TETRASPAN 60mg / ml soluție perfuzabilă prospect medicament

Tetraspan 60 mg/ml soluţie perfuzabilă

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

1000 ml conţin:

Hidroxietil amidon 130/0,42 [Poli-(O -2-hidroxietil)-amidon] 60,0 g

Raportul substituţiei molare: 0,42

Masă moleculară medie: 130 000 Da

Clorură de sodiu 6,252 g

Clorură de potasiu 0,298 g

Clorură de calciu dihidrat 0,367 g

Clorură de magneziu hexahidrat 0,203 g

Acetat de sodiu trihidrat 3,266 g

Acid L-malic 0,671 g

Concentraţii de electroliţi:

Sodiu 140 mmol/l

Potasiu 4,0 mmol/l

Calciu 2,5 mmol/l

Magneziu 1,0 mmol/l

Clorură 118 mmol/l

Acetat 24 mmol/l

L-malat 5,0 mmol/l

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie perfuzabilă.

Soluţie limpede, incoloră până la aproape incoloră pH 5,6−6,4

Osmolaritate teoretică 297 mOsmol/l

Aciditate (titrare până la pH 7,4) < 2,0 mmol/l

Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge, atunci când se consideră că soluţiile cristaloide administrate în monoterapie nu sunt suficiente (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării volemice, cu o durată de maximum 24 de ore.

Doza zilnică şi viteza de perfuzare depind de volumul de sânge pierdut şi de cantitatea de lichid necesară pentru restabilirea parametrilor hemodinamici.

Primii 10-20 ml trebuie perfuzaţi lent şi ţinând pacientul sub supraveghere atentă, astfel încât orice reacţie anafilactoidă să poată fi detectată cât mai repede posibil.

Trebuie respectate limitele de doză date de gradul de hemodiluţie, vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8.

Doze zilnice maxime:

Doza zilnică maximă este de 30 ml/kg (echivalent cu 1,8 g hidroxietil amidon/kg). Aceasta echivalează cu 2100 ml Tetraspan 60 mg/ml pentru un pacient cu o greutate de 70 kg.

Viteză maximă de perfuzare:

Viteza maximă de perfuzare depinde de situaţia clinică. Pacienţii în şoc acut pot primi până la 20 ml pe kg şi pe oră (echivalent cu 0,33 ml pe kg pe minut sau 1,2 g hidroxietil amidon pe kg şi pe oră).

În situaţii cu potenţial letal, se pot administra rapid 500 ml pot prin perfuzie sub presiune. Vezi şi pct. 4.2 'Mod de administrare”.

Trebuie administrată cea mai mică doză eficace posibilă. Tratamentul trebuie efectuat sub monitorizare hemodinamică continuă, astfel încât perfuzia să fie oprită imediat ce au fost atinse valorile adecvate ale parametrilor hemodinamici. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie depăşită.

Vezi pct. 4.4

Datele privind administrarea la copii sunt limitate, prin urmare, nu este recomandată utilizarea de medicamente care conţin HES la acest grup de pacienţi.

Pacienţi cu afecţiuni speciale

La pacienţii cu insuficienţă renală şi pacienţii cu risc de insuficienţă renală (de exemplu, anumite grupuri de pacienţi în stare critică, precum pacienţi care suferă de sepsis), doza trebuie ajustată în funcţie de afecţiunile clinice individuale ale pacientului.

În cazul unei perfuzări rapide sub presiune, prin utilizarea recipientului din plastic cu spaţiu de aer în interior, recipientul şi setul de perfuzie trebuie golit de aer înainte de iniţierea perfuziei. Motivul este evitarea riscului de embolie gazoasă, care ar putea fi, de altfel, asociat cu perfuzia.

- hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1

- sepsis

- arsuri

- insuficienţă renală sau terapie de substitiţie renală

- hemoragie intracraniană sau cerebrală

- pacienţi aflaţi în stare critică (în mod obişnuit, internaţi în unităţi de terapie intensivă)

- hiperhidratare

- edem pulmonar

- deshidratare

- hiperkaliemie [aplicabil numai medicamentelor care conţin potasiu]

- hipernatremie severă sau hipercloremie severă

- insuficienţă hepatica severă

- insuficienţă cardiacă congestivă

- coagulopatie severă

- pacienţi cu transplant de organ

Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactice/anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat strict şi viteza de perfuzare inţială trebuie să fie mică (vezi pct. 4.8.)

Intervenţii chirurgicale şi traumatisme: Nu există date solide privind siguranţa pe termen lung la pacienţii cărora urmează să li se efectueze proceduri chirurgicale şi la pacienţii cu traumatisme. Beneficiul presupus al tratamentului trebuie evaluat cu atenţie în raport cu incertitudinea în ceea ce priveşte siguranţa pe termen lung. Alte opţiuni de tratament disponibile trebuie luate în considerare.

Indicaţia de repleţie volemică cu HES trebuie luată în considerare cu atenţie, iar monitorizarea hemodinamică este necesară pentru controlul volumului şi al dozei. (Vezi şi pct. 4.2)

Trebuie, întotdeauna, evitată supraîncărcarea volemică prin supradozaj sau perfuzare prea rapidă. Doza trebuie ajustată cu atenţie, în special la pacienţii cu probleme pulmonare şi cardio-circulatorii.

Trebuie monitorizate cu atenţie valorile serice ale electroliţilor, echilibrul hidric şi funcţia renală.

Medicamentele care conţin HES sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală sau terapie de substituţie renală (vezi pct. 4.3). Utilizarea HES trebuie întreruptă la primul semn de afectare renală.

S-a raportat o necesitate crescută pentru terapia de substituţie renală până la 90 de zile după administrarea

HES. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale timp de cel puţin 90 de zile.

Trebuie acordată o atenţie specială, atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau pacienţi cu coagulopatii.

Hemodiluţia severă determinată de dozele mari de soluţii care conţin HES trebuie, de asemenea, evitată în cadrul tratamentului pacienţilor hipovolemici.

În cazul administrărilor repetate, parametrii de coagulare a sângelui trebuie monitorizaţi cu atenţie. Utilizarea medicamentelor care conţin HES trebuie întreruptă la primul semn de coagulopatie.

Utilizarea HES nu este recomandată la pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii chirurgicale pe cord deschis asociate cu bypass cardiopulmonar, din cauza riscului de sângerare excesivă.

Pacienţii vârstnici, la care probabilitatea de a suferi de insuficienţă cardiacă şi insuficienţă renală este mai mare, trebuie monitorizaţi îndeaproape pe durata tratamentului, iar doza trebuie ajustată cu atenţie, pentru a se evita complicaţiile cardiocirculatorii şi renale cauzate de hipervolemie.

Concentraţia plasmatică a electroliţilor, echilibrul hidric, acidobazic şi funcţia renală trebuie monitorizate.

Electroliţii şi lichidele trebuie substituite în funcţie de necesarul individual. Pacienţii care suferă de deshidratare severă trebuie să primească mai întâi soluţii electrolitice intravenoase. Trebuie acordată o atenţie specială în situaţia tratării pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau la pacienţii cu tulburări de coagulare a sângelui, în special în cazul hemofiliei sau a bolii von Willebrand cunoscute/suspectate.

Pentru a asigura determinarea corectă a grupei sanguine, înainte de a administra Tetraspan, se va recolta o probă de sânge.

Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat îndeaproape, iar perfuzia trebuie instituită la o viteză redusă (vezi pct. 4.8).

Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi. (vezi pct. 4.2).

Influenţarea analizelor de laborator

Se pot produce niveluri crescute temporar de alfa-amilaze după administrarea de soluţii cu HES. Acest lucru nu trebuie interpretat drept un semn de leziune pancreatică (vezi pct. 4.8).

Hemodiluţia severă cauzată de doze ridicate de soluţii HES trebuie, de asemenea, evitată în tratamentul pacienţilor hipovolemici.

În cazul administrării repetate, parametrii coagulării sanguine, în special timpul de sângerare şi timpul de tromboplastină parţial activat (aPTT, INR), trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Trebuie să se asigure un consum suficient de lichide.

Reacţiile adverse ale aminoglicozidelor asupra rinichilor pot fi amplificate în cazul asocierii cu perfuzii de hidroxietil amidon.

Medicamente care determină retenţia de potasiu sau sodiu

Trebuie acordată atenţie administrării concomitente de medicamente care pot determina retenţie de potasiu sau sodiu.

Glicozide digitalice

Concentraţiile crescute de calciu pot spori riscul unor efecte toxice ale glicozidelor digitalice.

Nu există sau există un volum limitat de date privind utilizarea hidroxietil amidon (HES) la femeile gravide.

Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere cu produse similare au indicat sângerări vaginale, embriotoxicitate şi teratogenitate în urma tratamentului repetat la animalele de test (vezi pct. 5.3).

La femeile gravide tratate cu hidroxietil amidon pot apărea Efecte dăunătoare asupra fătului şi datorită reacţiilor anafilactice asociate. În cazul unui supradozaj neintenţionat care conduce la hipervolemie, urmată de hemodiluţie patologică poate apare hipoxie fetală (vezi pct. 5.3).

Nu există date disponibile.

Tetraspan 60 mg/ml soluţie perfuzabilă nu este recomandat în timpul sarcinii (în special în primul trimestru de sarcină) şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.

Nu se cunoaşte dacă HES se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuţi/sugari.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu

Tetraspan 60 mg/ml soluţie perfuzabilă, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Acest medicament nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Aspecte generale

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt direct asociate efectului terapeutic al soluţiilor de amidon şi dozelor administrate, respectiv, diluţia sângelui ca urmare a umplerii spaţiului intravascular fără administrarea componentelor sanguine în acelaşi timp. Poate avea loc şi diluţia factorilor de coagulare.

Reacţiile de hipersensibilitate nu sunt în funcţie de doză.

Reacţiile adverse sunt enumerate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează:

Foarte frecvente (≥ 1/10),

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/00 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10 000 şi < 1/00)

Foarte rare (< 1/10 000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Valoare scăzută a hematocritului şi concentraţie redusă de proteine plasmatice din cauza diluţiei.

Frecvente (în funcţie de doza administrată):

Dozele relativ mari de HES determină o diluţie a factorilor de coagulare şi pot afecta, prin urmare, coagularea sângelui. Timpul de sângerare şi aPTT pot fi prelungite, iar nivelul complexului FVIII/vWF poate fi redus după administrarea în doze mari. Vezi pct. 4.4.

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)- afectare hepatică

Reacţii anafilactoide de diferite grade. Pentru detalii, vezi pct. 4.8 'Reacţii anafilactice” de mai jos.

Tulburări renale şi ale tractului urinar

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)- afectare renală

Mai puţin frecvente: când sunt atinse doze cumulate ridicate, cauzează, în general, un prurit care răspunde insuficient la orice terapie. Acest prurit poate apărea la câteva săptămâni după încetarea perfuziilor cu amidon şi poate persista mai multe luni. Probabilitatea de apariţie a acestei reacţii adverse nu a fost studiată suficient pentru Tetraspan 60 mg/ml.

Perfuzia cu HES determină concentraţii plasmatice crescute de αamilază. Acest efect este rezultatul formării unui complex amilazic de HES cu eliminare renală şi extrarenală întârziată. Acest lucru nu trebuie interpretat greşit drept un semn de tulburare pancreatică.

După administrarea HES, pot apărea reacţii anafilactice de diferite intensităţi. Prin urmare, toţi pacienţii care primesc perfuzii cu amidon trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru depistarea eventualelor reacţii anafilactice. În cazul unei reacţii anafilactice, perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie iniţiat tratamentul de urgenţă obişnuit.

Nu este posibilă determinarea cu ajutorul testelor a pacienţilor care ar putea suferi o reacţie anafilactică şi nici nu este posibilă anticiparea evoluţiei şi severităţii unei astfel de reacţii. Nu s-a demonstrat că profilaxia cu corticosteroizi are un efect preventiv.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozajul cu Tetraspan determină hipervolemie neintenţionată şi suprasolicitare circulatorie cu o scădere semnificativă a valorii hematocritului şi a proteinelor plasmatice. Acest lucru poate fi asociat cu insuficienţă cardiacă şi respiratorie ulterioară (edem pulmonar).

În acest caz, perfuzia trebuie întreruptă imediat şi trebuie avută în vedere administrarea de diuretice. În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie tratat simptomatic, iar valorile electroliţilor trebuie monitorizate.

Grupa farmacoterapeutică: substituenţi ai sângelui şi fracţiuni de proteină plasmatică, codul ATC: B05AA07

Mecanism de acţiune, efecte farmacodinamice

Tetraspan este un substitut coloidal al volumului plasmatic, care conţine HES într-o soluţie electrolitică echilibrată. Masa moleculară medie este de 130 000 Daltoni, iar substituţia molară este 0,42.

Tetraspan 60 mg/ml este izo-oncotic, respectiv, creşterea volumului plasmatic intravascular este echivalentă cu volumul perfuzat.

Prin administrare izovolemică, efectul de expansiune a volumului persistă timp de cel puţin 4-9 ore. Durata efectului de volum se bazează în principal pe substituţia molară şi, într-o măsură mai mică, pe masa moleculară medie. Hidroliza intravasculară a polimerilor HES determină o eliberare continuă a moleculelor mai mici, care sunt, de asemenea, active oncotic înainte de a fi excretate pe cale renală.

Tetraspan 60 mg/ml poate reduce valoarea hematocritului şi vâscozitatea plasmatică.

Tetraspan are, de asemenea, un efect favorabil asupra microcirculaţiei, modificând caracteristicile fluxului sanguin.

Structura cationică din componenta cristaloidă a Tetraspan 60 mg/ml este adaptată la concentraţiile fiziologice ale electroliţilor plasmatici. Structura anionică este o combinaţie de clorură, acetat şi malat, scopul acesteia fiind reducerea la minim a riscului de hipercloremie şi acidoză. Adaosurile de acetat şi malat în locul anionilor de lactat au rolul de a reduce riscurile de acidoză lactică.

Aspecte generale

Caracteristicile electroliţilor conţinuţi de Tetraspan sunt aceleaşi ca în cazul fiziologiei normale.

Deoarece Tetraspan se administrează intravenos, biodisponibilitatea este de 100%.

HES este un amestec de mai multe molecule diferite, cu masă moleculară şi grad de substituţie diferite.

Asemeni tuturor coloizilor, hidroxietil amidonul este, de asemenea, stocat temporar cu precădere în celulele sistemului fagocitar mononuclear (SFM), însă fără a produce efecte toxice ireversibile asupra ficatului, plămânilor, splinei şi ganglionilor limfatici. Cantităţi reduse de substanţă activă stocată în piele sunt în continuare detectabile histologic la câteva luni după administrare. Se presupune că aceste fenomene de stocare sunt cauza pruritului care a fost observat după administrarea pe termen lung a unor doze ridicate de hidroxietil amidon.

Eliminarea depinde de gradul de substituţie şi, într-o mai mică măsură, de masa moleculară. Moleculele care sunt, ca mărime, sub aşa-numitul prag renal sunt eliminate prin filtrare glomerulară. Moleculele mai mari sunt degradate mai întâi de alfa-amilază înainte de a fi excretate pe cale renală. Viteza cu care sunt degradate moleculele scade o dată cu creşterea gradului de substituţie moleculară.

După o singură perfuzie cu 1000 ml Tetraspan 60 mg/ml, clearance-ul plasmatic este de 19 ml/min, iar ASC de 58 mg x h/ml. Timpul de înjumătăţire plasmatică terminal este de aproximativ 4-5 ore.

Farmacocinetică la copii şi adolescenţi

Nu sunt disponibile date farmacocinetice privind tratamentul copiilor şi adolescenţilor.

Datele non-clinice colectate cu privire la produse HES similare nu indică niciun pericol deosebit pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei şi genotoxicitatea.

Nu au fost efectuate studii toxicologice la animale cu Tetraspan 60 mg/ml.

Studiile toxicologice la animale cu tratament hipervolemic repetat cu produse HES similare au indicat sângerări şi histocitoză extinsă (acumularea de histocite/macrofage cu consistenţă similară spumei) în mai multe organe, cu o creştere a greutăţii ficatului, rinichilor şi splinei. Au fost raportate infiltrarea ţesutului gras şi vacuolarea organelor, precum şi creşteri ale valorilor AST şi ALT plasmatice. S-a sugerat că unele dintre efectele descrise au fost cauzate de hemodiluţie, sarcină circulatorie şi captare crescute şi acumularea de amidon în celulele fagocitare.

Produse HES similare au fost raportate drept non-genotoxice în testele standard.

Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu produse HES au indicat sângerări vaginale şi semne de embrio-/fetotoxicitate şi teratogenitate asociate cu administrarea repetată la animalele de test. Aceste efecte se pot datora hemodiluţiei şi pot cauza hipoxie şi hipervolemie fetală. Sângerările pot fi, de asemenea, parţial o consecinţă directă a efectelor pe care HES le are asupra coagulării sângelui.

Hidroxid de sodiu (sub formă de soluţie 40%)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Soluţia ambalată în pungi Ecobag din material plastic trilaminat 2 ani

Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă: 3 ani

După prima deschidere, soluţia se administrează imediat. Administrarea trebuie iniţiată imediat după conectarea recipientului la setul de administrare.

A nu se congela.

Soluţia ambalată în pungi Ecobag, din material plastic trilaminat

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Soluţia ambalată în flacoane Ecoflac plus, din polietilenă

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Pungi Ecobag din material plastic trilaminat, incolor și transparent, introduse în folie transparentă din plastic

Cutie cu 20 pungi Ecobag a 250 ml soluţie perfuzabilă

Cutie cu 20 pungi Ecobag a 500 ml soluţie perfuzabilă

Cutie cu 10 pungi Ecobag a 1000 ml soluţie perfuzabilă

Flacoane Ecoflac plus, din polietilenă transparentă

Cutie cu 10 flacoane Ecoflac a 500 ml soluţie perfuzabilă

Fără cerinţe speciale la eliminare. Administrarea trebuie iniţiată imediat după conectarea recipientului la setul de administrare.

Pentru o singură administrare.

A se utiliza imediat după deschiderea ambalajului primar. Orice conţinut neutilizat trebuie aruncat.

A se utiliza doar dacă soluţia este limpede, incoloră, iar ambalajul nu este deteriorat.

A nu se reconecta recipientele utilizate parţial.

B. Braun Melsungen AG

Carl-Braun. Str.1, D-34212 Melsungen, Germania

5519/2013/01-04

Autorizare - Aprilie 2013.

Septembrie 2014