SPEVIGO 150mg soluție injectabilă în seringă preumplută prospect medicament

Spevigo 150 mg soluție injectabilă în seringă preumplută

Fiecare seringă preumplută conține spesolimab 150 mg în 1 ml.

Spesolimab este produs prin tehnologia ADN-ului recombinant pe celule ovariene de hamster chinezesc.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție injectabilă (injecție)

Soluție limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la ușor maronie-gălbuie.

Spevigo este indicat pentru prevenirea puseurilor acute de psoriazis pustulos generalizat (PPG) la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani.

Tratamentul trebuie instituit și supravegheat de către medici cu experiență în abordarea terapeutică a pacienților cu boli cutanate inflamatorii.

Tratamentul poate fi inițiat cu seringa preumplută sub formă de injecție subcutanată pentru prevenirea puseurilor acute de PPG sau cu o doză intravenoasă de spesolimab pentru tratamentul unui puseu acut de PPG (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă).

Doza recomandată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală de minim 40 kg este o doză de încărcare de 600 mg (patru injecții a câte 150 mg), administrată subcutanat, urmată de 300 mg (două injecții a câte 150 mg) administrate subcutanat o dată la 4 săptămâni.

Spevigo nu a fost studiat la pacienți cu greutatea corporală mai mică de 40 kg. Așa cum rezultă din modelarea și simularea farmacocinetică, doza recomandată la adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și greutate corporală ≥ 30 și < 40 kg este o doză de încărcare subcutanată de 300 mg (două injecții a câte 150 mg) urmată de 150 mg (o injecție de 150 mg) administrată subcutanat o dată la 4 săptămâni(vezi pct. 5.2).

Datele clinice privind utilizarea altor tratamente pentru PPG concomitent cu spesolimab sunt limitate.

Spesolimab nu este recomandat pentru utilizare în asociere cu alte tratamente pentru PPG și trebuie luată în considerare reducerea treptată a tratamentelor cu PPG anterioare, la inițierea terapiei (vezi pct. 4.4 și 4.5).

Tratamentul unui puseu acut de PPG în timpul tratamentului preventiv subcutanat pentru PPG

Dacă un pacient prezintă un puseu acut de PPG în timp ce i se administrează Spevigo subcutanat, puseul acut de PPG poate fi tratat cu Spevigo administrat intravenos (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă).

Inițierea sau reinițierea tratamentului preventiv subcutanat pentru PPG după tratamentul intravenos al unui puseu acut de PPG

Administrarea subcutanată de Spevigo poate fi inițiată sau reinițiată la patru săptămâni după tratamentul intravenos cu Spevigo. Nu este necesară o doză subcutanată de încărcare.

Dacă se omite o doză, aceasta trebuie administrată cât mai curând posibil. Ulterior, administrarea trebuie reluată la data programată în mod obișnuit.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Spesolimab nu a fost studiat formal la aceste grupe de pacienți. În general, nu se anticipează că aceste afecțiuni ar avea vreun impact relevant din punct de vedere clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai anticorpilor monoclonali și nu se consideră necesară ajustarea dozei.

Siguranța și eficacitatea spesolimab la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite.

Injecția trebuie administrată subcutanat în partea superioară a coapsei sau în abdomen. Seringa preumplută nu trebuie injectată în zone în care pielea este sensibilă, prezintă echimoze, eritem, indurație sau cicatrice.

Adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală de minim 40 kg

Doza de încărcare subcutanată de 600 mg (vezi pct. Doze) trebuie administrată de către un profesionist din domeniul sănătății. Trebuie ales un loc diferit pentru administrarea fiecărei injecții, la o distanță de cel puțin 2 cm de alte locuri de administrare.

Pentru dozele subcutanate ulterioare de 300 mg, dacă profesionistul din domeniul sănătății stabilește că este cazul, pacienții își pot autoadministra injecția sau aparținătorii le pot administra seringa preumplută după o instruire adecvată în tehnica de administrare subcutanată a injecțiilor.

Pentru o doză completă de 300 mg este necesară injectarea a două seringi preumplute de 150 mg, una după alta. Trebuie ales un loc diferit de administrare pentru fiecare dintre cele două injecții, la odistanță de cel puțin 2 cm de celălalt loc de administrare.

Instrucțiunile de utilizare detaliate sunt furnizate în prospect.

Adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg:

Spevigo trebuie administrat de un profesionist din domeniul sănătății.

Pentru doza de încărcare subcutanată de 300 mg (vezi pct. Doze) este necesară injectarea a două seringi preumplute de 150 mg, una după alta. Trebuie ales un loc diferit de administrare pentru fiecare injecție, la o distanță de cel puțin 2 cm față de alte locuri de administrare.

Pentru o doză ulterioară de 150 mg, este necesară injectarea unei seringi preumplute de 150 mg.

Hipersensibilitate severă sau care pune viața în pericol la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 (vezi pct. 4.4).

Infecții active importante din punct de vedere clinic (de exemplu tuberculoză activă, vezi pct. 4.4).

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Spesolimab poate determina creșterea riscului de infecții (vezi pct. 4.8).

La pacienții cu o infecție cronică sau cu antecedente de infecții recurente, înainte de a prescrie spesolimab trebuie evaluate riscurile potențiale și beneficiile clinice anticipate ale tratamentului.

Tratamentul cu spesolimab nu trebuie instituit la pacienții cu infecție activă, de orice tip, importantă din punct de vedere clinic, înainte ca infecția să se remită sau să fie tratată în mod adecvat. Pacienților trebuie să li se recomande să solicite asistență medicală dacă în timpul sau după tratamentul cu spesolimab apar semne sau simptome de infecție semnificativă clinic.

Dacă un pacient urmează tratament cu Spevigo injecție subcutanată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG și prezintă o infecție activă importantă din punct de vedere clinic, tratamentul cu Spevigo trebuie oprit. Poate fi avută în vedere reinițierea tratamentului după ce infecția se remite sau este tratată în mod adecvat.

Înainte de instituirea tratamentului cu spesolimab, pacienții trebuie evaluați în vederea identificării unei posibile infecții cu tuberculoză (TBC). Spesolimab este contraindicat la pacienți cu infecție TBC activă (vezi pct. 4.3).

Trebuie avut în vedere tratamentul anti-TBC înainte de instituirea tratamentului cu spesolimab la pacienții cu TBC latent, antecedente de TBC sau posibilă expunere anterioară la persoane cu tuberculoză activă, pentru care nu poate fi confirmată administrarea unei scheme adecvate de tratament. În timpul și după tratamentul cu spesolimab, pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea eventualelor semne și simptome de TBC activă.

Pot surveni reacții de hipersensibilitate în cazul utilizării unor anticorpi monoclonali, cum este spesolimab. Hipersensibilitatea poate include reacții imediate precum anafilaxie și reacții tardive, precum reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).

Dacă un pacient prezintă semne de anafilaxie sau altă reacție gravă de hipersensibilitate, tratamentul cu spesolimab trebuie oprit imediat și trebuie instituit tratamentul adecvat (vezi pct. 4.3).

Pentru tratamentul puseurilor acute de PPG, vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru

Spevigo 450 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă.

Nu există experiență privind utilizarea spesolimab la pacienți cu un puseu acut de PPG cu debut brusc, cu risc letal, sau cu un puseu acut care necesită terapie intensivă.

Utilizarea concomitentă cu alte tratamente pentru PPG sau imunosupresoare

Siguranța și eficacitatea spesolimab în asociere cu imunosupresoare, incluzând medicamente biologice, nu au fost evaluate sistematic. În cadrul studiului clinic pentru prevenirea puseurilor acute de PPG, alte tratamente pentru PPG au trebuit oprite înainte de inițierea tratamentului cu spesolimab, cu o perioadă de eliminare (medicamente biologice, alte tratamente imunomodulatoare sistemice) sau cu oprire în ziua randomizării (ziua începerii tratamentului preventiv cu spesolimab) (vezi pct. 5.1).

Spesolimab nu este recomandat pentru utilizare în asociere cu alte tratamente pentru PPG. În vederea prevenirii riscului de apariție a puseurilor acute de PPG, trebuie luată în considerare reducerea treptată a tratamentelor anterioare la inițierea terapiei de prevenție a PPG cu spesolimab. Dacă este necesar, pot fi utilizate ocazional alte tratamente pentru PPG în timpul tratamentului (de exemplu în cazul agravării sau după un puseu acut), stabilite de medicul care îngrijește pacientul.

Nu se cunoaște dacă spesolimab afectează eficacitatea vaccinurilor.

Nu sunt disponibile date privind posibila transmitere secundară a infecției prin intermediul vaccinurilor cu virusuri vii atenuate la pacienții cărora li se administrează spesolimab (vezi pct. 4.5).

Intervalul dintre administrarea vaccinurilor cu virusuri vii atenuate și instituirea tratamentului cu spesolimab trebuie să fie de cel puțin 4 săptămâni. Nu trebuie administrate vaccinuri cu virusuri vii atenuate în timpul tratamentului cu spesolimab și timp de cel puțin 16 săptămâni după aceea.

Înainte de inițierea administrării de spesolimab pentru prevenirea unui puseu acut de PPG, trebuie avută în vedere finalizarea tuturor imunizărilor adecvate, în conformitate cu ghidurile actuale de practică privind vaccinarea.

Potențialul de apariție a neuropatiei periferice în cazul utilizării de spesolimab nu este cunoscut. În studiile clinice efectuate cu spesolimab au fost raportate cazuri de neuropatie periferică. Medicii trebuie să identifice cu atenție simptomele care ar putea indica debutul unei neuropatii periferice.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile. La pacienții cu PPG nu este de anticipat că spesolimab determină interacțiuni CYP mediate de citokine, ca factor declanșator.

Vaccinurile cu virusuri vii atenuate nu trebuie administrate concomitent cu spesolimab (vezi pct. 4.4).

Experiența privind utilizarea concomitentă a spesolimab cu imunosupresoare este limitată (vezi pct. 4.4).

Datele provenite din utilizarea spesolimab de către femeile gravide sunt inexistente sau limitate.

Studiile non-clinice efectuate cu utilizarea unui anticorp monoclonal anti-IL36R surogat, specific șoarecelui, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Se cunoaște faptul că imunoglobulina umană (IgG) traversează bariera placentară. Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea spesolimab în timpul sarcinii.

Nu există date privind excreția spesolimab în laptele uman. La om, excreția anticorpilor IgG în lapte are loc în primele câteva zile de la naștere și scade până la concentrații reduse curând după aceea. În consecință, în primele câteva zile poate avea loc transferul anticorpilor IgG la nou-născut prin lapte. În această scurtă perioadă, nu poate fi exclus riscul la sugar. Ulterior, spesolimab poate fi utilizat în timpul alăptării, dacă este necesar clinic. Dacă tratamentul a fost oprit înaintea ultimului trimestru de sarcină, alăptarea poate fi începută imediat după naștere.

Nu sunt disponibile date privind efectul spesolimab asupra fertilității umane. Studiile efectuate la șoarece cu utilizarea unui anticorp monoclonal anti-IL36R surogat, specific șoarecelui, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra fertilității din antagonismul IL36R (vezi pct. 5.3).

Spevigo nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule șide a folosi utilaje.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent sunt infecțiile (33,3%), cu infecții grave raportate la 3 pacienți (3,2%) (vezi Descrierea reacțiilor adverse selectate).

Tabelul 1 prezintă o listă a reacțiilor adverse raportate din studiile clinice. Reacțiile adverse sunt prezentate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe și de categoria de frecvență, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/00 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/00), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 2: Reacții adverse

Clasificarea pe aparate, sisteme și Reacții adverse Frecvențăorgane

Infecții și infestări Infecțiea) Foarte frecvente

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Prurit Frecventesubcutanat

Tulburări generale și la nivelul locului de Reacții la nivelul locului de Foarte frecventeb)administrare administrare a perfuziei

Fatigabilitate Frecventea) Infecțiile raportate cel mai frecvent au fost infecție la nivelul tractului urinar (Frecvente) și infecție la nivelul tractului respirator superior (Foarte frecvente)b) Neraportată în studiul Effisayil 1

În perioada controlată cu placebo, cu durata de 1 săptămână, din studiul Effisayil 1, au fost raportate infecții la 17,1% dintre pacienții tratați cu spesolimab, în comparație cu 5,6% dintre pacienții la care s-a administrat placebo. În studiul Effisayil 1, infecția gravă (infecție la nivelul tractului urinar) a fost raportată la 1 pacient (2,9%) din grupul de tratament cu spesolimab și la niciun pacient din grupul cu administrare de placebo. În perioada controlată cu placebo din studiul Effisayil 2, cu durata de până la 48 de săptămâni, au fost raportate infecții la 33,3% dintre pacienții tratați cu Spevigo și la 33,3% dintre pacienții tratați cu placebo. În studiul Effisayil 2, infecții grave au fost raportate la 3 pacienți (3,2%) din grupul cu Spevigo și la niciun pacient din grupul cu placebo.

Infecțiile observate în studiile clinice efectuate cu spesolimab au fost în general ușoare până la moderate, fără un tipar distinct în ceea ce privește agentul patogen sau tipul infecției.

Reacțiile la nivelul locului de administrare a perfuziei includ eritem, tumefiere, durere, indurație, senzație de căldură, exfoliere, papulă, prurit, erupție cutanată tranzitorie și urticarie la locul de administrare a injecției. Reacțiile la nivelul locului de administrare a perfuziei au fost în mod tipic ușoare până la moderate ca severitate.

Datele disponibile pentru adolescenți sunt limitate. În studiul Effisayil 2 au fost înrolați opt pacienți adolescenți cu PPG, cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani (vezi pct. 5.1). În general, profilul de siguranță la adolescenții tratați cu spesolimab (n = 6) a fost în concordanță cu profilul de siguranță la adulți și nu au fost identificate preocupări noi privind siguranța.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Cea mai mare doză de spesolimab administrată în studii clinice a fost de 00 mg pe cale intravenoasă sau subcutanată. Reacțiile adverse observate la subiecții cărora li s-au administrat doze unice sau repetate de până la 00 mg au fost în concordanță cu profilul de siguranță cunoscut al spesolimab.

În caz de supradozaj, se recomandă ca pacientul să fie monitorizat pentru depistarea oricăror semne sau simptome de reacții adverse și trebuie instituit tratament simptomatic, după caz.

Grupa farmacoterapeutică: imunosupresoare, inhibitori de interleukină, codul ATC: L04AC22

Spesolimab este un anticorp monoclonal umanizat antagonist al imunoglobulinei G1 (IgG1) care blochează semnalul receptorului interleukinei 36 IL36R umane. Legarea spesolimab de IL36R previne activarea ulterioară a IL36R prin liganzii săi (IL36 α, β și γ) și activarea în aval a căilor proinflamatorii.

După tratamentul intravenos cu spesolimab la pacienții cu PPG, în ser și la nivelul pielii s-au observat concentrații reduse de proteină C reactivă (PCR), interleukină (IL) 6, citokine mediate de celulele

T helper (Th1/Th17), markeri inflamatorii mediați de keratinocite, mediatori neutrofilici și citokine proinflamatorii în săptămâna 1, în comparație cu valorile inițiale, iar acestea au fost asociate cu o scădere a severității clinice. Aceste reduceri ale valorilor biomarkerilor au devenit mai pronunțate la ultima determinare în săptămâna 8 în Effisayil 1.

Effisayil 2 (1368-0027)

Un studiu randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo, de fază II b (Effisayil 2) a evaluat eficacitatea și siguranța spesolimab administrat subcutanat la pacienți adulți și adolescenți cu antecedente de PPG, diagnosticați conform criteriilor ERASPEN, indiferent de statusul mutației

IL36RN și cu cel puțin două puseuri acute de PPG de intensitate moderată până la severă în antecedente. Pacienții au fost randomizați dacă aveau un scor GPPGA total de 0 sau 1 la selectare și la randomizare. Pacienților li s-a solicitat să oprească tratamentul sistemic și topic pentru PPG înainte de randomizare sau la randomizare. Era necesar ca acești pacienți să fi avut antecedente de puseuri acute în timp ce urmau tratament concomitent pentru PPG sau antecedente de puseuri acute la reducerea dozei sau oprirea administrării medicamentelor concomitente respective.

Obiectivul primar de evaluare al studiului l-a constituit timpul până la primul puseu acut de PPG până în săptămâna 48 (definit printr-un subscor de pustule GPPGA ≥ 2 și o creștere a scorului total GPPGA ≥ 2 față de momentul inițial). Obiectivul secundar de evaluare al studiului l-a constituit apariția a cel puțin un puseu acut de PPG până în săptămâna 48. Alte criterii finale secundare în săptămâna 48 au fost reprezentate de timpul până la prima agravare pe Scala simptomelor de psoriazis (PSS) și Indicele de calitate a vieții evaluat sub aspect dermatologic (DLQI), definit ca o creștere cu 4 puncte a scorului total față de momentul inițial.

Au fost randomizați în total 123 de pacienți (1:1:1:1) pentru a li se administra unul dintre cele patru tratamente (vezi Tabelul 2).

Tabelul 2: Grupuri de tratament în studiul Effisayil 2

Doza de încărcare Dozele ulterioarespesolimab 600 mg subcutanat 300 mg subcutanat o dată la 4 săptămânispesolimab 600 mg subcutanat 300 mg subcutanat o dată la 12 săptămânispesolimab 300 mg subcutanat 150 mg subcutanat o dată la 12 săptămâni

Placebo tratament subcutanat tratament subcutanat o dată la 4 săptămâni

Populația de studiu a constat din 38,2% bărbați și 61,8% femei. Vârsta medie a fost 40,4 ani (interval: 14-75) cu 8 (6,5%) pacienți adolescenți (câte 2 în fiecare grup de tratament); 64,2% dintre pacienți erau asiatici și 35,8% erau caucazieni. Pacienții incluși în studiu aveau un subscor de pustule GPPGA de 1 (28,5%) sau 0 (71,5%) și un scor total GPPGA de 1 (86,2%) sau 0 (13,8%). La momentul randomizării, 74,8% dintre pacienți urmau tratament sistemic pentru PPG, care a fost oprit la inițierea tratamentului de studiu randomizat.

Deși în studiul Effisayil 2 au fost studiate 3 scheme de administrare, schema de administrare recomandată pentru prevenirea unui puseu acut de PPG este o doză de încărcare subcutanată de 600 mg spesolimab urmată de tratament subcutanat cu 300 mg administrat o dată la 4 săptămâni (vezi pct. 4.2). Rezultatele prezentate mai jos în rezumat corespund schemei de administrare recomandate.

Pacienții care au manifestat un puseu acut au fost eligibili pentru a li se administra până la două doze intravenoase de 900 mg spesolimab în regim deschis (vezi pct. 4.2). La 2 (6,7%) pacienți din grupul de tratament cu spesolimab pentru doza recomandată și la 15 (48,4%) pacienți din grupul cu placebo s-a administrat tratament intravenos pentru un puseu acut.

Tratamentul cu doza recomandată de spesolimab comparativ cu placebo a produs o ameliorare semnificativă statistic pe baza criteriilor principale și a principalelor criterii secundare de evaluare (vezi Tabelul 3).

Tabelul 3: Timpul până la primul puseu acut de PPG și până la apariția a cel puțin un puseu acut de

PPG, până în săptămâna 48 (Effisayil 2)

Doza recomandată de

Placebospesolimab

Număr de pacienți analizați, N 31 30

Pacienți cu puseuri acute de PPG, 16 (51,6) 3 (10,0)

N (%)*

Indice de risc (IR)** pentru timpul până 0,16la primul puseu acut față de placebo (0,05; 0,54)(IÎ 95%)

Valoarea p*** 0,0005

Diferența de risc pentru apariția puseului -39,0%acut de PPG față de placebo (IÎ 95%) (-62,1; -15,9)

Valoarea p **** 0,0013

* Utilizarea tratamentului intravenos cu spesolimab sau a asistenței medicale standard prescrise de investigator pentru tratarea agravării PPG au fost considerate ca debut al puseului acut de PPG

** Modelul de regresie Cox stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare

*** Testul Log-rank stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare, valoarea p unilaterală

**** Testul Cochran-Mantel-Haenszel după imputări multiple, stratificat în funcție de utilizarea medicamentelor sistemice pentru PPG la randomizare, valoarea p unilaterală

Eficacitatea dozei recomandate de spesolimab administrate subcutanat comparativ cu placebo a fost observată la scurt timp după randomizare și s-a menținut până în săptămâna 48 (vezi Figura 1).

Figura 1: Timpul până la primul puseu acut de PPG, până în săptămâna 48 (Effisayil 2)

Atât pentru obiectivul primar de evaluare, cât și pentru obiectivul secundar de evaluare, efectul tratamentului a fost observat la toți pacienții, indiferent de statusul mutației IL36RN.

Un pacient adolescent din grupul cu placebo a primit asistență medicală standard prescrisă de investigator pentru tratarea agravării PPG și s-a considerat că a manifestat un puseu acut de PPG.

Niciun pacient adolescent din grupul cu doza recomandată de spesolimab nu a manifestat un puseu acut de PPG.

De asemenea, a fost observată prevenirea agravării PPG în raport cu PSS și DLQI, după cum indică indicii de risc pentru PSS 0,42 (IÎ 95% 0,20; 0,91) și pentru DLQI 0,26 (IÎ 95% 0,11; 0,62).

La pacienții cu PPG tratați cu spesolimab administrat intravenos în studiul Effisayil 1, 46% dintre pacienți au prezentat AAM. La majoritatea subiecților cu rezultat pozitiv la testul pentru AAM au apărut, de asemenea, anticorpi neutralizanți. În studiul Effisayil 2, în urma administrării unor doze subcutanate multiple de spesolimab, la 41% dintre pacienți au apărut AAM. La majoritatea subiecților cu rezultat pozitiv la testul pentru AAM au apărut anticorpi neutralizanți.

Clearance-ul spesolimab a crescut odată cu titrurile de AAM.

Întrucât majoritatea pacienților nu au manifestat un nou puseu acut ulterior în studiul Effisayil 1, datele privind reluarea tratamentului la pacienții cu AAM (n = 4) sunt limitate. În prezent nu se cunoaște dacă există o corelație între prezența AAM la spesolimab și menținerea eficacității pentru tratamentul unui puseu acut. După administrarea subcutanată de spesolimab în studiul Effisayil 2, nu a existat un impact aparent al prezenței AAM asupra eficacității sau siguranței.

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Spevigo la copii cu vârsta sub 12 ani în tratamentul psoriazisului pustulos generalizat (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

A fost elaborat un model de farmacocinetică populațională pe baza datelor colectate de la subiecți sănătoși, pacienți cu PPG și pacienți cu alte boli. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 900 mg, ASC0‑∞ (IÎ 95%) și Cmax (IÎ 95%) estimate în funcție de modelul de FC populațională la un pacient tipic ADA-negativ cu PPG au fost de 4 750 (4 510, 4 970) µg·zi/ml, respectiv 238 (218, 256) µg/ml. După o doză subcutanată de încărcare de spesolimab 600 mg urmată de spesolimab 300 mg subcutanat o dată la 4 săptămâni, concentrația minimă medie (CV%) la starea de echilibru a variat între 33,4 µg/ml (37,6%) și 42,3 µg/ml (43,0%).

După administrarea subcutanată a unei doze unice de spesolimab la voluntari sănătoși, concentrațiile plasmatice maxime au fost atinse între 5,5 și 7,0 zile de la administrare. După administrarea subcutanată în abdomen, biodisponibilitatea absolută a fost ușor mai crescută la doze mai mari, cu valori estimate de 58%, 65%, respectiv 72% la 150 mg, 300 mg, respectiv 600 mg. Pe baza datelor limitate, biodisponibilitatea absolută la nivelul coapsei a fost de aproximativ 85% după o doză subcutanată de spesolimab 300 mg.

Pe baza analizei de farmacocinetică populațională, volumul de distribuție tipic la starea de echilibru a fost 6,4 l.

Calea de metabolizare a spesolimab nu a fost caracterizată. Fiind un anticorp monoclonal umanizat

IgG1, se anticipează că spesolimab se degradează în peptide mici și aminoacizi prin intermediul căilor catabolice, într-un mod similar IgG endogene.

În intervalul liniar de doze (0,3 până la 20 mg/kg), bazat pe modelul de FC populațională, clearance-ul spesolimab (IÎ 95%) la un pacient tipic ADA‑negativ cu PPG, cu greutatea de 70 kg, a fost de 0,184 l/zi. Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost de 25,5 zile.

Atunci când a fost administrat intravenos, spesolimab a manifestat o farmacocinetică liniară cu o creștere a expunerii proporțională cu doza în intervalele de doze unice cuprinse între 0,3 și 20 mg/kg.

Nici clearance-ul (Cl), nici timpul terminal de înjumătățire plasmatică nu au fost dependente de doză.

După administrarea subcutanată a unei singure doze, expunerea la spesolimab a crescut ușor mai mult decât proporțional cu doza în intervalul de doze cuprins între 150 mg și 600 mg, din cauza unei biodisponibilități ușor crescute la doze mai mari.

Concentrațiile de spesolimab au fost mai scăzute la subiecții cu greutate corporală mai mare și mai crescute la subiecții cu greutate corporală mai mică. Spesolimab nu a fost studiat la pacienți cu PPG cu greutatea corporală peste 164 kg.

Pe baza modelelor farmacocinetice și simulărilor, doza recomandată la adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg este jumătate din doza recomandată la adulți și adolescenți începând cu vârsta de 12 ani și cu greutatea corporală de minim 40 kg (vezi pct. 4.2).

Se anticipează că expunerea la pacienții cu greutatea corporală ≥ 30 și < 40 kg cărora li se administrează schema de tratament în doză redusă este comparabilă cu expunerea observată în studiile pentru PPG.

Pe baza analizelor de farmacocinetică populațională, vârsta, sexul și rasa nu au niciun efect relevant clinic asupra parametrilor farmacocinetici ai spesolimab.

Deoarece este un anticorp monoclonal, se anticipează că, spesolimab nu este supus eliminării pe cale hepatică sau renală. Nu au fost efectuate studii clinice formale privind efectul insuficienței hepatice sau renale asupra parametrilor farmacocinetici ai spesolimab.

Analiza de FC populațională nu a identificat existența unei influențe a insuficienței hepatice ușoare sau a insuficienței renale ușoare sau moderate asupra expunerii sistemice la spesolimab.

Parametrii farmacocinetici ai spesolimab la pacienții copii și adolescenți cu vârsta sub 14 ani nu au fost studiați.

Parametrii farmacocinetici ai spesolimab, observați la adolescenți, au fost în concordanță cu cei observați la adulți.

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor privind toxicitatea după doze repetate.

Studiile non-clinice efectuate la șoarece cu utilizarea unui anticorp surogat, orientate către IL36R murinice, nu au evidențiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește sarcina, dezvoltarea embrionară/fetală sau fertilitatea.

Nu au fost efectuate studii de genotoxicitate cu spesolimab.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate și mutagenitate cu spesolimab.

Acetat de sodiu trihidrat (E262)

Acid acetic glacial (E260) (pentru ajustarea pH-ului)

Clorhidrat de arginină

Polisorbat 20 (E432)

Apă pentru preparate injectabile

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani

A se păstra la frigider (2 °C‑8 °C).

A nu se congela. Spevigo seringă preumplută nu trebuie utilizat dacă a fost congelat, chiar dacă a fost decongelat.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Înainte de utilizare, seringa preumplută poate fi păstrată la temperaturi de până la 25 °C, timp de până la 14 zile, dacă este păstrat în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Spevigo seringă preumplută trebuie aruncat dacă a fost păstrat la temperaturi de până la 25 °C mai mult de 14 zile.

Seringă preumplută din sticlă asamblată cu o protecție automată pentru ac, flanșă extinsă pentru degete, tijă a pistonului și opritor al pistonului (cauciuc butilic cu înveliș siliconat).

Mărime de ambalaj a 2 seringi preumplute.

Seringile preumplute trebuie scoase din frigider și din cutie cu 15-30 de minute înainte de administrarea injecției, pentru a le permite să ajungă la temperatura camerei (până la 25 °C). Seringile preumplute nu trebuie să stea în lumina solară directă.

Precauții speciale de ordin general

Înainte de utilizare se recomandă inspectarea vizuală a fiecărei seringi preumplute. Soluția trebuie să fie limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la ușor maronie-gălbuie. Soluția poate conține câteva particule translucide până la albe, asociate medicamentului. Spevigo nu trebuie utilizat dacă soluția este tulbure, prezintă modificări de culoare sau conține particule mari.

Seringile preumplute nu trebuie utilizate dacă au căzut pe jos sau dacă par deteriorate.

Capacul fără filet nu trebuie îndepărtat decât imediat înainte de administrarea injecției.

Fiecare seringă preumplută este destinată unei singure utilizări.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Boehringer Ingelheim International GmbH

Binger Str. 17355216 Ingelheim am Rhein

Germania

EU/1/22/1688/002

Data primei autorizări: 9 decembrie 2022

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 15 septembrie 2023

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.