XIFIA 100mg / 5ml granule suspensie orală prospect medicament

XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

Fiecare 5 ml de suspensie orală reconstituită conţin cefiximă trihidrat 111,9 mg, echivalent cu cefiximă (anhidră) 100 mg.

Excipienţi cu efecte cunoscute:

Zahăr 2517,40 mg/5 ml

Benzoat de sodiu (E 211)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

* Granule pentru suspensie orală

De culoare aproape albă până la galben pal.

Suspensia reconstituită este un lichid vâscos de culoare aproape albă până la galben pal.

XIFIA este indicat pentru tratarea următoarelor infecţii, cauzate de microorganisme sensibile, la copii cu vârsta peste 6 luni, adolescenţi şi adulţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.1):

* Exacerbare acută a bronșitei cronice

* Pneumonie comunitară

* Infecții de tract urinar inferior

* Pielonefrită

La tratamentul:

* Otitei medii

* Sinuzitei

* Faringitei

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Adulţi şi adolescenţi 400 mg o dată pe zi (= 20 ml de suspensie reconstituită) în priză unică sau de 2 două ori pe zi câte 200 mg (= 10 ml) la interval de 12 ore.

Pacienţii vârstnici pot utiliza aceeaşi doză ca şi cea recomandată pentru adulţi. Este necesară evaluarea funcţiei renale, doza trebuie ajustată în caz de insuficienţă renală severă (vezi 'Dozele în insuficienţa renală”) (vezi mai sus şi pct. 4.4).

Cefiximă 8 mg/kg corp şi zi, în priză unică sau două prize divizate, la interval de 12 ore.

Recomandările privind dozele sunt date în tabelul următor:

Greutate Doza zilnică (ml) Doza zilnică (ml) Doza zilnică

O dată pe zi De două ori pe zi (mg) 6,0 kg-9 kg (pentru sugari cu 1 x 2,5 ml 2 x 1,25 ml 50 mg vârsta peste 6 luni) 10,0 kg 4 ml 2 x 2 ml 80 mg 12,5 kg 5 ml 2 x 2,5 ml 100 mg 15,0 kg 6 ml 2 x 3 ml 120 mg 17,5 kg 7 ml 2 x 3,5 ml 140 mg 20,0 kg 8 ml 2 x 4 ml 160 mg 22,5 kg 9 ml 2 x 4,5ml 180 mg 25,0 kg 10 ml 2 x 5 ml 200 mg 27,5 kg 11 ml 2 x 5,5 ml 220 mg 30,0 kg 12 ml 2 x 6 ml 240 mg 37,5 kg 15 ml 2 x 7,5 ml 300 mg >37,5 kg 20 ml 2 x 10 ml 400 mg

La adolescenţii şi adulţii fără probleme la înghiţire, se recomandă utilizarea de cefiximă sub formă de comprimate.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefiximei la copii cu vârsta sub 6 luni.

Cefixima poate fi administrată în caz de disfuncţie renală. Dozele şi schema de administrare uzuale pot fi utilizate la pacienţi cu clearance al creatininei de 20 ml/min sau mai mare. La pacienţii la care clearance-ul creatininei este mai mic de 20 ml/min/1,73 m², se recomandă ca doza de 200 mg administrată o dată pe zi să nu fie depăşită. La copiii cu vârsta sub 12 ani cu clearance-ul creatininei <20 ml/min/1,73 m², se administrează o doză de 4 mg cefiximă/kg corp numai o dată pe zi. Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei mai mic de 20 ml/min.

Durata unei scheme de tratament uzuale este de 7 zile. În funcţie de severitatea infecţiei, tratamentul poate fi continuat până la cel mult 14 zile.

În cazul cistitei acute necomplicate la femei, perioada de tratament este de 1-3 zile.

Metoda de administrare

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

XIFIA100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală se administrează numai pe cale orală. Suspensia reconstituită se administrează nediluată, înainte sau în timpul meselor (vezi pct. 5.2).

Pentru a facilita o dozare corectă, flaconul este însoţit de o seringă din plastic pentru administrare orală (5 ml). O seringă din plastic pentru administrare orală (5 ml) conţine echivalentul a 100 mg de cefiximă.

Absorbţia cefiximei nu este modificată semnificativ de prezenţa alimentelor.

Hipersensibilitate la substanţa activă, alte antibiotice cefalosporinice sau la oricare dintre excipienţii menţionaţi la pct. 6.1.

Antecedente de reacţii, de hipersensibilitate la penicilină sau la orice antibiotic beta-lactamic imediate şi/sau severe.

Hipersensibilitate la peniciline

Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alte medicamente. Cefalosporinele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu sensibilitate la penicilină, întrucât există dovezi privind o alergenitate încrucişată parţială între peniciline şi cefalosporine.

Pacienţii au prezentat reacţii severe (inclusiv anafilaxie) la ambele clase de medicamente. Este indicat să se acorde o atenţie specială pacienţilor care au prezentat orice reacţie alergică la peniciline sau la orice alte antibiotice beta-lactamice, întrucât pot apărea reacţii încrucişate (pentru contraindicaţii induse de reacţiile de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).

Dacă apar reacţii severe de hipersensibilitate sau reacţii anafilactice după administrarea cefiximei, utilizarea acesteia trebuie întreruptă imediat şi trebuie să se instituie măsurile de urgenţă adecvate.

Cefixima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu un clearance al creatininei < 20 ml/min (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Tratamentul cu cefiximă în doza recomandată (400 mg) poate afecta în mod semnificativ flora normală a colonului şi poate duce la dezvoltarea excesivă a Clostridium difficile. Studiile indică faptul că o toxină produsă de Clostridium difficile reprezintă principala cauză de diaree asociată antibioterapiei. La pacienţii care dezvoltă diaree severă persistentă în cursul utilizării cefiximei sau după aceea, trebuie luat în considerare riscul de colită pseudomembranoasă cu risc vital. Utilizarea cefiximei trebuie întreruptă şi trebuie instituite măsuri terapeutice adecvate. Este contraindicată utilizarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Utilizarea prelungită a cefiximei poate duce la dezvoltarea excesivă a microorganismelor rezistente.

La pacienţii trataţi cu cefiximă au fost raportate reacţii cutanate severe, de exemplu sindromul hipersensibilităţii indusă de medicamente (DRESS) sau reacţiile buloase la nivelul pielii (necroliza epidermică toxică, sindromul Stevens-Johnson) (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel reacţii adverse, tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt imediat.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

Cefixima nu se administrează la nou-născuţi şi la nou-născuţii prematuri.

Administrarea cu alte medicamente

Funcţia renală trebuie monitorizată în cazul administrării unui tratament concomitent care include medicamente care conţin cefiximă şi antibiotice aminoglicozide, polimixină B, colistină sau diuretice de ansă în doze mari (de exemplu furosemid), din cauza probabilităţii unei afectări renale suplimentare. Acest lucru este valabil în special în cazul pacienţilor cu funcţie renală deja afectată (vezi pct. 4.5).

Utilizarea cefiximei poate determina vărsături şi diaree (vezi pct. 4.8). În acest caz, eficacitatea acesteia şi/sau a altor medicamente (cum ar fi contraceptivele orale) poate fi afectată.

XIFIA 100 mg/5 ml granule pentru suspensie orală conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, malabsorbţie de glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Administrarea concomitentă cu substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la 70%.

Creşterea timpilor de protrombină, un efect comun cu alte cefalosporine, a fost observată la un număr mic de pacienţi. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cărora li se administrează tratament anticoagulant.

O reacţie fals pozitivă la testarea glucozuriei poate să apară în cazul utilizării soluţiilor Benedict sau

Fehling sau în cazul utilizării comprimatelor de test cu sulfat de cupru, dar nu şi în cazul utilizării testelor bazate pe reacţiile enzimatice ale glucozo-oxidazei.

