Prospect VIVIFLOR comprimate vaginale

Viviflor comprimate vaginale

Fiecare comprimat vaginal conţine Lactobacillus acidophilus 108 ufc şi estriol 0,03 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat vaginal

Comprimate vaginale ovale, biconvexe, cu pete, de culoare bej deschis.

Refacerea florei vaginale cu Lactobacillus acidophilus, după tratament topic sau sistemic cu chimioterapice antibacteriene.

Adjuvant în tratamentul vaginitei atrofice determinate de deficitul de estrogeni pre - şi postmenopauză, asociat tratamentului de substituţie hormonală.

Afecţiuni vaginale uşoare până la moderate de etiologie neprecizată, vaginite bacteriene şi candidozice în cazul în care tratamentul antiinfecţios nu este absolut necesar.

Unul sau două comprimate vaginale pe zi, timp de 6 până la 12 zile, seara la culcare. Comprimatele vaginale se introduc profund în vagin. Complianţa cea mai bună se obţine stând în decubit dorsal cu genunchii îndreptaţi către piept. Tratamentul se întrerupe pe perioada menstruaţiei, după care se poate continua.

Vaginită atrofică, atrofie vaginală simptomatică:

Se recomandă un comprimat vaginal zilnic, timp de minimum 12 zile.

După aceea, se recomandă administrarea unei doze de întreținere de 1 comprimat vaginal, la interval de 2 până la 3 zile pe săptămână.

Acesta trebuie administrat intravaginal profund, seara la culcare. Dacă mucoasa vaginală este extrem de uscată, comprimatele trebuie să fie umezite cu puţină apă înainte de a fi introduse în vagin.

Pentru iniţierea și continuarea tratamentului pentru simptome postmenopauză, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp (vezi și pct. 4.4).

Dacă se omite o doză, se continuă tratamentul pentru durata rămasă a terapiei.

Recomandări speciale privind dozarea:

Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de vârstă.

Utilizarea Viviflor este contraindicată la fete înainte de menarhă. Pentru adolescentele care au avut prima menstră, dacă medicamentul este indicat, se recomandă aceeași doză ca pentru adulți.

Viviflor nu a fost studiat la pacienți cu insuficiență renală, totuși, probabil că nu este necesară ajustarea dozei.

Viviflor nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică. Similar tuturor hormonilor, Viviflor este, de asemenea, contraindicat în prezența insuficienței hepatice severe.

* Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Neoplasm mamar, cunoscut, trecut sau suspectat

* Tumori maligne estrogeno-dependente, cunoscute sau suspectate (de exemplu, neoplasm de endometru)

* Endometrioză suspectată sau diagnosticată

* Sângerări vaginale nediagnosticate

* Hiperplazie endometrială netratată

* Tromboembolism venos, anterior sau curent (tromboză venoasă profundă, embolism pulmonar)

* Tulburări trombofilice cunoscute (de exemplu, proteină C, proteină S sau deficit de antitrombină, vezi pct. 4.4)

* Boală tromboembolică arterială, activă sau recentă (de exemplu, angină pectorală, infarct miocardic)

* Boală hepatică acută sau antecedente de boală hepatică atâta timp cât analizele funcției hepatice nu au revenit la normal

* Porfirie

* Viviflor nu trebuie utilizat la fete, înainte de pubertate.

Viviflor conține doar o cantitate mică de estriol din care este absorbită doar o mică parte.

Există doar riscuri minore asociate utilizării pe termen scurt a medicamentului (de exemplu, pe o perioadă de 6-12 zile) în prezența insuficienței hepatice, renale și cardiace severe, epilepsiei sau migrenei (sau antecedente ale acestora), hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, porfiriei sau hiperlipidemiei. Acest lucru este valabil și în cazul pacienților cu prurit sever, herpes gestațional sau exacerbare a otosclerozei în prima parte a sarcinii și la pacienții cu tromboflebită sau evenimente tromboembolice în antecedente.

În cazul agravării acestor afecțiuni, tratamentul cu Viviflor trebuie totuși întrerupt. Acest lucru este valabil și dacă apare sângerare vaginală în timpul utilizării.

Suplimentar, sunt valabile următoarele atenţionări în timpul tratamentului de lungă durată cu Viviflor.

Pentru tratarea simptomelor postmenopauză, terapia topică cu estrogen trebuie inițiată numai pentru tratarea simptomelor care afectează negativ calitatea vieții. În toate cazurile, trebuie efectuată cel puțin anual o evaluare atentă a riscurilor și beneficiilor și terapia de substituție hormonală (HRT) trebuie continuată numai atâta timp cât beneficiile depășesc riscurile.

Există dovezi limitate privind riscurile asociate terapiei HRT în tratarea menopauzei premature. Dat fiind nivelul redus de risc absolut la femeile mai tinere, raportul dintre beneficii și riscuri la aceste femei poate fi totuși mai favorabil decât la femeile mai vârstnice.

Examinare medicală/urmărire

Înainte de inițierea tratamentului sau reinstituirea acestuia, trebuie efectuată o anamneză completă, personală și familială. Examinarea fizică (inclusiv pelviană și mamară) trebuie să fie în funcție de aceasta și de contraindicații și atenţionări privind utilizarea. În timpul tratamentului, se recomandă verificări periodice, cu o frecvență și de o natură adaptate fiecărei femei în parte. Femeile trebuie sfătuite ce modificări la nivelul sânului trebuie să raporteze medicului sau asistentei medicale (a se vedea pct. 'Neoplasm mamar” de mai jos). Trebuie efectuate investigații, inclusiv cu ajutorul instrumentelor adecvate de imagistică medicală, de exemplu, mamografie, în conformitate cu practicile acceptate actuale de screening, adaptate nevoilor clinice individuale ale pacientului.

Afecțiuni care necesită supraveghere

Trebuie atent monitorizate pacientele la postmenopauză, cu atrofie vaginală, care administrează terapie de întreținere cu Viviflor.

Dacă oricare dintre condițiile de mai jos este prezentă, a existat anterior și/sau s-a agravat în timpul sarcinii sau al unui tratament hormonal anterior, pacienta trebuie monitorizată îndeaproape. Trebuie avut în vedere faptul că aceste afecțiuni pot reapărea sau se pot agrava în timpul tratamentului cu Viviflor, mai ales:

* Leiomiom (fibroame) sau endometrioză

* Factori de risc pentru tulburări tromboembolice (a se vedea mai jos)

* Factori de risc pentru tumori dependente de estrogen, de exemplu, ereditate de gradul 1 pentru neoplasm mamar

* Hipertensiune arterială

* Tulburări hepatice (de exemplu, adenom hepatic)

* Diabet zaharat, cu sau fără implicare vasculară

* Colelitiază

* Migrenă sau cefalee severă

* Lupus eritematos sistemic

* Antecedente de hiperplazie endometrială (a se vedea mai jos)

* Epilepsie

* Astm bronșic

* Otoscleroză

Motive pentru întreruperea imediată a terapiei de întreținere

Tratamentul trebuie întrerupt dacă se identifică o contraindicație și în următoarele situații:

* Icter sau deteriorare a funcției hepatice

* Creștere semnificativă a tensiunii arteriale

* Nou debut de cefalee similar migrenei

Hiperplazie endometrială

La femeile cu uter intact, riscul apariției hiperplaziei endometriale și carcinomului cresc atunci când estrogenii sistemici sunt administrați în monoterapie, pe perioade lungi de timp.

În ceea ce privește Viviflor, a cărui expunere sistemică la estrogeni rămâne în intervalul normal pentru postmenopauză, nu se recomandă adăugarea unui progestagen.

Este incertă siguranța endometrială asociată utilizării pe termen lung (peste un an) sau repetate a estrogenului cu administrare locală vaginală. Prin urmare, dacă se repetă, tratamentul trebuie revizuit cel puțin anual.

Stimularea evidentă a estrogenului poate determina transformare premalignă sau malignă în leziuni reziduale de endometrioză. Prin urmare, se recomandă precauție atunci când se utilizează acest produs la femei care au efectuat histerectomie cauzată de endometrioză, mai ales dacă se cunoaște că acestea prezintă endometrioză reziduală.

Dacă apare sângerare sau pătare în orice moment pe durata terapiei, trebuie investigată cauza acestora, ceea ce poate include biopsie endometrială, pentru a exclude posibilitatea de neoplasm endometrial.

Următoarele riscuri au fost asociate cu terapia HRT sistemică și se aplică, într-o mai mică măsură pentru

Viviflor, a cărui expunere sistemică la estrogen rămâne în intervalul normal pentru postmenopauză. Totuși, acestea trebuie avute în vedere în cazul utilizării pe termen lung sau repetate a Viviflor.

Dovezile epidemiologice provenite dintr-o meta-analiză amplă sugerează faptul că nu există riscuri de apariție a neoplasmului mamar la femei fără antecedente de neoplasm mamar care utilizează estrogeni cu administrare vaginală, în doză mică. Nu se cunoaște dacă estrogenii cu administrare vaginală, în doză mică, contribuie la recidiva neoplasmului mamar.

Neoplasm ovarian

Neoplasmul ovarian este mult mai rar decât neoplasmul mamar.

Dovezile epidemiologice provenite dintr-o meta-analiză amplă sugerează faptul că există un risc ușor crescut de apariție a acestuia la femei care administrează terapie HRT sistemică doar pe bază de estrogen, putând fi identificat în decurs de 5 ani de utilizare și diminuându-se în timp, după oprirea tratamentului.

Terapia HRT sistemică este asociată cu un risc de 1,3-3 ori mai mare de dezvoltare a tromboembolismului venos (TEV), și anume, tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară. Probabilitatea apariției unui astfel de eveniment este mai mare în primul an al administrării terapiei HRT decât mai târziu (vezi pct. 4.8).

Pacienții cu stadii trombofilice avansate prezintă un risc crescut de apariție a TEV. Terapia HRT poate contribui la creșterea acestui risc. Prin urmare, terapia HRT este contraindicată la acești pacienți (a se vedea pct. 4.3).

Factorii de risc general recunoscuți pentru TEV includ utilizarea estrogenilor, vârsta înaintată, intervenții chirurgicale majore, imobilizare prelungită, obezitate (IMC > 30 kg/m2), sarcină/perioadă postpartum, lupus eritematos sistemic (LES) și neoplasm. Nu există consens în privința rolului posibil al venelor varicoase în

TEV.

Similar tuturor pacienților în postoperator, trebuie avute în vedere măsuri de profilaxie pentru a preveni apariția TEV postoperator. Dacă imobilizare prelungită urmează unei intervenții chirurgicale elective, se recomandă întreruperea temporară a terapiei HRT cu 4 până la 6 săptămâni mai devreme. Tratamentul nu trebuie reluat până când pacientul este complet mobil.

La femeile fără antecedente personale de TEV, dar cu o rudă de gradul unu cu antecedente de tromboză la vârstă mică, se poate asigura screening după consiliere atentă privind limitările acestuia (numai o parte din defectele trombofilice sunt identificate la screening).

Dacă este identificat un defect trombofilic segregant, însoțit de prezența trombozei la membrii familiei, sau dacă defectul este 'sever” (de exemplu, deficit de antitrombină, proteină S sau proteină C sau o combinație de defecte), terapia HRT este contraindicată.

Femeile care utilizează deja tratament anticoagulant cronic necesită o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc privind utilizarea HRT.

Dacă apare TEV după inițierea terapiei, administrarea medicamentului trebuie întreruptă. Pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului imediat ce identifică un simptom cu potențial tromboembolic (de exemplu, edem dureros la nivelul unui membru inferior, durere bruscă în piept, dispnee).

Boală arterială coronariană (BAC)

Numai estrogen

Date controlate, randomizate, nu au determinat identificarea unui risc crescut de apariție a BAC la femeile care au efectuat histerectomie, care administrează numai tratament cu estrogen.

Terapia sistemică pe bază numai de estrogen este asociată cu o creștere de până la 1,5 ori a riscului de accident vascular cerebral ischemic. Riscul relativ nu se modifică în funcție de vârstă sau perioada de timp scursă de la menopauză. Totuși, dat fiind că, la momentul inițial, riscul de apariție a accidentului vascular cerebral depinde, într-o mare măsură, de vârstă, riscul general de apariție a accidentului vascular cerebral la femei care utilizează terapie HRT va crește odată cu vârsta (a se vedea pct. 4.8).

Alte afecțiuni

Estrogenii pot determina apariția retenției lichidiene, şi prin urmare, pacientele cu insuficiență cardiacă sau renală trebuie monitorizate cu atenție.

Femeile cu hipertrigliceridemie preexistentă trebuie monitorizate atent în timpul terapiei de substituţie estrogenică sau a terapiei de substituţie hormonală, dat fiind că au fost raportate cazuri rare de creștere semnificativă a concentraţiei trigliceridelor în sânge, care a dus la pancreatită, la administrarea terapiei cu estrogen în această afecțiune.

Estrogenii exogeni pot induce sau agrava simptomele angioedemului ereditar sau dobândit.

Estrogenii cresc concentrația de globulină care leagă hormonii tiroidieni (TBG), determinând creşterea hormonului tiroidian total circulant, măsurat prin iodul legat de proteine (PBI), nivelurile T4 (pe coloană cromatografică sau radio-imunoanaliză) sau nivelurile T3 (prin radio-imunoanaliză). Absorbţia pe rășini a T3 este scăzută, ceea ce reflectă creșterea TBG. Concentrațiile T4 și T3 libere sunt nemodificate. Concentrațiile altor proteine de legare pot fi crescute în plasmă, de exemplu, globulina care leagă corticosteroizi (CBG), globulina care leagă hormonii sexuali (SHBG), ceea ce duce la concentrații crescute ale corticosteroizilor circulați, respectiv hormonilor steroizi sexuali. Concentrațiile hormonilor liberi sau biologic activi sunt nemodificate. Pot crește și concentrațiile altor proteine plasmatice (angiotensinogen/substrat de renină, alfa-

I-antitripsină, ceruloplasmină).

Utilizarea terapiei HRT nu îmbunătățește funcția cognitivă. Există unele dovezi ale unui risc crescut de demență la femeile care încep să utilizeze terapia HRT continu sau terapia HRT bazată numai pe estrogen, după vârsta de 65 ani.

Lactobacillus acidophilus este sensibil la majoritatea medicamentelor antiinfecţioase. În consecinţă, administrarea topică sau sistemică a acestor medicamente poate reduce eficacitatea Viviflor.

Datorită administrarii vaginale și absorbției sistemică minime, este puţin probabil să apară orice interacțiuni clinic relevante între medicamente la administrarea Viviflor. Totuși, trebuie avute în vedere interacțiunile cu alte tratamente vaginale cu aplicare locală.

Nu sunt disponibile studii privind interacțiunile posibile între Viviflor comprimate vaginale și produsele care conțin latex (de exemplu, prezervative, diafragme etc.). Ca măsură de precauție, dacă este necesar, trebuie utilizate alte metode de precauție în timpul administrării Viviflor și în primele câteva zile de la oprirea tratamentului.

Viviflor poate fi utilizat în timpul sarcinii şi alăptării

Totuşi, ca în cazul tuturor medicamentelor, în general, se recomandă precauţie atunci când se prescrie

Viviflor femeilor gravide în primul trimestru.

Datele pe un număr limitat (159) de sarcini expuse nu au indicat efecte adverse la estriol şi Lactobacillus acidophilus asupra sarcinii și asupra sănătăţii fătului/copilului nou-născut. În plus, Viviflor a fost utilizat mai mult de 15 ani, fără a fi raportate reacţii adverse aparente.

Studiile la animale au demonstrat efecte nocive ale estriolului asupra fetușilor de sex masculin (vezi pct. 5.3).

Cu toate acestea, estriolul este un hormon sexual care este specific omului şi nu se găsește la alte specii mamifere. Astfel, datele toxicologice din studiile la animale sunt limitate şi nu pot fi extrapolate la om.

Viviflor conţine estriol în doze foarte mici. S-a arătat la femei care nu sunt gravide că, după prima aplicare de Viviflor, concentraţia plasmatică de estriol creşte tranzitoriu, iar după 12 aplicări nu s-a observat nici o creştere. După aplicări repetate, concentraţia plasmatică a estriolului este în limitele normale de postmenopauză.

În plus, concentraţia plasmatică maternă de estriol în timpul sarcinii este crescută de aproximativ 1000 de ori comparativ cu femeile care nu sunt gravide.

Estriol este eliminat în laptele matern. Datorită cantităţii reduse și ratei mici de absorbție vaginală a estriolului din Viviflor (a se vedea Proprietăți farmacocinetice), Viviflor poate fi utilizat în timpul alăptării.

Nu au fost efectuate studii la animale privind efectele asupra fertilității.

Viviflor nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacțiile adverse observate în timpul studiilor clinice privind Viviflor și în supravegherea de după punerea pe piață sunt enumerate mai jos, pe aparate, organe și sisteme și în funcție de frecvență, care este definită după cum urmează:

Clasificare pe aparate, Reacții adverse Reacții adverse mai Recții adverse rare organe și sisteme frecvente (>1/100 și < puțin frecvente (>1/10000 și <1/1000) (de exemplu, baza de 1/10) (>1/1000 și <1/100 date MedDRA)

Tulburări ale Prurit vulvovaginal, aparatului genital şi secreții vaginale, sânului senzație de arsură vulvovaginală (mai ales la iniţierea tratamentului)

Infecții și infestări Vaginită Reacție alergică,

Tulburări ale însoțită de înroșire și sistemului imunitar prurit

Nu se anticipează reacții adverse negative în urma administrării accidentale sau pe cale orală.

Efecte de clasă asociate cu terapia HRT sistemică

Următoarele riscuri au fost asociate cu administrarea terapiei HRT sistemice şi se aplică într-o măsură mai mică produselor care conțin estrogen cu administrare vaginală, a căror expunere sistemică la estrogen rămâne în intervalul normal în postmenopauză.

Neoplasm ovarian

Utilizarea terapiei HRT sistemice a fost asociată cu un risc ușor crescut de diagnosticare a neoplasmului ovarien (a se vedea pct. 4.4).

O meta-analiză a 52 studii epidemiologice a raportat un risc crescut de neoplasm ovarian la femeile care utilizează terapie HRT sistemică comparativ cu femeile care nu au utilizat niciodată terapie HRT (RR 1,43,

IÎ 95% 1,31-1,56). La femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 54 ani, care utilizează terapie HRT de 5 ani, aceasta determină aproximativ 1 caz în plus la 2000 utilizatori. La femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 54 ani, care nu utilizează terapie HRT, aproximativ 2 femei din 2000 vor fi diagnosticate cu neoplasm ovarian în decursul unei perioade de 5 ani.

Risc de apariție a tromboembolismului venos

Terapia HRT sistemică este asociată cu o creștere de 1,3-3 ori a riscului relativ de apariție a tromboembolismului venos (TEV), de exemplu tromboză venoasă profundă sau embolism pulmonar.

Apariția unui astfel de eveniment este mai probabilă în primul an de administrare a terapiei hormonale (a se vedea pct. 4.4). Rezultatele studiilor WHI sunt prezentate mai jos:

Studii WHI - Risc suplimentar de apariție a TEV în decursul unei perioade de utilizare de 5 ani

Intervalul de vârstă (ani) Incidență la 1000 femei Risc relativ și IÎ 95% Cazuri suplimentare la în brațul placebo pe o 1000 utilizatoare de perioadă de 5 ani terapie HRT

Numai estrogen oral*8 50-59 7 1,2 (0,6-2,4) 1 (-3 - 10)

Risc de apariție a accidentului vascular ischemic

Terapia HRT sistemică este asociată cu o creștere de până la 1,5 ori a riscului relativ de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic. Riscul apariției accidentului vascular cerebral hemoragic nu crește pe durata administrării terapiei HRT.

Acest risc relativ nu este dependent de vârstă sau de durata utilizării, dar, datorită faptului că riscul inițial este foarte dependent de vârstă, riscul general de apariție a accidentului vascular cerebral la femei care utilizează terapie HRT va crește odată cu vârsta, vezi pct. 4.4.

Studii WHI combinate - Risc suplimentar de apariție a accidentului vascular cerebral ischemic*9 la o utilizare cu durata de 5 ani.

Intervalul de vârstă (ani) Incidență la 1000 femei Risc relativ și IÎ 95% Cazuri suplimentare la în brațul placebo pe o 1000 utilizatoare de perioadă de 5 ani terapie HRT pe o perioadă de 5 ani 50-59 8 1,3 (1,,6) 3 (1-5)

Raportarea reacţiilor adverse supectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.

Grupa farmacoterapeutică: Alte antiinfecţioase şi antiseptice, codul ATC: G01AX14

Atât Lactobacillus acidophilus, cât şi estriolul acţionează local la nivelul vaginului.

În condiţii fiziologice, Lactobacillus acidophilus este predominant în flora vaginului. Lactobacilii sunt bacterii nepatogene, protejând mucoasa vaginală prin fermentarea glicogenului prezent în epiteliu în acid lactic. Mediul acid rezultat (pH 3,8 - 4,5) determină condiţii nefavorabile pentru colonizarea şi creşterea microorganismelor patogene, având în vedere că acest mediu este optim pentru dezvoltarea lactobacililor.

Pe lângă acidul lactic, lactobacilii produc peroxid de hidrogen care inhibă creşterea microorganismelor patogene.

Estriolul este un hormon cu acţiune specifică la nivelul vaginului. Acesta susţine proliferarea celulelor epiteliului vaginal, care vor stoca glicogen, un substrat nutritiv pentru lactobacili.

Flora bacteriană fiziologică de la nivelul vaginului poate fi modificată de tratamentele sistemice sau locale cu medicamente antiinfecţioase, de anumite afecţiuni, de o igienă inadecvată sau infecţii locale.

Deficitul parţial sau absenţa lactobacililor din flora vaginală implică reducerea mecanismelor naturale de protecţie.

Teoretic, tratamentul cu Viviflor se bazează pe restabilirea echilibrului biologic normal la nivelul vaginului prin introducerea lactobacilului în flora bacteriană, cât şi pe efectul topic al estriolului la nivelul celulelor epiteliului vaginal. Lactobacilii din Viviflor fermentează şi lactoza conţinută de comprimatele vaginale determinând producerea acidului lactic. Recolonizarea şi creşterea lactobacililor în flora vaginală începe imediat după prima aplicare a medicamentului.

Comprimatele vaginale se dizolvă în contact cu secreţia vaginală şi bacilii liofilizati sunt astfel eliberați.

În urma experimentelor in vitro, s-a determinat că lactobacilii liofilizaţi îşi reiau activitatea metabolică în interval de câteva ore, reducând, în consecință, pH-ul mediului.

Estriolul exercită o acţiune favorabilă, şi pe măsură ce medicamentul este utilizat, este îmbunătăţită proliferarea epiteliului vaginal (de la 6 la 12 zile).

Absorbţia sistemică a estriolului a fost investigată la femeile sănătoase, aflate la menopauză, care prezentau atrofie a mucoasei vaginale. Concentraţia plasmatică a estriolului neconjugat (forma biologic activă) a atins concentraţia plasmatică maximă la 3 ore după aplicare şi a revenit la concentraţia iniţială după 8 ore.

În timpul tratamentului cu un comprimat vaginal pe zi, concentraţia plasmatică de estriol neconjugat, măsurată după administrarea ultimei doze (din ziua a 12-a) corespunde valorilor iniţiale.

Acumularea de estriol nu a fost detectată în timpul tratamentului de 12 zile. Administrarea repetată a medicamentului a determinat o valoare a concentraţiei plasmatice de estriol neconjugat în limite normale.

Concentraţia plasmatică de estronă şi estradiol este nemodificată în timpul tratamentului cu estriol, cel din urmă fiind metabolitul celorlalţi doi hormoni. Estriolul se elimină rapid la nivel renal şi este excretat prin urină, în principal sub forma unor metaboliţi inactivi (glucurono şi sulfo conjugaţi).

Datorită dozei mici (0,03 mg), administrării topice şi perioadei de tratament scurtă (6- la 12-zile), estriolul nu se acumulează în organism şi este foarte puţin posibil să exercite acţiune sistemică.

Se excretă în laptele matern.

Siguranţa din punct de vedere toxicologic a medicamentelor cu administrare intravaginală se apreciază în funcţie de toleranţa locală şi riscul apariţiei toxicităţii sistemice datorată absorbţiei componentelor medicamentului.

La om, lactobacilii reprezintă bacteriile predominante, nepatogene ale florei fiziologice a vaginului. Prin urmare, nu se preconizează apariţia unei iritaţii locale sau afectarea epiteliului după administrarea acestei bacterii.

Testele la animale (la şobolani Wistar) au arătat feminizarea fetușilor de sex masculin, dar numai în cazul unui tratament cu doze mari de estriol.

Este important de menţionat că datele toxicologice obţinute la rozătoare au o valoare limitată sau nu pot fi aplicate la om pentru că estriolul este un hormon specific uman (absent la alte mamifere).

Datorită dozei mici de estriol din Viviflor, nu este de aşteptat toxicitate după doză unică sau după doze repetate.

Fosfat de sodiu dibazic (anhidru)

Celuloză microcristalină

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra la frigider (2°C - 8°C), în ambalajul original.

Cutie cu un blister din PVC-PE-PVdC/Al a 6 comprimate vaginale

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE- PVdC/Al a câte 6 comprimate vaginale

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

MagnaPharm SK s.r.o.

Digital Park III/E, Einsteinova 19, 851 Bratislava

Republica Slovacă

9432/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2016

Aprilie 2024