AZOPT 10mg / ml picături oftalmice suspensie prospect medicament

AZOPT 10 mg/ml picături oftalmice, suspensie

Fiecare ml de suspensie conţine brinzolamidă 10 mg.

Fiecare ml de suspensie conţine clorură de benzalconiu 0,1 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, suspensie.

Suspensie de culoare albă până la aproape albă.

AZOPT este indicat pentru scăderea presiunii intraoculare crescute în:

* hipertensiune oculară

* glaucom cu unghi deschis ca monoterapie la pacienţii adulţi care nu răspund la beta-blocante sau la pacienţii adulţi la care beta-blocantele sunt contraindicate sau ca terapie adjuvantă la beta-blocante sau analogi de prostaglandină (vezi şi pct. 5.1).

Când este utilizat ca monoterapie sau în asociere, doza este de o picătură AZOPT administrată în sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectaţi) de două ori pe zi. Unii pacienţi pot răspunde mai bine la tratament în cazul administrării unei picături de trei ori pe zi.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

AZOPT nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, nu se recomandă utilizarea la aceşti pacienţi.

AZOPT nu a fost studiat la pacienţi cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) sau la pacienţi cu acidoză hipercloremică. Deoarece brinzolamida şi principalul său metabolit se excretă predominant prin rinichi, AZOPT este contraindicat la aceşti pacienţi (vezi şi pct. 4.3).

Siguranţa și eficacitatea AZOPT la sugari, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 17 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8 și 5.1. Nu se recomandă utilizarea AZOPT la sugari, copii şi adolescenţi.

Administrare oftalmică.

După instilare, se recomandă ocluzia nazolacrimală sau închiderea uşoară a pleoapei. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate oftalmic, având ca rezultat scăderea reacţiilor adverse sistemice.

Pacientul trebuie instruit să agite bine flaconul înainte de utilizare. După îndepărtarea capacului, în cazul în care colierul de protecție s-a desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza medicamentul.

Pentru a preveni contaminarea picurătorului şi a suspensiei, se va evita atingerea acestuia de pleoape, zonele învecinate sau alte suprafeţe. Pacientul trebuie instruit să păstreze flaconul bine închis între administrări.

La substituirea unui alt medicament oftalmic antiglaucomatos cu AZOPT, administrarea celuilalt medicament trebuie întreruptă şi instituit tratamentul cu AZOPT începând din ziua următoare.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute. Unguentele oftalmice trebuie administrate ultimele.

Dacă este omisă o doză, tratamentul trebuie continuat cu doza următoare, după cum s-a planificat iniţial. Doza nu trebuie să depăşească o picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi), de trei ori pe zi.

* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Hipersensibilitate cunoscută la sulfonamide (vezi şi pct. 4.4).

* Insuficienţă renală severă.

* Acidoză hipercloremică.

AZOPT este un inhibitor al anhidrazei carbonice, cu structură sulfonamidică şi, deşi se administrează topic, se absoarbe sistemic. Aceleaşi tipuri de reacţii adverse la medicament care sunt atribuite sulfonamidelor pot să apară în cazul administrării topice, inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza epidemică toxică (NET). La data prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și monitorizați atent pentru a se identifica reacții cutanate. Dacă apar semne de reacţii grave sau reacţii de hipersensibilitate, administrarea AZOPT trebuie întreruptă imediat.

S-au raportat perturbări ale echilibrului acidobazic la administrarea orală a inhibitorilor de anhidrază carbonică. Se recomandă utilizarea cu precauție la pacienții cu risc de insuficiență renală, deoarece există riscul de apariţie a acidozei metabolice (vezi pct. 4.2).

Brinzolamida nu s-a studiat la nou-născuţii prematuri (vârsta gestaţională sub 36 săptămâni) sau la cei cu vârsta sub o săptămână. Pacienţii cu anomalii sau imaturitate semnificativă de tub renal vor fi trataţi cu brinzolamidă numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, deoarece există riscul de apariţie a acidozei metabolice.

Inhibitorii anhidrazei carbonice administraţi oral pot afecta capacitatea de a efectua activităţi care necesită atenţie şi/sau coordonare fizică. AZOPT se absoarbe sistemic şi, prin urmare, acestea pot să apară după administrarea topică.

La pacienţii aflaţi în tratament oral cu inhibitori ai anhidrazei carbonice, administraţi concomitent cu

AZOPT, există un potenţial efect aditiv al reacţiilor sistemice cunoscute pentru inhibarea anhidrazei carbonice. Administrarea concomitentă de AZOPT şi inhibitori de anhidrază carbonică pe cale orală nu s-a studiat şi nu este recomandată (vezi şi pct. 4.5).

AZOPT a fost evaluat iniţial în administrare concomitentă cu timolol în timpul tratamentului adjuvant al glaucomului. În plus, a fost studiat efectul de reducere a presiunii intraoculare (PIO) al AZOPT utilizat ca terapie adjuvantă la analogul de prostaglandină, travoprost. Nu sunt disponibile date pe termen lung privind utilizarea AZOPT ca terapie adjuvantă la travoprost (vezi şi pct. 5.1).

Experienţa tratamentului cu AZOPT la pacienţii cu glaucom pseudoexfoliativ sau pigmentar este limitată. Se recomandă prudenţă în cazul tratamentului acestor pacienţi şi monitorizare strictă a presiunii intraoculare (PIO). AZOPT nu s-a studiat la pacienţi cu glaucom cu unghi îngust şi utilizarea nu este recomandată la aceşti pacienţi.

Rolul posibil al brinzolamidei asupra funcţiei endoteliului cornean nu a fost investigat la pacienţii cu afectare corneană (îndeosebi la pacienţi cu număr mic de celule endoteliale). Pacienţii care poartă lentile de contact nu au fost studiaţi în mod special şi se recomandă monitorizarea atentă a acestora atunci când sunt trataţi cu brinzolamidă, deoarece inhibitorii de anhidrază carbonică pot afecta hidratarea corneană, iar purtarea lentilelor de contact poate creşte riscul pentru cornee. Se recomandă monitorizarea atentă a pacienților care au afectare corneană, ca de exemplu pacienţii cu diabet zaharat sau distrofie corneană.

Clorura de benzalconiu, care este utilizată frecvent în medicamentele oftalmice cu rol de conservant, poate produce keratopatie punctată şi/sau keratopatie ulcerativă toxică. Deoarece AZOPT conţine clorură de benzalconiu, este necesară monitorizarea atentă în cazul administrării frecvente sau prelungite la pacienţi cu xeroftalmie sau în cazurile de afectare corneană.

AZOPT nu a fost studiat la pacienţi care poartă lentile de contact. AZOPT conţine clorură de benzalconiu, care poate produce iritaţii oculare şi se cunoaşte că poate modifica culoarea lentilelor de contact moi. Va fi evitat contactul cu lentilele de contact moi. Pacienţii trebuie instruiţi să îşi scoată lentilele de contact înainte de aplicarea AZOPT şi să aştepte cel puțin 15 minute după instilarea dozei înainte de reinserarea acestora.

Nu s-au studiat eventuale efecte de tip rebound după întreruperea tratamentului cu AZOPT; este de aşteptat ca efectul de scădere a presiunii intraoculare să dureze 5-7 zile.

Siguranţa și eficacitatea AZOPT la sugari, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 17 ani nu au fost stabilite și prin urmare nu se recomandă utilizarea acestui medicament la sugari, copii sau adolescenţi.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile AZOPT cu alte medicamente. În studii clinice în care AZOPT s-a utilizat concomitent cu preparate oftalmice cu analogi de prostaglandină şi cu timolol, nu s-au evidenţiat interacţiuni adverse. Nu s-a evaluat asocierea AZOPT cu miotice sau agonişti adrenergici în timpul terapiei asociate a glaucomului.

AZOPT este un inhibitor al anhidrazei carbonice şi, deşi administrat topic, se absoarbe sistemic. S-au raportat dezechilibre acido-bazice după administrarea orală de inhibitori de anhidrază carbonică. La pacienţii trataţi cu AZOPT, trebuie luat în considerare potenţialul acestor interacţiuni.

Izoenzimele citocromului P-450 responsabil de metabolizarea brinzolamidei includ CYP3A4 (în principal), CYP2A6, CYP2C8 şi CYP2C9. Este de aşteptat ca inhibitorii CYP3A4, cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, clotrimazolul, ritonavirul şi troleandomicina, să inhibe metabolizarea brinzolamidei de către CYP3A4. Se recomandă prudenţă dacă se administrează concomitent inhibitori ai CYP3A4. Cu toate acestea, acumularea brinzolamidei este puţin probabilă deoarece eliminarea se realizează în principal pe cale renală. Brinzolamida nu este un inhibitor al izoenzimelor citocromului

P-450.

Nu există date adecvate sau sunt limitate privind utilizarea oftalmică a brinzolamidei la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere în urma administrării sistemice (vezi şi pct. 5.3).

AZOPT nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.

Nu se cunoaşte dacă brinzolamida/metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman în urma administrării topice oftalmice. Studiile la animale au evidenţiat excreţia unor cantități minime de brinzolamidă în lapte în urma administrării orale.

Cu toate acestea, riscul pentru nou-născut/sugar nu poate fi exclus. Trebuie luată decizia fie de a înceta alăptarea sau de a înceta/întrerupe tratamentul cu AZOPT, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului pentru mamă.

Studiile la animale nu au evidențiat efecte ale brinzolamidei asupra fertilității. Nu au fost efectuate studii privind efectul brinzolamidei administrate topic oftalmic asupra fertilității la om.

AZOPT are influență mică asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări de vedere pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi, de asemenea, pct. 4.8). Dacă după instilare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Inhibitorii orali ai anhidrazei carbonice pot afecta capacitatea pacienţilor vârstnici de a efectua sarcini care necesită vigilenţă şi/sau coordonare fizică (vezi şi pct. 4.4 și 4.8).

În studii clinice incluzând 2 732 pacienţi trataţi cu AZOPT ca monoterapie sau terapie asociată cu maleat de timolol 5 mg/ml, reacţiile adverse legate de tratament, cele mai frecvent raportate, au fost:

disgeuzie (6,0%) (gust amar sau neobişnuit, vezi descrierea de mai jos) şi înceţoşarea tranzitorie a vederii (5,4%) după instilare, pe o durată de câteva secunde până la câteva minute (vezi şi pct. 4.7).

Rezumatul reacţiilor adverse, prezentate sub formă tabelară

Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu brinzolamidă 10 mg/ml picături oftalmice, suspensie şi sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/00 şi <1/100), rare (≥1/10 000 şi <1/00), foarte rare (<1/10 000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Reacţiile adverse au fost obţinute din studiile clinice şi din raportările spontane după punerea pe piaţă.

Clasificare pe aparate, sisteme şi Terminologia preferată MedDRA (v.15.1) organe

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente: nazofaringită, faringită, sinuzită

Cu frecvenţă necunoscută: rinită

Tulburări hematologice şi limfatice Mai puţin frecvente: scădere a numărului de eritrocite, creştere a valorii clorului plasmatic

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate

Tulburări metabolice şi de nutriţie Cu frecvenţă necunoscută: scădere a apetitului alimentar

Tulburări psihice Mai puţin frecvente: apatie, depresie, stare depresivă, scădere a libidoului, coşmaruri, nervozitate

Rare: insomnie

Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente: disfuncţie motorie, amnezie, ameţeli, parestezie, cefalee

Rare: afectare a memoriei, somnolenţă

Cu frecvenţă necunoscută: tremor, hipoestezie, ageuzie

Tulburări oculare Frecvente: vedere înceţoşată, iritaţii oculare, durere oculară, senzaţie de corp străin în ochi, hiperemie oculară

Mai puţin frecvente: eroziuni corneene, keratită, keratită punctată, keratopatie, depozite oculare, coloraţie corneană, defecte ale epiteliului cornean, tulburări ale epiteliului cornean, blefarită, prurit ocular, conjunctivită, inflamaţie la nivelul ochiului, inflamaţie a glandelor tarsale, fenomene pseudoreflective, fotofobie, xeroftalmie, conjunctivită alergică, pterigion, pigmentare sclerală, astenopie, disconfort ocular, senzaţii oculare anormale, keratoconjunctivită sicca, chist subconjunctival, hiperemie conjunctivală, prurit palpebral, secreţie oculară, cruste la marginile pleoapelor, lăcrimare intensă

Rare: edem cornean, diplopie, scădere a acuităţii vizuale, fotopsie, hipoestezie oculară, edem palpebral, creştere a presiunii intraoculare, creştere a raportului cupă/disc la nivelul nervului optic,

Cu frecvenţă necunoscută: tulburări corneene, tulburări vizuale, alergie oculară, madaroză, tulburări palpebrale, eritem palpebral

Tulburări acustice şi vestibulare Rare: tinitus

Cu frecvenţă necunoscută: vertij

Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: detresă cardiorespiratorie, bradicardie, palpitaţii

Rare: angină pectorală, ritm cardiac neregulat

Cu frecvenţă necunoscută: aritmie, tahicardie, hipertensiune arterială, creştere a presiunii arteriale, scădere a presiunii arteriale, creştere a frecvenţei cardiace

Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin frecvente: dispnee, epistaxis, durere orofaringiană, mediastinale durere faringolaringeală, iritaţii la nivelul gâtului, sindromul tusigen al căilor respiratorii superioare, rinoree, strănut

Rare: hiperactivitate bronşică, congestie a tractului respirator superior, congestie a sinusurilor, congestie nazală, tuse, uscăciune nazală

Cu frecvenţă necunoscută: astm bronşic

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: disgeuzie

Mai puţin frecvente: esofagită, diaree, greaţă, vărsături, dispepsie, durere în etajul abdominal superior, disconfort abdominal, disconfort stomacal, flatulenţă, hipermotilitate intestinală, tulburări gastro-intestinale, hipoestezie orală, parestezie orală, xerostomie

Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă necunoscută: rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, erupţie subcutanat cutanată maculo-papulară, senzaţie de piele întinsă

Rare: urticarie, alopecie, prurit generalizat

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Stevens-Johnson (SSJ)/necroliză epidermică toxică (NET) (vezi pct. 4.4), dermatită, eritem

Tulburări musculo-scheletice şi ale Mai puţin frecvente: dorsalgie, spasme musculare, mialgie ţesutului conjunctiv Cu frecvenţă necunoscută: artralgie, dureri la nivelul extremităţilor

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: durere renală

Cu frecvenţă necunoscută: polakiurie

Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă sânului

Tulburări generale şi la nivelul Mai puţin frecvente: durere, disconfort toracic, fatigabilitate, locului de administrare senzaţie anormală,

Rare: durere toracică, senzaţie de nervozitate, astenie, iritabilitate

Cu frecvenţă necunoscută: edem periferic, stare generală de rău

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii Mai puţin frecvente: corp străin în ochi legate de procedurile utilizate

Disgeuzia (gust amar sau neobişnuit după instilare) a fost reacţia adversă sistemică cea mai frecvent raportată în timpul studiilor clinice cu AZOPT. Cel mai probabil, aceasta se datorează trecerii picăturilor oftalmice în nazofaringe prin canalul nazolacrimal. Ocluzia nazolacrimală sau închiderea uşoară a pleoapelor după instilare poate ajuta la scăderea incidenţei acestui efect (vezi şi pct. 4.2).

AZOPT este un inhibitor al anhidrazei carbonice, cu structură sulfonamidică, care se absoarbe sistemic. Efectele gastro-intestinale, asupra sistemului nervos, hematologice, renale şi metabolice sunt în general asociate cu inhibitorii de anhidrază carbonică administraţi sistemic. Acelaşi tip de reacţii adverse care sunt atribuite inhibitorilor de anhidrază carbonică administraţi oral pot să apară după administrare topică.

Nu au fost observate reacţii adverse neaşteptate atunci când AZOPT a fost utilizat ca terapie adjuvantă la travoprost. Reacţiile adverse observate prin utilizarea terapiei adjuvante au fost observate la administrarea fiecărei substanţe active în parte.

În cadrul unor studii clinice restrânse, pe termen scurt, la aproximativ 12,5% dintre copii și adolescenți au fost observate reacții adverse, în principal reacții oculare locale ușoare, cum sunt hiperemie conjunctivală, iritație oculară, secreții oculare și creștere a secreției lacrimale (vezi și pct. 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Pot să apară: dezechilibru electrolitic, acidoză şi posibile efecte asupra sistemului nervos. Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale electroliţilor (în mod special potasiu) şi pH-ul sanguin.

Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice. Codul

ATC: S01EC04

Anhidraza carbonică (AC) este o enzimă prezentă în multe ţesuturi ale corpului, inclusiv în ochi.

Anhidraza carbonică catalizează reacţia reversibilă în care se combină dioxidul de carbon cu apa şi se disociază apa din acidul carbonic.

Inhibarea anhidrazei carbonice la nivelul proceselor ciliare ale ochiului scade secreţia umorii apoase, probabil prin încetinirea formării de ioni bicarbonat cu reducerea ulterioară a transportului de sodiu şi apă. Rezultatul îl constituie o reducere a presiunii intraoculare (PIO) care este un factor de risc major în patogenia lezării nervului optic şi reducerea câmpului vizual în glaucom. Brinzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice II (AC-II), izoenzimă predominantă la nivelul ochiului, având in vitro

CI50 = 3,2 nM şi Ki = 0,13 nM pentru AC-II.

A fost studiat efectul de reducere a PIO al Azopt ca terapie adjuvantă la travoprost-analog de prostaglandină. După un tratament de 4 săptămâni cu travoprost, pacienţilor cu PIO19 mmHg li s-a administrat în plus tratament cu brinzolamidă sau timolol. A fost observată o scădere suplimentară a

PIO medii diurne între 3,2 şi 3,4 mmHg pentru grupul cu brinzolamidă şi între 3,2 şi 4,2 mmHg pentru grupul cu timolol. La grupul brinzolamidă/travoprost a fost observată o incidenţă mai mare a reacţiilor adverse mai puţin severe, în special asociate cu semne de iritaţie locală. Reacţiile adverse au fost de intensitate uşoară şi nu au afectat rata generală de întrerupere a tratamentului (vezi şi pct. 4.8).

S-a desfăşurat un studiu clinic cu AZOPT în care au fost înrolaţi 32 copii cu vârsta sub 6 ani, diagnosticaţi cu glaucom sau hipertensiune oculară. Unii dintre pacienţi nu urmaseră anterior tratament pentru reducerea PIO, în timp ce alţii se aflau sub tratament cu alt/e medicament/e administrate pentru reducerea PIO. Acelora care se aflau sub tratament pentru reducerea PIO nu li s-a cerut să întrerupă tratamentul cu medicamentul/ele administrat/e pentru reducerea PIO până la iniţierea monoterapiei cu AZOPT.

Eficacitatea AZOPT la pacienţii netrataţi anterior pentru reducerea PIO (10 pacienţi) a fost similară celei observate anterior la pacienţi adulţi, care au prezentat reduceri ale valorii medii a PIO faţă de momentul iniţial de până la 5 mmHg. La pacienţii care se aflau sub tratament cu medicamente administrate local pentru reducerea PIO (22 pacienţi), valoarea medie a PIO a crescut uşor în grupul

AZOPT faţă de momentul iniţial.

După administrare topică oculară, brinzolamida se absoarbe în circulaţia generală. Din cauza afinităţii mari pentru AC-II, brinzolamida se distribuie extensiv în eritrocite şi are un timp de înjumătăţire mare în sângele total (în medie, aproximativ 24 săptămâni). La om, se formează metabolitul

N-desetil-brinzolamidă, care se leagă şi de AC şi se acumulează în eritrocite. Acest metabolit se leagă în principal de AC-I în prezenţa brinzolamidei. În plasmă, atât concentraţia brinzolamidei cât şi a

N-desetil-brinzolamidei sunt mici şi în general sub limita de detecţie cantitativă (<7,5 ng/ml).

Nu se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 60%). Brinzolamida se elimină în principal prin excreţie renală (aproximativ 60%). Aproximativ 20% din doză s-a regăsit în urină sub formă de metabolit. Brinzolamida şi N-desetil-brinzolamida sunt componentele predominante în urină, împreună cu urme de metaboliţi N-desmetoxipropil şi O-desmetil.

Într-un studiu de farmacocinetică privind administrarea orală, la voluntari sănătoşi s-au administrat capsule de 1 mg brinzolamidă, de două ori pe zi, până la 32 săptămâni, măsurându-se activitatea AC din eritrocite pentru a evalua gradul inhibiţiei sistemice a AC.

Saturarea cu brinzolamidă a AC-II din eritrocite s-a realizat în 4 săptămâni (concentraţii eritrocitare de aproximativ 20 μM). N-desetil-brinzolamida s-a acumulat în eritrocite la starea de echilibru în 20-28 săptămâni atingând concentraţii care variază între 6-30 μM. Inhibarea totală a activităţii AC din eritrocite la starea de echilibru a fost de aproximativ 70-75%.

La subiecţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei de 30-60 ml/minut) s-a administrat oral 1 mg brinzolamidă, de două ori pe zi, până la 54 săptămâni. Concentraţia de brinzolamidă în eritrocite a fost cuprinsă între aproximativ 20 şi 40 μM în săptămâna a patra de tratament. La starea de echilibru, concentraţiile brinzolamidei şi ale metabolitului său în eritrocite au fost cuprinse între 22,0-46,1 şi respectiv 17,1-88,6 μM.

Concentraţiile N-desetil-brinzolamidei în eritrocite au crescut iar activitatea totală a AC în eritrocite a scăzut corespunzător scăderii clearance-ului creatininei, dar concentraţiile de brinzolamidă în eritrocite şi activitatea AC-II au rămas neschimbate. La subiecţi cu cel mai înalt grad de insuficienţă renală, inhibarea activităţii totale a AC a fost mai mare, deşi inferioară celei de 90% la starea de echilibru.

Într-un studiu privind administrarea topică oculară, concentraţiile de brinzolamidă în eritrocite la starea de echilibru au fost similare celor observate în studiul privind administrarea orală, dar concentraţiile de N-desetil-brinzolamidă au fost mai mici. Activitatea anhidrazei carbonice a fost de aproximativ 40-70% din valoarea preadministrare.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, a toxicităţii după doză unică, a toxicităţii după doze repetate, a genotoxicităţii, şi a potenţialului carcinogen.

Studii privind efectele toxice asupra dezvoltării la iepure, după doze orale de brinzolamidă de până la 6 mg/kg şi zi (de 125 ori doza oftalmică recomandată la om) nu au evidenţiat efecte asupra dezvoltării fetale, în ciuda toxicităţii materne semnificative. Studii similare la şobolan au evidenţiat o uşoară reducere a osificării craniului şi sternului la fetuşii provenind de la femele la care s-a administrat brinzolamidă în doze de 18 mg/kg şi zi (de 375 ori doza oftalmică recomandată la om), dar nu şi la 6 mg/kg şi zi. Aceste rezultate s-au obţinut cu doze care au produs acidoză metabolică cu scăderea greutăţii corporale la femele şi scăderea greutăţii fetale. Scăderea greutăţii fetale legată de doză s-a observat la căţei de la femele la care s-a administrat oral brinzolamidă, variind între o scădere uşoară (aproximativ 5-6%) la 2 mg/kg şi zi, până la aproximativ 14% la 18 mg/kg şi zi. În timpul alăptării valoarea la care nu se observă reacţii adverse la pui a fost de 5 mg/kg şi zi.

Clorură de benzalconiu,

Manitol (E 421),

Carbomer 974P,

Tiloxapol,

Edetat de disodiu,

Clorură de sodiu,

Acid clorhidric/hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă purificată.

Nu este cazul.

2 ani.

4 săptămâni după prima deschidere a flaconului.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Flacon de 5 ml şi 10 ml, opac, din PEJD, cu capac filetat din polipropilenă.

Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutie conţinând 1 flacon x 5 ml, 3 flacoane x 5 ml şi 1 flacon x 10 ml. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Novartis Europharm Limited

Vista Building

Elm Park, Merrion Road

Dublin 4

Irlanda

EU/1/00/129/001-3

Data primei autorizări: 9 martie 2000

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 29 ianuarie 2010

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente: http://www.ema.europa.eu.