VORAXAZE 1000 UNITATI pulbere pentru soluție injectabilă prospect medicament

Voraxaze 1000 unități pulbere pentru soluție injectabilă.

După reconstituirea cu 1 ml de soluție de clorură de sodiu sterilă 0,9%, fiecare flacon conține o cantitate nominală de 1000 unități de glucarpidază*.

*Produsă pe celule de Escherichia coli, prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Pulbere de culoare albă sau aproape albă pentru soluție injectabilă.

Voraxaze este indicat pentru a reduce concentrațiile plasmatice toxice de metotrexat la adulții și copiii (cu vârsta de 28 de zile și peste) cu eliminare întârziată de metotrexat sau aflați la risc pentru toxicitate cu metotrexat.

Glucarpidaza este indicată pentru utilizare sub supraveghere medicală.

Pentru a lua în considerare toate dozele de MTX și duratele de perfuzie care pot fi administrate unui pacient, se recomandă utilizarea protocoalelor sau ghidurilor locale de tratament, dacă există, pentru a stabili momentul administrării glucarpidazei.

Recomandările privind administrarea glucarpidazei sunt luate în considerare când concentrațiile plasmatice ale MTX sunt mai mari cu peste 2 abateri standard comparativ cu valoarea medie așteptată pe curba excreției MTX. De asemenea, administrarea glucarpidazei trebuie să aibă loc, în condiții optime, în interval de 60 ore de la începerea perfuziei cu MTX în doză mare, întrucât este posibil ca toxicitățile cu risc vital să nu poată fi prevenite după acest moment. Cu toate acestea, datele clinice evidențiază menținerea eficacității glucarpidazei după acest interval.

Recomandările pentru administrarea glucarpidazei sunt detaliate mai jos:

Doza de MTX: ≤ 1 g/m2 1-8 g/m2 8-12 g/m2

Durata perfuziei: 36-42 ore 24 ore ≤ 6 ore

Ore după începerea perfuziei cu MTX Valoare-prag a concentrației plasmatice de MTX (µM) 24 ore - -* ≥ 50 36 ore - ≥ 30 ≥ 30 42 ore - ≥ 10 ≥ 10 48 ore ≥ 5 ≥ 5 ≥ 5

*se recomandă instituirea tratamentului de suport a funcțiilor vitale la valori ≥ 120 µM.

Ca îndrumări suplimentare la pacienții cărora li se administrează scheme de tratament de scurtă durată cu MTX perfuzabil, administrarea de glucarpidază poate fi luată în considerare astfel cum se detaliază mai jos:

Doza de MTX: 3-3,5 g/m2 5 g/m2

Ore după începerea perfuziei cu MTX Valoare-prag a concentrației plasmatice de MTX (µM) 24 ore ≥ 20 - 36 ore - ≥ 10 48 ore ≥ 5 ≥ 6

Doza recomandată este de o singură doză de 50 unități per kilogram (kg) sub formă de injecție intravenoasă (i.v.) în bolus, timp de 5 minute.

Odată ce se stabilește diagnosticul de eliminare întârziată a metotrexatului (MTX) sau risc de toxicitate cu MTX, glucarpidaza trebuie administrată fără întârziere; pentru pacienții cu eliminare întârziată a MTX, fereastra optimă de administrare este în decurs de 48-60 de ore de la inițierea perfuziei cu MTX în doză crescută. Acidul folinic, cunoscut și ca leucovorină, este un substrat competitiv al glucarpidazei, care poate intra în competiție pentru locusurile de legare ale MTX (vezi și pct. 4.5). Prin urmare, se recomandă ca acidul folinic să nu fie administrat timp de 2 ore înainte sau după administrarea de glucarpidază, pentru a reduce la minimum orice posibilă interacțiune.

MTX intracelular va continua să inhibe reducerea folatului la forma sa activă, ca urmare a administrării de glucarpidază; prin urmare, acidul folinic va continua să fie necesar nu mai devreme de 2 ore după administrare de glucarpidază, pentru a reface sursa intracelulară de folat activ biologic. (vezi și pct. 4.4)

Categorii specifice de pacienți

Un studiu privind farmacocinetica glucarpidazei în absența MTX la 4 subiecți cu insuficiență renală severă (ClCr <30 ml/min) a indicat faptul că parametrii farmacocinetici medii au fost similari cu cei observați la subiecții sănătoși.

