STAREXON 10mg comprimate filmate prospect medicament

Starexon 5 mg comprimate filmate

Starexon 10 mg comprimate filmate

Starexon 20 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine vardenafil 5 mg (sub formă de clorhidrat de vardenafil trihidrat).

Fiecare comprimat filmat conţine vardenafil 10 mg (sub formă de clorhidrat de vardenafil trihidrat).

Fiecare comprimat filmat conţine vardenafil 20 mg (sub formă de clorhidrat de vardenafil trihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct 6.1.

Comprimat filmat 5 mg: comprimate filmate rotunde, de culoare galben deschis până la maro deschis, cu diametrul de aproximativ 6 mm, marcate cu '5” pe una dintre feţe. 10 mg: comprimate filmate rotunde, de culoare galben-portocaliu, cu diametrul de aproximativ 6 mm, marcate cu '10” pe o faţă şi prevăzute cu linie decorativă pe cealaltă faţă. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale. 20 mg: comprimate filmate rotunde, de culoare portocalie, cu diametrul de aproximativ 8 mm, marcate cu '20” pe o faţă şi prevăzute cu linie decorativă pe cealaltă faţă. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi adulţi. Disfuncţia erectilă reprezintă incapacitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie a penisului suficientă pentru o performanţă sexuală satisfăcătoare.

Pentru ca Starexon să fie eficace, este necesară stimulare sexuală.

Doza recomandată este de 10 mg, administrată la nevoie, cu aproximativ 25 - 60 minute înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 20 mg sau scăzută la 5 mg. Doza maximă recomandată este de 20 mg. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este de o dată pe zi.

Starexon poate fi administrat cu sau fără alimente. Debutul acţiunii poate fi întârziat în cazul administrării cu o masă bogată în lipide (vezi pct. 5.2).

Vârstnici (> 65 ani)

La persoanele vârstnice, nu este necesară ajustarea dozei. Cu toate acestea, o creştere la o doză maximă de 20 mg trebuie evaluată cu atenţie, în funcţie de tolerabilitatea individuală (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată (scor Child-Pugh A-B), trebuie luată în considerare o doză iniţială de 5 mg. În funcţie de tolerabilitate şi eficacitate, doza poate fi crescută ulterior. Doza maximă recomandată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh B) este de 10 mg (vezi pct. 4.3 și pct. 5.2).

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), trebuie luată în considerare o doză iniţială de 5 mg. Pe baza tolerabilităţii şi eficacităţii, doza poate fi crescută la 10 mg şi 20 mg.

Starexon nu este indicat la persoanele cu vârsta sub 18 ani. Vardenafilul nu are indicaţie de utilizare relevantă la copii.

Utilizarea concomitentă cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4: atunci când se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4, cum sunt eritromicina sau claritromicina, doza de vardenafil nu trebuie să depăşească 5 mg (vezi pct. 4.5).

Pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Este contraindicată administrarea concomitentă a vardenafilului cu nitraţi sau donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil), în orice formă farmaceutică (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).

Vardenafilul este contraindicat la pacienţii care au avut episoade de pierdere a vederii la un ochi, din cauza neuropatiei optice ischemice anterioare non-arteritice (NOIAN), indiferent dacă acest episod a fost corelat sau nu cu administrarea anterioară de inhibitori ai fosfodiesterazei 5 (PDE5) (vezi pct. 4.4).

În general, medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile nu trebuie administrate la bărbaţii la care activitatea sexuală nu este recomandată [de exemplu pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare severe, cum sunt angina pectorală instabilă sau insuficienţa cardiacă severă (clasa III sau IV NYHA - New

York Heart Association)].

Siguranţa administrării vardenafilului nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, prin urmare, utilizarea acestuia este contraindicată până când vor fi disponibile informaţii suplimentare:

- insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh C).

- boli renale în stadiu terminal, care necesită dializă.

- hipotensiune arterială (tensiune arterială < 90/50 mmHg).

- antecedente personale recente de accident vascular cerebral sau infarct miocardic (în ultimele 6 luni).

- angină pectorală instabilă şi afecţiuni retiniene degenerative ereditare diagnosticate, cum este retinita pigmentară.

La bărbaţii cu vârsta peste 75 ani, este contraindicată administrarea concomitentă a vardenafilului cu inhibitorii puternici ai izoenzimei CYP3A4, ketoconazol şi itraconazol (forme farmaceutice cu administrare orală).

Este contraindicată administrarea concomitentă a vardenafilului cu inhibitori de protează HIV, cum sunt ritonavirul şi indinavirul, deoarece sunt inhibitori foarte puternici ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de inhibitori ai PDE5, inclusiv vardenafil, cu stimulatori ai guanilat ciclazei, precum riociguat, este contraindicată deoarece poate determina hipotensiune arterială simptomatică (vezi pct. 4.5).

Înainte de a lua în considerare tratamentul farmacologic, trebuie efectuate anamneza pacientului şi o examinare fizică,pentru a diagnostica disfuncţia erectilă şi determina posibile cauze preexistente.

Înainte de iniţierea oricărui tratament pentru disfuncţia erectilă, medicii trebuie să evalueze statusul cardiovascular al pacienţilor, deoarece există un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuală (vezi pct. 4.3). Vardenafilul are proprietăţi vasodilatatoare, determinând scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale (vezi pct. 5.1). Pacienţii cu obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng, de exemplu cu stenoză aortică şi stenoză subaortică hipertrofică idiopatică, pot fi sensibili la acţiunea vasodilatatoarelor, inclusiv la inhibitorii de 5-fosfodiesterază.

Au fost raportate în asociere temporală cu vardenafil efecte cardiovasculare grave, incluzând moarte subită, tahicardie, infarct miocardic, tahiaritmie ventriculară, angină pectorală și afecțiuni vasculare cerebrale (inclusiv accident vascular ischemic tranzitoriu și hemoragie cerebrală). Majoritatea pacienților la care au fost semnalate aceste evenimente aveau factori de risc cardiovascular preexistenți. Cu toate acestea, nu se poate stabili definitiv dacă aceste evenimente sunt relaționate cu acești factori de risc, cu vardenafil, cu activitatea sexuală sau cu o combinație a acestor factori.

Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum sunt încurbarea, fibroza corpilor cavernoşi sau boala lui

Peyronie) sau la pacienţii cu afecţiuni care pot predispune la priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia).

Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierii de comprimate filmate conţinând vardenafil cu comprimate orodispersabile conţinând vardenafil sau cu alte tratamente pentru disfuncţia erectilă. Ca urmare, nu este recomandată folosirea unor astfel de asocieri.

Tolerabilitatea dozei maxime de 20 mg poate fi mai redusă la pacienţii vârstnici (≥ 65 de ani) (vezi pct. 4.2 şi 4.8).

La anumiţi pacienţi, utilizarea concomitentă a blocantelor α-adrenergice şi a vardenafilului poate duce la hipotensiune arterială simptomatică, deoarece ambele sunt vasodilatatoare. Tratamentul concomitent cu vardenafil trebuie iniţiat numai în cazul în care pacientul a fost stabilizat în cadrul terapiei cu blocante α-adrenergice. La acei pacienţi care sunt stabili în cadrul tratamentului cu blocante α-adrenergice, administrarea de vardenafil trebuie începută cu cea mai mica doză de iniţiere recomandată, adică cu doza de 5 mg. În cazul administrării concomitente cu tamsulosin sau cu alfuzosin, vardenafilul poate fi utilizat oricând. În cazul administrării concomitente de vardenafil cu alte blocante α-adrenergice, trebuie luată în considerare respectarea unui interval de timp între administrări (vezi pct. 4.5). La pacienţii care deja utilizează o doză optimă de vardenafil, tratamentul cu blocante α-adrenergice trebuie iniţiat cu cea mai mică doză. La pacienţii trataţi cu vardenafil, creşterea treptată a dozei de blocant α-adrenergic se poate asocia cu scăderea suplimentară a tensiunii arteriale.

Trebuie evitată administrarea concomitentă a vardenafilului cu inhibitori puternici ai izoenzimei

CYP3A4, cum sunt itraconazolul şi ketoconazolul (forme farmaceutice cu administrare orală), deoarece în cazul administrării concomitente se ating concentraţii plasmatice foarte mari de vardenafil (vezi pct. 4.5 şi 4.3).

Poate fi necesară ajustarea dozei de vardenafil în cazul în care sunt administraţi concomitent inhibitori moderaţi ai izoenzimei CYP3A4, cum sunt eritromicina şi claritromicina (vezi pct. 4.5 şi 4.2).

Se anticipează ca administrarea concomitentă de grepfrut sau de suc de grepfrut să determine creşterea concentraţiei plasmatice a vardenafilului. Această utilizare concomitentă trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Administrarea orală a vardenafilului în doze unice de 10 mg şi 80 mg a demonstrat prelungirea intervalului QTc cu o medie de 8 msec şi, respectiv, de 10 msec. Totodată, administrarea vardenafilului în doze unice de 10 mg, concomitent cu gatifloxacină în doză de 400 mg, o substanţă activă cu efect comparabil asupra intervalului QT, a arătat un efect aditiv asupra duratei QTc de 4 msec, comparativ cu administrarea în monoterapie a oricăreia dintre substanţele active. Nu este cunoscut impactul clinic al acestor modificări ale intervalului QT (vezi pct. 5.1). Nu este cunoscută relevanţa clinică a acestor rezultate şi nu poate fi generalizată la toţi pacienţii, pentru toate circumstanţele, deoarece depinde de factorii individuali de risc şi de predispoziţiile care pot exista în orice moment, la oricare dintre pacienţi. Se recomandă, cel mai bine, să se evite administrarea de medicamente care prelungesc intervalul QTc, inclusiv vardenafil, la pacienţii care prezintă factori de risc relevanţi, de exemplu hipokaliemie, interval QT prelungit congenital, administrare concomitentă de medicamente antiaritmice din clasa IA (de exemplu chinidina, procainamida) sau din clasa III (de exemplu amiodarona, sotalolul).

A fost raportată apariţia de deficite vizuale şi de cazuri de neuropatie optică ischemică non-arteritică (NOIAN), corelată cu administrarea de vardenafil şi alţi inhibitori ai PDE5. Analizele datelor observaționale sugerează un risc crescut de NAION acută la bărbații cu disfuncție erectilă după expunere la inhibitorii 5-PDE cum sunt vardenafil, tadalafil și sildenafil (vezi pct. 4.8). Deoarece acest lucru poate fi relevant pentru toți pacienții expuși la vardenafil, pacientul trebuie avertizat ca, în cazul în care se instalează brusc tulburări de vedere, trebuie să oprească administrarea vardenafilului şi să se adreseze imediat unui medic (vezi pct. 4.3).

Studiile in vitro efectuate cu trombocite umane indică faptul că vardenafilul nu are efect antiagregant plachetar în monoterapie, dar la concentraţii mari (mai mari decât cele terapeutice), vardenafilul potenţează efectul antiagregant al donorului de oxid nitric, nitroprusiatul de sodiu. La om, vardenafilul administrat în monoterapie sau concomitent cu acid acetilsalicilic nu a avut niciun efect asupra timpului de sângerare (vezi pct. 4.5). Nu există informaţii disponibile privind siguranţa administrării vardenafilului la pacienţii cu tulburări de coagulare sau ulcer gastroduodenal activ. Prin urmare, la aceşti pacienţi vardenafilul trebuie administrat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc.

Vardenafilul este metabolizat predominant de către enzimele hepatice, pe calea izoenzimei 3A4 a citocromului P450 (CYP) şi în măsură mai mică de către izoenzimele CYP3A5 şi CYP2C. Prin urmare, inhibitorii acestor enzime pot reduce clearance-ul vardenafilului.

Administrarea concomitentă a inhibitorului de protează HIV indinavir (în doză de 800 mg de trei ori pe zi), un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4, cu vardenafil (comprimat filmat a 10 mg) a determinat creşterea de 16 ori a ASC a vardenafilului şi creşterea de 7 ori a Cmax a vardenafilului. La 24 ore, concentraţiile plasmatice ale vardenafilului au scăzut la aproximativ 4% din concentraţia plasmatică maximă (Cmax).

Administrarea concomitentă de vardenafil cu ritonavir (în doză de 600 mg de două ori pe zi) a determinat creşterea de 13 ori a Cmax a vardenafilului şi creșterea de 49 ori a ASC0 - 24 a vardenafilului, în cazul utilizării unei doze de vardenafil de 5 mg. Interacţiunea este o consecinţă a blocării metabolizării hepatice a vardenafilului de către ritonavir, un inhibitor foarte puternic al izoenzimei

CYP3A4, care inhibă şi izoenzima CYP2C9. Ritonavirul prelungeşte semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică al vardenafilului, până la 25,7 ore (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă de ketoconazol (200 mg), un inhibitor puternic al izoenzimei CYP3A4, cu vardenafil (5 mg) a determinat creşterea de 10 ori a ASC a vardenafilului şi creșterea de 4 ori a Cmax a vardenafilului (vezi pct. 4.4). Deşi nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile, este de aşteptat ca administrarea concomitentă a altor inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4 (cum este itraconazolul) să determine concentraţii plasmatice de vardenafil comparabile cu cele induse de administrarea concomitentă cu ketoconazol. Trebuie evitată utilizarea concomitentă a vardenafilului cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP3A4, cum sunt itraconazolul şi ketoconazolul (cu administrate orală) (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4). La bărbaţii cu vârsta peste 75 ani, este contraindicată administrarea concomitentă de vardenafil şi ketoconazol sau itraconazol (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a eritromicinei (în doză de 500 mg de trei ori pe zi), un inhibitor al izoenzimei CYP3A4 cu vardenafil (5 mg) a determinat creşterea de 4 ori a ASC şi creșterea de 3 ori a

Cmax ale vardenafilului. Cu toate că nu s-a efectuat un studiu specific privind interacţiunile, se poate anticipa că administrarea concomitentă a claritromicinei determină efecte similare asupra ASC şi Cmax ale vardenafilului. Atunci când este administrat concomitent cu un inhibitor moderat al izoenzimei

CYP3A4, cum sunt eritromicina sau claritromicina, poate fi necesară ajustarea dozei de vardenafil (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). Cimetidina (în doză de 400 mg de două ori pe zi), un inhibitor nespecific al citocromului P450, nu a avut niciun efect asupra ASC şi Cmax ale vardenafilului, atunci când a fost administrată concomitent cu vardenafil (20 mg) la voluntari sănătoşi.

Sucul de grapefruit, fiind un inhibitor slab al izoenzimei CYP3A4 de la nivelul peretelui intestinal, poate determina creşterea modestă a concentraţiilor plasmatice ale vardenafilului (vezi pct. 4.4).

Farmacocinetica vardenafilului (20 mg) nu a fost afectată de administrarea concomitentă cu antagonistul receptorilor H2, ranitidină (în doză de 150 mg de două ori pe zi) sau cu digoxină, warfarină, glibenclamidă, alcool etilic (media concentraţiilor plasmatice maxime ale alcoolului etilic de 73 mg/dl) ori cu doze unice de antiacide (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu).

Deşi nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile pentru toate medicamentele, analiza privind farmacocinetica în cadrul populaţiei a demonstrat că următoarele medicamente administrate concomitent cu vardenafilul nu au efect asupra farmacocineticii acestuia: acidul acetilsalicilic, inhibitorii ECA, blocantele beta-adrenergice, inhibitorii slabi ai izoenzimei CYP3A4, diureticele şi medicamentele pentru tratamentul diabetului zaharat (sulfoniluree şi metformină).

Nu există date privind interacţiunea dintre vardenafil şi inhibitori non-specifici ai fosfodiesterazei, cum sunt teofilina sau dipiridamolul.

Într-un studiu efectuat la 18 bărbaţi sănătoşi, nu a fost observată potenţarea efectului hipotensiv al nitroglicerinei administrate sublingual (0,4 mg), atunci când vardenafilul (10 mg) a fost administrat la diferite intervale de timp (1 - 24 ore) înainte de administrarea dozei de nitroglicerină. La subiecţi sănătoşi, de vârstă medie, vardenafilul sub formă de comprimate filmate a 20 mg a potenţat efectul de scădere a tensiunii arteriale al nitroglicerinei administrată sublingual (0,4 mg), la 1 oră şi la 4 ore după administrarea vardenafilului. Nu a fost observat niciun efect asupra tensiunii arteriale atunci când nitroglicerina a fost administrată după 24 ore de la administrarea unei doze unice de vardenafil sub formă de comprimat filmat a 20 mg. Cu toate acestea, nu există informaţii la pacienţi privind posibila potenţare a efectului hipotensiv al nitraţilor determinată de vardenafil şi, de aceea, administrarea concomitentă este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Nicoradilul este o substanţă cu acţiune hibridă, cu mecanism de deschidere a canalelor de potasiu şi de nitrat. Din cauza componentei nitrat, nicoradilul poate interacţiona cu vardenafilul.

Deoarece monoterapia cu blocante α-adrenergice poate provoca scăderea marcată a tensiunii arteriale, determinând în mod special hipotensiune arterială ortostatică şi sincopă, au fost efectuate studii privind interacţiunile cu vardenafil. În două studii privind interacţiunile, efectuate la voluntari sănătoşi normotensivi, după creşterea treptată forţată la doze mari de blocante α-adrenergice - tamsulosin sau terazosin, a fost raportată hipotensiune arterială (în unele cazuri simptomatică) la un număr semnificativ de subiecţi, după administrarea concomitentă de vardenafil. La subiecţii trataţi cu terazosin, a fost observată mai frecvent hipotensiune arterială atunci când vardenafilul a fost administrat simultan cu terazosin, decât atunci când administrarea s-a efectuat separat, la un interval de 6 ore.

Pe baza rezultatelor din cadrul studiilor privind interacţiunile efectuate cu vardenafil la pacienţi cu hiperplazie benignă de prostată (HBP), aflaţi în tratament stabilizat cu tamsulosin, terazosin sau alfuzosin:

- Atunci când s-a administrat vardenafil (comprimate filmate) în doze de 5, 10 sau 20 mg concomitent cu tratamentul preexistent stabilizat cu tamsulosin, nu a existat nicio scădere simptomatică a tensiunii arteriale, deşi 3 din cei 21 de subiecţi trataţi cu tamsulosin au manifestat episoade trecătoare de tensiune arterială sistolică, cu valori sub 85 mmHg.

- Atunci când s-a administrat vardenafil (comprimate filmate) în doză de 5 mg simultan cu o doză de terazosin de 5 sau 10 mg, 1 din 21 de pacienţi a manifestat hipotensiune arterială ortostatică simptomatică. Nu s-a observat apariţia hipotensiunii arteriale atunci când între administrarea vardenafilului în doză de 5 mg şi administrarea terazosinului a existat un interval de 6 ore.

- Atunci când s-a administrat vardenafil (comprimate filmate) în doze de 5 sau 10 mg concomitent cu tratamentul preexistent stabilizat cu alfuzosin, comparativ cu placebo, nu a existat nicio scădere simptomatică a tensiunii arteriale.

Prin urmare, tratamentul concomitent trebuie iniţiat doar dacă pacientul este stabilizat sub tratamentul cu blocante α-adrenergice. La acei pacienţi stabilzați sub tratament cu blocante α-adrenergice, administrarea vardenafilului trebuie iniţiată cu cea mai mică doză recomandată, de 5 mg. Vardenafilul poate fi administrat în orice moment faţă de administrarea de tamsulosin sau alfuzosin. În cazul altor blocante α-adrenergice este necesar un interval de timp între administrarea acestora şi vardenafil, dacă acesta este prescris concomitent (vezi pct. 4.4).

Nu au fost observate interacţiuni semnificative atunci când warfarina (25 mg), un medicament metabolizat pe calea izoenzimei CYP2C9, sau digoxina (0,375 mg) au fost administrate concomitent cu vardenafil (comprimate filmate a 20 mg). Biodisponibilitatea relativă a glibenclamidei (3,5 mg) nu a fost influenţată atunci când a fost administrată concomitent cu vardenafil (20 mg). Într-un studiu specific, în care vardenafilul (20 mg) a fost administrat la pacienţi hipertensivi concomitent cu nifedipina într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită (30 mg sau 60 mg), a existat o reducere suplimentară, de 6 mmHg, a tensiunii arteriale sistolice în decubit dorsal şi de 5 mmHg a tensiunii arteriale diastolice în decubit dorsal, însoţite de creşterea cu 4 bătăi/minut a frecvenţei cardiace.

Atunci când vardenafilul (20 mg comprimate filmate) a fost administrat concomitent cu alcool etilic (valoare medie a alcoolemiei maxime de 73 mg/dl), vardenafilul nu a potenţat efectele alcoolului etilic asupra tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace, iar farmacocinetica vardenafilului nu a fost modificată.

Vardenafilul (10 mg) nu a potenţat creşterea timpului de sângerare determinată de acidul acetilsalicilic (2x81 mg).

Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente de inhibitori ai PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, riociguat a determinat o creştere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populaţiei studiate nu s-a evidenţiat niciun efect favorabil clinic al acestei administrări concomitente. Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv vardenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Vardenafilul nu este indicat pentru utilizare la femei. Nu există studii efectuate cu vardenafil la gravide.

Nu există date disponibile cu privire la fertilitate.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Deoarece în cadrul studiilor clinice cu vardenafil s-au raportat ameţeli şi tulburări de vedere, pacienţii trebuie să fie atenţi la felul în care reacţionează la administrarea de vardenafil, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În cadrul studiilor clinice, reacţiile adverse raportate în cazul administrării de vardenafil sub formă de comprimate filmate sau comprimate orodispersabile, în doză de 10 mg au fost, în general, tranzitorii şi uşoare până la moderate. Cea mai frecvent raportată reacţie adversă, care apare la ≥ 10% din pacienţi, este cefaleea.

Reacţiile adverse sunt enumerate în conformitate cu convenţia MedDRA privind frecvenţa: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

S-au raportat următoarele reacţii adverse:

Clasificarea pe Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă aparate, frecvente ) necunoscută sisteme şi organe

Infecţii şi Conjunctivită infestări

Tulburări ale Edem alergic şi Reacţii alergice sistemului angioedem imunitar

Tulburări Tulburări ale Anxietate psihice somnului

Tulburări ale Cefalee Ameţeli Somnolenţă Sincopă Hemoragie sistemului Parestezie şi Convulsii cerebrală nervos disestezie Amnezie

Accident vascular ischemic tranzitoriu

Tulburări Tulburări de vedere Creştere a Neuropatie oculare Hiperemie oculară tensiunii optică ischemică

Tulburări în intraoculare anterioară non-percepţia vizuală a Hipersecreţie arteritică culorilor lacrimală Deficite ale

Durere oculară şi vederii disconfort ocular

Fotofobie

Tulburări Tinitus Surditate subită acustice şi Vertij vestibulare

Clasificarea pe Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă aparate, frecvente ) necunoscută sisteme şi organe

Tulburări Palpitaţii Infarct miocardic Moarte subită cardiace Tahicardie Tahiaritmii ventriculare

Angină pectorală

Tulburări Hiperemie Hipotensiune vasculare facială arterială

Tulburări Congestie Dispnee Epistaxis respiratorii, nazală Congestie sinusală toracice şi mediastinale

Tulburări Dispepsie Boală de reflux gastro- gastro-esofagian intestinale Gastrită

Durere gastrointestinală şi abdominală

Greaţă

Xerostomie

Tulburări Creştere a valorilor Creştere a hepatobiliare plasmatice ale valorilor transaminazelor plasmatice ale gama glutamil transferazei

Afecţiuni Eritem Reacţie de cutanate şi ale Erupţie cutanată fotosensibilitate ţesutului tranzitorie subcutanat

Tulburări Durere de spate musculo- Creştere a valorilor scheletice şi ale concentraţiilor ţesutului plasmatice ale conjunctiv creatinfosfokinazei

Mialgie

Tonus muscular crescut şi crampe musculare

Clasificarea pe Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Cu frecvenţă aparate, frecvente ) necunoscută sisteme şi organe

Tulburări Hematurie renale şi ale căilor urinare

Tulburări ale Accentuare a erecţiei Priapism Hemoragie aparatului peniană genital şi ale Hematospermie sânului

Tulburări Stare generală de rău Durere toracică generale şi la nivelul locului de administrare

În cadrul studiilor clinice şi din raportările spontane ulterioare punerii pe piaţă au fost raportate hemoragie peniană, hematospermie şi hematurie în timpul utilizării tuturor inhibitorilor PDE5, inclusiv vardenafil.

La o doză de 20 mg vardenafil sub formă de comprimate filmate, pacienţii vârstnici (≥ 65 ani) au avut cu frecvenţă mai mare cefalee (16,2% faţă de 11,8%) şi ameţeli (3,7% faţă de 0,7%), comparativ cu pacienţii mai tineri (<65 ani). În general, incidenţa reacţiilor adverse (în special 'ameţeli”) s-a dovedit a fi uşor mai mare la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În studii cu doză unică efectuate la voluntari, au fost tolerate doze de vardenafil (comprimate filmate) de până la 80 mg pe zi, fără apariţia de reacţii adverse grave.

Atunci când vardenafilul a fost administrat în doze mai mari şi mai frecvent decât schema terapeutică recomandată (comprimate filmate a 40 mg de două ori pe zi) au fost raportate cazuri de dorsalgii severe. Acestea nu au fost asociate cu toxicitate musculară sau neurologică.

În caz de supradozaj, trebuie instituite măsurile standard de susţinere, după cum este necesar. Nu este de aşteptat ca dializa renală să accelereze clearance-ul, deoarece vardenafilul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se elimină semnificativ prin urină.

Grupa farmacoterapeutică: preparate urologice, medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile, codul ATC: G04BE09

Vardenafilul este un medicament administrat pe cale orală pentru îmbunătăţirea funcţiei erectile la bărbaţii cu disfuncţie erectilă. În condiţii naturale, cu stimulare sexuală, reface funcţia erectilă afectată prin creşterea fluxului sanguin către penis.

Erecţia penisului este un proces hemodinamic. În timpul stimulării sexuale, este eliberat oxid nitric.

Acesta activează enzima guanilatciclază, determinând o valoare crescută a guanozin-mono-fosfatului ciclic (GMPc) în corpul cavernos. Astfel determină relaxarea muşchilor netezi, permiţând creşterea fluxului sanguin în penis. Cantitatea de GMPc este reglată de viteza sintezei pe calea guanilat ciclazei şi de viteza degradării de către fosfodiesterazele (PDEs) care hidrolizează GMPc.

Vardenafilul este un inhibitor puternic şi selectiv al fosfodiesterazei 5 (PDE5) specifice GMPc, cea mai importantă PDE de la nivelul corpilor cavernoşi, la om. Vardenafilul accentuează mult efectul oxidului nitric endogen de la nivelul corpilor cavernoşi, prin inhibarea PDE5. Atunci când este eliberat oxidul nitric ca răspuns la stimularea sexuală, inhibarea PDE5 de către vardenafil determină creşterea valorilor GMPc de la nivelul corpilor cavernoşi. Prin urmare, este necesară stimulare sexuală pentru ca vardenafilul să îşi exercite efectele terapeutice benefice.

Studiile in vitro au demonstrat că vardenafilul acţionează mai puternic asupra PDE5 decât asupra altor fosfodiesteraze cunoscute (mai mult de 15 ori decât asupra PDE6, mai mult de 130 ori decât asupra

PDE1, mai mult de 300 ori decât asupra PDE11 şi mai mult de 1000 ori decât asupra PDE2, PDE3,

PDE4, PDE7, PDE8, PDE9 şi PDE10).

În cadrul unui studiu de pletismografie peniană (RigiScan), la unii bărbaţi, vardenafilul administrat în doză de 20 mg a determinat erecţii considerate suficiente pentru penetrare (60% rigiditate prin

RigiScan), încă de la 15 minute după administrare. Răspunsul global la vardenafil al acestor pacienţi a devenit semnificativ statistic, comparativ cu placebo, la 25 minute după administrare.

Vardenafilul determină scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale care, în majoritatea cazurilor, nu se manifestă prin efecte clinice. Media scăderilor maxime ale tensiunii arteriale sistolice în decubit dorsal după administrarea a 20 mg şi 40 mg vardenafil a fost de -6,9 mmHg pentru doza de 20 mg şi, respectiv, de -4,3 mmHg pentru doza de 40 mg vardenafil, comparativ cu placebo. Aceste efecte corespund efectelor vasodilatatoare ale inhibitorilor PDE5 şi sunt cauzate, probabil, de creşterea valorilor GMPc în celulele musculare netede din peretele vascular. Administrarea orală de doze unice şi repetate de vardenafil de până la 40 mg nu a determinat modificări relevante clinic ale ECG la voluntarii sănătoşi de sex masculin.

Un studiu clinic cu doză unică, dublu-orb, încrucişat, randomizat, efectuat la 59 de bărbaţi sănătoşi, a comparat efectul asupra intervalului QT al vardenafilului (10 mg şi 80 mg), sildenafilului (50 mg şi 400 mg) şi placebo. A fost inclusă pentru control activ intern moxifloxacina (400 mg). Efectele asupra intervalulului QT au fost măsurate la o oră după administrare (tmax mediu pentru vardenafil).

Obiectivul principal al acestui studiu a fost să excludă un efect mai mare de 10 msec (astfel încât să se demonstreze lipsa efectului) pentru o doză unică de 80 mg vardenafil administrată oral asupra intervalului QTc, comparativ cu placebo, efect măsurat prin modificarea valorii calculate prin formula de corecţie Fridericia (QTcF=QT/RR1/3), de la momentul iniţial la o oră după administrare. La o oră după administrare, rezultatele pentru vardenafil au arătat o creştere a QTc (Fridericia) de 8 msec (IÎ 90% între 6 şi 9) şi de 10 msec (IÎ 90% 8-11) pentru doze de 10 şi 80 mg, comparativ cu placebo, şi o creştere de 4 msec (IÎ 90% între 3 şi 6) şi de 6 msec (IÎ 90% între 4 şi 7) pentru doze de 10 şi 80 mg, comparativ cu placebo. La tmax, doar modificarea medie a QTcF pentru vardenafil în doză de 80 mg a fost în afara limitei stabilite în studiu (media de 10 msec, IÎ 90% între 8 şi 11). Atunci când se utilizează formule de corecţie individuală, nicio valoare nu a fost în afara limitei.

Într-un studiu separat, efectuat după punerea pe piaţă la 44 voluntari sănătoşi, doze unice de vardenafil 10 mg sau sildenafil 50 mg au fost administrate concomitent cu gatifloxacină 400 mg, un medicament cu efect comparabil asupra intervalului QT. Atât vardenafilul, cât şi sildenafilul, au prezentat un efect de prelungire a intervalului QTc Fridericia de 4 msec (vardenafil) şi, respectiv, de 5 msec (sildenafil), comparativ cu fiecare medicament administrat singur. Impactul clinic efectiv al acestor modificări ale intervalului QT nu este cunoscut.

Eficacitatea şi siguranţa dozei de vardenafil 10 mg, sub formă de comprimate orodispersabile au fost demonstrate în mod separat la o populaţie mare, în cadrul a două studii care au inclus 701 pacienţi cu disfuncţie erectilă, randomizaţi, trataţi timp de până la 12 săptămâni. Distribuţia pacienţilor în subgrupuri predefinite a cuprins pacienţi vârstnici (51%), pacienţi cu antecedente de diabet zaharat (29%), dislipidemie (39%) şi hipertensiune arterială (40%).

În datele cumulate din cele două studii clinice efectuate cu vardenafil 10 mg sub formă de comprimate orodispersabile, scorurile IIEF-EF au fost semnificativ mai mari pentru vardenafil 10 mg sub formă de comprimate orodispersabile, comparativ cu placebo.

Un procent de 71% din toate încercările de a avea un act sexual, raportate în studiile clinice, au prezentat succes la penetrare, comparativ cu 44% din toate încercările în grupul la care s-a administrat placebo. Aceste rezultate au fost reflectate, de asemenea, în subgrupuri, la pacienţi vârstnici (65%), la pacienţi cu antecedente de diabet zaharat (63%), pacienţi cu antecedente de dislipidemie (66%) şi hipertensiune arterială (70%) pentru reuşita penetrării din toate încercările raportate de avea un act sexual.

La administrarea vardenafil 10 mg sub formă de comprimate orodispersabile, aproximativ 63% din toate încercările raportate de a avea un act sexual au reuşit în ceea ce priveşte menţinerea erecţiei, comparativ cu aproximativ 26% din toate încercările de a avea un act sexual în grupul la care s-a administrat placebo. În subgrupurile predefinite, în cazul administrării de vardenafil 10 mg sub formă de comprimate orodispersabile, 57% (pacienţi vârstnici), 56% (pacienţi cu antecedente de diabet zaharat), 59% (pacienţi cu antecedente de dislipidemie) şi 60% (pacienţi cu antecedente de hipertensiune arterială) din toate încercările raportate au prezentat succes în ceea ce priveşte menţinerea erecţiei.

În studiile clinice, vardenafilul a fost administrat la peste 17000 bărbaţi cu disfuncţie erectilă (DE), cu vârste cuprinse între 18 şi 89 ani, mulţi dintre aceştia cu multiple co-morbidităţi. Peste 2500 de pacienţi au fost trataţi cu vardenafil timp de 6 luni sau mai mult. Dintre aceştia, 900 de pacienţi au fost trataţi timp de 1 an sau mai mult.

Au fost reprezentate următoarele grupuri de pacienţi: vârstnici (22%), pacienţi cu hipertensiune arterială (35%), diabet zaharat (29%), boală cardiacă ischemică şi alte boli cardiovasculare (7%), boală pulmonară cronică (5%), hiperlipidemie (22%), depresie (5%), prostatectomie radicală (9%).

Următoarele grupe nu au fost bine reprezentate în studiile clinice: vârstnici (>75 ani, 2,4%) şi pacienţi cu anumite afecţiuni cardiovasculare (vezi pct. 4.3). Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţi cu afecţiuni ale SNC (cu excepţia leziunilor măduvei spinării), cu insuficienţă renală severă sau hepatică severă, la care s-au efectuat intervenţii chirurgicale pelvine (cu excepţia prostatectomiei cu păstrarea ramurilor nervoase), care au prezentat traumatisme, care efectuau radioterapie şi la cei cu dorinţă redusă de relaţii sexuale sau diformităţi anatomice ale penisului.

În cadrul studiilor pivot, tratamentul cu vardenafil (comprimate filmate) a determinat îmbunătăţirea funcţiei erectile, comparativ cu placebo. La un mic număr de pacienţi care au încercat actul sexual la 4-5 ore după administrare, rata de succes a penetrării şi menţinerea erecţiei au fost mult mai mari decât pentru placebo.

În cadrul studiilor cu doză fixă (comprimate filmate) efectuate la o populaţie mare de bărbaţi cu disfuncţie erectilă, 68% (5 mg), 76% (10 mg) şi 80% (20 mg) din pacienţi au avut o penetraţie reuşită (SEP2), comparativ cu 49% din grupul cu placebo, pe o perioadă de studiu de trei luni. Capacitatea de a menţine erecţia (SEP3) în această populaţie mare cu DE a fost de 53% (5 mg), 63% (10 mg) şi 65% (20 mg), comparativ cu 29% pentru placebo.

În datele cumulate din studiile principale de eficacitate, procentele de pacienţi care au avut o penetrare de succes cu vardenafil au fost următoarele: disfuncţie erectilă psihogenă (77-87%), disfuncţie erectilă mixtă (69-83%), disfuncţii erectile organice (64-75%), vârstnici (52-75%), boală cardiacă ischemică (70-73%), hiperlipidemie (62-73%), boală pulmonară cronică (74-78%), depresie (59-69%) şi pacienţi trataţi concomitent cu antihipertensive (62-73%).

Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu diabet zaharat, vardenafilul administrat în doze de 10 mg şi 20 mg a îmbunătăţit semnificativ scorul funcţiei erectile, capacitatea de a obţine şi menţine o erecţie suficient de lungă pentru succesul unui act sexual şi rigiditate a penisului, comparativ cu placebo. Rata de răspuns pentru capacitatea de a obţine şi menţine o erecţie a fost de 61% şi 49% pentru doza de vardenafil 10 mg şi de 64% şi 54% pentru doza de vardenafil 20 mg, comparativ cu 36% şi 23% pentru placebo, la pacienţi care au terminat cele trei luni de tratament.

Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi post-prostatectomie, vardenafilul administrat în doze de 10 mg şi 20 mg a îmbunătăţit semnificativ scorul funcţiei erectile, capacitatea de a obţine şi menţine o erecţie suficient de lungă pentru succesul unui act sexual şi rigiditate a penisului, comparativ cu placebo. Rata de răspuns pentru capacitatea de a obţine şi menţine o erecţie a fost de 47% şi 37% pentru doza de vardenafil 10 mg şi de 48% şi 34% pentru doza de vardenafil 20 mg, comparativ cu 22% şi 10% pentru placebo, la pacienţi care au terminat cele trei luni de tratament.

Într-un studiu clinic efectuat cu doze variabile la pacienţi cu leziuni ale măduvei spinării, vardenafilul a îmbunătăţit semnificativ scorul funcţiei erectile, capacitatea de a obţine şi menţine o erecţie suficient de lungă pentru penetrare şi rigiditate peniană, comparativ cu placebo. Numărul de pacienţi care au revenit la un scor IIEF normal (≥ 26) a fost de 53% pentru vardenafil, comparativ cu 9% pentru placebo. Ratele de răspuns pentru capacitatea de a obţine şi de a menţine erecţia au fost de 76% şi 59% pentru vardenafil, comparativ cu 41% şi 22% pentru placebo, în cazul pacienţilor care au urmat trei luni de tratament, aceste diferenţe fiind semnificative clinic şi statistic (p<0,001).

Siguranţa şi eficacitatea vardenafilului s-au menţinut în studiile pe termen lung.

Agenţia Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate la una sau mai multe subgrupe de copii şi adolescenţi în tratamentul disfuncţiei erectile. Vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi.

Studiile de bioechivalenţă au arătat că vardenafilul sub formă de comprimat orodispersabil a 10 mg nu este bioechivalent cu vardenafilul sub formă de comprimate filmate a 10 mg. Prin urmare, pentru doza de vardenafil 10 mg, forma farmaceutică de comprimate orodispersabile nu trebuie utilizată ca fiind echivalentă cu forma farmaceutică de comprimate filmate.

În cazul administrării sub formă de comprimate filmate, vardenafilul este absorbit rapid, la unii bărbaţi concentraţiile plasmatice maxime atingându-se încă de la 15 minute după administrarea orală. Cu toate acestea, în condiţii de repaus alimentar, în 90% din cazuri concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 30 - 120 minute (cu o mediană de 60 minute) de la administrare pe cale orală.

Biodisponibilitatea orală absolută medie este de 15%. După administrarea pe cale orală a vardenafilului, ASC şi Cmax cresc aproape proporţional cu doza în intervalul de doze recomandat (5-20 mg).

Atunci când vardenafilul sub formă de comprimate filmate este administrat împreună cu o masă bogată în lipide (conţinând 57% lipide), viteza absorbţiei este redusă, cu o creştere a tmax median de 1 oră şi cu o reducere medie a Cmax de 20%. ASC a vardenafilului nu este influențată. După o masă conţinând 30% lipide, viteza şi gradul absorbţiei vardenafilului (tmax, Cmax şi ASC) nu au fost modificate, comparativ cu administrarea în condiţii de repaus alimentar.

Vardenafilul este absorbit rapid după administrarea sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg, fără apă. Timpul median pentru atingerea Cmax a variat între 45 - 90 minute şi a fost similar sau uşor întârziat (cu 8 - 45 minute), comparativ cu cel înregistrat în cazul administrării de comprimate filmate.

Valoarea medie a ASC a vardenafilului a crescut cu 21 - 29% (pacienţi de vârstă medie şi vârstnici cu

DE) sau cu 44% (subiecţi sănătoşi tineri) în cazul administrării comprimatelor orodispersabile de 10 mg, comparativ cu administrarea de comprimate filmate, ca rezultat al absorbţiei orale locale a unei cantităţi mici de medicament, la nivelul cavităţii bucale. Nu a existat o diferenţă consecventă în ceea ce priveşte valoarea medie a Cmax între comprimatele orodispersabile şi comprimatele filmate.

La subiecţii cărora li se administrează vardenafil sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg împreună cu o masă bogată în lipide, nu s-a observat niciun efect asupra ASC şi tmax ale vardenafilului, în timp ce valoarea Cmax a fost redusă cu 35% în condiţiile prezenţei alimentelor. Pe baza acestor rezultate, vardenafilul sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg poate fi administrat cu sau fără alimente. Dacă vardenafilul sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg este administrat cu apă, ASC se reduce cu 29%, Cmax rămâne nemodificată şi tmax median este redus cu 60 minute, comparativ cu administrarea fără apă. Vardenafil sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg trebuie administrat fără lichide.

Volumul de distribuţie mediu la starea de echilibru pentru vardenafil este de 208 l, ceea ce indică distribuţie tisulară.

Vardenafilul şi metabolitul său principal circulant (M1) se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 95% pentru vardenafil sau M1). În cazul vardenafilului, precum şi al M1, legarea de proteine este independentă de concentraţia totală a medicamentului.

Pe baza determinării cantităţii de vardenafil în sperma subiecţilor sănătoşi la 90 minute după administrare, în sperma pacienţilor este posibil să apară o cantitate de cel mult 0,00012% din doza administrată.

Vardenafilul din compoziţia comprimatelor filmate este metabolizat, în principal, la nivel hepatic, de către izoenzima 3A4 a citocromului P450 (CYP) şi în proporţie mai mică de către izoenzimele

CYP3A5 şi CYP2C.

La om, singurul metabolit circulant principal (M1) rezultă din dezetilarea vardenafilului şi este metabolizat ulterior, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4 ore. Părţi din M1 se află sub formă glucuronoconjungată în circulaţia sistemică. Metabolitul M1 prezintă un profil în ceea ce priveşte selectivitatea pentru fosfodiesterază similar cu vardenafilul şi o potenţă in vitro pentru fosfodiesteraza de tip 5 de aproximativ 28%, comparativ cu vardenafilul, contribuind la eficacitate cu aproximativ 7%.

Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al vardenafilului la pacienţii trataţi cu vardenafil sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg a fost cuprinsă între 4 - 6 ore.

Timpul de înjumătăţire prin eliminare al metabolitului M1 este cuprins între 3 şi 5 ore, similar medicamentului precursor.

Clearance-ul total al vardenafilului este de 56 l/oră, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4-5 ore. După administrare orală, vardenafilul este excretat sub formă de metaboliţi, predominant prin materiile fecale (aproximativ 91-95% din doza administrată) şi într-o măsură mai mică prin urină (aproximativ 2-6% din doza administrată).

Clearance-ul hepatic al vardenafilului la voluntari vârstnici sănătoşi (≥ 65 ani) a fost redus, comparativ cu voluntarii sănătoşi mai tineri (18-45 de ani). În medie, bărbaţii în vârstă cărora li s-a administrat vardenafil comprimate filmate au avut o ASC cu 52% mai mare şi o Cmax cu 34% mai mare decât bărbaţii mai tineri (vezi pct. 4.2).

ASC şi Cmax ale vardenafilului la pacienţii vârstnici (65 ani sau peste) trataţi cu vardenafil comprimate orodispersabile au crescut cu 31 - 39% şi, respectiv, cu 16 până la 21%, comparativ cu pacienţii cu vârstă de 45 ani şi mai mică. Nu s-a demonstrat că vardenafilul se acumulează în plasmă la pacienţii cu vârstă de 45 ani şi mai mică sau cu vârstă de 65 ani şi mai mare, ca urmare a administrării vardenafilului sub formă de comprimate orodispersabile a 10 mg, o dată pe zi, timp de zece zile.

La voluntari cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei 30-80 ml/min), farmacocinetica vardenafilului a fost similară cu cea observată în grupul de control, cu funcţie renală normală. La voluntari cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), ASC medie a crescut cu 21%, iar Cmax medie a scăzut cu 23%, comparativ cu voluntarii fără insuficienţă renală.

Nu a fost observată o corelaţie semnificativă statistic între clearance-ul creatininei şi expunerea la vardenafil (ASC şi Cmax) (vezi pct. 4.2). Farmacocinetica vardenafilului nu a fost studiată la pacienţii care necesită dializă (vezi pct. 4.3).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (scor Child-Pugh A şi B), clearance-ul vardenafilului a fost redus în funcţie de gradul insuficienţei hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh A), ASC şi Cmax medii au crescut cu 17% şi, respectiv, cu 22%, comparativ cu subiecţii sănătoşi din grupul de control. La pacienţii cu insuficienţă moderată (scor

Child-Pugh B), ASC şi Cmax medii au crescut cu 160% şi, respectiv, cu 133%, comparativ cu subiecţii sănătoşi din grupul de control (vezi pct. 4.2). Nu a fost studiată farmacocinetica vardenafilului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh C) (vezi pct. 4.3).

Informații suplimentare

Datele obținute in vitro indică faptul că efectele vardenafilului asupra substraturilor glicoproteinei P mai sensibile decât la digoxină nu pot fi excluse. Dabigatran etexilat este un exemplu pentru substraturi înalt sensibile de glicoproteină P intestinală.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Celuloză microcristalină;

Dioxid de siliciu coloidal anhidru;

Crospovidonă (tip A);

Acid stearic.

Hipromeloză;

Macrogol 400;

Dioxid de Titan (E171);

Oxid galben de fer (E172);

Oxid roşu de fer (E172).

Nu este cazul

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Blistere din PVC/Al

Cutii cu: 5 mg: 2, 4, 8, 12 şi 24 comprimate filmate. 10 mg: 2, 4, 8, 12 şi 24 comprimate filmate 20 mg: 2, 4, 8, 12 şi 24 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Zentiva, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10,

Republica Cehă

12967/2020/01-02-03-04-05 12968/2020/01-02-03-04-05 12969/2020/01-02-03-04-05

Data primei autorizări: Iunie 2015

Reînnoirea autorizaţiei: Februarie 2020

Noiembrie 2021