semne distincte pe suprafața comprimatului.

Comprimatele sunt marcate cu 'E” pe una dintre fețe și codul '601” pe cealaltă față. Diametrul comprimatelor este în jur de 6 mm. Înălțimea comprimatului nu este mai mare de 2,8 mm.

Noclaud 100 mg

Comprimate rotunde, aplatizate, cu margini rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, fără miros sau aproape fără miros, fără defecte, fără pete și fără alte semne distincte pe suprafața comprimatului.

Comprimatele sunt marcate cu 'E” și codul '602” pe una dintre fețe și fără alte marcaje pe cealaltă față.

Diametrul comprimatelor este în jur de 8 mm. Înălțimea comprimatului nu este mai mare de 3,23 mm.

Cilostazolul este indicat la pacienţii cu claudicaţie intermitentă, care nu prezintă dureri în stare de repaus şi nu manifestă semne de necroză a ţesutului periferic (boală arterială periferică stadiul II Fontaine) pentru prelungirea distanţelor maxime de mers parcurse fără dureri.

Cilostazolul este indicat pentru utilizare ca tratament de linia a doua, la pacienţi la care modificările stilului de viaţă (inclusiv renunţarea la fumat şi programele de exerciţii fizice [sub supraveghere]) şi alte forme terapeutice adecvate nu au reuşit să le amelioreze suficient simptomele de claudicaţie intermitentă.

Doza recomandată este de 100 mg cilostazol de două ori pe zi.

Administrarea cilostazolului trebuie iniţiată de către medici cu experienţă în tratamentul claudicaţiei intermitente (vezi pct. 4.4).

Medicul trebuie să reevalueze pacientul după 3 luni de tratament, având în vedere oprirea tratamentului cu cilostazol dacă se observă un efect inadecvat sau dacă simptomele nu s-au ameliorat.

Pacienţii trataţi cu cilostazol trebuie să menţină în continuare modificările aduse stilului de viaţă (renunţarea la fumat şi exerciţiile fizice), precum şi tratamentele farmacologice concomitente (cum sunt tratamentul antiplachetar şi tratamentul hipolipemiant) pentru reducerea riscului de evenimente cardiovasculare. Cilostazolul nu este un înlocuitor al acestor tratamente.

Se recomandă reducerea dozei la 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente cu efect puternic inhibitor asupra CYP3A4, de exemplu unele macrolide, antifungice azolice, inhibitori de protează, sau medicamente care inhibă puternic CYP2C19, de exemplu omeprazol (vezi pct. 4.4 și pct. 4.5).

Nu există recomandări speciale privind administrarea la pacienţii vârstnici.

Siguranţa şi eficacitatea utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite.

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu un clearance al creatininei > 25 ml/min. Cilostazolul este contraindicat la pacienţii cu un clearance al creatininei ≤ 25 ml/min.

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu boală hepatică uşoară. Nu există date disponibile la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. Deoarece cilostazolul este metabolizat extensiv de enzimele hepatice, este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă.

Noclaud trebuie administrat cu 30 de minute înainte de micul dejun şi, respectiv, înainte de masa de seară.

S-a demonstrat că administrarea cilostazolului împreună cu alimente duce la creşterea concentraţiilor plasmatice maxime (C ) ale cilostazolului, fapt ce se poate asocia cu o frecvenţă crescută a reacţiilor maxadverse.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Insuficienţă renală severă: clearance-ul creatininei ≤ 25 ml/min

- Insuficienţă hepatică moderată sau severă

- Insuficienţă cardiacă congestivă

- Sarcină

- Pacienţi cu orice predispoziţie hemoragică cunoscută (de exemplu, ulcer gastroduodenal activ, accident vascular cerebral hemoragic recent [în ultimele şase luni], retinopatie diabetică proliferativă, hipertensiune arterială controlată terapeutic insuficient)

- Pacienţi cu orice antecedente de tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară sau ectopie ventriculară multifocală, adecvat tratate sau nu, şi pacienţi care prezintă prelungire a intervalului

QTc

- Pacienţi cu tahiaritmie severă în antecedente

- Pacienţi trataţi concomitent cu două sau mai multe medicamente suplimentare, antiplachetare sau anticoagulante (de exemplu, acid acetilsalicilic, clopidogrel, heparină, warfarină, acenocumarol, dabigatran, rivaroxaban sau apixaban)

- Pacienţi cu angină pectorală instabilă, infarct miocardic produs în ultimele 6 luni sau intervenţie coronariană în ultimele 6 luni.

Indicaţia tratamentului cu cilostazol trebuie stabilită cu precauţie avându-se în vedere şi alte opţiuni de tratament, cum este revascularizarea.

Dat fiind mecanismul său de acţiune, cilostazolul poate induce tahicardie, palpitaţii, tahiaritmie şi/sau hipotensiune arterială. Creşterea frecvenţei cardiace asociată cu administrarea de cilostazol este de aproximativ 5 până la 7 bpm; la pacienţii cu risc, acest lucru poate avea drept consecinţă inducerea anginei pectorale.

Pe durata tratamentului cu cilostazol, se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor care pot avea risc ridicat de evenimente adverse grave la nivel cardiac ca urmare a creşterii frecvenţei cardiace, de exemplu pacienţii cu boală coronariană stabilă, iar utilizarea cilostazolului este contraindicată la pacienţii cu angină pectorală instabilă, sau infarct miocardic/intervenţie coronariană în ultimele 6 luni, sau antecedente de tahiaritmii severe (vezi pct. 4.3).

Se impune prudenţă în cazul prescrierii de cilostazol la pacienţi cu ectopie atrială sau ventriculară şi la pacienţi cu fibrilaţie atrială sau flutter atrial.

Pacienţii trebuie avertizaţi să raporteze orice episod hemoragic sau de apariţie cu uşurinţă a echimozelor în timpul tratamentului. În caz de sângerare la nivelul retinei, administrarea de cilostazol trebuie oprită. Vezi pct. 4.3 și pct. 4.5 pentru mai multe informaţii privind riscurile de sângerare.

Dat fiind efectul inhibitor al cilostazolului asupra agregării plachetare, este posibil să apară un risc crescut de hemoragie în contextul unei intervenţii chirurgicale (inclusiv în cazul unor intervenţii invazive minore, cum ar fi o extracţie dentară). Dacă unui pacient urmează să i se efectueze o intervenţie chirurgicală electivă, iar efectul antiplachetar nu este necesar, tratamentul cu cilostazol trebuie oprit cu 5 zile înainte de intervenţia chirurgicală.

Au fost raportate rar sau foarte rar cazuri de anomalii hematologice, inclusiv trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie şi anemie aplastică (vezi pct. 4.8). Cei mai mulţi dintre pacienţi şi-au revenit după întreruperea administrării de cilostazol. Cu toate acestea, unele cazuri de pancitopenie şi anemie aplastică au avut consecinţe letale.

Pe lângă raportarea episoadelor hemoragice şi a apariţiei cu uşurinţă a echimozelor, pacienţii trebuie avertizaţi să raporteze fără întârziere orice alte simptome cum sunt febra şi faringita, care ar putea sugera, de asemenea, dezvoltarea incipientă a discraziilor sanguine. Este necesară efectuarea unei hemoleucograme complete în cazul în care se suspicionează o infecţie sau dacă există orice alte semne clinice de discrazie sanguină. Administrarea de cilostazol trebuie oprită imediat dacă există dovezi clinice sau de laborator cu privire la anomalii hematologice.

În cazul pacienţilor la care se administrează concomitent inhibitori puternici ai CYP3A4 sau CYP2C19, s-a evidenţiat o creştere a concentraţiilor plasmatice de cilostazol. În astfel de cazuri, se recomandă o doză de cilostazol de 50 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.5 pentru mai multe informaţii).