A fost raportată obţinerea unui rezultat fals pozitiv la testul Coombs direct în cursul tratamentului cu antibiotice cefalosporinice, prin urmare trebuie avut în vedere faptul că rezultatul pozitiv obţinut la testul Coombs poate fi determinat de administrarea medicamentului.

O reacţie fals pozitivă pentru detectarea cetonelor în urină poate apărea în cazul utilizării testelor pe bază de nitroprusiat, dar nu şi în cazul utilizării testelor pe bază de nitroferocianură.

Nu există date adecvate privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat prezenţa unor efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, XIFIA nu trebuie utilizat la femeile gravide, cu excepţia cazului în care acest lucru este considerat esenţial de către medic.

Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile non-clinice au indicat excreţia cefiximei în laptele matern la animale. Trebuie luată decizia fie de a continua/întrerupe alăptarea, fie de a continua/întrerupe tratamentul cu cefiximă, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiului tratamentului cu cefiximă pentru femeie. Totuşi, până când experienţa clinică se va îmbogăţi, XIFIA nu trebuie prescris la femeile care alăptează.

Studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece şi şobolan nu indică existenţa unor efecte nocive asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

XIFIA nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

La acest punct a fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de vedere al frecvenţei:  foarte frecvente (1/10)  frecvente (1/100 şi <1/10)  mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100)  rare (1/10000 şi <1/1000)  foarte rare (<1/10000)  cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare ≥1/10000 şi Foarte rare Cu frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente <1/1000 <1/10000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥1/1000 şi (care nu organe <1/10 poate fi estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţie Colită asociată infestări bacteriană, antibioterapiei suprainfecţie (vezi pct. 4.4.) fungică

Tulburări Eozinofilie Leucopenie, Trombocitoză, hematologice agranulocitoză, neutropenie şi limfatice pancitopenie, trombocitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale Hipersensibilitate Şoc anafilactic, sistemului boala serului imunitar

Tulburări Anorexie metabolice şi de nutriţie

Tulburări ale Cefalee Vertij Hiperactivitate sistemului psihomotorie nervos

Tulburări Diaree Durere Flatulenţă gastro- abdominală, intestinale greaţă, vărsături

Tulburări Hepatită, icter hepatobiliare colestatic

Afecţiuni Erupţii Angioedem, Sindrom Stevens- Erupţie cutanate şi cutanate prurit Johnson, cutanată ale ţesutului tranzitorii necroliză indusă de subcutanat epidermică toxică medicament, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.4.), eritem polimorf

Tulburări Nefrită renale şi ale interstiţială căilor urinare

Tulburări Inflamaţie a generale şi la mucoaselor, febră nivelul locului de administrare

Investigaţii Creştere a Creştere a ureei Creştere a Pozitivarea diagnostice valorilor sanguine creatininemiei testului serice ale Coombs direct enzimelor şi indirect hepatice (vezi pct. 4.4.) (transaminaze, fosfatază alcalină)

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu există experienţă privind supradozajul cu cefiximă.

Reacţiile adverse observate la subiecţii sănătoşi, la doze de până la 2 g de cefiximă, nu au fost diferite faţă de profilul observat la pacienţii trataţi cu dozele recomandate. În caz de supradozaj poate fi indicat lavajul gastric. Nu există antidot specific. Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi semnificative prin hemodializă sau dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC: J01DD08.

Cefixima este un medicament antibacterian din clasa cefalosporinelor. Similar altor cefalosporine, cefixima exercită o acţiune antibacteriană prin legarea de proteinele care leagă penicilina, implicate în sinteza peretelui celulei bacteriene. Aceasta duce la liza celulară bacteriană şi moartea celulei.

În cadrul studiilor cu privire la farmacocinetică/ farmacodinamie, s-a constatat că intervalul de timp în care concentraţia plasmatică a cefiximei depăşeşte CMI a organismului infectant se corelează cel mai bine cu eficacitatea.

Rezistenţa bacteriană la cefiximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

 Hidroliză prin intermediul beta-lactamazelor cu spectru extins şi/sau al enzimelor codate cromozomial (AmpC), a căror producere poate fi indusă sau dezinhibată la anumite specii de bacterii aerobe Gram-negativ  Afinitate redusă a proteinelor care leagă penicilina  Permeabilitate redusă a membranei externe a anumitor microorganisme Gram-negativ, care restricţionează accesul la proteinele care leagă penicilina  Pompe care determină efluxul medicamentului

Este posibilă coexistenţa mai multor mecanisme de rezistenţă dintre cele descrise, într-o singură celulă bacteriană. În funcţie de mecanismul(ele) de rezistenţă prezent(e), bacteria poate exprima o rezistenţă încrucişată la câteva sau la toate antibioticele beta-lactamice şi/sau la medicamente antibacteriene din alte clase.

Valorile critice pentru concentraţia minimă inhibitorie (CMI), stabilite de către EUCAST (ianuarie 2015) pentru cefiximă, sunt:  H. influenzae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l  M. catarrhalis: sensibil ≤ 0,5 mg/l, rezistent >1,0 mg/l  Neisseria gonorrhoeae: sensibil ≤ 0,12 mg/l, rezistent >0,12 mg/l  Enterobacteriaceae: sensibil ≤1,0 mg/l, rezistent >1,0 mg/l (numai pentru infecţii necomplicate de tract urinar)  Valori critice care nu au legătură cu specia: dovezi insuficiente

Prevalenţa rezistenţei poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii, informaţiile privind rezistenţa la antibiotice pe plan local fiind deosebit de utile, în special în cazul tratării infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului antibiotic este discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.

Streptococcus pyogenes

Haemophilus influenzae

Moraxella catarrhalis

Proteus mirabilis%

Citrobacter freundii $

Enterobacter cloacae $

Escherichia coli % &

Klebsiella oxytoca %

Klebsiella pneumoniae %

Morganella morgani $

Serratia marcescens $

Enterococci

Streptococcus pneumoniae

Staphylococcus spp.

Pseudomonas species

Chlamydia spp.

Chlamydophila spp.

Clostridium difficile

Bacteroides fragilis

Legionella pneumophila

Mycoplasma spp.

$ Sensibilitate intermediară naturală. % Tulpinile care produc beta-lactamază cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente. & Rata de rezistenţă <10% în tulpinile izolate de la pacienţi de sex feminin cu cistită necomplicată, în caz contrar >10%.

Biodisponibilitatea orală absolută a cefiximei se încadrează în intervalul 40-50%. Absorbţia nu este modificată semnificativ de prezenţa alimentelor. Prin urmare, cefixima poate fi administrată indiferent de mese.

Legarea de proteinele plasmatice se face într-o proporţie importantă la om şi animale; cefixima se leagă aproape exclusiv de fracţia albuminică, concentraţia plasmatică medie a fracţiei libere fiind de aproximativ 30%. În serul uman, legarea de proteine a cefiximei este dependentă de concentraţia plasmatică numai la concentraţii foarte mari, care nu se regăsesc în cazul utilizării dozelor clinice.

Din studiile in vitro, concentraţiile în ser sau în urină de 1 mcg/ml sau mai mari au fost considerate ca fiind adecvate pentru majoritatea microorganismelor patogene împotriva cărora cefixima este activă.

De obicei, concentraţiile plasmatice maxime, obţinute prin administrarea dozelor recomandate la adulţi sau la copii, sunt între 1,5 şi 3 mcg/ml. Acumularea rezultată prin administrarea de doze multiple de cefiximă este mică sau absentă.

A fost comparată farmacocinetica cefiximei la vârstnicii sănătoşi (vârsta >64 ani) şi la voluntarii tineri (11-35) în condiţiile administrării unei doze de 400 mg o dată pe zi, timp de 5 zile. Valorile Cmax şi

ASC au fost puţin mai mari la vârstnici. Pacienţii vârstnici pot utiliza aceleaşi doze ca şi populaţia generală (vezi pct. 4.2).