Din aceste motive, nu se recomandă ajustarea dozei de glucarpidază la pacienții cu insuficiență renală.

Nu este necesară ajustarea dozei pentru categoria de pacienți copii și adolescenți. Vezi pct. 4.4.

Fiecare flacon de Voraxaze 1000 unități se va reconstitui cu 1 ml de soluție de clorură de sodiu sterilă 0,9%, înainte de utilizare. Reconstituirea trebuie să aibă loc imediat înainte de utilizare (a nu se dilua suplimentar). Trebuie administrat intravenos, sub formă de injecție intravenoasă în bolus, timp de 5 minute.

După reconstituirea cu 1 ml de soluție de clorură de sodiu sterilă 0,9%, fiecare 1 ml va conține 1000 unități de glucarpidază.

Trebuie utilizată o seringă adecvată pentru extragerea de volume mici, pentru a scoate soluția din flacoane. Este posibil să nu se poată extrage 1 ml complet din flacon, însă extragerea a cel puțin 0,90 ml din flacon va furniza o cantitate adecvată de glucarpidază pentru administrare.

Spălați linia intravenoasă înainte și după administrare.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Nu s-a efectuat o evaluare formală a efectului vârstei asupra farmacocineticii glucarpidazei.

Nu sunt disponibile date la copiii cu vârsta mai mică de 28 de zile.

Este important să se măsoare concentrațiile plasmatice ale MTX și funcția renală la momentul inițial și să se continue să se monitorizeze pe tot parcursul terapiei cu MTX în doze mari, așa cum este descris mai jos.

Se recomandă o metodă prin cromatografie de înaltă performanță (HPLC) pentru măsurarea concentrațiilor de MTX după administrarea de glucarpidază. Metodele de imunodozare actuale nu sunt fiabile pentru probele recoltate după administrarea de glucarpidază, din cauza acidului 4-dezoxi-4-aminoN10-metilpteroic (DAMPA), un metabolit inactiv al MTX format după administrarea de glucarpidază, care interferă cu măsurarea concentrației de MTX. Această interferență are ca rezultat supraevaluarea concentrației de MTX. Efectul interferenței DAMPA se va reduce pe parcursul timpului, pe măsură ce DAMPA este eliminat.

Concentrațiile de DAMPA la pacienții cărora li se administrează glucarpidază scad în cadrul unui timp de înjumătățire mediu de 8,6 ore. La majoritatea pacienților, concentrațiile DAMPA au scăzut până la sub 1 µmol/l în decursul a 48 de ore de la administrarea glucarpidazei. În studii clinice, au fost observate concentrații de DAMPA de peste 1 µmol/l, dincolo de 3 zile, la un număr mic (≤3%) de pacienți.

În absența unei analize HPLC mai specifice, se recomandă ca doza de acid folinic administrată timp de 48 de ore după glucarpidază să fie în funcție de concentrația de MTX dintr-o probă recoltată anterior administrării glucarpidazei. În decurs de 48 de ore după administrarea de glucarpidază, concentrațiile de MTX determinate prin imunodozare nu pot fi utilizate în mod fiabil pentru monitorizarea efectului de rebound și trebuie avute în vedere date HPLC de confirmare.

După 48 de ore de la administrarea glucarpidazei, rezultatele imunodozării vor fi fiabile la majoritatea pacienților și prin urmare, pot fi utilizate pentru a ajusta doza de acid folinic sau a monitoriza efectul de rebound. În studii clinice, ~9% dintre pacienții cu o concentrație inițială de MTX ≥50 µmol/l au avut concentrații de DAMPA care au persistat peste 1 µmol/l, dincolo de 4 zile.

Monitorizarea de rutină a concentrațiilor plasmatice de MTX trebuie avută în vedere în conformitate cu ghidurile locale.

Glucarpidaza nu diminuează leziunile renale pre-existente sau insuficiența renală care are loc ca și consecință a administrării de MTX, însă elimină MTX pentru a reduce riscul de a suferi toxicitate renală suplimentară. Prin urmare, alte tipuri de îngrijiri suportive, inclusiv hidratarea și alcalinizarea urinei, trebuie inițiate la debutul administrării MTX și continuate în conformitate cu ghidurile locale de tratament.

Sunt posibile reacții de hipersensibilitate de tip alergic după administrarea de glucarpidază, vezi pct. 4.8.

Glucarpidaza poate scădea concentrația de acid folinic, ceea ce poate diminua efectul de salvare al acidului folinic, cu excepția cazului în care este dozată conform recomandărilor (vezi pct. 4.2).

Glucarpidaza poate reduce, de asemenea, concentrațiile altor analogi de folat sau inhibitori metabolici ai analogilor de folat.

Datele provenite din utilizarea glucarpidazei la femeile gravide sunt inexistente. Glucarpidaza este administrată în asociere cu MTX, care este contraindicat în sarcină. Deoarece utilizarea de MTX, un agent genotoxic și teratogen, reprezintă o condiție prealabilă pentru utilizarea glucarpidazei, nu se consideră că acest medicament reprezintă un risc suplimentar pentru pacienții care primesc deja MTX.

Nu au fost efectuate studii asupra funcției de reproducere cu glucarpidază la animale. Nu se cunoaște dacă glucarpidaza cauzează efecte dăunătoare în timpul sarcinii și/sau asupra fătului/copilului nenăscut sau dacă poate afecta capacitatea de reproducere. Glucarpidaza trebuie administrată unei femei gravide numai dacă este absolut necesară.

Nu se cunoaște dacă glucarpidaza/metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu glucarpidază având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu există date sau există date limitate cu privire la impactul glucarpidazei asupra fertilității umane. Nu au fost efectuate studii asupra fertilității la animale. Nu se cunoaște dacă glucarpidaza afectează fertilitatea.

Glucarpidaza nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacții adverse asociate au fost senzație de arsură (<1%), durere de cap (<1%), parestezie (2%), înroșire (2%), senzație de căldură (<1%).

Tabelul rezumatului reacțiilor adverse

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse observate din combinația de date cumulate din studii clinice (489 pacienți) și reacțiile adverse raportate din timpul perioadei de după punerea pe piață. Reacțiile adverse sunt prezentate în clasificarea pe aparate, sisteme și organe și pe categorii de frecvențe, definite conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 1 Reacții adverse raportate pentru glucarpidază

Clasificarea pe aparate, Frecvență Reacții adverse sisteme și organe

Tulburări ale sistemului Rare Hipersensibilitate imunitar Foarte rare Reacție anafilactică

Tulburări ale sistemului Mai puțin nervos frecvente Senzație de arsură, cefalee, parestezie

Rare Hipoestezie, somnolență, tremor

Tulburări cardiace Foarte rare Tahicardie

Mai puțin

Tulburări vasculare frecvente Hiperemie facială

Rare Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Rare Revărsat pleural, constricție a gâtului

Tulburări gastro-intestinale Rare Durere abdominală superioară, diaree, greață, vărsături

Afecțiuni cutanate și ale Rare Prurit, erupție cutanată tranzitorie țesutului subcutanat Foarte rare Erupție cauzată de medicament, reacție cutanată

Tulburări renale și ale căilor urinare Foarte rare Cristalurie*

Tulburări generale și la Mai puțin Senzație de căldură nivelul locului de frecvente administrare Rare Febră , efect de rebound

Foarte rare Reacție la nivelul locului de perfuzare

*Cristalurie este termenul preferat; reacția adversă se referă la cristalurie DAMPA

Similar oricărui produs proteic intravenos, sunt posibile reacțiile asociate administrării perfuziei sau reacții de hipersensibilitate.

Se recomandă ca pacienții să fie monitorizați pentru semne și simptome de anafilaxie și reacție de hipersensibilitate de tip imediat. Asistența medicală trebuie să fie disponibilă imediat când se administrează glucarpidază.

Similar tuturor proteinelor terapeutice, există un potențial de imunogenitate. 205 pacienți cărora li s-a administrat una (n=176), 2 (n=27) sau 3 (n=2) doze de glucarpidază au fost evaluați pentru anticorpi anti-glucarpidază. Patruzeci și trei dintre acești 205 pacienți (21%) au prezentat anticorpi anti-glucarpidază detectabili după administrare, dintre care 32 au primit 1 doză și 11 au primit 2 sau 3 doze de glucarpidază. Titrurile de anticorpi au fost determinate utilizând un test de imunoabsorbție enzimatică (ELISA) pentru anticorpii anti-glucarpidază. Anticorpii neutralizanți au fost detectați la 22 dintre cei 43 de pacienți care au fost testați pozitivi pentru anticorpi anti-glucarpidază.