Se recomandă prudenţă în administrarea de cilostazol concomitent cu orice alt medicament cu potenţial de scădere a tensiunii arteriale, din cauza posibilităţii de manifestare a unui efect hipotensiv suplimentar, cu tahicardie reflexă. Vezi, de asemenea, pct. 4.8.

Se impune prudenţă în cazul administrării de cilostazol concomitent cu alte medicamente care inhibă agregarea plachetară. Vezi pct. 4.3 și pct. 4.5.

Cilostazolul este un inhibitor PDE III cu acţiune antiplachetară. Într-un studiu clinic efectuat cu subiecţi sănătoşi, administrarea de cilostazol în doză de 150 mg de două ori pe zi, timp de cinci zile, nu a avut ca urmare prelungirea timpului de sângerare.

Administrarea de scurtă durată (≤ 4 zile) a AAS concomitent cu cilostazolul a indicat o creştere cu 23-25% a inhibării agregării plachetare ex vivo indusă de ADP, în comparaţie cu administrarea AAS în monoterapie.

Nu au existat în aparenţă tendinţe spre o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse de tip hemoragic la pacienţii trataţi concomitent cu cilostazol şi AAS, comparativ cu pacienţii la care s-a administrat concomitent placebo şi doze echivalente de AAS.

Administrarea concomitentă de cilostazol şi clopidogrel nu a avut niciun efect asupra numărului de trombocite, timpului de protrombină (PT) sau timpului de tromboplastină parţial activată (aPTT). Toţi subiecţii sănătoşi din studiu au prezentat un timp mai îndelungat de sângerare sub tratament cu clopidogrel în monoterapie, iar administrarea concomitentă de cilostazol nu a avut ca urmare niciun efect suplimentar semnificativ asupra duratei de sângerare. Se recomandă prudenţă în cazul administrării de cilostazol concomitent cu orice medicament care inhibă agregarea plachetară. La anumite intervale de timp, trebuie avută în vedere monitorizarea timpului de sângerare. Tratamentul cu cilostazol este contraindicat în cazul pacienţilor la care se administrează suplimentar două sau mai multe medicamente antiplachetare/anticoagulante (vezi pct. 4.3).

O frecvenţă crescută a hemoragiilor a fost observată în cazul utilizării concomitente de clopidogrel, AAS şi cilostazol în studiul CASTLE.

În cadrul unui studiu clinic cu doză unică, nu s-a observat nicio inhibare a metabolizării warfarinei şi niciun efect asupra parametrilor de coagulare (PT, aPTT, timp de sângerare). Cu toate acestea, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor trataţi atât cu cilostazol cât şi cu un medicament anticoagulant, şi este necesară monitorizarea frecventă pentru reducerea posibilităţii sângerării.

Tratamentul cu cilostazol este contraindicat în cazul pacienţilor la care se administrează suplimentar două sau mai multe medicamente antiplachetare/anticoagulante (vezi pct. 4.3)

Cilostazolul este metabolizat extensiv de enzimele CYP, în particular de CYP3A4 şi CYP2C19, şi într-o măsură mai mică de CYP1A2. Metabolitul dihidro, care are o eficacitate de 4-7 ori mai mare în inhibarea agregării plachetare, comparativ cu cilostazolul, pare să se formeze în principal sub acţiunea CYP3A4.

Metabolitul 4`-trans-hidroxi, a cărui eficacitate reprezintă o cincime din cea exercitată de cilostazol, pare să se formeze în principal sub acţiunea CYP2C19. Prin urmare, medicamentele care inhibă CYP3A4 (de exemplu, unele macrolide, antifungice azolice, inhibitori de protează) sau CYP2C19 (cum sunt inhibitori ai pompei de protoni, IPP) măresc activitatea farmacologică totală şi ar putea avea capacitatea de a potenţa reacţiile adverse la cilostazol. În consecinţă, pentru pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori puternici ai

CYP3A4 sau CYP2C19, doza recomandată este de 50 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Administrarea de cilostazol concomitent cu eritromicină (un inhibitor al CYP3A4) a avut ca urmare o creştere a ASC a cilostazolului cu 72%, însoţită de o creştere cu 6% a ASC a metabolitului dihidro şi o creştere cu 119% a ASC a metabolitului 4`-trans-hidroxi.

Pe baza ASC, activitatea farmacologică totală a cilostazolului creşte cu 34% în cazul administrării concomitente cu eritromicina. Conform acestor date, doza recomandată de cilostazol este de 50 mg de două ori pe zi în cazul administrării concomitente cu eritromicină şi medicamente similare (de exemplu, claritromicină).

Administrarea ketoconazolului (un puternic inhibitor al CYP3A4) concomitent cu cilostazolul a avut ca urmare o creştere cu 117% a ASC a cilostazolului, însoţită de o scădere cu 15% a ASC a metabolitului dihidro şi o creştere cu 87% a ASC a metabolitului 4`-trans-hidroxi. Pe baza ASC, activitatea farmacologică totală a cilostazolului creşte cu 35% în cazul administrării concomitente cu ketoconazol.

Conform acestor date, doza recomandată de cilostazol este de 50 mg de două ori pe zi în cazul administrării concomitente cu ketoconazol şi medicamente similare (de exemplu, itraconazol).

Administrarea de cilostazol concomitent cu diltiazem (un inhibitor slab al CYP3A4) a avut ca urmare o creştere a ASC a cilostazolului cu 44%, însoţită de o creştere cu 4% a ASC a metabolitului dihidro, şi o creştere cu 43% a ASC a metabolitului 4`-trans-hidroxi.

Pe baza ASC, activitatea farmacologică totală a cilostazolului creşte cu 19% în cazul administrării concomitente cu diltiazem. Conform acestor date, nu este necesară nicio ajustare a dozei.

Administrarea unei singure doze de cilostazol 100 mg cu 240 ml de suc de grepfrut (un inhibitor al

CYP3A4 la nivel intestinal) nu a avut un efect notabil asupra farmacocineticii cilostazolului. Conform acestor date, nu este necesară nicio ajustare a dozei. Un efect clinic relevant asupra acţiunii cilostazolului este totuşi posibil în cazul consumului unor cantităţi mai mari de suc de grepfrut.

Administrarea de cilostazol concomitent cu omeprazol (un inhibitor al CYP2C19) a determinat creşterea

ASC a cilostazolului cu 22%, însoţită de o creştere cu 68% a ASC a metabolitului dihidro şi o reducere de 36% a ASC a metabolitului 4`-trans hidroxi. Pe baza ASC, activitatea farmacologică totală creşte cu 47% în cazul administrării concomitente cu omeprazol. Conform acestor date, doza recomandată de cilostazol este de 50 mg de două ori pe zi în cazul administrării concomitente cu omeprazol.

Substraturi pentru enzimele citocromului P-450

S-a arătat că cilostazolul determină creşterea cu 70% a ASC a lovastatinei (substrat sensibil pentru

CYP3A4) şi a acidului său β-hidroxi. Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de cilostazol cu substraturi pentru CYP3A4 cu un indice terapeutic îngust (de exemplu, cisapridă, halofantrină, pimozidă, derivaţi de ergot). Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu statine metabolizate de CYP3A4, de exemplu, simvastatină, atorvastatină şi lovastatină.

Efectul inductorilor CYP3A4 şi CYP2C19 (cum sunt carbamazepina, fenitoina, rifampicina şi sunătoarea) asupra farmacocineticii cilostazolului nu a fost evaluat încă. Teoretic, efectul antiplachetar se poate modifica şi trebuie monitorizat cu atenţie în situaţia administrării de cilostazol concomitent cu inductori

CYP3A4 şi CYP2C19.

În studiile clinice, s-a constatat că fumatul (cu efect inductor al CYP1A2) a determinat scăderea concentraţiilor plasmatice ale cilostazolului cu 18%.

Se impune prudenţă în cazul administrării de cilostazol concomitent cu un alt medicament care are potenţial de scădere a tensiunii arteriale, din cauza posibilităţii de manifestare a unui efect hipotensiv suplimentar, cu tahicardie reflexă.

Nu există date adecvate privind utilizarea de cilostazol la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut.

Noclaud nu trebuie utilizat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Trecerea cilostazolului în laptele matern a fost raportată în studiile efectuate la animale. Nu se cunoaşte dacă cilostazolul se excretă în laptele uman. Dat fiind efectul nociv potenţial asupra nou-născutului alăptat, în condiţiile în care mama este tratată cu cilostazol, utilizarea Noclaud nu este recomandată în timpul alăptării.

Cilostazolul a afectat în mod reversibil fertilitatea femelelor de șoarece, dar nu și a altor specii de animale (vezi pct. 5.3). Semnificația clinică este necunoscută.

Noclaud poate cauza ameţeli şi, prin urmare, pacienţii trebuie avertizaţi să acţioneze cu prudenţă înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice au fost cefalee (la > 30% dintre subiecţi), diaree şi scaune anormale (fiecare la > 15% dintre subiecţi). Aceste reacţii au fost, de obicei, de intensitate uşoară până la moderată şi au fost atenuate uneori prin reducerea dozei.

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice şi în perioada ulterioară punerii pe piaţă sunt incluse în tabelul de mai jos.

Frecvenţele sunt clasificate conform următoarei convenţii:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Se consideră că reacţiile adverse observate în perioada ulterioară punerii pe piaţă a medicamentului sunt cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tulburări Frecvente Echimoză hematologice şi Mai puţin frecvente Anemie limfatice Rare Timp de sângerare prelungit, trombocitemie

Cu frecvenţă Tendinţă de sângerare, trombocitopenie, necunoscută granulocitopenie, agranulocitoză, leucopenie, pancitopenie, anemie aplastică

Tulburări ale Mai puţin frecvente Reacţie alergică sistemului imunitar

Tulburări metabolice Frecvente Edem (periferic, facial), anorexie şi de nutriţie Mai puţin frecvente Hiperglicemie, diabet zaharat

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Anxietate

Tulburări ale Foarte frecvente Cefalee sistemului nervos Frecvente Ameţeli

Mai puţin frecvente Insomnie, vise nefireşti

Cu frecvenţă Pareză, hipoestezie necunoscută

Tulburări oculare Cu frecvenţă Conjunctivită necunoscută

Tulburări acustice şi Cu frecvenţă Tinitus vestibulare necunoscută

Tulburări cardiace Frecvente Palpitaţii, tahicardie, angină pectorală, aritmii, extrasistole ventriculare

Mai puţin frecvente Infarct miocardic, fibrilaţie atrială, insuficienţă cardiacă congestivă, tahicardie supraventriculară, tahicardie ventriculară, sincopă

Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Hemoragie oculară, epistaxis, hemoragie gastrointestinală, hemoragie nespecificată, hipotensiune arterială ortostatică

Cu frecvenţă Bufeuri, hipertensiune arterială, hipotensiune necunoscută arterială, hemoragie cerebrală, hemoragie pulmonară, hemoragie musculară, hemoragie la nivelul căilor respiratorii, hemoragie subcutanată

Tulburări Frecvente Rinită, faringită respiratorii, toracice Mai puţin frecvente Dispnee, pneumonie, tuse şi mediastinale Cu frecvenţă Pneumonie interstiţială necunoscută

Tulburări gastro- Foarte frecvente Diaree, aspect anormal al materiilor fecale intestinale Frecvente Greaţă şi vărsături, dispepsie, flatulenţă, durere abdominală

Mai puţin frecvente Gastrită

Tulburări Cu frecvenţă Hepatită, funcţie hepatică anormală, icter hepatobiliare necunoscută

Afecţiuni cutanate şi Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie, prurit ale ţesutului Cu frecvenţă Eczemă, erupţii cutanate, sindrom Stevens-Johnson, subcutanat necunoscută necroliză epidermică toxică, urticarie

Tulburări musculo- Mai puţin frecvente Mialgie scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale şi Rare Insuficienţă renală, disfuncţie renală ale căilor urinare Cu frecvenţă Hematurie, polakiurie necunoscută

Tulburări generale şi Frecvente Durere toracică, astenie la nivelul locului de Mai puţin frecvente Frisoane, stare generală de rău administrare Cu frecvenţă Febră, durere necunoscută

Investigaţii Cu frecvenţă Concentraţii plasmatice crescute ale acidului uric, diagnostice necunoscută creştere a uremiei, creştere a creatininemiei

O creştere a frecvenţei palpitaţiilor şi edemului periferic a fost observată în cazul administrării de cilostazol concomitent cu alte vasodilatatoare care cauzează tahicardia reflexă, de exemplu, blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridină.

Singurul eveniment advers care a determinat întreruperea tratamentului la ≥ 3% dintre pacienţii trataţi cu cilostazol a fost cefaleea. Alte cauze frecvente ale întreruperii tratamentului au inclus palpitaţiile şi diareea (ambele 1,1%).

Cilostazolul ca şi substanţă activă poate implica un risc crescut de sângerare, risc care poate fi potenţat ca urmare a administrării concomitente cu orice alt medicament care are acelaşi potenţial.

Riscul de hemoragie intraoculară poate fi crescut la pacienţii cu diabet zaharat.

La pacienţii cu vârsta peste 70 de ani s-a constatat o creştere a frecvenţei cazurilor de diaree şi palpitaţii.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Există informaţii limitate referitoare la supradozajul acut la om. Semnele şi simptomele pot fi anticipate ca fiind cefalee severă, diaree, tahicardie şi posibil aritmii cardiace.

Pacienţii trebuie menţinuţi sub observaţie şi este necesară administrarea unui tratament simptomatic.

Conţinutul stomacului trebuie evacuat prin inducerea vărsăturilor sau prin lavaj gastric, după caz.

Grupa farmacoterapeutică: agenţi antitrombotici, inhibitori ai agregării plachetare, exclusiv heparina, codul ATC: B01AC23.

Pe baza datelor obţinute în nouă studii controlate cu placebo (în care 1634 pacienţi au fost expuşi la cilostazol), s-a demonstrat că cilostazolul îmbunătăţeşte capacitatea de efort fizic, determinată pe baza modificărilor Distanţei Absolute în Claudicaţie (DAC, sau distanţa maximă de mers) şi Distanţei Iniţiale în Claudicaţie (DIC, sau distanţa de mers fără dureri) pe banda rulantă de testare. După 24 de săptămâni de tratament cu cilostazol 100 mg de două ori pe zi, s-au înregistrat creşteri ale valorilor DAC medii între 60,4 şi 129,1 metri şi, în acelaşi timp, creşteri ale valorilor DIC medii încadrate între 47,3 şi 93,6 metri.

O meta-analiză realizată pe baza diferenţelor dintre mediile ponderate la nivelul celor nouă studii a indicat existenţa unei ameliorări totale absolute post-referinţă la o valoare semnificativă de 42 m în ceea ce priveşte distanţa maximă de mers (DAC) în cazul tratamentului cu cilostazol 100 mg de două ori pe zi, faţă de ameliorarea observată la pacienţii la care s-a administrat placebo. Aceasta corespunde unei ameliorări relative de 100% faţă de placebo. Aparent, acest efect a fost mai scăzut la pacienţii cu diabet zaharat comparativ cu pacienţii fără diabet zaharat.

Studiile la animale au evidenţiat efectele vasodilatatoare ale cilostazolului, acest lucru fiind demonstrat şi în studii de mică anvergură efectuate cu subiecţi umani, în care fluxul sanguin la nivelul gleznei a fost măsurat prin pletismografie cu traductor tensiometric. De asemenea, cilostazolul inhibă proliferarea celulelor musculare netede la şobolan şi a celulelor musculare netede umane in vitro, şi inhibă reacţia de eliberare a factorului de creştere derivat din trombocite şi PF-4 la nivelul trombocitelor umane.

Studiile efectuate la animale şi la om (in vivo şi ex vivo) au evidenţiat faptul că cilostazolul determină inhibarea reversibilă a agregării plachetare. Inhibarea este eficace împotriva unei serii de agenţi agreganţi (inclusiv stresul de forfecare, acidul arahidonic, colagenul, ADP şi adrenalina); la om efectul de inhibare durează până la 12 ore, iar după oprirea administrării de cilostazol, recuperarea agregării se produce în decurs de 48-96 de ore, fără rebound cu hiperagregabilitate. Efectele asupra lipidelor plasmatice circulante au fost examinate la pacienţii trataţi cu cilostazol. După 12 săptămâni, comparativ cu placebo, tratamentul cu cilostazol 100 mg de două ori pe zi a determinat o reducere a trigliceridelor de 0,33 mmol/l (15%) şi o creştere a HDL-colesterolului de 0,10 mmol/l (10%).

Un studiu de fază IV, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo a fost efectuat pentru evaluarea efectelor cilostazolului pe termen lung, cu accent pe mortalitate şi siguranţă. În total, 1439 de pacienţi cu claudicaţie intermitentă şi fără insuficienţă cardiacă au fost trataţi cu cilostazol sau li s-a administrat placebo, pe o perioadă de până la trei ani. În ceea ce priveşte mortalitatea, rata evenimentelor de deces observate în decurs de 36 de luni de tratament cu medicamentul din studiu, pe baza curbelor Kaplan-

Meier, la un timp median de administrare a medicamentului din studiu de 18 luni, a fost de 5,6% (IÎ 95% cuprins între 2,8 şi 8,4%) pentru cilostazol şi de 6,8% (IÎ 95% cuprins între 1,9 şi 11,5%) pentru placebo.

Tratamentul de lungă durată cu cilostazol nu a ridicat probleme privind siguranţa.

După administrarea de doze repetate de cilostazol 100 mg de două ori pe zi la pacienţi cu boală vasculară periferică, starea de echilibru este obţinută în decurs de 4 zile.

Cilostazolul se leagă în proporţie de 95-98% de proteinele plasmatice, în principal de albumină.

Metabolitul dihidro şi metabolitul 4’-trans-hidroxi se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97,4% şi, respectiv, 66%.

Principalele izoenzime implicate în metabolizare sunt cele din sistemul citocrom P-450: CYP3A4, într-o măsură mai redusă, CYP2C19, şi într-o măsură şi mai redusă, CYP1A2. Există doi metaboliţi majori, un dihidro-cilostazol cu acţiune antiagregantă plachetară de 4-7 ori mai puternică decât substanţa activă nemetabolizată, şi un 4’-trans-hidroxi cilostazol de cinci ori mai puţin activ. Concentraţiile plasmatice (măsurate prin ASC) ale metaboliţilor dihidro şi 4`-trans-hidroxi reprezintă ~41% şi respectiv ~12% din concentraţiile cilostazolului.

Timpul aparent de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru cilostazol este de 10,5 ore.

Există doi metaboliţi majori, un dihidro-cilostazol şi un 4’-trans-hidroxi cilostazol, ambii având timpi aparenţi similari de înjumătăţire plasmatică prin eliminare.

Cilostazolul este eliminat în principal prin metabolizare, urmată de excretarea metaboliţilor pe cale urinară. Calea principală de eliminare este cea urinară (74%), orice cantitate rămasă fiind excretată prin materiile fecale. Nicio cantitate detectabilă de cilostazol nemodificat nu este excretată prin urină, şi sub 2% din doză se excretă sub forma metabolitului dihidro-cilostazol. Aproximativ 30% din doză este excretată prin urină sub forma metabolitului 4’-trans-hidroxi. Cantitatea rămasă este excretată sub formă de metaboliţi, niciunul nedepăşind 5% din cantitatea totală excretată.

Valorile Cmax pentru cilostazol şi metaboliţii săi circulanţi principali cresc sub-proporţional, odată cu creşterea dozei. Cu toate acestea, ASC pentru cilostazol şi metaboliţii săi cresc aproximativ proporţional cu doza.

Nu există dovezi în sensul unui efect inductor al cilostazolului asupra enzimelor microzomale hepatice.

Farmacocinetica cilostazolului şi a metaboliţilor săi nu a fost modificată semnificativ de vârsta sau sexul subiecţilor sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 50 şi 80 de ani.

La subiecţii cu insuficienţă renală severă, fracţia liberă de cilostazol a fost cu 27% mai mare, iar Cmax şi

ASC au fost cu 29% şi, respectiv, 39% mai mici comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală.

Valorile Cmax şi ASC ale metabolitului dihidro au fost cu 41% şi, respectiv, 47% mai mici la subiecţii cu disfuncţii renale severe, comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală. Valorile Cmax şi ASC ale metabolitului 4’-trans-hidroxi cilostazol au fost cu 173% şi 209% mai mari la subiecţii cu insuficienţă renală severă. Medicamentul nu trebuie administrat la pacienţii cu un clearance al creatininei ≤25 ml/min (vezi pct. 4.3).

Nu există date disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, şi având în vedere că cilostazolul este metabolizat extensiv de enzimele hepatice, medicamentul nu trebuie utilizat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.3).

Cilostazolul şi câţiva dintre metaboliţii săi sunt inhibitori ai fosfodiesterazei III care suprimă degradarea

AMP ciclic, determinând astfel o concentraţie crescută a AMPc într-o varietate de ţesuturi, inclusiv la nivelul trombocitelor şi vaselor sanguine. Ca şi alte medicamente inotrope şi vasodilatatoare, cilostazolul a cauzat leziuni cardiovasculare la câine. Aceste leziuni nu au fost observate la şobolan sau la maimuţă, şi sunt considerate specifice speciei. Investigarea QTc la câine şi la maimuţă nu a evidenţiat nicio prelungire a acestui interval după administrarea de cilostazol sau a metaboliţilor săi.

Studiile de mutagenitate au avut rezultate negative cu privire la mutaţia genelor bacteriene, repararea

ADN-ului bacterian, mutaţii genetice în celulele de mamifere şi aberaţii cromozomiale in vivo la nivelul măduvei osoase la şoarece. În cadrul testelor in vitro realizate pe celule ovariene de hamster chinezesc, cilostazolul a determinat o creştere uşoară, dar semnificativă, a frecvenţei aberaţiilor cromozomiale. Nu au fost observate efecte neoplazice neobişnuite în cadrul studiilor de carcinogenitate cu durata de doi ani efectuate la şobolan cu doze orale (alimentare) de până la 500 mg/kg şi zi, iar la şoarece cu doze de până la 1000 mg/kg şi zi.

Cilostazolul a inhibat maturarea in vitro a ovocitelor, iar la femelele de șoarece a cauzat o afectare reversibilă a fertilității. Nu s-au observat efecte asupra fertilității la șobolani și la primate non-umane.

Relevanța pentru om este necunoscută.

Greutatea fetuşilor a scăzut în cazul femelelor de şobolan la care cilostazolul a fost administrat în timpul gestaţiei. În plus, s-a observat o creştere a dimensiunii fetusului, cu anomalii externe, viscerale şi scheletice la concentraţii mai mari ale dozelor. La concentraţii mai mici ale dozelor s-a observat retard de osificare. Expunerea în decursul ultimei perioade de gestaţie a determinat o frecvenţă crescută a puilor născuţi morţi şi a greutăţii scăzute a puilor la naştere. O frecvenţă crescută a retardului de osificare a sternului a fost observată la iepure.

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Carmeloză calcică

Hipromeloză 2910

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

5 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutii cu blistere din PVC-PVdC/Aluminiu conţinând 28 (2x14), 56 (4x14) sau 98 (7 x 14) comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Egis Pharmaceuticals PLC.

Keresztúri út 30-38, 1106 Budapesta, Ungaria

11983/2019/01-02-03 11984/2019/01-02-03

Autorizare - Mai 2014

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019

Iunie 2019