Cefixima este eliminată predominant în formă nemodificată, în urină. Filtrarea glomerulară este considerată ca fiind mecanismul predominant. Metaboliţii cefiximei nu au fost izolaţi din ser sau urină, la om.

Transferul cefiximei radiomarcate cu 14C prin lapte de la femelele de şobolan care alăptează la puii alăptaţi a fost scăzut din punct de vedere cantitativ (se transferă puiului aproximativ 1,5% din cantitatea de cefiximă aflată în corpul mamei). Nu sunt disponibile date privind secreţia cefiximei în laptele uman.

Transferul placentar al cefiximei a fost redus la femelele de şobolan gestante cărora li s-a administrat cefiximă radiomarcată.

Studiile cu privire la toxicitatea cronică nu au furnizat dovezi care să sugereze că ar putea apărea la om reacţii adverse care nu sunt cunoscute în prezent. În plus, studiile in vivo şi in vitro nu au furnizat nicio dovadă privind existenţa unui potenţial de mutagenitate. Nu au fost realizate studii pe termen lung privind carcinogenitatea. Au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şoarece şi şobolan, utilizând doze de până la 400 ori mai mari decât doza recomandată la om, fără a se obţine nicio dovadă de afectare a fertilităţii sau de efecte nocive asupra fetusului, induse de cefiximă.

La iepure, la doze de până la 4 ori mai mari decât doza recomandată la om, nu a apărut nicio dovadă de efect teratogen; a existat o incidenţă înaltă a cazurilor de avort şi deces matern, care reprezintă o consecinţă previzibilă a sensibilităţii cunoscute a iepurilor la modificările induse de antibiotice la nivelul microflorei intestinale.

Gumă Xanthan

Benzoat de sodiu (E 211)

Aromă de portocale Durarome ce conţine: Ingrediente aromatizante Maltodextrină Sucroză Lecitină din soia Dioxid de siliciu

Nu este cazul.

Medicament nereconstituit: 2 (doi) ani.

Suspensia reconstituită: suspensia reconstituită poate fi păstrată timp de 14 zile la temperaturi sub 25 oC sau la frigider (2-8 oC).

Medicamentul nereconstituit se păstrează la temperaturi sub 25 oC. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

Granulele pentru suspensie orală sunt ambalate în flacoane din sticlă neutră Ph.Eur. tip III, de culoare brună, cu capacitatea de 150 ml, prevăzute cu capac filetat din aluminiu şi sigiliu din polietilenă.

Cutia de carton conţine un (1) flacon, o măsură dozatoare din plastic (polipropilenă) pentru reconstituire având un singur reper la 40 ml sau 66 ml, o seringă de plastic pentru administrare orală şi dozare, precum şi un prospect cu instrucţiuni de utilizare.

Fiecare flacon conţine 32 g granule pentru prepararea suspensiei orale a 60 ml sau 53 g granule pentru prepararea suspensiei orale a 100 ml. Seringa din plastic (polietilenă - polistiren) pentru administrare orală cu capacitatea de 5 ml şi scala între 0,5 ml şi 5 ml este gradată la fiecare 0,25 ml inscripţionate pe pistonul seringii pentru măsurarea dozelor.

60 ml suspensie orală: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în cutia de carton. Se adaugă 40 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare. 100 ml suspensie orală: pentru reconstituire, se utilizează măsura dozatoare din plastic disponibilă în cutia de carton. Se adaugă 66 ml apă în două etape, agitând după fiecare adăugare.

A se agita bine flaconul cu medicament înainte de fiecare utilizare

La măsurarea cantităţii necesare prescrise de suspensie se utilizează o seringă gradată din plastic pentru administrare orală. Seringa din plastic pentru administrare orală este inclusă în ambalaj.

Fără cerinţe speciale pentru eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

INN-FARM d.o.o.

Maleševa ulica 014 1000 Ljubljana

Slovenia

12473/2019/01-02

Data primei autorizări: - Iulie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2019

Septembrie 2019