TERROSA 20mcg / 80mcl soluție injectabilă în pen preumplut prospect medicament

Terrosa 20 micrograme/80 microlitri soluţie injectabilă în stilou preumplut

Fiecare doză de 80 microlitri conţine teriparatid 20 micrograme*.

Un stilou preumplut a 2,4 ml conţine teriparatid 600 micrograme (corespunzător la 250 micrograme pe ml).

*Teriparatidul, rhPTH(1-34), produs în E. coli prin utilizarea tehnologiei recombinării ADN, este identic cu secvenţa de 34 aminoacizi N-terminală a hormonului paratiroidian uman endogen.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Soluţie injectabilă (injecție).

Soluţie injectabilă incoloră, limpede, cu pH 3,8-4,5.

Terrosa este indicat la adulţi.

Tratamentul osteoporozei la femei în post-menopauză şi la bărbaţi cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1). La femeile în post-menopauză, s-a demonstrat reducerea semnificativă a incidenţei fracturilor vertebrale şi non-vertebrale, dar nu şi a fracturilor de şold.

Tratamentul osteoporozei asociate tratamentului sistemic susţinut cu glucocorticoizi, la femei şi bărbaţi cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1).

Doza recomandată de Terrosa este de 20 micrograme administrate o dată pe zi.

Durata totală maximă a tratamentului cu teriparatid trebuie să fie de 24 luni (vezi pct. 4.4). Tratamentul de 24 luni cu teriparatid nu trebuie repetat de-a lungul vieţii unui pacient.

Pacienţii trebuie să primească suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul prin dietă este inadecvat.

După întreruperea tratamentului cu teriparatid, pacienţii pot să continue cu alte tratamente pentru osteoporoză.

Teriparatidul nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată, teriparatidul trebuie utilizat cu precauţie. Nu sunt prevăzute precauţii speciale pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată.

Nu sunt disponibile date la pacienţii cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.3). Astfel, teriparatidul trebuie utilizat cu precauţie.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea teriparatidului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Teriparatidul nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) sau la adulţi tineri cu cartilaje de creștere epifizare active.

Nu este necesară ajustarea dozelor în funcţie de vârstă (vezi pct. 5.2).

Terrosa trebuie administrat o dată pe zi prin injecţie subcutanată la nivelul coapsei sau abdomenului.

Pacienţii trebuie instruiţi să utilizeze tehnici de injectare corecte. Pentru instrucțiuni privind medicamentul, înaintea administrării, vezi pct. 6.6 și Instrucțiunile de utilizare. Sunt disponibile și

Instrucțiunile de utilizare, care sunt furnizate împreună cu acest medicament pentru a instrui pacienţii cu privire la folosirea corectă a pen-ului preumplut.

* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

* Sarcina şi alăptarea (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

* Hipercalcemie preexistentă.

* Insuficienţă renală severă.

* Afecțiuni osoase metabolice (incluzând hiperparatiroidismul şi boala osoasă Paget), altele decât osteoporoza primară sau osteoporoza indusă de tratamentul cu glucocorticoizi.

* Creşteri inexplicabile ale fosfatazei alcaline.

* Radioterapie osoasă anterioară sau radioterapie prin implant.

* Pacienţii cu tumori maligne osoase sau metastaze osoase trebuie excluşi de la tratamentul cu teriparatid.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

La pacienţii cu normocalcemie, după injecţia cu teriparatid s-au observat creşteri uşoare şi tranzitorii ale calcemiei. Concentraţiile plasmatice ale calciului ating un maximum după 4 6 ore şi revin la valorile iniţiale la 16-24 ore după administrarea fiecărei doze de teriparatid. Prin urmare, în cazul în care sunt recoltate probe de sânge pentru măsurarea concentraţiei plasmatice a calciului, acestea trebuie recoltate la cel puţin 16 ore de la injecţia cea mai recentă cu teriparatid. În cursul tratamentului nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiei plasmatice a calciului.

Teriparatidul poate să determine mici creşteri ale excreţiei urinare de calciu, dar studiile clinice nu au relevat o incidenţă a hipercalciuriei diferită faţă de cea de la pacienţii trataţi cu placebo.

Teriparatidul nu a fost studiat la pacienţii cu litiază renală activă. Teriparatidul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu litiază renală activă sau recentă din cauza potenţialului de exacerbare a acestei afecţiuni.

În studiile clinice pe termen scurt cu teriparatid, s-au observat episoade izolate de hipotensiune arterială ortostatică tranzitorie. Caracteristic, evenimentul a început în decurs de 4 ore de la administrare şi s-a rezolvat spontan într-un interval de la câteva minute până la câteva ore. Atunci când a apărut hipotensiune arterială ortostatică tranzitorie, aceasta s-a manifestat la primele câteva doze şi s-a ameliorat prin aşezarea pacientului în clinostatism şi nu a împiedicat continuarea tratamentului.

Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată.

Experienţa la populaţia adultă tânără, inclusiv la femeile în pre-menopauză, este limitată (vezi pct. 5.1).

La această populaţie tratamentul trebuie iniţiat numai dacă beneficiile depăşesc în mod evident riscurile.

În timpul utilizării teriparatidului, femeile de vârstă fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace. Dacă rămân gravide, teriparatidul trebuie întrerupt.

Studiile efectuate la şobolan evidenţiază o incidenţă crescută a osteosarcoamelor în administrarea pe termen lung a teriparatidului (vezi pct. 5.3). Până la apariţia altor date clinice, durata recomandată de 24 luni a tratamentului nu trebuie depăşită.

Acest medicament conține sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Într-un studiu efectuat la 15 voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat digoxină zilnic până la starea de echilibru, o doză unică de teriparatid nu a modificat efectul cardiac al digoxinei. Totuşi, raportarea unor cazuri izolate a sugerat că hipercalcemia poate predispune pacienţii la toxicitate digitalică. Deoarece teriparatidul creşte tranzitoriu concentraţia plasmatică a calciului, acesta trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care fac tratament cu digitalice.

Teriparatidul a fost evaluat în studii de interacţiune farmacodinamică cu hidroclorotiazida. Nu s-au observat interacţiuni semnificative clinic.

Administrarea concomitentă a raloxifenului sau a tratamentului hormonal de substituţie cu teriparatid nu a modificat efectele teriparatidului asupra concentraţiei plasmatice sau urinare a calciului sau asupra evenimentelor clinice adverse.

Femei de vârstă fertilă/Contracepţia la femei

În timpul administrării teriparatidului, femeile de vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace. Dacă rămân gravide, Terrosa trebuie întrerupt.

Terrosa este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Terrosa este contraindicat la femeile care alăptează. Nu se cunoaşte dacă teriparatidul se elimină în laptele uman.

Studiile efectuate la iepure au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu a fost studiat efectul teriparatidului asupra dezvoltării fetale umane. Riscul potenţial la om nu este cunoscut.

Teriparatidul are o influenţă neglijabilă sau nu are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unii pacienţi s-au observat hipotensiune arterială ortostatică sau ameţeli tranzitorii. Aceşti pacienţi nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje până la remisiunea simptomelor.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate la pacienţii trataţi cu teriparatid sunt greaţă, dureri la nivelul membrelor, cefalee şi ameţeli.

În studiile clinice efectuate cu teriparatid, 82,8% dintre pacienţii trataţi cu teriparatid şi 84,5% dintre cei trataţi cu placebo au raportat cel puţin 1 reacţie adversă.

Reacţiile adverse asociate cu utilizarea teriparatidului în studiile clinice privind osteoporoza şi în perioada de după punerea pe piaţă sunt prezentate în Tabelul 1.

Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) și rare (≥1/10000 şi <1/00).

Tabelul 1. Reacții adverse

Clasificare pe aparate, Foarte Frecvente Mai puțin Rare sisteme şi organe frecvente frecvente

Tulburări Anemie hematologice și limfatice

Tulburări ale Anafilaxie sistemului imunitar

Tulburări metabolice Hipercolesterolemie Hipercalcemie Hipercalcemie şi de nutriţie mai mare de mai mare de 2,76 mmol/l, 3,25 mmol/l hiperuricemie

Tulburări psihice Depresie

Tulburări ale Ameţeli, cefalee, sistemului nervos durere sciatică,

Clasificare pe aparate, Foarte Frecvente Mai puțin Rare sisteme şi organe frecvente frecvente sincopă

Tulburări acustice şi Vertij vestibulare

Tulburări cardiace Palpitaţii Tahicardie

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, Dispnee Emfizem toracice şi mediastinale pulmonar

Tulburări gastro- Greaţă, vărsături, Hemoroizi intestinale hernie hiatală, boală de reflux gastro-esofagian

Afecţiuni cutanate şi Hipersudoraţie ale ţesutului subcutanat

Tulburări musculo- Dureri ale Crampe musculare Mialgii, scheletice şi ale membrelor artralgii, ţesutului conjunctiv crampe/dureri dorsale*

Tulburări renale şi ale Incontinenţă Insuficienţă/căilor urinare urinară, poliurie, afectare renală micţiuni nocturne imperioase, nefrolitiază

Tulburări generale şi Fatigabilitate, durere Eritem la locul Posibile la nivelul locului de toracică, astenie, injectării, reacţie evenimente administrare reacţii uşoare şi la locul alergice imediat tranzitorii la locul injectării. după injectare: injectării, incluzând dispnee acută, durere, edem, eritem, edem oro/facial, echimoză localizată, urticarie prurit şi sângerări generalizată, minore la locul durere toracică, injectării edeme (în special periferice)

Investigaţii diagnostice Creştere ponderală, murmur cardiac, creştere a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline

*Au fost raportate cazuri grave de crampe sau dureri dorsale în interval de minute de la injectare.

În studiile clinice au fost raportate următoarele reacţii, cu o diferenţă de frecvenţă ≥1% faţă de placebo: vertij, greaţă, dureri ale membrelor, ameţeli, depresie, dispnee.

Teriparatidul creşte concentraţiile plasmatice ale acidului uric. În studiile clinice, 2,8% din pacientele tratate cu teriparatid au prezentat concentraţii plasmatice ale acidului uric peste limita superioară a normalului, în comparaţie cu 0,7% dintre pacientele tratate cu placebo. Totuşi, hiperuricemia nu a determinat creşterea incidenţei gutei, artralgiilor sau litiazei renale.

Într-un studiu clinic de mari proporţii, la 2,8% din femeile care au primit teriparatid au fost depistaţi anticorpi care au reacţionat încrucişat cu teriparatidul. În general, anticorpii au fost detectaţi prima oară după 12 luni de tratament şi au scăzut după întreruperea tratamentului. Nu s-au evidenţiat reacţii de hipersensibilitate, reacţii alergice, efecte asupra concentraţiei plasmatice a calciului sau efecte asupra răspunsului Densităţii Minerale Osoase (DMO).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

Teriparatidul a fost administrat în doze unice de până la 100 micrograme şi în doze repetate de până la 60 micrograme/zi timp de 6 săptămâni.

Efecte care pot fi aşteptate în caz de supradozaj includ: hipercalcemie întârziată şi risc de hipotensiune arterială ortostatică. De asemenea, pot să apară greaţă, vărsături, ameţeli şi cefalee.

În raportări spontane din perioada post-autorizare au existat cazuri de administrare greşită în care întregul conţinut (până la 800 micrograme) al unui stilou injector (pen) cu teriparatid a fost administrat într-o singură doză. Evenimentele tranzitorii raportate au fost greaţă, slăbiciune/letargie şi hipotensiune arterială. În unele cazuri nu au apărut evenimente adverse în urma supradozajului. Nu au fost raportate decese ca urmare a supradozajului.

Nu există un antidot specific pentru teriparatid. Tratamentul unui supradozaj suspectat trebuie să includă întreruperea temporară a tratamentului cu teriparatid, monitorizarea concentraţiei plasmatice a calciului şi aplicarea măsurilor de susţinere adecvate, cum este hidratarea.

Grupa farmacoterapeutică: Homeostazie calcică, hormoni paratiroidieni şi analogi, codul ATC:

H05AA02

Terrosa este un medicament biosimilar. Sunt disponibile informații detaliate pe website-ul Agenției

Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Hormonul paratiroidian endogen cu 84 aminoacizi (PTH) este reglatorul principal al metabolismului calciului şi fosfatului la nivel osos şi renal. Teriparatidul (rhPTH(1-34)) este fragmentul activ (1-34) al hormonului paratiroidian endogen uman. Acţiunile fiziologice ale PTH includ stimularea osteogenezei prin efecte directe asupra celulelor osteogene (osteoblaşti), crescând indirect absorbţia intestinală de calciu şi amplificând reabsorbţia tubulară de calciu şi excreţia de fosfat de către rinichi.

Teriparatidul este un medicament osteogen pentru tratamentul osteoporozei. Efectele scheletice ale teriparatidului depind de modul expunerii sistemice. Administrarea teriparatidului în priză zilnică unică creşte apoziţia de os nou pe suprafeţele trabeculare şi corticale ale osului prin stimularea preferenţială a activităţii osteoblastice faţă de cea osteoclastică.

Pentru a putea identifica femeile şi bărbaţii cu risc crescut de fracturi osteoporotice şi care ar putea beneficia de pe urma tratamentului, trebuie luaţi în considerare factorii de risc independenţi, ca de exemplu, DMO scăzută, vârsta, fractură preexistentă, istoric familial de fracturi de şold, turnover osos crescut şi indice de masă corporală scăzut.

Femeile în pre-menopauză, cu osteoporoză indusă de tratamentul cu glucocorticoizi trebuie considerate ca având risc crescut de fractură dacă au o fractură pre-existentă sau au o combinaţie de factori de risc care le încadrează la risc crescut de fractură (de exemplu DMO[de exemplu scorul T≤-2], tratament intensiv cu glucocorticoizi în doze mari [de exemplu ≥7,5 mg/zi pentru cel puţin 6 luni], boală de fond în puseu acut, concentraţii scăzute ale steroizilor sexuali).

Un studiu pivot a inclus 1637 femei în post-menopauză (vârsta medie 69,5 ani). La începutul studiului, nouă zeci la sută din paciente avuseseră una sau mai multe fracturi vertebrale, şi în medie, DMO vertebrală a fost de 0,82 g/cm2 (echivalentă cu un scor T = -2,6 DS). Tuturor pacientelor li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi şi cel puţin 400 UI vitamină D pe zi. Rezultatele tratamentului cu teriparatid pentru o perioadă de până la 24 luni (în medie 19 luni) demonstrează reducerea semnificativă statistic a numărului de fracturi (Tabelul 2). Pentru a preveni una sau mai multe noi fracturi vertebrale, 11 femei au necesitat tratament, în medie, timp de 19 luni.

Tabelul 2. Incidenţa fracturilor vertebrale la femei în post-menopauză Placebo Teriparatid Riscul relativ (N = 544) (%) (N = 541) (%) (IÎ 95%) comparativ cu placebo

Fractură vertebrală nouă 14,3 5,0 b 0,35 (≥1)a (0,22, 0,55)

Fracturi vertebrale 4,9 1,1 b 0,23 multiple (≥2) a (0,09, 0,60)

Fracturi non-vertebrale 5,5% 2,6% d 0,47 de fragilitatec (0,25, 0,87)

Fracturi non-vertebrale 3,9% 1,5% d 0,38 de fragilitate majore (0,17, 0,86) (şold, radius, humerus, coaste şi pelvis)

Abrevieri:

N = numărul de paciente repartizate aleator fiecărui grup de tratament; IÎ = Interval de Încredere a Incidenţa fracturilor vertebrale a fost evaluată la 448 paciente tratate cu placebo şi la 444 paciente tratate cu teriparatid, cărora li s-au efectuat radiografii vertebrale atât la intrarea în studiu cât şi ulterior. b p≤ 0,001 în comparaţie cu placebo. c Nu a fost demonstrată o reducere semnificativă a incidenţei fracturilor de şold. d p≤ 0,025 în comparaţie cu placebo.

După un tratament de 19 luni (în medie), DMO a crescut la nivelul coloanei lombare şi şoldului cu 9%, respectiv 4% în comparaţie cu placebo (p<0,001).

Abordarea terapeutică post-tratament: În urma tratamentului cu teriparatid, 1262 femei în post-menopauză din studiul pivot s-au înrolat într-un studiu de urmărire post-tratament. Obiectivul principal al acestui studiu a fost colectarea de date cu privire la siguranţa utilizării teriparatidului. În timpul acestei perioade de observaţie au fost permise alte tratamente pentru osteoporoză şi, în plus, s-a efectuat evaluarea fracturilor vertebrale.

Timp de 18 luni în medie, după întreruperea teriparatidului, a existat o reducere de 41% (p=0,004) a numărului de paciente cu cel puţin o nouă fractură vertebrală, în comparaţie cu placebo.

Într-un studiu deschis, 503 femei cu osteporoză severă aflate în post-menopauză şi o fractură de fragilitate în cursul ultimilor 3 ani (83% au primit anterior un tratament pentru osteporoză) au primit tratament cu teriparatid până la 24 luni. La 24 luni, creşterea medie a DMO faţă de momentul iniţial la nivelul coloanei vertebrale lombare, şoldului şi a colului femural a fost de 10,5%, 2,6% şi respectiv de 3,9%. Creşterea medie a DMO de la 18 la 24 de luni a fost de 1,4%, 1,2% şi de 1,6% la nivelul coloanei vertebrale lombare, şoldului şi respectiv a colului femural.

Un studiu randomizat de fază 4, dublu-orb, controlat cu un comparator, desfăşurat pe o perioadă de 24 luni, a inclus 1360 de femei aflate în post-menopauză, cu diagnostic stabilit de osteoporoză. 680 de subiecți au fost randomizați cu teriparatid iar 680 de subiecți au fost randomizați cu risendronat 35 mg/săptămână, administrat pe cale orală. La începutul studiului, vârsta medie a femeilor a fost de 72,1 ani, cu o medie prevalentă de 2 fracturi vertebrale; 57,9% dintre paciente primiseră anterior tratament cu bifosfonați și 18,8% au primit, concomitent, glucocorticoizi, pe durata studiului. 1013 (74,5%) dintre paciente au terminat cele 24 de luni ale studiului. Mediana cumulată a dozei de glucocorticoid a fost de 474,3 (66,2) mg în brațul cu teriparatid și 898,0 (100,0) mg în brațul cu risedronat. Pacienților li s-a administrat o medie de 1433 UI/zi (1400 UI/zi) de vitamină D în brațul cu teriparatid și 1191 UI/zi (900 UI/zi) în brațul cu risedronat. La pacienții care au avut radiografii făcute atât inițial și pe parcursul studiului, incidența de noi fracturi vertebrale a fost de 28/516 (5,4%) la pacienții tratați cu teriparatid și 64/533 (12,0%) la pacienții tratați cu risedronat, cu un risc relativ (IÎ 95%) = 0,44 (0,29-0,68), p<0,0001. Incidența cumulativă a fracturilor clinice (fracturi vertebrale și non-vertebrale) a fost de 4,8% la pacienții tratați cu teriparatid și de 9,8% la pacienții tratați cu risedronat, risc relativ (IÎ 95%) = 0,48 (0,32-0,74), p = 0,0009.

Într-un studiu clinic, au fost înrolaţi 437 bărbaţi (vârsta medie 58,7 ani) cu osteoporoză hipogonadală (definită ca valoare matinală de testosteron liber scăzută sau FSH sau LH crescute) sau osteoporoză idiopatică . Scorurile medii T iniţiale ale DMO vertebrale şi la nivelul colului femural au fost de -2.2

DS şi respectiv de -2,1 DS. La momentul iniţial 35% dintre pacienţi aveau o fractură vertebrală şi 59% aveau o fractură non-vertebrală.

Tuturor pacienţilor li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi şi cel puţin 400 UI vitamină D pe zi.

DMO la nivelul coloanei lombare a crescut semnificativ după 3 luni. După 12 luni, DMO a crescut la nivelul coloanei lombare şi şoldului cu 5%, respectiv 1%, în comparaţie cu placebo. Totuşi, nu s-a demonstrat un efect semnificativ asupra frecvenţei fracturilor.

Eficacitatea teriparatidului la bărbaţii şi femeile (N = 428) care au primit tratament sistemic susţinut cu glucocorticoizi (echivalent cu 5 mg prednison sau mai mult, timp de cel puţin 3 luni) a fost demonstrată într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu un comparator (alendronat 10 mg/zi), desfăşurat pe prima perioadă de 18 luni a unui studiu de 36 luni. La începerea studiului, douăzeci şi opt la sută dintre pacienţi aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic. Toţi pacienţii au primit 1000 mg calciu pe zi şi 800 UI vitamina D pe zi.

Acest studiu a inclus femei în post-menopauză (N = 277), femei în pre-menopauză (N = 67) şi bărbaţi (N = 83). La începerea studiului, femeile în post-menopauză aveau vârsta medie de 61 ani,

DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,7, o doză mediană echivalentă de prednison de 7,5 mg/zi, iar 34% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic; femeile în pre-menopauză aveau vârsta medie de 37 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,5, o doză mediană echivalentă de prednison de 10 mg/zi, iar 9% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic; bărbaţii aveau o vârstă medie de 57 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,2, o doză mediană echivalentă de prednison de 10 mg/zi, iar 24% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic.

Şaizeci şi nouă la sută dintre pacienţi au terminat cele 18 luni ale primei perioade de studiu. La finalul celor 18 luni, teriparatidul a determinat o creştere semnificativă a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare (7,2%) faţă de alendronat (3,4%) (p<0,001). Teriparatidul a crescut DMO totală la nivelul şoldului (3,6%) faţă de alendronat (2,2%) (p<0,01), precum şi la nivelul colului femural (3,7%) faţă de alendronat (2,1%) (p<0,05). La pacienţii trataţi cu teriparatid, DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, şoldului şi colului femural a crescut suplimentar, de la 18 la 24 luni, cu 1,7%, 0,9 şi respectiv 0,4%.

La 36 luni, analiza radiografiilor de coloană vertebrală a 169 de pacienţi din grupul tratat cu alendronat şi a 173 de pacienţi din grupul tratat cu teriparatid a arătat că 13 pacienţi din grupul tratat cu alendronat (7,7%) au avut o nouă fractură vertebrală faţă de 3 pacienţi din grupul tratat cu teriparatid (1,7%) (p=0,01). În plus, 15 din 214 pacienţi din grupul tratat cu alendronat (7,0%) au înregistrat o fractură non-vertebrală faţă de 16 din 214 pacienţi din grupul tratat cu teriparatid (7,5%) (p=0,84).

La femeile în pre-menopauză, creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare de la începutul până la sfârşitul primelor 18 luni de tratament a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu teriparatid faţă de grupul tratat cu alendronat (4,2% faţă de -1,9%, p<0,001), precum şi a DMO totală la nivelul şoldului (3,8% faţă de 0,9%, p=0,005). Cu toate acestea, nu a fost demonstrat un efect semnificativ asupra ratei de apariţie a fracturilor.

Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 1,7 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică al teriparatidului este de aproximativ o oră atunci când se administrează subcutanat, ceea ce reflectă timpul necesar pentru absorbţia de la locul injectării.

Nu s-au efectuat studii privind metabolizarea sau excreţia teriparatidului dar se consideră că metabolizarea periferică a hormonului paratiroidian are loc predominant în ficat şi în rinichi.

Teriparatidul se elimină prin clearance hepatic şi extrahepatic (aproximativ 62 l/oră la femei şi 94 l/oră la bărbaţi).

Nu au fost evidenţiate diferenţe ale parametrilor farmacocinetici ai teriparatidului determinate de vârstă (între 31 şi 85 ani). Nu este necesară ajustarea dozelor în funcţie de vârstă.

Într-o baterie standard de teste, teriparatidul nu a fost genotoxic. El nu a produs efecte teratogene la şobolan, şoarece sau iepure. Nu s-au observat efecte importante la femelele de şobolan sau şoarece gestante cărora li s-au administrat doze zilnice de 30 până la 1000 micrograme/kg teriparatid. Totuşi, la doze zilnice de 3 până la 100 micrograme/kg, la femelele gestante de iepure au apărut resorbţie fetală şi resturi fetale de dimensiuni reduse. Embriotoxicitatea observată la iepure poate fi în legătură cu sensibilitatea mult mai mare a iepurilor la efectele PTH asupra calciului sanguin ionizat faţă de cea a rozătoarelor.

Şobolanii trataţi zilnic cu injecţii aproape pe tot parcursul vieţii au prezentat osteogeneză exagerată dependentă de doză şi o incidenţă crescută a osteosarcoamelor, datorată probabil unui mecanism epigenetic. Teriparatidul nu a crescut incidenţa nici unui alt tip de neoplazie la şobolan. Datorită diferenţelor fiziologiei osului la şobolan şi la om, relevanţa clinică a acestor date este probabil minoră. Nu s-au observat tumori osoase la maimuţele ovarectomizate tratate timp de 18 luni precum şi timp de 3 ani după încetarea tratamentului. În plus, nu au fost observate cazuri de osteosarcom în studiile clinice sau în timpul studiului de urmărire post-tratament.

Studiile la animale au arătat că reducerea marcată a fluxului sanguin hepatic descreşte expunerea

PTH la principalul sistem de metabolizare (celulele Kupffer) şi, prin urmare, clearance-ul PTH (1-84).

Acid acetic glacial

Manitol

Metacrezol

Acetat de sodiu trihidrat

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte produse medicamentoase.

2 ani.

Stabilitatea chimică a fost demonstrată pe durata utilizării timp de 28 de zile la 2ºC-8ºC.

Din punct de vedere microbiologic, după prima utilizare, produsul poate fi păstrat maxim 28 de zile în cadrul perioadei de valabilitate la 2ºC-8ºC.

Orice alte perioade sau condiţii de păstrare pe durata utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra în permanență la frigider (2ºC-8ºC). Stiloul injector (pen) preumplut trebuie pus la frigider imediat după fiecare utilizare.

A nu se congela. A se păstra capacul stiloului pe stiloul preumplut pentru a fi protejat de lumină.

A nu se păstra stiloul injector (pen-ul) cu acul ataşat.

Pentru condițiile de păstrare după prima deschidere a medicamentului, vezi pct. 6.3.

sau implantare

Fiecare stilou (pen) preumplut conţine 2,4 ml soluție corespunzătoare pentru 28 de doze a câte 20 micrograme (în 80 microlitri).

Cutie cu 1 stilou (pen) preumplut sau 3 stilouri (pen) preumplute.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Terrosa soluție injectabilă este furnizat într-un stilou preumplut. Acele pentru injecție nu sunt incluse în ambalajul acestui medicament.

Fiecare stilou (pen) preumplut este destinat utilizării numai de către un singur pacient.

Stiloul preumplut poate fi utilizat cu acele pentru injecție fabricate conform standardelor ISO privind acele pentru stilou cu gauge cuprins între 29 G și 31 G (diametru 0,25-0,33 mm) și lungime cuprinsă între 5 mm și 12,7 mm, numai pentru injecție subcutanată.

La fiecare injecţie trebuie folosit un ac nou pentru stilou, steril.

Întotdeauna înainte de deschiderea unui nou Terrosa Pen trebuie verificată data de expirare de pe eticheta fiecărui stilou preumplut. Pentru a evita erorile de administrare asigurați-vă că data în care se începe utilizarea unui nou stilou preumplut este cu cel puțin 28 de zile mai devreme de termenul său de valabilitate.

Data primei injecții trebuie notată, de asemenea, pe cutia exterioară a Terrosa (vezi spațiile de pe cutie: {Prima utilizare:}).

Înainte de a utiliza pentru prima dată stilou preumplut, pacientul trebuie să citească și să înțeleagă instrucțiunile privind utilizarea stilou preumplut.

După fiecare injecţie, capacul stiloului preumplut trebuie pus înapoi pe stilou, iar stiloul trebuie pus din nou la frigider.

Fiecare stilou preumplut trebuie aruncat în mod corespunzător după 28 zile de la prima utilizare, chiar dacă nu este gol în întregime.

Terrosa nu trebuie utilizat dacă soluţia este tulbure, colorată sau conţine particule vizibile.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Gedeon Richter Plc.

Gyömrői út 19-21 1103 Budapesta

Ungaria

EU/1/16/1159/004 [1 stilou preumplut]

EU/1/16/1159/005 [3 stilouri preumplute]

Data primei autorizări: 04 ianuarie 2017

Data ultimei reȋnnoiri a autorizației: 16 septembrie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe pagina web a Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.