VEROSPIRON 50mg capsule prospect medicament

VEROSPIRON 50 mg capsule

VEROSPIRON 100 mg capsule

Verospiron 50 mg capsule

Fiecare capsulă conţine spironolactonă 50 mg.

Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 127,50 mg.

Verospiron 100 mg capsule

Fiecare capsulă conţine spironolactonă 100 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 255,00 mg, galben amurg (E110).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Verospiron 50 mg capsule

Capsule gelatinoase tari, dimensiune nr. 3, având corpul alb opac şi capacul galben pal opac, care conţin o pulbere omogenă de culoare albă.

Verospiron 100 mg capsule

Capsule gelatinoase tari, dimensiune nr. 0, având corpul galben opac şi capacul portocaliu opac, care conţin o pulbere omogenă de culoare albă.

 insuficienţă cardiacă congestivă  ciroză hepatică cu ascită şi edeme  ascită neoplazică  sindrom nefrotic  diagnosticul şi tratamentul aldosteronismului primar

Pentru tratamentul edemelor se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 100 mg/zi, fie monodoză fie în doze divizate, dar aceasta poate varia între 25 şi 200 mg/zi. Doza de întreținere trebuie stabilită individual.

Pe baza studiului RALES (Studiul randomizat pentru evaluarea aldactonei, Randomized Aldactone

Evaluation Study; vezi, de asemenea, pct. 5.1), tratamentul cu spironolactonă în combinaţie cu terapia standard trebuie iniţiat cu o doză de 25 mg o dată pe zi dacă potasemia este ≤5 mEq/l şi creatininemia este ≤2,5 mg/dl. La pacienţii care tolerează o doză de 25 mg spironolactonă o dată pe zi se poate creşte doza la 50 mg o dată pe zi în funcţie de necesităţile clinice. La pacienţii care nu tolerează doza de 25 mg spironolactonă o dată pe zi, se poate scădea doza la 25 mg spironolactonă o dată la două zile.

Vezi pct. 4.4 pentru informaţii privind monitorizarea potasemiei şi creatininemiei.

Dacă raportul urinar Na+/K+ este mai mare de 1, se administrează o doză de 100 mg/zi. Dacă raportul este mai mic de 1, se administrează 200-400 mg/zi. Doza de întreţinere trebuie stabilită individual.

Ascită neoplazică

Doza iniţială uzuală este de 100-200 mg/zi. În cazuri severe, doza poate fi crescută treptat până la 400 mg/zi. Când edemele sunt controlate, doza de întreţinere trebuie stabilită individual.

Doza uzuală este de 100-200 mg/zi. Nu s-a demonstrat că spironolactona are efect antiinflamator sau că influenţează procesul patologic de bază. Utilizarea sa este recomandată doar când glucocorticoizii singuri nu sunt suficient de eficace.

Spironolactona poate fi folosită ca un test iniţial de diagnostic pentru obţinerea unei dovezi prezumptive de hiperaldosteronism primar la pacienţii cu dietă normală.

Testul lung: Se administrează o doză de Verospiron 400 mg/zi timp de 3-4 săptămâni. Corectarea hipokalemiei şi a hipertensiunii arteriale oferă o dovadă prezumptivă pentru diagnosticul hiperaldosteronismului primar.

Testul scurt: Se administrează o doză de Verospiron 400 mg/zi timp de 4 zile. Dacă potasemia creşte în timpul administrării Verospiron dar scade semnificativ la întreruperea administrării, trebuie luat în considerare un diagnostic prezumptiv de hiperaldosteronism primar.

După ce a fost stabilit diagnosticul de hiperaldosteronism primar prin metode specifice, Verospiron poate fi administrat în doze de 100-400 mg/zi în aşteptarea intervenției chirurgicale. La pacienţii care nu se pretează la tratamentul chirurgical, Verospiron poate fi administrat ca tratament de întreţinere pe termen lung în cea mai mică doză eficace, stabilită individual pentru fiecare pacient.

Se recomandă iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză şi creştere treptată a dozelor pentru a atinge beneficiul maxim. Se impune prudență la pacienţii cu afectare hepatică şi renală severă deoarece metabolizarea şi excreţia spironolactonei pot fi alterate.

Doza iniţială de spironolactonă este de 3 mg/kilogram corp/zi, administrată fracţionat. Doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul terapeutic şi toleranţă.

Se recomandă administrarea Verospiron o dată pe zi, în timpul mesei.

 Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.  Insuficienţă renală acută, afectare semnificativă a funcţiei renale, anurie.

 Boală Addison.  Hiperkalemie.  Administrare concomitentă de eplerenonă sau alte diuretice care economisesc potasiu.

Spironolactona nu trebuie administrată împreună cu alte diuretice care economisesc potasiu, iar suplimentele de potasiu nu trebuie administrate de rutină împreună cu spironolactonă deoarece se poate induce hiperkalemie.

Echilibrul hidroelectrolitic trebuie monitorizat periodic, în special la vârstnici, la cei cu afectare renală şi hepatică semnificativă.

Hiperkalemia poate apărea la pacienţii cu afectare a funcţiei renale sau ingestie excesivă de potasiu şi poate determina aritmii cardiace ce pot fi letale. Dacă apare hiperkaliemia administrarea de spironolactonă trebuie întreruptă, şi dacă este necesar, trebuie luate măsuri pentru reducerea kaliemiei la valori normale (vezi pct. 4.3).

Utilizarea medicamentelor cu un efect hiperkaliemic cunoscut concomitent cu spironolactona poate provoca hiperkaliemie severă.

Acidoza metabolică hipercloremică reversibilă, de obicei în asociere cu hiperkaliemia, a fost raportată la unii pacienţi cu ciroză hepatică decompensată, chiar şi în prezenţa unei funcţii renale normale.

Utilizarea concomitentă a spironolactonei cu alte diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antiinflamatoare nesteroidiene, antagoniști ai angiotensinei II, blocanți de aldosteron, heparină, heparină cu greutate moleculară mică sau alte medicamente sau afecțiuni cunoscute că determină hiperkaliemie, suplimente de potasiu, o dietă bogată ȋn potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu, poate duce la hiperkaliemie severă.

Au fost raportate creşteri reversibile ale uremiei în asociere cu tratamentul cu spironolactonă, în special în prezenţa unei funcţii renale alterate.

Hiperkaliemia la pacienții cu insuficienţă cardiacă severă

Hipekaliemia poate fi letală. Kaliemia trebuie monitorizată şi controlată cu atenție la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă la care se administrează spironolactonă. Trebuie evitată utilizarea altor diuretice care economisesc potasiu. Trebuie evitată utilizarea suplimentelor de potasiu cu administrare orală la pacienţii cu kaliemie >3,5 mEq/L. Se recomandă monitorizarea kaliemiei şi creatininemiei la o săptămână după iniţierea sau creşterea dozei de spironolactonă, în fiecare lună în primele 3 luni de tratament, ulterior la fiecare 3 luni timp de un an, şi apoi la fiecare 6 luni. Întrerupeţi tratamentul dacă kaliemia este >5 mEq/L sau creatininemia >4 mg/dl (vezi pct. 4.2).

Spironolactona poate pozitiva testele antidoping; de aceea Verospiron nu trebuie utilizat de sportivi.

Verospiron conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Verospiron 100 mg capsule conţine galben amurg. Poate provoca reacții alergice.

Utilizarea concomitentă de medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie cu spironolactonă poate duce la hiperkaliemie severă.

În plus față de alte medicamente cu un efect hiperkaliemic cunoscut, utilizarea trimetoprimului/sulfametoxazolului (co-trimoxazol) concomitent cu spironolactona poate duce la hiperkaliemie semnificativă din punct de vedere clinic.

S-a raportat că spironolactona creşte concentraţia serică a digoxinei şi că interferă cu anumite determinări ale digoxinei serice. La pacienţii cărora li se administrează digoxină şi spironolactonă, răspunsul terapeutic la digoxină trebuie monitorizat prin alte mijloace decât concentraţia serică, în afară de cazul când metoda respectivă nu este afectată de tratamentul cu spironolactonă. Dacă este necesară ajustarea dozei de digoxină, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenție în ceea ce priveşte creşterea sau reducerea efectului digoxinei.

Spironolactona potențează efectul medicamentelor antihipertensive şi poate fi necesară reducerea dozelor acestor medicamente atunci când spironolactona este adăugată la regimul terapeutic și ajustarea ulterioară a dozelor în funcție de necesități. Deoarece inhibitorii ECA scad producţia de aldosteron, nu trebuie folosiţi de rutină împreună cu spironolactona, în special la pacienţii cu afectare renală marcată.

Trebuie evitată utilizarea concomitent cu carbenoxolonă deoarece aceasta poate determina retenţie de sodiu, cu scăderea efectului spironolactonei.

Antiinflamatoarele nesteroidiene cum sunt aspirina, indometacinul şi acidul mefenamic pot atenua efectul natriuretic al diureticelor prin inhibarea sintezei intrarenale de prostaglandine și s-a demonstrat că atenuează efectul diuretic al spironolactonei.

Spironolactona reduce răspunsul vascular la noradrenalină. Se impune prudenţă în tratamentul pacienţilor supuşi anesteziei generale sau locale în timp ce se află sub tratament cu spironolactonă.

La probele fluorimetrice, spironolactona poate interfera cu estimarea altor compuşi cu caracteristici similare de fluorescenţă.

S-a dovedit că spironolactona crește timpul de înjumătățire al digoxinei.

Spironolactona crește metabolismul antipirinei.

Spironolactona poate interfera cu metoda de determinare plasmatică a digoxinei.

Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. În timpul tratamentului cu spironolactonă, s-a observat feminizarea fetuşilor de sex masculin la şobolan. Spironolactona trebuie utilizată la gravide doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru mamă şi făt.

S-au detectat în laptele matern metaboliţi ai spironolactonei. Dacă utilizarea spironolactonei este considerată esenţială se va recurge la metode alternative de hrănire a sugarului.

Unii pacienţi au raportat somnolenţă şi ameţeli. Se recomandă prudență la cei care conduc vehicule sau manevrează utilaje până când a fost determinat răspunsul la tratamentul iniţial.

În timpul tratamentului cu spironolactonă poate apărea ginecomastie. Apariţia acesteia este în legătură cu doza şi durata tratamentului, fiind în mod normal reversibilă la întreruperea administrării medicamentului. În cazuri rare, ginecomastia poate persista.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în cazul tratamentului cu spironolactonă:

Tumori benigne, maligne şi nespecificate (incluzând chisturi şi polipi)

Tumoră mamară benignă.

Leucopenie (incluzând agranulocitoză), trombocitopenie.

Tulburări electrolitice, hiperkaliemie.

Modificări ale libidoului, confuzie.

Ameţeli.

Tulburări gastro-intestinale, greaţă.

Afectare a funcţiei hepatice.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), alopecie, hipertricoză, prurit, erupție cutanată tranzitorie, urticarie, pemfigoid (cu frecvență necunoscută).

Crampe musculare la nivelul membrelor inferioare.

Tulburări menstruale, mastodinie.

Stare generală de rău.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomele supradozajului sunt: somnolenţă, confuzie, greţuri, vărsături, ameţeli sau diaree. Pot fi induse hiponatriemie sau hiperkaliemie, dar apariţia acestor efecte este puţin probabil să fie asociată cu supradozajul acut. Hiperkalemia se poate manifesta prin: parestezii, slăbiciune, paralizie flască sau spasme musculare şi poate fi greu de diferenţiat clinic de hipokaliemie. Modificările electrocardiogramei sunt primele semne specifice ale dezechilibrului potasic. Nu se cunoaşte antidotul specific. Este de aşteptat o îmbunătăţire a stării generale după întreruperea administrării medicamentului. Pot fi necesare măsuri generale de susţinere incluzând echilibrarea hidroelectrolitică.

Pentru hiperkaliemie se va reduce ingestia de potasiu, se vor administra diuretice care elimină potasiul, glucoză intravenos în asociere cu insulină, sau răşini schimbătoare de ioni administrate oral.

Grupa farmacoterapeutică: Diuretice, agenţi care economisesc potasiul, antagonişti ai aldosteronului, codul ATC: C03DA01.

Fiind un antagonist competitiv al receptorilor pentru aldosteron, spironolactona crește excreția ionilor de sodiu și reduce pierderea de potasiu la nivelul tubului contort distal renal. Acțiunea sa este progresivă și prelungită.

Studiul RALES a fost un studiu multinațional, în dublu-orb, efectuat la 1663 pacienţi cu o fracţie de ejecţie de ≤35%, cu antecedente de 6 luni de insuficienţă cardiacă NYHA clasa IV şi cu insuficiență cardiacă clasa III-IV la momentul randomizării. Toţi pacienţii au primit tratament cu un diuretic de ansă, 97% au primit tratament cu un inhibitor ECA şi 78% au primit tratament cu digoxină (la momentul realizării acestui studiu, beta-blocantele nu erau utilizate pe scară largă în tratamentul insuficienței cardiace și doar 15% au fost tratați cu un beta-blocant). Pacienţii cu o valoare inițială a creatininemiei >2,5 mg/dl sau cu o creștere recentă de 25% sau cu o valoare inițială a potasemiei >5,0 mEq/l au fost excluși. Pacienții au fost randomizați 1:1 pentru a primi spironolactonă 25 mg oral o dată pe zi sau placebo. La pacienții care au tolerat 25 mg o dată pe zi s-a crescut doza la 50 mg o dată pe zi, indicată din punct de vedere clinic. La pacienţii care nu au tolerat 25 mg o dată pe zi, doza a fost redusă la 25 mg la fiecare două zile. Principalul criteriu final de evaluare a studiului RALES a fost timpul până la mortalitatea determinată de toate cauzele. RALES a fost încheiat mai devreme, după o urmărire medie de 24 de luni, din cauza beneficiului semnificativ asupra mortalităţii, detectat de o analiză intermediară planificată. Spironolactona a redus riscul de deces cu 30% comparativ cu placebo (p<0,001; Interval de încredere 95% la 18-40%). De asemenea, spironolactona a redus semnificativ riscul de deces de cauză cardiacă, în primul rând de moarte subită și de moarte prin insuficienţă cardiacă progresivă, precum şi riscul de spitalizare pentru cauze cardiace. Modificări în clasa NYHA au fost mai favorabile cu spironolactona. Ginecomastia sau mastodinia au fost raportate la 10% dintre bărbaţii care au fost trataţi cu spironolactonă, comparativ cu 1% dintre bărbații din grupul placebo (p<0,001). Incidența hiperkaliemiei grave a fost scăzută ȋn ambele grupuri de pacienţi.

Spironolactona se absoarbe bine pe cale orală şi este metabolizată în principal în metaboliţii săi activi: metaboliţi care conţin sulf (80%) şi parţial în canrenonă (20%). Deşi timpul de înjumătăţire plasmatic al spironolactonei este scurt (1,3 ore), timpul de înjumătăţire al metaboliţilor activi este mai lung (între 2,8 şi 11,2 ore).

Eliminarea metaboliţilor se face în principal pe cale urinară şi secundar prin excreţie biliară în fecale.

După administrarea 'a jeun” a 100 mg spironolactonă zilnic timp de 15 zile la voluntari sănătoşi, timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (tmax), concentraţia plasmatică maximă (Cmax) şi timpul de înjumătăţire (t1/2) pentru spironolactonă este de 2,6 ore, 80 ng/ml şi aproximativ 1,4 ore. Pentru metaboliții 7-alfa-(tiometil) spironolactonă şi canrenonă, tmax a fost de 3,2 ore și, respectiv, 4,3 ore, Cmax a fost de 391 ng/ml şi, respectiv, 181 ng/ml, iar t1/2 a fost de 13,8 ore şi, respectiv, 16,5 ore.

Efectul renal după o singură doză de spironolactonă este maxim la 7 ore după administrare, iar efectul persistă cel puţin 24 ore.

Carcinogenicitate: s-a demonstrat că spironolactona produce tumori la şobolani atunci când a fost administrată în doze mari timp îndelungat. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestor descoperiri.

Totuşi, utilizarea pe termen lung a spironolactonei la pacienţii tineri necesită o considerare atentă a beneficiilor şi riscului potenţial.

Spironolactona sau metaboliţii săi pot traversa bariera placentară. Sub tratamentul cu spironolactonă, s-a observat feminizarea fetuşilor de sex masculin la şobolan. Spironolactona trebuie folosită la femeile însărcinate doar dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile pentru mamă şi făt.

Verospiron 50 mg capsule

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Galben de chinolină (E 104)

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină.

Verospiron 100 mg capsule

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Amidon de porumb

Lactoză monohidrat

Galben amurg (E 110)

Galben de chinolină (E 104)

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină.

Nu este cazul.

5 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.

Fără cerinţe speciale.

Gedeon Richter România S.A.

Str. Cuza Vodă Nr. 99-105 540306 Târgu-Mureş, România

Verospiron 50 mg capsule 11026/2018/01

Verospiron 100 mg capsule 11027/2018/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2018

Octombrie 2018