Incidența reacțiilor adverse asociate glucarpidazei nu a diferit între pacienții adulți și copii și adolescenți.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după punerea pe piață a medicamentului este importantă.

Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Profilul de siguranță al celor nouă pacienți care au primit cele mai mari doze de Voraxaze în studii clinice (interval de doză unică cuprins între 90,9 și 188,7 U/kg și/sau interval cumulativ al dozei cuprins între 150,0 și 201,8 U/kg) a fost similar profilului de siguranță al tuturor pacienților.

În caz de supradozaj, se recomandă oprirea administrării glucarpidazei, pacienții trebuie observați, iar îngrijirile suportive adecvate trebuie furnizate.

Grupa farmacoterapeutică: Antitoxice în tratamentulcitostatic, codul ATC: V03AF09.

Glucarpidaza este o enzimă bacteriană recombinantă care hidrolizează reziduul glutamat carboxi-terminal al acidului folic și moleculele cu structură asemănătoare, cum ar fi MTX. Glucarpidaza transformă MTX în metaboliții săi inactivi, DAMPA și glutamat. Deoarece atât DAMPA cât și glutamatul sunt metabolizate la nivelhepatic, glucarpidaza oferă o cale alternativă pentru eliminarea

MTX la pacienții cu disfuncție renală, în timpul tratamentului cu doze mari de MTX.

Datorită greutății moleculare mari, glucarpidaza nu traversează membrana celulară și prin urmare, nu contracarează efectele antineoplazice intracelulare ale MTX în doză crescută.

Eficacitatea glucarpidazei a fost evaluată în patru studii deschise, multicentrice, cu utilizare compasională, cu un singur braț, la pacienții cu eliminare întârziată a MTX din cauza disfuncției renale. Criteriul de evaluare principal în studiile clinice a fost o reducere importantă din punct de vedere clinic (CIR) a concentrației de MTX și s-a bazat pe datele centrale MTX HPLC. Un pacient era considerat ca atingând CIR dacă toate concentrațiile plasmatice centrale de MTX HPLC după prima doză de glucarpidază erau ≤1 µmol/l.

În studiul 001, un număr de 44 pacienți bărbați și femei au fost incluși în populația de siguranță (vârstă mediană 53,0; interval cuprins între 10 și 78 de ani) și li s-a administrat o doză mediană de 50 U/kg (interval cuprins între 9,80 și 58,14 U/kg). Dintre cei 28 de pacienți cu date HPLC centrale, 85,7% (IÎ 95%: 68,5% până la 94,3%) au atins CIR.

În studiul 002, un număr de 214 pacienți bărbați și femei au fost incluși în populația de siguranță (vârstă mediană 17,0; interval cuprins între 0 și 82 de ani) și li s-a administrat o doză mediană de 49,23 U/kg (interval cuprins între 10,87 și 63,73 U/kg). Dintre cei 84 de pacienți cu date HPLC centrale, 54,8% (IÎ 95%: 44,2% până la 65,0%) au atins CIR.

În studiul 003, un număr de 69 pacienți bărbați și femei au fost incluși în populația de siguranță (vârstă mediană 15,0; interval cuprins între 0 și 71 de ani) și li s-a administrat o doză mediană de 50 U/kg (interval cuprins între 16,64 și 100 U/kg). Dintre cei 30 de pacienți cu date HPLC centrale, 66,7% (IÎ 95%: 48,8% până la 80,8%) au atins CIR.

În studiul 006, un număr de 149 pacienți bărbați și femei au fost incluși în populația de siguranță (vârstă mediană 18,0; interval cuprins între 10 și 78 de ani) și li s-a administrat o doză mediană de 48,73 U/kg (interval cuprins între 17,86 și 98,04 U/kg). Dintre cei 27 de pacienți cu date HPLC centrale, 51,9% (IÎ 95%: 34,0% până la 69,3%) au atins CIR.

Un total de 169 de pacienți au fost incluși în populația centrală MTX HPLC grupată și li s-a administrat o doză inițială mediană de 50 unități/kg (interval cuprins între 11 și 60 unități/kg). CIR a fost atins de 61,5% (IÎ 95%: 54,0% până la 68,5%) dintre pacienții din populația centrală MTX HPLC, care a fost susținut timp de până la 8 zile. O reducere mediană cu > 98% a concentrației de MTX a avut loc în decurs de 15 minute de la administrarea glucarpidazei.

Efectul rebound (definit prin creșterea concentrației de MTX cu cel puțin 1 μmol/l și de cel puțin două ori pragul minim post-glucarpidază) a apărut la 19,4% dintre pacienți din populația centrală MTX

HPLC. În general, jumătate dintre pacienții cu efect de rebound au prezentat o creștere absolută a concentrației de MTX cuprinsă între 1 și 2 μmol/l și numai 1 pacient a prezentat o creștere >10 µmol/l (acest pacient avea o concentrație de MTX pre-glucarpidază de 165,86 µmol/l și a primit o doză de glucarpidază de 10,53 U/kg). Dintre cei 4 pacienți care au prezentat efect de rebound după prima doză de glucarpidază și au primit o a doua doză de glucarpidază, a existat o reducere mediană a concentrației de MTX cu 84% și 2 au atins CIR.

Dintre cei 410 de pacienți din populația renală grupată evaluabilă (pacienți care au avut cel puțin o evaluare a funcției renale post-glucarpidază) care au dezvoltat creatinină serică (Crs) asociată criteriilor frecvente de toxicitate gradul ≥2 la momentul inițial pre-glucarpidază, 262 (63,9%) s-au recuperat la gradul 0 sau 1. În populația renală evaluabilă, a existat o creștere de 3,5 ori a concentrației medii a Crs de la pre-MTX până la momentul inițial pre-glucarpidază (0,79 mg/dl până la 2,79 mg/dl).

După administrarea glucarpidazei, Crs a continuat să crească (creștere medie de 0,24 mg/dl pe parcursul a trei zile), apoi a început să scadă. Valoarea medie a Crs în ziua 22 a fost 1,27 mg/dl. Pentru cei 258 de pacienți pentru care zilele de recuperare au putut fi calculate, timpul median până la recuperare a fost de 12,5 zile (interval 1-213 de zile).

Baza de date clinică grupată privind siguranța pentru glucarpidază include date provenite de la 232 de pacienți cu vârsta de până la 17 ani. În cadrul populației centrale MTX HPLC 0% (0/1) pacienți cu vârsta ≥28 zile până la <2 ani (subgrupul sugari), 31,3% (5/16) pacienți cu vârsta ≥2 până la <12 ani (subgrupul copii) și 49,1% 27/55 pacienți cu vârsta ≥12 până la <18 ani, au atins CIR. O reducere mediană cu ≥95% a concentrației de MTX a avut loc în decurs de 15 minute de la administrarea glucarpidazei în toate subgrupurile de copii și adolescenți.

Acest medicament a fost autorizat în 'Condiții excepționale”. Aceasta înseamnă că din cauza rarității bolii și din motive etice nu a fost posibilă obținerea informațiilor complete privind acest medicament.

Agenția Europeană pentru Medicamente va revizui în fiecare an orice informații noi disponibile și acest RCP va fi actualizat, după cum va fi necesar.

Farmacocinetica glucarpidazei în absența MTX a fost studiată la 8 subiecți sănătoși, după administrarea a 50 unități/kg de glucarpidază sub formă de injecție intravenoasă timp de 5 minute.

Nivelurile de activitate serică ale glucarpidazei au fost măsurate printr-o analiză enzimatică, iar concentrațiile serice totale de glucarpidază au fost măsurate printr-un test de imunoabsorbție enzimatică (ELISA). Concentrația serică maximă (Cmax) medie a fost 3,3 μg/ml, iar aria medie de sub curbă (ASC0-INF) a fost 23,3 μg·oră/ml. Parametrii farmacocinetici derivați din concentrațiile serice totale de glucarpidază au fost similari cu cei generați de nivelurile de activitate serică ale glucarpidazei, cu excepția timpului de înjumătățire prin eliminare, așa cum este descris mai jos.

Nu s-a observat o acumulare de glucarpidază relevantă clinic după injecții repetate în cadrul unui ciclu de MTX.

Volumul mediu de distribuție (Vd) a fost 3,55 l.

Produsul este o enzimă și prin urmare, o proteină. Metabolismul acestor produse implică degradarea în peptide mici și în aminoacizi individuali și prin urmare, căile metabolice sunt în general înțelese.

Studiile clasice de biotransformare nu sunt, prin urmare, necesare și nu au fost desfășurate.

Capacitatea metabolitului principal produs de acțiunea glucarpidazei asupra MTX (DAMPA) de a induce sau inhiba izoenzimele metabolizante ale CYP450 a fost investigată in vitro, ceea ce a descoperit o posibilă inducție enzimatică a CYP1A2 și CYP2C9. Inducția modestă este preconizată numai la o minoritate de pacienți, care prezintă cea mai mare expunere la DAMPA.

Nivelurile de activitate serică a glucarpidazei au scăzut cu un timp de înjumătățire prin eliminare (t1/2) mediu de 5,6 ore, iar concentrația serică totală de glucarpidază a scăzut cu un t1/2 mediu de 9 ore.

Clearance-ul sistemic mediu (CL) a fost 7,5 ml/min.

Categorii specifice de pacienți

Un studiu privind farmacocinetica glucarpidazei în absența MTX la 4 subiecți cu insuficiență renală severă (ClCr <30 ml/min) a indicat faptul că parametrii farmacocinetici medii au fost similari cu cei observați la subiecții sănătoși.

Din aceste motive, nu se recomandă ajustarea dozei de glucarpidază la pacienții cu insuficiență renală.

Nu s-a efectuat o evaluare formală a efectului vârstei asupra farmacocineticii glucarpidazei.

În general, efectele din studiile non-clinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari față de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanță mică pentru utilizarea clinică.

Potențialul carcinogenic, genotoxic și toxic asupra funcției de reproducere al glucarpidazei nu a fost studiat.

S-a raportat scăderea numărului de trombocite, în cadrul unui studiu la câini, cu durata de 14 zile și doze intravenoase umane echivalente cu 278 și 1389 unități/kg au fost asociate cu creșterea toxicității severe asociată dozelor, ceea ce a dus la deces sau eutanasiere prematură.

Trometanol

Acetat de zinc dihidrat

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente (vezi pct. 6.6).

Flacoane nedeschise: 5 ani

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării au fost demonstrate pentru 24 de ore, la 2°C - 8°C. Din punct de vedere microbiologic, Voraxaze trebuie utilizat imediat după reconstituire. Dacă nu se utilizează imediat, timpul de păstrare al produsului în uz și condițiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului și, de regulă, nu trebuie să depășească 24 ore la 2 până la 8°C, cu excepția cazului în care reconstituirea s-a realizat în condiții aseptice controlate și validate.

A se păstra la frigider (2°C-8°C).

A nu se congela.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.

Flacon din sticlă de tip 1 (Ph Eur) de 3 ml, cu un opritor din brombutil și un capac albastru detașabil standard.

Dimensiune a ambalajului de 1 flacon.

Fiecare flacon trebuie reconstituit cu 1 ml de soluție de clorură de sodiu sterilă 0,9%. Reconstituirea trebuie să aibă loc imediat înainte de utilizare (a nu se dilua suplimentar). Trebuie administrat intravenos, sub formă de injecție intravenoasă în bolus, pe parcursul a 5 minute.

După reconstituirea cu 1 ml de soluție de clorură de sodiu sterilă 0,9%, fiecare 1 ml va conține 1000 unități de glucarpidază. Trebuie utilizată o seringă adecvată pentru extragerea de volume mici, pentru a scoate soluția din flacoane. Este posibil să nu se poată extrage 1 ml complet din flacon, însă extragerea a cel puțin 0,90 ml din flacon va furniza o cantitate adecvată de glucarpidază în scopuri de administrare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

SERB SAS 40 Avenue George V 75008 Paris

Franța

EU/1/21/1586/001

Data primei autorizări: 11 Ianuarie 2022

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu