XIFIA 400mg comprimate filmate prospect medicament

XIFIA 400 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine cefiximă 400 mg (sub formă de cefiximă trihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

* Comprimat filmat.

Comprimate filmate biconvexe, oblongi, de culoare albă până la slab crem, cu o linie mediană pe una din feţe.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Dimensiunile fiecărui comprimat sunt de aproximativ 20,0 mm x 8,0 mm.

XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile (vezi pct. 4.4 și 5.1):

* Exacerbare acută a bronșitei cronice

* Pneumonie comunitară

* Infecții de tract urinar inferior

* Pielonefrită

La tratamentul:

* Otitei medii

* Sinuzitei

* Faringitei

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Adulţi: Doza recomandată la adulţi este de 400 mg pe zi, administrată fie ca o doză unică fie în două prize de câte 200 mg, la interval de 12 ore.

Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi 'Dozele în insuficienţa renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).

Adolescenţi cu vârsta > 12 ani trebuie trataţi cu doza recomandată la adulţi (400 mg pe zi, administrată fie ca o doză unică fie în două prize a câte 200 mg, la interval de 12 ore).

Forma farmaceutică de comprimat nu este adecvată pentru copiii cu vârsta sub 12 ani.

Cefixima poate fi administrată în prezenţa unei insuficiențe renale. Doza şi schema de administrare normale pot fi utilizate la pacienţi având clearance-ul creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La pacienţii la care clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min, se recomandă ca doza de 200 mg o dată pe zi să nu fie depăşită. Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează ședințe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.

Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de vârstă specifice copiilor şi adolescenţilor în prezenţa insuficienţei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la pacienţii din aceste grupe de vârstă nu este recomandată.

Durata unei scheme de tratament usuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul poate fi continuat până la cel mult 14 zile.

În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.

XIFIA comprimate este numai pentru administrare orală. XIFIA trebuie administrat cu o cantitate suficientă de apă. XIFIA poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).

Hipersensibilitate la substanţa activă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Reacţii în antecedente, imediate şi/sau severe de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic beta-lactamic.

Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii sensibili la penicilină, întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi cefalosporine.

Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii datorită reacţiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).

Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei, utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.

Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2). Datele referitoare la utilizarea cefiximei la grupe de vârstă specifice copiilor şi adolescenţilor în prezenţa insuficienţei renale sunt insuficiente. Prin urmare, utilizarea cefiximei la pacienţii din aceste grupe de vârstă nu este recomandată.

Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament asociat care include medicamente pe bază de cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), datorită probabilităţii unei afectări renale suplimentare.

Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a clostridiei. Studiile indică faptul că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată antibioterapiei.

La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau după aceea, trebuie luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea cefiximei trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Utilizarea prelungită a cefiximei poate conduce la dezvoltarea excesivă a organismelor rezistente.

La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar asemenea reacţii, tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.

Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la 70%.

Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează tratament anticoagulant.

O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau

Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.

A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la testul Coombs se poate datora medicamentului.

O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor care utilizează nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor care utilizează nitroferocianură.

Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat prezenţa unor efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu trebuie utilizat la femeile gravide cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de către medic.

Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.

Studiile cu privire la reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu indică existenţa unor efecte dăunătoare asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de vedere al frecvenţei:  foarte frecvente (1/10)  frecvente (1/100 şi <1/10)  mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)  rare (1/10000 şi <1/1000)  foarte rare (<1/10000)  cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare ≥1/10000 şi Foarte rare Cu pe aparate, ≥1/100 şi frecvente <1/1000 <1/10000 frecvenţă sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi necunoscutorgane <1/10 ă (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţie Colită asociată infestări bacteriană, antibioterapiei suprainfecţie (vezi pct. 4.4) fungică

Tulburări Eozinofilie Leucopenie, Trombocitozhematologice agranulocitoză, ă, şi limfatice pancitopenie, neutropenie trombocitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale Hipersensibilitate Şoc anafilactic, sistemului boala serului imunitar

Tulburări Anorexie metabolice şi de nutriţie

Tulburări ale Cefalee Vertij Hiperactivitate sistemului psihomotorie nervos

Tulburări Diaree Durere Flatulenţă gastro- abdominală, intestinale greaţă, vărsături

Tulburări Hepatită, icter hepatobiliare colestatic

Afecţiuni Erupţii Angioedem, prurit Sindrom Erupţie cutanate şi cutanate Stevens- cutanată ale ţesutului tranzitorii Johnson, indusă de subcutanat necroliză medicament, epidermică cu toxică eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.4), eritem polimorf

Tulburări Nefrită renale şi ale interstiţială căilor urinare

Tulburări Inflamaţie a generale şi la mucoaselor, nivelul pirexie locului de administrare

Investigaţii Creştere a Creştere a ureei Creştere a Pozitivarea diagnostice enzimelor sanguine creatininemiei testului hepatice Coombs (transaminaz direct şi ă, fosfatază indirect alcalină) (vezi pct.

4.4)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.

Reacţiile adverse observate la doze de până la 2 g de cefiximă la subiecţii normali nu au fost diferite faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: Cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.

Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine, cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta conduce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.

Rezistenţa bacteriană la cefiximă se poate datora unuia sau mai multora dintre următoarele mecanisme:  Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii aerobe Gram-negativ  Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina  Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor organisme Gram-negativ, care restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina  Pompe de eflux ale medicamentului

Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente antibacteriene din alte clase.

Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie 2013) pentru cefiximă, sunt:  H. influenzae: sensibil ≤ 0,12* mg/l, rezistent >0,12 mg/l  M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5* mg/l, rezistent >1,0 mg/l  Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l  Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de tract urinar)  Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente

*Tulpinile izolate cu valori ale CMI mai mari decât valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare sau nu au fost încă raportate. Testele de identificare şi cele de sensibilitate antimicrobiană pentru orice asemenea tulpini trebuie repetate şi, dacă rezultatul se confirmă, tulpina respectivă trebuie trimisă la un laborator de referinţă. Până la apariţia unor dovezi privind existenţa unui răspuns clinic pentru izolatele confirmate cu valori ale CMI mai mari decât limita curentă a rezistenţei, acestea trebuie raportate ca rezistente.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii, informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.

Streptococcus pyogenes

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae

Proteus mirabilis%

Specii în cazul cărora rezistenţa poate reprezenta o problemă

Streptococcus pneumoniae

Citrobacter freundii $

Enterobacter cloacae $

Escherichia coli % &

Klebsiella oxytoca %

Klebsiella pneumoniae %

Morganella morgani $

Serratia marcescens $

Enterococci

Streptococcus pneumoniae (intermediar sensibili şi rezistenţi la penicilină)

Staphylococcus spp.

Pseudomonas species

Chlamydia spp.

Chlamydophila spp.

Clostridium difficile

Bacteroides fragilis

Legionella pneumophila

Mycoplasma spp.

Staphylococcus aureus+ + Cefixima are o activitate redusă împotriva stafilococilor (indiferent de gradul de sensibilitate la meticilină) $ Sensibilitate intermediară naturală. % Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente. & Rata de rezistenţă <10% în tulpinile izolate de la pacienţi de sex feminin cu cistită necomplicată, în caz contrar >10%.

Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent de mese.

Legarea pe proteinele serice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se leagă aproape exclusiv de fracţia albuminică, nivelul mediu al fracţiei libere fiind de aproximativ 30%. În serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţie numai la concentraţii foarte înalte, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.

Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.

De obicei, concentraţiile serice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la adulţi sau la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze multiple de cefiximă este mică sau absentă.

A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri (11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o data pe zi, timp de 5 zile. Valorile Cmax şi

ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia generală (vezi pct. 4.2).

Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină, la om.

Transferul cefiximei radiomarcate cu 14C prin lapte, de la femelele de şobolan care alăptează la puii alăptaţi, a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în laptele uman.

Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat cefiximă radiomarcată.

În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai bine cu eficacitatea.

Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio indicaţie privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind reproducerea la şoarece şi şobolan, utilizând doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se obţine nicio dovadă de afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fătului, datorită cefiximei. La iepure, la doze de până la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă de efect teratogen; a existat o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o consecinţă previzibilă a sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la nivelul microflorei intestinale.

Celuloză microcristalină

Hidrogenofosfat de calciu dihidrat

Amidon de porumb pregelatinizat

Stearat de magneziu

Hipromeloză 5 cP (E 464)

Macrogol 400

Dioxid de titan (E 171).

Nu este cazul.

2 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din PVC-PVDC/Al. Fiecare blister conţine 5 sau 7 comprimate filmate.

Cutia conţine 1 blister cu 5 comprimate (5 comprimate) sau 1 blister cu 7 comprimate (7 comprimate) sau 2 blistere cu 5 comprimate (10 comprimate) şi un prospect.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

INN-FARM d.o.o.

Maleševa ulica 14

Ljubljana 1000

Slovenia

10962/2018/01-03

Data primei autorizări: Octombrie 2013

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2018

Decembrie 2018