SULFASALAZINA EN 500mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Sulfasalazină EN 500 mg comprimat gastrorezistent

Un comprimat gastrorezistent conţine sulfasalazină 500 mg, sub formă de amestec sulfasalazină-povidonă K30, 535 mg/comprimat gastrorezistent.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimate gastrorezistente.

Comprimate rotunde, uşor biconvexe, de culoare brun deschis.

Sulfasalazină EN este indicat pentru:

- tratamentul episoadelor acute ale bolii Crohn şi colitei ulcerative;

- menţinerea remisiunii colitei ulcerative;

- tratamentul artritei reumatoide la pacienţii adulţi, care nu răspund la tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Sulfasalazină EN poate fi administrat concomitent cu corticosteroizi și metronidazol.

Doza trebuie ajustată în funcție de severitatea bolii și posibilele reacții adverse. Comprimatele trebuie luate în timpul meselor cu un pahar de lichid. Comprimatele gastrorezistente trebuie înghițite întregi deoarece învelișul lor reduce efectele nedorite la nivel gastro-intestinal.

O doză omisă trebuie luată cât mai curând posibil, cu excepția cazului în care se apropie momentul administrării următoarei doze. În acest caz, trebuie luată numai doza următoare.

(a) Colită ulcerativă

Pacienți adulți și vârstnici

Episod acut sever (atacuri acute): pot si administrate 2 până la 4 comprimate, de 4 ori pe zi, în asociere cu steroizi ca parte a unei scheme de tratament intensiv. Trecerea rapidă a comprimatelor prin tractul intestinal poate reduce efectul medicamentului.

Intervalul nocturn dintre doze nu trebuie să depășească 8 ore.

Episod acut moderat (atacuri moderate): pot fi administrate 2 până la 4 comprimate, de 4 ori pe zi, în asociere cu steroizi.

Episod acut ușor (atac ușor): pot fi administrate 2 comprimate de 4 ori pe zi în asociere sau nu cu steroizi.

Tratament de întreținere: odată cu inducerea remisiunii, doza trebuie redusă gradat la 4 comprimate pe zi. Această doză trebuie continuată o perioadă indefinită, întrucât întreruperea tratamentului, chiar și după câțiva ani de la un atac acut, se asociază cu o recădere de intensitate de 4 ori mai mare decât la inițierea tratamentului.

Doza este corespunzătoare greutății corporale.

Episod acut sau recădere: 40-60 mg/kg greutate corporală pe zi.

Doză de întreținere: 20-30 mg/greutate corporală pe zi.

(b) Boală Crohn

În Boala Crohn activă, Sulfasalazină EN trebuie trebuie administrată la fel ca în episoadele acute ale colitei ulcerative (vezi mai sus).

(c) Artrită reumatoidă

Pacienții cu artrită reumatoidă și cei tratați o perioadă îndelungată cu AINS, pot avea o sensibilitate gastrică crescută și, de aceea, administrarea de Sulfasalazină EN este recomandată după cum urmează:

Inițierea tratamentului se face cu 1 comprimat pe zi; creșterea dozei se face cu adăugarea unui comprimat pe zi, timp de o săptămână, până la doza de un comprimat de 4 ori pe zi, sau 2 comprimate de 3 ori pe zi, în funcție de toleranța individuală și răspunsul la tratament. Scăderea VSH și a proteinei C-reactive (PCR) ar trebui să fie asociată cu ameliorarea mobilității articulare. AINS pot fi administrați concomitent cu sulfasalazina.

Hipersensibilitate la sulfasalazină, sulfonamide, salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, enumerați la pct 6.1.

Porfirie acută intermitentă.

Au fost raportate infecții severe în asociere cu depresia medulară, inclusiv sepsis și pneumonie. Pacienții care au dezvoltat o infecție nouă în timpul tratamentului cu sulfasalazină trebuie monitorizați cu atenție.

Administrarea sulfasalazinei trebuie întreruptă dacă pacientul dezvoltă o infecție severă. Se recomadă precauție dacă se intenționează utilizarea sulfasalazinei la pacienții cu antecedente de infecții recurente sau cronice sau la pacienții cu risc de infecție.

Înainte de inițierea tratamentului cu sulfasalazină și în fiecare a doua săptămână din primele trei luni de tratament, se recomandă efectuarea unei hemograme complete, incluzând leucocite, hematii și tromboocite, precum și teste ale funcției hepatice. În următoarele trei luni de tratament, aceleași teste trebuie efectuate o dată pe lună, apoi o dată la trei luni, în funcție de evoluția clinică. La inițierea tratamentului și cel puțin o dată pe lună în perioada primelor trei luni de tratament, la toți pacienții trebuie evaluată funcția renală. Monitorizarea ulterioară a funcției renale depinde de evoluția clinică.

Prezența semnelor clinice, cum sunt dureri în gât, hipertermie, paloare, purpură sau icter în timpul tratamentului cu sulfasalazină poate indica mielosupresie, hemoliză sau hepatotoxicitate. Tratamentul cu sulfasalazină trebuie întrerupt, în așteptarea rezultatelor testelor de sânge. Vezi pct. 4.4 'Interferențe cu testele de laborator”

Sulfasalazina nu trebuie administrată la pacienți cu disfuncție hepatică saun renală sau cu discrazii sanguine, decât dacă beneficiul potențial depășește riscul.

Sulfasalazina trebuie administrată cu precauție la pacienți cu alergii severe sau astm bronșic.

Reacțiile de hipersensibilitate severe pot include afectarea organelor interne, cu apariția hepatitei, nefritei, miocarditei, sindrom pseudo-mononucleoză, anomalii hematologice (inclusiv reticuloză histocitară), și/sau pneumonită inclusiv cu infiltrat eozinofil.

Sulfasalazina administrată oral inhibă absorbția și metabolizarea acidului folic și poate cauza deficiență de acid folic (vezi pct. 4.6), cu tulburări sanguine potențiale severe (de exemplu, macrocitoză și pancitopenie). Situația se poate normaliza prin administrare de acid folic sau folinic (leucovorină).

Erupție tranzitorie iatrogenă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)

La pacienții în tratament cu diverse medicamente, inclusiv sulfasalazină, s-au raportat reacții de hipersensibilitate severe, cu potențial letal și manifestări sistemice, cum este erupția tranzitorie iatrogenă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.8).

Este important de subliniat că în cadrul manifestărilor precoce de hipersensibilitate, febra sau limfadenopatia pot fi prezente chiar dacă erupția tranzitorie nu este evidentă. La apariția acestor simptome și semne clinice, pacientul trebuie evaluat imediat. Dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă a semnelor și simptomelor clinice, tratamentul cu sulfasalazină trebuie întrerupt.

Foarte rar au fost raportate reacții cutanate severe, între care unele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson și necroliza toxică epidermică, în asociere cu utilizarea sulfasalazinei. Se pare că riscul maxim de apariție a acestor evenimente este etapa de început a tratamentului, debutul în majoritatea cazurilor fiind în prima lună de tratament. Sulfasalazina trebuie întreruptă la prima apariție a unei erupții cutanate tranzitorii, a unei leziuni mucoase sau al oricărui semn de hipersensibilitate.

Întrucât sulfasalazina poate determina apariția anemiei hemolitice, trebuie utilizată cu precauție la pacienți cu deficiență de G-6-PD.

Întrucât sulfasalazina poate determina apariția cristaluriei și a litiazei renale, este necesar un aport adecvat de lichide.

La bărbații tratați cu sulfasalazină poate apărea oligospermie și infertilitate. Efectele par să se remită la întreruperea tratamentului într-o perioadă de 2 până la 3 luni.

În timpul tratamentului, pe unele tipuri de lentile de contact pot apărea pete permanente.

S-au identificat mai multe rapoarte privind interferențe posibile cu determinarea prin cromatografie lichidă a normetanefrinei urinare, care au determinat un rezultat fals pozitiv la pacienții expuși la sulfasalazină sau la metabolitul său, mesalamină/mesalazină.

Sulfasalazina sau metaboliții săi pot interfera cu absorbția ultravioletelor, în special la frecvențe de 340 nm și pot provoca interferențe cu unele teste de laborator care folosesc NAD(H) sau NADP(H) pentru a măsura absorbția razelor ultraviolete în jurul acelei frecvențe. Exemple de astfel de teste pot include uree, amoniac, LDH, α-HBDH și glucoză. Este posibil ca alanina aminotransferaza (ALT), aspartat aminotransferaza (AST), creatinkinaza musculară/cerebrală (CK-MB), glutamat dehidrogenaza (GLDH) sau tiroxina să poată prezenta, de asemenea, interferențe atunci când sulfasalazina este administrată în doze mari. Este necesară informare cu privire la metodologia utilizată de laborator. Este necesară precauție la interpretarea acestor rezultate de laborator la pacienții tratați cu sulfasalazină.

Rezultatele trebuie interpretate în relație cu semnele clinice.

Utilizarea la copii cu artrită reumatoidă juvenilă cu debut sistemic poate determina apariția unei reacții asemănătoare bolii serului; de aceea, sulfasalazina nu este recomandată la acești pacienți.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică poate fi considerat 'fără sodiu”.

La utilizarea concomitentă cu sulfasalazina, a fost raportată scăderea absorbţiei digoxinei, cu apariția unor concentrații plasmatice non-terapeutice.

Din cauza inhibării enzimei tiopurin-metiltransferazei (TPMT) de către sulfasalazină, au fost raportate depresie a măduvei osoase și leucopenie la administrarea concomitentă de tiopurin-6-mercaptopurină (sau a promedicamentului acesteia, azatioprină) și sulfasalazină pe cale orală.

Administrarea concomitentă de sulfasalazină pe cale orală și metotrexat la pacienții cu artrită reumatoidă nu a afectat parametrii farmacocinetici ai medicamentelor. Totuși, a fost raportată creșterea incidenței reacțiilor adverse gastrointestinale, în special greață.

Rezultatele unor studii privid reproducerea la șobolani și iepuri nu au evidențiat afectare fetală. Datele publicate până în prezent privind utilizarea sulfasalazinei la femeile gravide nu au evidențiat factori de risc teratogen. La utilizarea sulfasalazinei în timpul sarcinii pare puțin posibilă afectarea fetală.

Administrată oral, sulfasalazina inhibă absorbția și metabolizarea acidului folic și poate determina deficiență de acid folic. Deoarece posibilitatea reacțiilor adverse nu poate fi exclusă complet, sulfasalazina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai la indicație expresă.

Sulfasalazina și sulfapiridina se află în concentrații scăzute în laptele matern. Se recomandă precauție, în special la alăptarea prematurilor sau a sugarilor cu deficiență de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază. Au existat rapoarte de scaune cu sânge sau diaree la copiii alăptați de mame în tratament cu sulfasalazină.

În cazurile urmărite până la final, scaunele cu sânge sau diareea au dispărut la întreruperea tratamentului cu sulfasalazină de către mamă.

Efectul sulfasalazinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu a fost evaluat sistematic.

Reacţiile adverse ale sulfasalazinei sunt asociate mai ales cu creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale sulfapiridinei, în special la pacienţii la care metabolizarea este încetinită (acetilatori lenţi). Reacţiile adverse sunt mai frecvente la pacienţii cu artrită reumatoidă.

Reacţiile adverse ce pot apărea în cursul tratamentului cu sulfasalazină se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:

- Foarte frecvente (1/10)

- Frecvente (1/100 la <1/10)

- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)

- Rare (1/10000 la <1/1000)

- Foarte rare (<1/10000)

- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) Foarte Frecvente Mai puţin Foarte Cu frecvenţă frecvente frecvente rare necunoscută

Infecţii şi meningită aseptică, infestări colită pseudomembranoasă, parotidită

Tulburări leucopenie trombocitopenie pancitopenie, hematologice agranulocitoză, anemie şi limfatice aplastică, pseudomononucleoză, anemie hemolitică, macrocitoză, anemie megaloblastică, anemie cu corpi Heinz, hipoprotrombinemie, limfadenopatie, methemoglobinemie, neutropenie, pancitopenie

Tulburări ale anafilaxie, boala sistemului serului, poliarterită imunitar nodoasă

Tulburări pierderea deficiență de folați metabolice şi apetitului de nutriţie

Tulburări depresie, psihice halucinații, insomnie

Tulburări ale amețeli, encefalopatie, sistemului cefalee, neuropatie periferică, nervos disgeuzie disosmie, ataxie, convulsii

Tulburări infecție conjuctivală și oculare sclerală

Tulburări tinitus vertij acustice şi vestibulare

Tulburări miocardită alergică, cardiace pericardită, cianoză

Tulburări paloare, vasculită vasculare

Tulburări tuse dispnee boală pulmonară respiratorii, interstițială, infiltrat cu toracice şi eozinofile, alveolită mediastinale fibrozantă, durere orofaringiană

Tulburări tulburări durere agravarea colitei gastro- gastrice, abdominală, ulcerative, pancreatită, intestinale greață diaree, stomatită vărsături

Tulburări icter insuficiență hepatică, hepatobiliare hepatită fulminantă, hepatită, hepatită colestatică, colestază

Afecţiuni purpură, alopecie, necroliză erupție tranzitorie cutanate şi ale prurit urticarie toxică iatrogenă cu eozinofilie ţesutului epidermică și simptome sistemice subcutanat (DRESS), necroliză epidermică (sindrom

Lyell), sindrom

Stevens-Johnson, exantem, dermatită exfoliativă, angioedem, pustulodermie toxică, lichen plan, fotosensibilitate, eritem, edem periorbital

Tulburări artralgie lupus eritematos musculo- sistemic, sindrom scheletice şi Sjogren ale ţesutului conjunctiv

Tulburări proteinurie sindrom nefrotic, renale şi ale nefrită interstițială, căilor urinare nefrolitiază, hematurie, cristalurie

Tulburări ale oligospermie aparatului reversibilă genital şi sânului

Afecţiuni episoadele acute pot fi congenitale, precipitate la pacienții familiale şi cu porfirie genetice

Tulburări febră edem facial îngălbenirea pielii si generale şi la fluidelor corporale, nivelul locului febră iatrogenă, erupții de cutanate generalizate administrare

Investigații creșterea inducerea auto-diagnostice concentrațiilor anticorpilor enzimelor hepatice

Dacă apar reacţii adverse severe, tratamentul trebuie întrerupt.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr.48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele cele mai frecvente ale supradozajului, similar altor sulfonamide, sunt greața și vărsăturile.

Pacienții cu disfuncție renală prezintă risc crescut de toxicitate severă.

Tratamentul este simptomatic și de suport al funcțiilor vitale, inclusiv alcalinizarea urinei. Pacienții trebuie monitorizați pentru apariția methemoglobinemiei sau sulfhemoglobinemiei. La apariția acestora, tratamentul este adecvat.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare intestinale, acid aminosalicilic şi similare.

Cod ATC: A07E C01.

Sulfasalazina este metabolizată de către bacteriile din colon în sulfapiridină și mesalazină. Toate trei componentele prezintă efecte farmacologice, în principal imunomodulatoare, antibacteriene și de alterare a ciclului acidului arahidonic si al anumitor enzime. Rezultatul net este reducerea activității anumitor boli inflamatorii, cum sunt colita ulcerativă, boala Crohn și artrita reumatoidă.

In artrita reumatoidă efectele sunt de modificare a evoluției afecțiunii, și apar într-o perioadă de 1 la 3 luni. Se crede că mesalazina nu determina un asemenea efect. S-a arătat că ameliorarea VSH și a proteinei C reactive, precum și progresia bolii (indexul Larsen sau Sharp) au fost reduse marcat la pacienții cu afecțiune recentă, comparativ cu grupul care a primit tratament placebo sau cu hidroxiclorochină timp de peste 2 ani. Beneficiul tratamentului pare să se mențină și după întreruperea acestuia.

Aproximativ 90% din sulfasalazină (SU) ajunge în colon, unde este metabolizată de bacterii în sulfapiridină (SP) şi mesalazină (ME). Cea mai mare parte din SP este absorbită, fie sub formă de derivat hidroxilat sau glucuronat, iar în urină apare un amestec de SP în formă nemodificată sau metabolizată.

O parte din ME este acetilată la nivelul peretelui colonului, astfel încât excreția renală este formată mai ales din ME acetilată (Ac-ME). SU este excretată în bilă și urină.

Studiile cu sulfasalazină nu au arătat diferențe statistic semnificative ale parametrilor principali comparativ cu o doză echivalentă de SU pulbere, iar datele de mai jos sunt asociate comprimatelor obișnuite. În ceea ce privește utilizarea sulfasalazinei în afecțiunile intestinale, nu există date care să demonstreze că nivelul concentrațiilor sistemice prezintă vreo relevanță clinică alta decât cea a incidenței reacțiilor adverse. În această idee, concentrațiile plasmatice ale SP de peste 50 µg/ml sunt asociate cu un risc substanțial de RA, în special la pacienții acetilatori lenți. Pentru SU administrată sub forma unei doze unice orale de 3g: concentrațiile plasmatice maxime de SU au apărut într-o perioadă de 3-5 ore, timpul de înjumătățire prin eliminare a fost de 5,7 + 0,7 ore, iar intervalul de timp până la apariția medicamentului în circulația sistemică a fost de 1,5 ore.

În timpul tratamentului de întreținere, clearance-ul renal a fost de 7,2 + 1,7 ml/min pentru SU, 9,9 + 1,9 ml/min pentru SP și 100 + 20 ml/min pentru Ac-ME. SP liberă apare prima oară în plasmă la 4.,3 ore după administrarea unei doze unice orale, cu un timp de înjumătățire prin absorbție de 2,7 ore. Timpul de înjumătățire prin eliminare a fost calculat la 18 ore. În ceea ce privește mesalazina, în urină a fost demonstrată prezența numai a Mc-ME (nu a ME libere), probabil în urma acetilării masive din mucoasa colonului.

După o doză de 3g SU, interval de timp până la apariția medicamentului în circulația sistemică a fost de 6,1 + 2,3 ore, iar concentrațiile plasmatice au fost sub 2µg/ml ME total. Timpul de înjumătățire prin excreție urinară a fost de 6,0 + 3,1 ore și, în funcție de aceste date, timpul de înjumătățire prin absorbție a fost de 3,0 + 1,5 ore. Clearance-ul renal constant a fost de 125 ml/min, corespunzător ratei filtrării glomerulare (RFG).

În ceea ce privește artrita reumatoidă, nu există date care să arate diferențe față de cele prezentate mai sus.

Nu există date pre-clinice relevante pentru medicul practician, în plus față de cele deja incluse în alte secțiuni ale RCP.

Comprimate gastrorezistente

Amestec sulfasalazină - povidonă K30

Amidon pregelatinizat

Stearat de magneziu (E572)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Talc

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Citrat de trietil (E1505)

Carmeloză sodică (E466)

Macrogol 6000

Copolimer acid metacrilic - acrilat de etil (1:1, ca substanţă uscată) (tip Eudragit L 30 D)

Nu este cazul.

5 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

KRKA, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

13702/2021/01

Data reînnoirii autorizației : Februarie 2021

Februarie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .