Prospect SINTALGON 2.5mg comprimate
Indicat în: durere severă; dependență de opioide
Cale de administrare: orală
Substanța: metadonă (analgezic opioid)
ATC: N07BC02 (Sistemul nervos | Droguri utilizate în tulburările de adictie | Medicamente utilizate în dependența de opioide)
Poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Poate provoca amețeli sau vertij.
Poate da dependență sau poate fi utilizat abuziv.
Poate încetini respirația, mai ales în combinație cu alcool sau sedative.
Evitați consumul de alcool în timpul tratamentului.
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Utilizați în alăptare doar la recomandarea medicului.
Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.
Persoanele vârstnice pot avea risc crescut de reacții adverse.
Poate crește riscul de tulburări de ritm cardiac.
Nu opriți brusc tratamentul fără recomandarea medicului.
Poate provoca somnolență sau scăderea vigilenței.
Metadona este un analgezic opioid sintetic utilizat în principal pentru tratamentul durerii cronice severe și ca parte a terapiei de substituție pentru dependența de opioide, cum ar fi heroina. Este un medicament cu acțiune prelungită, care ajută la reducerea simptomelor de sevraj și la prevenirea poftei de opioide.
În tratamentul durerii, metadona este eficientă pentru durerea severă care nu răspunde la alte analgezice. De asemenea, este utilizată în programele de substituție pentru a stabiliza pacienții dependenți de opioide, reducând riscul de recidivă și de utilizare a drogurilor ilicite. Metadona nu produce euforia intensă asociată cu alte opioide, ceea ce o face mai potrivită pentru acest scop.
Cu toate acestea, utilizarea metadonei necesită o monitorizare atentă, deoarece poate provoca efecte adverse, cum ar fi depresia respiratorie, sedarea excesivă sau aritmii cardiace. Este esențial ca pacienții să respecte doza prescrisă și să fie supravegheați de un medic, mai ales în primele săptămâni de tratament.
Metadona este un medicament esențial în gestionarea dependenței de opioide și a durerii cronice, dar utilizarea sa trebuie să fie parte a unui plan de tratament cuprinzător, care să includă consiliere și sprijin psihologic. Pacienții trebuie să fie informați despre riscurile și beneficiile tratamentului pentru a asigura o utilizare sigură și eficientă.
Date generale despre SINTALGON 2.5mg
- Substanța: metadonă
- Data ultimei liste de medicamente: 01-06-2026
- Codul comercial: W51921003
- Concentrație: 2.5mg
- Forma farmaceutică: comprimate
- Cantitate: 50
- Prezentare produs: cutie x2 blist al/pvc x25 compr
- Tip produs: generic
- Preț: 34.73 RON
- Restricții eliberare rețetă: TAB2 - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală specială (stupefiante) de culoare galbenă.
Forme farmaceutice disponibile pentru metadonă
Concentrațiile disponibile pentru metadonă
- 10mg
- 10mg/ml
- 2.5mg
- 20mg
- 40mg
- 5mg
- 5mg/ml
Prospect SINTALGON 2.5mg
Listele de compensare pentru SINTALGON 2.5mg Zentiva
G10 (C1) - Leucemii, limfoame şi aplazie medulară, tumori
Preț
Coplată
Plată pacient
34.73 RON
34.73 RON
0.00 RON
GX (C1) - GENERIC (utilizat în lista de compensare, C1, pentru alt diagnostic)
Preț
Coplată
Plată pacient
34.73 RON
34.73 RON
0.00 RON
PNS 11.1 (C2) - Tratamentul toxicodependențelor
Preț
Coplată
Plată pacient
34.73 RON
34.73 RON
0.00 RON
Conținutul prospectului pentru medicamentul SINTALGON 2.5mg comprimate
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sintalgon 2,5 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de metadonă 2,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 89,20 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
Comprimate de formă discoidală, cu suprafețe convexe, de culoare albă, având gravat pe una din feţe 'SN”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de substituţie al farmacodependenţelor majore la opiacee, numai sub strictă supraveghere medicală, în cadrul unor programe socio-educative şi psihologice.
Dureri severe, acute sau cronice, în funcţie de răspunsul pacientului la tratament (deoarece poate să apară toleranţă, care necesită creşterea dozelor).
Se mai poate utiliza la pacienţii care au prezentat dureri exacerbate după utilizarea morfinei, pentru înlocuirea acesteia.
4.2 Doze şi mod de administrare
Sintalgon este indicat la adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani.
DozeAdulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani
Tratamentul dezintoxicărilor este rezervat adulţilor şi adolescenţilor şi se începe numai după dozarea în urină a unor droguri, ca: metadona, opiacee naturale sau de sinteză, alcool etilic, amfetamine, canabis, LSD.
Doza zilnică iniţială este, de obicei, de 20-30 mg, în funcţie de gradul dependenţei fizice, şi trebuie administrată la cel puţin 10 ore de la ultima doză de opiacee. Doza de întreţinere se obţine prin creşterea treptată, cu 10 mg pe săptămână, şi în general este cuprinsă între 60-100 mg pe zi. De obicei, doza de 15-20 mg combate simptomele abstinenţei, iar doza de 40 mg pe zi este suficientă pentru stabilizarea situaţiei clinice.
Întreruperea tratamentului se face treptat, o scădere cu 20% pe zi a dozei producând un disconfort clinic minim. Pentru dezintoxicare, tratamentul nu trebuie să depăşească 21 zile şi nu se repetă mai devreme de 4 săptămâni.
În durerile cronice neoplazice dozele iniţiale sunt cuprinse între 2,5-10 mg la intervale de 3-8 ore (nu mai mult de 6 ori pe zi), în funcţie de intensitatea durerii. De regulă, doza recomandată este de 5-10 mg la intervale de 6-8 ore; în cazul unui tratament prelungit, pentru a evita riscul acumulării în organism şi apariţiei supradozajului, se recomandă numai două doze pe zi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani
Sintalgon este contraindicat la copii cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
VârstniciPacienţii vârstnici sau debilitaţi ar trebui să primească cea mai mică doză posibil. Dozele repetate ar trebui să fie administrate numai cu extremă prudenţă, iar de reacţia pacientului trebuie să fie luată ca o măsură pentru dozele ulterioare.
Insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu insuficienţă hepatică este necesară prudenţă atunci când se administrează Sintalgon.
Metabolizarea metadonei la pacienţii cu ciroză hepatică este mai lentă şi aşa-zisul efect de pasaj este scăzut. Acest fapt conduce la un nivel plasmatic crescut de metadonă. Sintalgon trebuie să fie administrat în doze mai mici decât cele recomandate în mod normal, iar reacţia pacientului trebuie să fie luată ca o măsură pentru dozele ulterioare.
Insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală este necesară prudenţă atunci când se administrează Sintalgon.
Intervalul dintre doze trebuie să fie prelungit până la minim 8 ore în cazul unei viteze de filtrare glomerulară 10 - 50 ml/minut şi până la minim 12 ore în cazul unei viteze de filtrare glomerulară de 10 ml/minut.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la metadonă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
Insuficienţă respiratorie,
Traumatisme cerebrale, creşterea presiunii intracraniene şi delirium tremens,
Insuficienţă cardiacă,
Boli pulmonare obstructive şi cianoză,
Hipercapnie,
Ileus paralitic,
Tratament concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), inclusiv două săptămâni de la oprirea acestuia,
Tratament concomitent cu alte medicamente care deprimă activitatea SNC (vezi pct. 4.5),
Tratament concomitent cu agonişti-antagonişti morfinici (vezi pct. 4.5),
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Metadona poate provoca dependenţă asemănătoare morfinei. În urma administrării repetate, dependenţa psihică, dependenţa fizică şi toleranţa pot să apară, prin urmare, trebuie prescrisă şi administrată cu aceeaşi prudenţă ca pentru morfină.
Tentativele de suicid cu opiacee, în special în asociere cu antidepresive triciclice, alcool şi alte substanţe care afectează sistemul nervos central, sunt o parte din caracteristicile clinice ale dependenţei.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu metadonă determină apariţia sindromului de abstinenţă.
Prudenţă extremă trebuie să fie luată în următoarele cazuri:
Metadona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică, deoarece poate precipita encefalopatia portală la pacienţii cu afectare hepatică severă. Similar celorlalte opioide, metadona poate provoca constipaţie, care poate fi periculoasă în special la pacienţii cu insuficienţă hepatică; la aceştia se recomandă aplicarea precoce a măsurilor pentru evitarea constipaţiei.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu traumatisme craniene, afecţiuni convulsivante, alcoolici.
Efectele deprimante respiratorii ale metadonei şi capacitatea sa de a creşte presiunea lichidului cefalorahidian pot fi crescute considerabil în prezenţa unei creşteri a presiunii intracraniene; în plus, narcoticele pot produce reacţii adverse, care pot ascunde simptome neurologice la pacienţii cu leziuni craniene.
La pacienţii cu atacuri acute de astm bronşic, la cei cu boli pulmonare obstructive pulmonare cronice şi la persoanele cu o rezervă respiratorie scăzută substanţial cu deprimare respiratorie, hipoxie sau hipercapnie pre-existente, chiar şi dozele terapeutice uzuale de narcotice pot reduce debitul respirator şi pot creşte rezistenţa căilor respiratorii până la apnee.
În cazul tratamentului cu metadonă, în special cu doze mari (>10 mg pe zi) s-au raportat prelungirea intervalului QT, cu apariţia torsadei vârfurilor.
Metadona trebuie administrată cu precauţie la pacienţi cu risc de apariţie a torsadei vârfurilor, de exemplu, în următoarele cazuri:
- antecedente de tulburări de conducere,
- boli ischemice cardiace,
- antecedente heredo-colaterale de moarte subită cardiacă,
- tulburări electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie)
- tratament concomitent cu medicamente care prelungesc intervalul QT,
- tratament concomitent cu medicamente care determină hipokaliemie.
În cazul pacienţilor care prezintă factori de risc de prelungire a intervalului QT se recomandă - pe perioada tratamentului cu metadonă - monitorizarea ECG-ului.
Administrarea metadonei poate provoca hipotensiune arterială gravă la subiecţii hipovolemie sau cărora li se administrează concomitent de medicamente cum ar fi fenotiazine sau anumite anestezice.
La vârstnicii tratati în ambulatoriu şi la pacienţii cu boli cardiovasculare, riscul de hipotensiune arterială şi sincopă este crescut.
Administrarea metadonei se va face cu prudenţă şi în următoarele cazuri: vârstnici, femei gravide, pacienţi cu astm bronşic, cu insuficienţă renală, insuficienţă corticosuprarenaliană, hipotiroidie, hipertrofie de prostată, afecţiuni gastro-intestinale inflamatorii sau obstructive, miastenia gravis.
La pacienţii cu calculi renali sau biliari, administrarea profilactică de atropină sau a unui alt medicament antispastic este necesară.
Utilizarea metadonei sau a altor narcotice poate determina confuzia diagnosticului sau tratamentului la pacienţii cu afecţiuni abdominale acute.
La administrarea pe termen lung a metadonei creşte riscul de apariţie a unor endocrinopatii precum hipogonadismul şi hipoadrenalismul (insuficienţa suprarenală).
Copii şi adolescenţi - aceştia sunt mai sensibili decât adulţii şi, astfel, cu o doză foarte mică, poate să apară deja o intoxicaţie.
La o persoană cu dependenţă fizică de narcotice, administrarea dozei uzuale de medicament antagonist al narcoticului poate declanşa un sindrom de sevraj acut. Severitatea sindromului va depinde de gradul de dependenţă fizică şi de doza de medicament antagonist administrată. Utilizarea unui medicament antagonist narcotic la aceasta persoana trebuie să fie evitată pe cât posibil. Atunci când acesta trebuie să fie utilizat pentru tratamentul deprimării respiratorii severe la un pacient dependent fizic, medicamentul antagonist trebuie să fie administrat cu precauţie extremă, treptat şi în doze mai mici decât cele obişnuite.
ExcipientMedicamentul conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sportivi: Acest medicament conţine metadonă, care poate determina pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metadona nu trebuie utilizată concomitent cu:
Inhibitori de mono-amino-oxidază (IMAO)
Asocierea este contraindicată deoarece prelungeşte sau accentuează depresia respiratorie indusă de metadonă (vezi. pct. 4.3).
Depresive ale sistemului nervos central (SNC)
Anestezicele, hipnoticele (inclusiv benzodiazepine şi clormetiazol), anxioliticele, sedativele, barbituricele, fenotiazinele, tranchilizantele majore şi antidepresivele triciclice pot creşte efectul depresiv al metadonă atunci când sunt administrate concomitent (vezi pct. 4.4). Antipsihoticele pot creşte efectul sedativ şi pe cel hipotensor al metadonei.
Metadona poate creşte de 1-2 ori nivelul desimipramină.
Există rapoarte care arată că medicamentele antidepresive (de exemplu fluoxetină sau fluvoxamină) pot creşte nivelul seric al metadonei.
Alcoolul poate creşte nivelul sedativ şi hipotensor al metadonei şi poate accentua depresia respiratorie.
Antihistaminicele H2
Antihistaminicele H2 precum cimetidina pot creşte legarea metadonei de proteine, având ca rezultat creşterea acţiunii opioide.
AntibioticeRifampicina: co-administrarea conduce la reducerea nivelului plasmatic şi creşterea excreţiei urinare a metadonei. Uneori este necesară ajustarea dozelor.
Ciprofloxacină: datorită inhibării CYP1A2 şi CYP3A4, co-administrarea poate creşte nivelul plasmatic al metadonei şi poate scădea concentraţia serică a ciprofloxacinei. De asemenea, din punct de vedere clinic poate duce la sedare, confuzie şi depresie respiratorie.
Eritromicină: teoretic poate reduce metabolizarea metadonei conducând la creşterea nivelului seric al acesteia.
Fluconazol şi ketoconazol: reduc metabolizarea metadonei conducând la creşterea nivelului seric al acesteia.
Anticonvulsivante (fenitoină, fenobarbital, carbamazepină, primidonă)
Acestea induc metabolizarea metadonei, precipitând sindromul de sevraj. Trebuie avută în considerare ajustarea dozei de metadonă.
Medicamente care modifică pH-ul urinar
Deoarece clearance-ul metadonei este crescut de urina cu pH acid şi scăzut de urina cu pH bazic, orice medicament care modifică pH-ul urinar, influenţează implicit şi eliminarea metadonei.
Analgezice opioid-agoniste
Co-administrarea are efect aditiv pentru depresia SNC, depresia respiratorie şi hipotensiune.
Agonişti opioizi
Naloxona şi naltrexonă antagonizează efectele analgezic, depresiv SNC şi respirator ale metadonei şi pot precipita rapid simptomele de sevraj (vezi pct. 4.9). În mod similar, buprenorfina şi pentazocinul pot precipita simptomele de sevraj.
Antiretrovirale - nevirapine, efavirenz, nelfinavir, ritonavir, abacavir
Având în vedere metabolizarea metadonei, aceşti agenţi pot scădea concentraţiile plasmatice ale metadonei prin creşterea metabolizării hepatice a acesteia. Metadona poate creşte concentraţia plasmatică a zidovudinei. Sindromul de sevraj narcotic a fost raportat la pacienţii trataţi cu unii agenţi antiretrovirali şi metadonă. Iniţierea terapiei antiretrovirale la pacienţii aflaţi în tratament cu metadonă trebuie monitorizată atent pentru identificarea semnelor de sevraj, iar doza de metadonă trebuie ajustată corespunzător.
Ciclizina şi alte antihistaminice sedative
Co-administrarea poate însuma efectele psihoactive şi pe cele antimuscarinice în cazul dozelor mari.
Alte medicamenteTest de sarcină: metadona poate interfera cu rezultatul testului urinar de sarcină.
Inhibitorii citocromului P450 3A4 (ex. medicamente antiHIV, antibiotice macrolide, cimetidină şi agenţi antifungici de tip azol): clearance-ul metadonei scade în cazul acestei asocieri, deoarece metabolizarea metadonei este mediată de izoenzima CYP3A4.
Sunătoarea (Hypericum perforatum): poate scădea concentraţia plasmatică a metadonei.
Suc de grepfrut: există raportări sporadice referitoare la creşterea nivelului plasmatic de metadonă datorită scăderii metabolizării acesteia.
Medicamente care influenţează umplerea gastrică: domperidona şi metoclopramida pot creşte viteza dar nu şi intensitatea absorbţiei metadonei, prin reversarea umplerii tardive a stomacului. Consecutiv, metadona antagonizează efectul asupra activităţii gastro-intestinale a acestor două substanţe.
AntiaritmiceMetadona întârzie absorbţia mexiletinului.
Metadona şi prelungirea intervalului QT
La pacienţii trataţi cu medicamente care influenţează conducerea cardiacă sau cu medicamente care afectează echilibrul electrolitic şi care primesc concomitent metadonă, există un risc de evenimente cardiace (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Metadona traversează bariera feto-placentară. Ca urmare, în timpul sarcinii se utilizează numai dacă beneficiul matern este superior riscului fetal (respectiv, asupra nou-născutului).
În general, nu se recomandă efectuarea tratamentului de dezintoxicare a pacientei mai ales după săptămâna 20 de sarcina, cu toate acestea, tratamentul de susţinere cu metadonă este recomandat.
Utilizarea metadonei cu puţin timp înainte sau în timpul naşterii nu este recomandată din cauza riscului de deprimare respiratorie neonatală.
După naştere, la nou-născutul din mamă tratată cu metadonă trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea manifestărilor determinate de întreruperea bruscă a administrării.
Metadona este excretată în laptele matern. Decizia întreruperii alăptării depinde de evaluarea raportului risc potenţial/beneficiu terapeutic pentru sugar. Administrarea metadonei la nou-născut poate preveni producerea sindromului de abstinenţă ca urmare a impregnării opioide în uter.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sintalgon are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În timpul tratamentului cu metadonă este interzisă conducerea vehiculelor şi folosirea de utilaje deoarece metadona influenţează capacităţile psihomotorii.
4.8 Reacţii adverse
La persoanele cu farmacodependenţă la opioide, la începutul tratamentului cu metadonă cele mai frecvente reacţii adverse sunt: euforie, vertij, somnolenţă, sedare, greaţă, vărsături, constipaţie, hipersudoraţie, disurie, edeme. În timpul tratamentului de întreţinere cu metadonă cele mai frecvente reacţii adverse sunt: hipersudoraţie, greaţă, constipaţie.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare MedRA pe
Frecvenţă Reacţie adversă aparate şi sisteme trombocitopenie reversibilă la
Tulburări hematologice şi Cu frecvenţă pacienţii cu hepatită cronică, limfatice necunoscută dependenţi de opioide
Tulburări metabolice şi de
Mai puţin frecvente retenţie de lichide nutriţie
Cu frecvenţă anorexie, hipokaliemie, necunoscută hipomagnezemie
Tulburări psihice Frecvente euforie, halucinaţii disforie, dependenţă, agitaţie, Mai puţin frecvente insomnie, dezorientare, scăderea libidoului
Tulburări ale sistemului
Frecvente sedare nervos Mai puţin frecvente cefalee, sincopă
Tulburări oculare Frecvente vedere înceţoşată, mioză, xeroftalmie
Tulburări acustice şi
Frecvente vertij vestibulare bradicardie, palpitaţii, prelungirea
Tulburări cardiace Rare intervalului QT, torsada vârfurilor mai ales la doze mari de metadonă
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente flushing, hipotensiune edem pulmonar, exacerbarea
Tulburări respiratorii, toracice astmului, uscăciunea mucoasei
Mai puţin frecvente şi mediastinale nazale, depresie respiratorie mai ales la doze mari
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente greaţă, vărsături Frecvente constipaţie Mai puţin frecvente xerostomie, glosită
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente dischinezie biliară
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente rash tranzitoriu, transpiraţii ţesutului subcutanat prurit, urticarie, alte forme de rash şi Mai puţin frecvente în unele cazuri urticarie hemoragică
Hiperprolactinemie, insuficință
Cu frecvenţă
Tulburări endocrine suprarenală, hipogonadism în cazul necunoscută administrării pe termen lung
Tulburări renale şi ale căilor
Mai puţin frecvente retenţie urinară, efect antidiuretic urinare
Tulburări ale aparatului potenţă diminuată, galactoree,
Mai puţin frecvente genital şi sânului dismenoree, amenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de Frecvente fatigabilitate, oboseală administrare edeme periferice, astenie, edeme, Mai puţin frecvente hipotermie
Investigaţii diagnostice frecvente creştere în greutate
Simptomele abstinenţei: căscat, lăcrimare, nelinişte, transpiraţii, midriază, piloerecţie, vărsături, diaree.
Administrarea pe termen lung duce la dependenţă în aceeaşi măsură ca şi la alţi agonişti de opioide.
Intensitatea simptomului este, cu toate acestea, mai slabă decât intensitatea celui cauzat de heroină sau morfină.
Timpul necesar pentru dispariţia dependenţei este mai lung decât la heroină din cauza timpului de înjumătăţire mai lung.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu metadonă pot să apară bradipnee, deprimare respiratorie, cianoză, respiraţie
Cheyne-Stokes, edem pulmonar, mioză punctiformă, piele rece şi umedă, somnolenţă marcată mergând până la stupoare, comă cu hipotensiune arterială, bradicardie. În cazul intoxicaţiei severe se produc apnee, colaps circulator, stop cardiac şi chiar moarte.
Se recomandă instituirea tratamentului simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale (inclusiv respiraţie asistată, administrare de vasoconstrictoare), precum şi, în caz de insuficienţă respiratorie şi cardiovasculară severe, administrarea antagoniştilor morfinici (naloxonă). Administrarea acestora trebuie să aibă în vedere durata de acţiune lungă a metadonei (36-48 ore) faţă de a naloxonei (1-3 ore), ceea ce face necesară repetarea administrării antagonistului.
La persoanele cu dependenţă fizică la opioide, administrarea de doze uzuale de antagonişti opioizi poate precipita un sindrom de abstinenţă. La această grupă de pacienţi utilizarea antagoniştilor trebuie evitată dacă este posibil; în cazul în care trebuie utilizaţi pentru tratarea insuficienţei respiratorii severe, se recomandă administrarea lor cu prudenţă deosebită.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în dependenţa de opioide, codul ATC: N07BC02
Mecanism de acţiuneMetadona este un agonist morfinic, derivat de difenilmetan, care acţionează în principal asupra receptorilor μ. Acţiunea analgezică este determinată în totalitate de izomerul L care are potenţa analgezică de 10 ori mai mare decât izomerul D. Izomerul D nu are activitate semnificativă asupra deprimării respiratorii, dar are efect antitusiv. Metadona are, de asemenea, acţiune agonistă la nivelul receptorilor k şi δ.
Efecte farmacodinamiceAre efect analgezic intens, efect antitusiv şi determină sindrom de dependenţă (risc mare); proprietăţile euforizante sunt slabe. Are efect mai lung decât al morfinei. Durata efectului unei singure doze este de 4 - 6 ore; la administrarea repetată durata analgeziei creşte, datorită acumulării în ţesuturi (inclusiv în creier) şi epurării lente.
Sistem Endocrin
Opioidele pot influenţa axele hipotalamo-hipofizo-suprarenală ori hipotalamo-hipofizo-gonadică.
Modificările care pot apare includ creşterea concentraţiei plasmatice a prolactinei şi scăderea concentraţiilor plasmatice ale cortizolului şi testosteronului. În urma acestor modificări hormonale pot apare simptome clinice.
Eficacitate şi siguranţă clinicăSindromul de abstinenţă evoluează mai lent decât în cazul morfinei (apare în 1 - 2 zile, este maxim în cea de-a treia zi şi se menţine câteva săptămâni), iar simptomele, calitativ asemănătoare cu cele ale abstinenţei la morfină, sunt mai puţin intense. Aceasta permite folosirea metadonei pentru substituirea morfinei sau a altor opioide, în vedere evitării sindromului de abstinenţă grav.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Datorită caracterului liposolubil, se absoarbe în proporţie mare din tractul digestiv.
DistribuţieSe leagă de albumină şi alte proteine plasmatice şi tisulare, ceea ce explică efectele sale lente şi cumulative, precum şi viteza lentă de eliminare. Concentraţiile tisulare de metadonă (plămân, ficat, rinichi) sunt superioare celor plasmatice. Traversează placenta şi se excretă în laptele matern. După administrarea unei singure doze orale timpul de înjumătăţire plasmatică este lung, fiind cuprins între 12-18 ore (în medie 15 ore). După administrarea de doze repetate timpul de înjumătăţire plasmatică se prelungeşte la 13 - 47 ore (în medie 25 ore).
MetabolizareMetadona se metabolizează în majoritate în ficat, prin N-demetilare şi ciclizare, transformându-se în metaboliţi inactivi.
EliminareEliminarea se face îndeosebi pe cale renală şi este dependentă de doză; de asemenea, metadona se elimină prin materiile fecale, pe cale biliară, prin salivă şi transpiraţie.
Grupuri speciale de pacienţiÎn ceea ce priveşte parametrii cinetici ai metadonei, nu există diferenţe între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin. La pacienţii vârstnici (> 65 ani), clearance-ul metadonei scade doar într-o mică măsură.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În doze mari, metadona determină anomalii congenitale la porcuşori de guineea, hamsteri şi şoareci; cele mai frecvent raportate au fost exencefalie şi defecte ale sistemului nervos central. Accidental, a fost raportată rahischiza în regiunea cervicală. La embrioni de pui de găină s-a raportat lipsa de închidere a tubului neural.
La şobolani şi iepuri, metadona nu a evidenţiat efecte teratogene. Pe lângă acest fapt, un număr mai mic de pui a fost raportat la şobolani, iar o mortalitate mai mare la pui, retard de creştere, modificări neurologice ale comportamentului şi greutate scăzută a creierului au fost găsite. În cazul administrării orale la şobolan, DL50 este de 95 mg/kg.
La şoareci, a scăzut osificarea degetelor, sternului şi craniului şi s-a raportat un număr mai mic de embrioni per gestaţie.
Carcinogenitatea nu a fost studiată.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 200 mesh
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .