RYSTIGGO 140mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Rystiggo 140 mg/ml soluție injectabilă

Fiecare ml de soluție injectabilă conține 140 mg de rozanolixizumab.

Un flacon de 3 ml conține 420 mg de rozanolixizumab.

Un flacon de 4 ml conține 560 mg de rozanolixizumab.

Un flacon de 6 ml conține 840 mg de rozanolixizumab.

Un flacon de 2 ml conține 280 mg de rozanolixizumab.

Rozanolixizumab este un anticorp monoclonal recombinant umanizat, anti-receptor Fc neonatal (FcRn) al imunoglobulinei G 4P (IgG4P) produs prin utilizarea tehnologiei ADN-ului recombinant pe celule ovariene de hamster chinezesc (Chinese hamster ovary, CHO).

Fiecare ml de soluție injectabilă conține prolină 29 mg, vezi pct. 4.4.

Fiecare ml de soluție injectabilă conține polisorbat 80 0,3 mg, vezi pct. 4.4.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție injectabilă (injecție)

Soluție incoloră până la galben-maroniu pal, limpede până la ușor opalescentă, cu pH 5,6.

Rystiggo are o osmolalitate de 309-371 mOsmol/kg.

Rystiggo este indicat ca adjuvant în terapia standard pentru tratamentul miasteniei gravis generalizate (MGg) la pacienții adulți care au rezultat pozitiv la anticorpi antireceptor de acetilcolină (AChR) sau la anticorpi antitirozin-kinază musculară specifică (MuSK).

Tratamentul trebuie inițiat și supravegheat de specialiști în domeniul sănătății cu experiență în abordarea terapeutică a pacienților cu tulburări neuromusculare sau neuroinflamatorii.

Un ciclu de tratament constă dintr-o doză pe săptămână timp de 6 săptămâni.

Următorul tabel indică doza săptămânală totală recomandată de rozanolixizumab în funcție de greutatea corporală a pacientului. Este posibil să fie necesare unul sau mai multe flacoane pentru a atinge volumul adecvat pentru administrare, în funcție de dimensiunea flaconului disponibil.

Greutate corporală ≥ 35 până la ≥ 50 până la ≥ 70 până la < 50 kg < 70 kg < 100 kg ≥ 100 kg

Doza săptămânală (mg) 280 mg 420 mg 560 mg 840 mg

Doza săptămânală (ml) 2 ml* 3 ml* 4 ml* 6 ml*

* Un ml de soluție injectabilă conține 140 mg de rozanolixizumab. Fiecare flacon conține volum în exces pentru amorsarea liniei de perfuzie, vezi 'Instrucțiunile de utilizare din Prospect”.

Ciclurile de tratament ulterioare trebuie administrate conform evaluării clinice. Frecvența ciclurilor de tratament poate varia în funcție de pacient. În programul de dezvoltare clinică, majoritatea pacienților au avut intervale fără tratament de 4-13 săptămâni între cicluri. De la ciclu la ciclu, aproximativ 10% dintre pacienți au avut un interval fără tratament mai mic de 4 săptămâni.

Dacă se omite o perfuzie programată, rozanolixizumab poate fi administrat până la 4 zile după momentul programat. Ulterior, programul de administrare original trebuie reluat până la finalizarea ciclului de tratament.

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată sunt disponibile date limitate privind siguranța și eficacitatea (RFGe > 45 ml/min/1,73 m2). Nu sunt disponibile date privind pacienții cu insuficiență renală severă. Nu se consideră necesară ajustarea dozei, deoarece este puțin probabil ca farmacocinetica rozanolixizumab să fie afectată de insuficiența renală (vezi pct. 5.2).

Nu sunt disponibile date privind pacienții cu insuficiență hepatică severă. Nu se consideră necesară ajustarea dozei, deoarece este puțin probabil ca farmacocinetica rozanolixizumab să fie afectată de insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2).

Siguranța și eficacitatea rozanolixizumab la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Pentru administrare subcutanată.

Se recomandă ca rozanolixizumab să se administreze subcutanat, de preferat, în partea din dreapta jos sau partea din stânga jos a abdomenului, sub ombilic. Perfuziile nu trebuie administrate în zone în care pielea este sensibilă, eritematoasă sau indurată.

În timpul administrării primului ciclu de tratament și administrării primei doze din cel de-al doilea ciclu de tratament cu rozanolixizumab, trebuie să fie disponibil tratament adecvat pentru reacțiile la locul injecției și reacțiile de hipersensibilitate (vezi pct. 4.4).

Pentru instrucțiuni privind specificitatea materialelor pentru administrare, vezi mai jos și pct. 6.6.

Înainte de administrarea rozanolixizumab, trebuie citite cu atenție instrucțiunile de utilizare, vezi pct. 6.6.

Rystiggo poate fi administrat:

* utilizând o pompă de perfuzie (cunoscută și sub denumirea de injectomat) sau

* prin acționarea manuală a unei seringi

Rystiggo poate fi autoadministrat sau administrat de către persoana care are grijă de pacient, urmând

Instrucțiunile de utilizare, după o instruire adecvată de către un profesionist din domeniul sănătății cu privire la modul de administrare a perfuziilor subcutanate.

Trebuie utilizate pompe de perfuzie, seringi și seturi de perfuzie adecvate pentru administrarea subcutanată a medicamentelor (vezi pct. 6.6).

Dacă nu utilizați o pompă programabilă, volumul din seringă trebuie ajustat la doza prescrisă înainte de administrare.

Administrarea rozanolixizumab utilizând o pompă de perfuzie trebuie efectuată la un debit constant de până la 20 ml/oră.

Trebuie utilizate seringi și seturi de perfuzie adecvate pentru administrarea subcutanată a medicamentelor.

Înainte de administrare, volumul din seringă trebuie ajustat la doza prescrisă.

Administrarea rozanolixizumab folosind o seringă trebuie efectuată la un debit confortabil pentru pacient. În studiile clinice, timpii de perfuzare prin acționare manuală au variat de la 1 la 30 de minute, cu un timp mediu de perfuzare de 5 minute per pacient. Acest interval de timpi de perfuzie poate servi drept ghid la instruirea pacientului sau a persoanei care are grijă de pacient.

Hipersensibilitate la substanța(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Tratamentul cu rozanolixizumab la pacienții cu criză miastenică iminentă sau manifestă nu a fost studiat. Trebuie luate în considerare secvența de inițiere a terapiei între terapiile stabilite pentru criza

MG și rozanolixizumab și potențialele interacțiuni ale acestora (vezi pct. 4.5).

S-au raportat cazuri de meningită aseptică (meningită aseptică indusă de medicament) în urma tratamentului cu rozanolixizumab. Dacă apar simptome sugestive pentru meningita aseptică (cefalee, febră, rigiditate a gâtului, greață, vărsături), trebuie efectuat un set de analize de diagnosticare și inițiat tratamentul conform standardului de îngrijire.

Deoarece rozanolixizumab cauzează reducerea tranzitorie a titrurilor IgG, riscul de infecții poate crește (vezi pct. 5.1). S-au observat infecții ale căilor respiratorii superioare și infecții cu virusul herpex simplex la o doză mai mare de rozanolixizumab. În total, în studiile de fază 3 referitoare la MGg, s-au raportat infecții la 45,2% din toți pacienții tratați cu rozanolixizumab. Nu a fost observată o creștere a incidenței infecțiilor de la ciclu la ciclu. Au fost raportate infecții grave la 4,3% din pacienți.

Tratamentul cu rozanolixizumab nu trebuie inițiat la pacienții care au infecție activă clinic semnificativă până când infecția nu se remite sau nu este tratată corespunzător. În timpul tratamentului cu rozanolixizumab, trebuie monitorizate semnele clinice și simptomele infecțiilor. Dacă apare o infecție activă importantă din punct de vedere clinic, trebuie luată în considerare întreruperea administrării rozanolixizumab până la remiterea infecției.

Pot apărea reacții la perfuzie, cum ar fi o erupție cutanată sau angioedem (vezi pct. 4.8). În studiul clinic, acestea au fost ușoare până la moderate. Pacienții trebuie monitorizați, în timpul tratamentului cu rozanolixizumab și timp de 15 minute după finalizarea administrării, pentru a depista orice semne și simptome clinice de reacții de hipersensibilitate. Dacă apare o reacție de hipersensibilitate în timpul administrării (vezi pct. 4.8), perfuzia cu rozanolixizumab trebuie întreruptă și trebuie inițiate măsurile corespunzătoare, dacă este necesar. După dispariția acesteia, administrarea poate fi reluată.

Imunizarea cu vaccinuri în timpul terapiei cu rozanolixizumab nu a fost studiată. Siguranța imunizării cu vaccinuri vii sau vii atenuate și răspunsul la imunizarea cu vaccinuri nu sunt cunoscute. Toate vaccinurile trebuie administrate conform ghidurilor de imunizare și cu cel puțin 4 săptămâni înainte de inițierea tratamentului. Pentru pacienții aflați în tratament, vaccinarea cu vaccinuri vii sau vii atenuate nu este recomandată. Pentru toate celelalte vaccinuri, acestea trebuie să aibă loc la cel puțin 2 săptămâni după ultima perfuzie dintr-un ciclu de tratament și cu 4 săptămâni înainte de începerea următorului ciclu.

În datele cumulate privind tratamentul ciclic din programul de fază 3, după 1 ciclu de tratament cu 6 doze săptămânale de rozanolixizumab, 27,1% (42/155) dintre pacienți au dezvoltat anticorpi antimedicament și 10,3% (16/155) au avut anticorpi care au fost clasificați ca neutralizanți. La reluarea tratamentului, proporția de pacienți la care au apărut anticorpi antimedicament și anticorpi neutralizanți a crescut la 65% (13/20) și respectiv 50% (10/20), după 5 cicluri de tratament.

Dezvoltarea anticorpilor neutralizanți a fost asociată cu o scădere de 24% a expunerii plasmatice generale la rozanolixizumab. Nu a existat un impact evident al imunogenității asupra eficacității și siguranței (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Acest medicament conține 29 mg de prolină în fiecare ml.

Utilizarea la pacienții care suferă de hiperprolinemie trebuie efectuată doar în cazurile în care nu este disponibil un tratament alternativ.

Acest medicament conține 0,3 mg de polisorbat 80 per fiecare ml.

Polisorbații pot determina reacții alergice.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile.

Deoarece rozanolixizumab interferează cu mecanismul de reciclare FcRn al imunoglobulinei G (IgG), se preconizează că vor scădea concentrațiile serice ale medicamentelor pe bază de IgG (de ex., anticorpi monoclonali și imunoglobulină intravenoasă [Ig i.v.]) și ale proteinelor de fuziune Fc-peptidică, dacă sunt administrate concomitent sau în decurs de 2 săptămâni după administrarea rozanolixizumab. Se recomandă inițierea acestor tratamente la 2 săptămâni după administrarea rozanolixizumab și monitorizarea scăderii eficacității acestor medicamente atunci când sunt administrate concomitent.

Tratamentul cu imunoglobuline i.v. sau s.c., PLEX/plasmafereza și imunoadsorbția pot reduce concentrațiile de rozanolixizumab.

Vaccinarea în timpul tratamentului cu rozanolixizumab nu a fost studiată și nu se cunoaște răspunsul la niciun vaccin. Deoarece rozanolixizumab cauzează o reducere a titrurilor IgG, vaccinarea cu vaccinuri vii atenuate sau vii nu este recomandată în timpul tratamentului cu rozanolixizumab (vezi pct. 4.4 și 5.3).

Datele provenite din utilizarea rozanolixizumab la femeile gravide sunt limitate. În studiile la animale, puii femelelor tratate au prezentat titruri foarte scăzute de IgG la naștere, așa cum este preconizat de modul farmacologic de acțiune al rozanolixizumab (vezi pct. 5.3). Totuși, studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la sarcină, dezvoltarea embrionului/fătului, parturiției sau dezvoltării postnatale. Tratamentul femeilor gravide cu rozanolixizumab trebuie luat în considerare numai dacă beneficiul clinic depășește riscurile.

Deoarece se preconizează că rozanolixizumab va reduce titrurile de anticorpi materni și se preconizează, de asemenea, că va inhiba transferul anticorpilor materni la făt, se anticipează reducerea protecției pasive la nou-născut. Prin urmare, trebuie luate în considerare riscurile și beneficiile administrării vaccinurilor vii/vii atenuate la sugarii expuși la rozanolixizumab in utero (vezi pct. 4.4, subpct. 'Vaccinare”).

Nu se cunoaște dacă rozanolixizumab se excretă în laptele uman. Este cunoscut faptul că IgG matern se excretă în lapte în primele zile după naștere, ajungând la concentrații scăzute la scurt timp după aceea; în consecință, nu poate fi exclus riscul pentru sugari în acest interval scurt. Ulterior, utilizarea rozanolixizumab poate fi luată în considerare în timpul alăptării dacă beneficiul clinic depășește riscurile.

Efectul rozanolixizumab asupra fertilității la om nu este cunoscut. Studiile la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare asupra fertilității (vezi pct. 5.3).

Rozanolixizumab nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost cefaleea (48,4%), diareea (25,0%) și febra (12,5%).

Reacțiile adverse din studiile clinice la MGg sunt enumerate în Tabelul 1 de mai jos, în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe (SOC). În fiecare SOC, reacțiile adverse la medicament sunt clasificate în funcție de frecvență, cele mai frecvente reacții fiind incluse primele.

Categoriile de frecvență sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/00 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/00), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1: Lista reacțiilor adverse

Clasificarea MedDRA pe Reacții adverse Categorie de frecvență aparate, sisteme și organe

Infecţii şi infestări Infecții ale tractului respirator Frecvente superior1

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee2 Foarte frecvente

Meningită aseptică* Cu frecvență necunoscută

Tulburări gastro-intestinale Diaree Foarte frecvente

Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată tranzitorie3 Frecvente țesutului subcutanat Angioedem4 Frecvente

Tulburări musculo-scheletice și Artralgie Frecvente ale țesutului conjunctiv

Tulburări generale și la nivelul Febră Foarte frecvente locului de administrare Reacții la locul injecției5 Frecvente 1 Include cazuri de rinofaringită 2 Include cefalee și migrenă 3 Include erupție cutanată, erupție cutanată papuloasă și erupție cutanată eritematoasă 4 Include umflarea limbii 5 Include erupție cutanată la locul injecției, reacție, eritem, inflamație, disconfort și eritem la locul perfuziei, durere * Din raportările spontane ulterioare punerii pe piață

În studiul MG0003, cefaleea a fost cea mai frecventă reacție raportată la 31 (48,4%) și 13 (19,4%) dintre pacienții tratați cu rozanolixizumab și, respectiv, placebo. Cefaleea a apărut cel mai frecvent după prima perfuzie cu rozanolixizumab și în decurs de 1 până la 4 zile după perfuzie. Exceptând 1 (1,6%) cefalee severă, toate cefaleele au fost fie ușoare (28,1% [n=18]) sau moderate (18,8% [n=12]) și nu a existat nicio creștere a incidenței cefaleei în cazul tratamentului ciclic repetat.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Nu există date privind simptomele asociate cu o supradoză. Doză subcutanată unică de până la 20 mg/kg (2 162 mg) și doze subcutanate săptămânale de ≈10 mg/kg (20 mg) timp de până la 52 de săptămâni au fost administrate conform protocolului în studii clinice fără toxicitate care limitează doza.

În cazurile de supradozaj, se recomandă ca pacienții să fie monitorizați îndeaproape pentru depistarea oricăror reacții adverse și trebuie instituite imediat măsuri de susținere adecvate.

Grupă farmacoterapeutică: Imunosupresoare, anticorpi monoclonali, codul ATC: L04AG16.

Rozanolixizumab este un anticorp monoclonal umanizat IgG4 care scade concentrația serică de IgG prin inhibarea legării IgG de FcRn, un receptor care, în condiții fiziologice, protejează IgG împotriva degradării intracelulare și reciclează IgG înapoi pe suprafața celulară.

Prin același mecanism, rozanolixizumab scade concentrația autoanticorpilor IgG patogeni asociați cu

MGg. Datele clinice pentru rozanolixizumab nu au identificat niciun impact semnificativ clinic asupra valorilor serice ale albuminei, care se leagă de un alt centru pe FcRn.

Într-un studiu în regim dublu-orb, controlat cu placebo, la pacienții cu MGg, administrarea subcutanată săptămânală de rozanolixizumab la doza recomandată (vezi pct. 4.2) a dus la o reducere rapidă și susținută a concentrațiilor serice totale de IgG, cu o scădere semnificativă a IgG de 45% comparativ cu momentul inițial în decurs de 1 săptămână, și o scădere maximă de 73% la aproximativ 3 săptămâni. După oprirea administrării, concentrațiile IgG au revenit la valorile inițiale în aproximativ 8 săptămâni. Modificări similare au fost observate în timpul ciclurilor ulterioare ale studiului.

Scăderea IgG totală cauzată de rozanolixizumab la pacienții cu rezultat pozitiv pentru anticorpi neutralizanți nu a fost diferită de cea observată la pacienții cu rezultat negativ pentru anticorpii antimedicament (vezi pct. 4.4).

Siguranța și eficacitatea rozanolixizumab au fost evaluate la pacienții cu MGg în studiul pivot de fază 3 MG0003. Siguranța, tolerabilitatea și eficacitatea pe termen lung ale rozanolixizumab au fost evaluate în 2 studii de extensie de fază 3 în regim deschis (OLE) , cu 1 OLE (MG0007) cu administrare de rozanolixizumab ca cicluri de tratament de 6 săptămâni, în funcție de nevoile clinice.

Studiul MG0003 a evaluat 200 de pacienți timp de până la 18 săptămâni, în care pacienții au fost randomizați pentru a li se administra doze de rozanolixizumab pe niveluri de greutate echivalente cu aproximativ (≈) 7 mg/kg (corespunzând dozei recomandate; vezi pct. 4.2) sau o doză mai mare, sau placebo. Tratamentul a constat dintr-o doză pe săptămână pe o perioadă de 6 săptămâni urmată de o perioadă de observație de 8 săptămâni.

În acest studiu, pacienții au trebuit să îndeplinească următoarele criterii principale la selecție:

* vârsta de cel puțin 18 ani, cu o greutate corporală de cel puțin 35 kg

* diagnostic de MGg și autoanticorpi împotriva AChR sau MuSK

* clasa II până la IV conform Fundației pentru Miastenia Gravis din America [Miastenia Gravis

Foundation of America (MGFA)]

* un scor al Activității MG în viața zilnică (MG-ADL, o măsurătoare a rezultatului raportat de pacient [RRP]) de cel puțin 3 (cu ≥ 3 puncte din simptomele non-oculare)

* un scor cantitativ al miastenia gravis (QMG) de cel puțin 11

* dacă se administrează terapie pentru MGg, va fi menținută stabilă înainte de momentul inițial și pe durata studiului (cu excepția inhibitorilor de colinesterază)

* luat în considerare pentru tratament suplimentar, cum ar fi Ig i.v. și/sau PLEX

Pacienții nu au fost admiși în studiu dacă au avut:

* un nivel seric total al IgG ≤ 5,5 g/l sau un număr absolut de neutrofile < 1 500 celule/mm3

* infecție activă relevantă clinic sau infecții grave, infecții cu micobacterii, hepatită B, hepatită

C, infecții cu HIV

* au fost tratați cu PLEX, Ig i.v. cu 1 lună și anticorpi monoclonali cu 3 până la 6 luni înainte de începerea tratamentului

Criteriul final de evaluare primar a fost reprezentat de modificarea față de momentul inițial până în ziua 43 a scorului MG-ADL. Criteriile finale secundare de evaluare a eficacității au inclus o modificare de la momentul inițial până în ziua 43 a scorului MG-C (scorul compus al miastenia gravis) și a scorului QMG. Răspunsul a fost definit în acest studiu ca o îmbunătățire de cel puțin 2,0 puncte a scorului MG-ADL în ziua 43 comparativ cu momentul inițial al ciclului de tratament.

În general, datele demografice ale pacienților și caracteristicile bolii la momentul inițial au fost echilibrate între grupurile de tratament. Majoritatea pacienților au fost femei (60,5%), cu vârsta sub 65 de ani (75,5%), predominant de rasă albă (68,0%) sau asiatică (10,5%), și au prezentat MGFA clasa II sau III MGg (96,0%). Vârsta mediană la diagnosticarea MG a fost de 44,0 ani, iar perioada mediană de la diagnostic a fost de 5,8 ani. Proporția de pacienți de sex masculin a fost mai mică în grupul cu placebo (29,9%) decât în grupul cu rozanolixizumab ≈7 mg/kg (40,9%). Distribuția autoanticorpilor între pacienții din studiul MG0003 a fost 10,5% pozitivi pentru anticorpi anti-MuSK, 89,5% pozitivi pentru anticorpi anti-AChR. În total, 95,5% dintre pacienți primeau cel puțin un medicament pentru

MG la momentul inițial, care a fost continuat pe durata studiului, incluzând 85,5% tratați cu inhibitori de acetilcolinesterază, precum și 64,0% tratați cu corticosteroizi, 50,0% tratați cu imunosupresoare și 35,5% tratați cu corticosteroizi și imunosupresoare în doze stabile.

În grupurile cu rozanolixizumab și placebo, scorul MG-ADL total median a fost 8,0, iar scorul QMG total median a fost 15,0.

Rezultatele pentru criteriile finale principale și secundare de eficacitate sunt sintetizate în Tabelul 2 de mai jos. În total, 71,9% și 31,3% dintre pacienții din grupurile cu rozanolixizumab și, respectiv, placebo au îndeplinit criteriile de răspuns în ceea ce privește scorul MG-ADL.

Tabelul 2: Modificarea rezultatelor privind eficacitatea de la momentul inițial până în ziua 43

Rozanolixizumab Placebo (N=67) ≈7 mg/kg (N=66)

MG-ADL

Medie inițială 8,4 8,4

Modificarea față de -0,784 (0,488) -3,370 (0,486) momentul inițial media CMP (ES)

Diferență față de placebo -2,586

IÎ 95% pentru diferență -4,091, -1,249

Valoarea P pentru <0,001 diferență

MG-C

Medie inițială 15,6 15,9

Modificarea față de -2,029 (0,917) -5,930 (0,916) momentul inițial media CMP (ES)

Diferență față de placebo -3,901

IÎ 95% pentru diferență -6,634, -1,245

Valoarea P pentru <0,001 diferență

QMG

Medie inițială 15,8 15,4

Modificarea față de -1,915 (0,682) -5,398 (0,679) momentul inițial media CMP (ES)

Diferență față de placebo ‐3,483

IÎ 95% pentru diferență -5,614, -1,584

Valoarea P pentru <0,001 diferență ≈=doză aproximativă; IÎ= interval de încredere; N=număr total de pacienți din grupul de tratament; CMP=cel mai mic pătrat;

ES=eroare standard; MG-ADL=MG-Activitățile vieții zilnice; MG-C=scorul compus al miastenia gravis; QMG= Miastenia gravis cantitativă; MG=miastenia gravis.

Pentru pacienții MuSK+ cărora li s-a administrat rozanolixizumab ≈7 mg/kg și care au avut date disponibile în ziua 43 (n=5), rezultatele au corespuns celor obținute pentru grup în general.

Niciun pacient tratat cu rozanolixizumab și nici cei 3 pacienți tratați cu placebo nu au primit terapie de urgență în timpul perioadei de tratament. În timpul perioadei de observație, dintre pacienții tratați cu ≈7 mg/kg, un pacient a primit terapie de urgență și 19 pacienți au fost transferați prematur într-un studiu de extensie în regim deschis pentru a primi tratament cu rozanolixizumab.

În studiul OLE MG0007, s-au observat îmbunătățiri clinice consecvente în urma administrării ciclurilor subsecvente de rozanolixizumab.

Grupul cu administrare: RLZ ~7mg/kg

Zi

Ciclul 1 Ciclul 2 Ciclul 3 Ciclul 4 Ciclul 5 Ciclul 6

Ciclul 7 Ciclul 8 Ciclul 9 Ciclul 10 Ciclul 11

Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Rystiggo la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul pentru miastenia gravis (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

După administrarea subcutanată de rozanolixizumab, valorile plasmatice maxime sunt atinse după aproximativ 2 zile. Biodisponibilitatea absolută a rozanolixizumab după administrarea subcutanată a fost de aproximativ 70%, așa cum s-a estimat prin analiza farmacocinetică populațională.

Modificarea medie a scorului MG-ADL total față de valoarea inițială

Volumul aparent de distribuție al rozanolixizumab este de aproximativ 7 l estimat prin analiza farmacocinetică populațională.

Se preconizează că rozanolixizumab va fi degradat în peptide mici și aminoacizi prin căi catabolice într-un mod similar IgG endogene.

Rata de eliminare liniară aparentă pentru substanța activă liberă este de aproximativ 0,9 l/zi. Timpul de înjumătățire al rozanolixizumab este dependent de concentrație și nu poate fi calculat. Concentrațiile plasmatice de rozanolixizumab sunt nedetectabile în termen de o săptămână de la administrare.

Rozanolixizumab a prezentat farmacocinetică neliniară tipică pentru un anticorp monoclonal care este supus eliminării de medicament mediat de țintă. La starea de echilibru, concentrațiile plasmatice maxime și aria de sub curba concentrație-timp (ASC) s-au preconizat a fi de 3 ori și de 4 ori mai mari la dozele pe niveluri de greutate de ≈10 mg/kg comparativ cu ≈7 mg/kg.

O analiză farmacocinetică populațională nu a evidențiat un impact semnificativ clinic al vârstei, sexului sau rasei asupra farmacocineticii rozanolixizumab.

Nu s-au efectuat studii dedicate la pacienți cu insuficiență renală sau hepatică. Cu toate acestea, nu se preconizează ca insuficiența renală sau hepatică să afecteze farmacocinetica rozanolixizumab. Pe baza unei analize farmacocinetice populaționale, funcția renală (rată de filtrare glomerulară estimată [RFGe] 38‐161 ml/min/1,73 m2) sau testele biochimice și funcționale hepatice (alaninaminotransferază [ALT], aspartataminotransferază [AST], fosfatază alcalină și bilirubină) nu au avut niciun efect semnificativ clinic asupra clearance-ului liniar aparent al rozanolixizumab.

Dezvoltarea anticorpilor neutralizanți a fost asociată cu o scădere de 24% a expunerii plasmatice generale la rozanolixizumab. Nu a existat un impact evident al imunogenității asupra eficacității și siguranței (vezi pct. 4.4).

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale privind toxicitatea după doze repetate (inclusiv criteriile finale de evaluare a siguranței farmacologice și fertilității) și toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltării. Administrarea la maimuțele cynomolgus și rhesus a dus la reducerea preconizată a IgG. Vaccinarea în timpul fazei de tratament a determinat concentrații normale de IgM și un răspuns scăzut al IgG din cauza degradării accelerate a

IgG. Cu toate acestea, vaccinarea de rapel după clearance-ul rozanolixizumab a dus la un răspuns normal al IgM și IgG.

Potențialul mutagen al rozanolixizumab nu a fost evaluat; cu toate acestea, nu se preconizează ca anticorpii monoclonali să modifice ADN-ul sau cromozomii.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate cu rozanolixizumab.

Nu s-au observat modificări legate de tratament la nivelul organelor reproducătoare masculine și feminine sau la parametrii fertilității masculine și feminine ai animalelor mature sexual, în cadrul unui studiu de toxicitate cu doză repetată de 26 de săptămâni.

Rozanolixizumab nu a avut niciun efect asupra dezvoltării embrio-fetale și postnatale. Puii femelelor tratate au avut concentrații foarte scăzute de IgG la naștere, conform așteptărilor din farmacologie.

Titrul IgG recuperat la valori de control sau mai mari în decurs de 60 de zile. Nu a existat niciun impact asupra numărului de celule imunitare, arhitecturii organelor limfoide și funcției imunitare a cățeilor mamelor tratate, așa cum au fost evaluate printr-o analiză a răspunsului anticorpilor dependenți de celule T (TDAR).

Histidină

Clorhidrat de histidină monohidrat

Prolină

Polisorbat 80

Apă pentru preparate injectabile

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente pentru perfuzie.

3 ani

Stabilitatea chimică și fizică în timpul utilizării a fost demonstrată pentru 19 ore la 25 °C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat, mai puțin dacă metoda de preparare exclude riscurile de contaminare microbiană. Dacă nu este utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare pe parcursul utilizării reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra la frigider (2 °C - 8 °C).

A nu se congela.

A se păstra flaconul în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.

Flacon (sticlă de tip I) cu dop (cauciuc) sigilat cu o capsă sertizată și capac detașabil. Mărime de ambalaj cu 1 flacon.

Fiecare flacon pentru o singură utilizare conține 2 ml, 3 ml, 4 ml sau 6 ml soluție injectabilă.

Este posibil ca nu toate flacoanele să fie comercializate.

Specificități materiale

Soluția injectabilă de rozanolixizumab poate fi administrată utilizând o seringă din polipropilenă, precum și seturi de perfuzie care conțin polietilenă (PE), polipropilenă (PP), polietilenă de mică densitate (LDPE), poliester, clorură de polivinil (PVC fără DEHP), policarbonat (PC), etilen polipropilenă fluorurată (FEP), uretan/acrilat, poliuretan, meta-acrilonitril butadien stiren (MABS), silicon sau ciclohexanon. Nu utilizați dispozitive de administrare etichetate drept conținând di(2-etilhexil)ftalat (DEHP).

Fiecare flacon este numai pentru o singură utilizare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Înainte de administrarea Rystiggo, instrucțiunile de utilizare trebuie citite cu atenție (pentru detalii suplimentare, vă rugăm să consultați instrucțiunile de utilizare incluse în prospectul cu informații pentru pacient):

* A se lăsa flacoanele să ajungă la temperatura camerei. Acest lucru poate dura cel puțin 30 de minute până la 120 de minute. A nu se utiliza dispozitive de încălzire.

* A se verifica fiecare flacon înainte să îl utilizați:

- Data expirării: nu utilizați după data expirării.

- Culoare: soluția trebuie să fie incoloră până la galben-maroniu pal, limpede până la ușor opalescentă. A nu se utiliza flaconul dacă lichidul are aspect tulbure, conține particule străine sau și-a schimbat culoarea.

- Capac: a nu se utiliza în cazul în care capacul de protecție al flaconului lipsește sau este defect.

* Colectați toate articolele pentru perfuzie. În plus față de flacon (flacoane), colectați următoarele, care nu sunt furnizate: seringă (5-10 ml, în funcție de doza prescrisă), ac (ace) de seringă, ac de transfer sau adaptor de flacon pentru ventilare, tampon cu alcool medicinal, set de perfuzie, bol sau prosop de hârtie, bandă adezivă sau pansament transparent, pompă de perfuzie (dacă este cazul) și recipient pentru obiecte ascuțite.

* Pentru a evita potențialele întreruperi în administrarea Rystiggo, trebuie respectate următoarele criterii:

o Se recomandă o lungime a tubului de 61 cm sau mai mică.

Trebuie utilizat un set de perfuzie cu un ac de calibru 26 sau cu un diametru mai mare.

* A se utiliza tehnica aseptică la prepararea și administrarea acestui produs.

* A se utiliza ace de transfer de calibrul 18 sau cu un diametru mai mare pentru a umple seringa.

* A se extrage întregul conținut al flaconului în seringă. O cantitate mică va rămâne în flacon și trebuie eliminată.

* Pentru mai multe flacoane, a se utiliza un ac nou și repetați pașii anteriori.

* A se scoate acul din seringă și a se atașa setul de perfuzie la seringă.

* Fiecare flacon conține volum în exces (pentru a permite amorsarea liniei de perfuzie); prin urmare, presetați pompa pentru a elibera volumul prescris sau reglați volumul care urmează să fie administrat prin expulzarea oricărui exces de volum.

* A se administra imediat după amorsarea setului de perfuzie. A se alege o zonă de perfuzie: partea din dreapta jos sau din stânga jos a abdomenului, sub buric. A nu se perfuza niciodată în zone în care pielea este sensibilă, învinețită, roșie sau întărită. A se evita perfuzarea în cicatrici sau vergeturi.

* A se curăța locul perfuziei cu un șervețel cu alcool. Lăsați să se usuce.

* A se introduce acul setului de perfuzie în țesutul subcutanat.

* Dacă este necesar, a se utiliza bandă adezivă sau pansament transparent pentru a menține acul în poziție.

* Când perfuzia este finalizată, a nu spăla linia de perfuzie, deoarece volumul de perfuzie a fost ajustat luând în considerare pierderile de pe linie.

* Limitele alarmei de ocluzie pentru injectomat trebuie setate la valoarea maximă, dacă este cazul.

* Respectați instrucțiunile furnizate împreună cu pompa de perfuzie pentru a pregăti pompa și a amorsa linia de perfuzie.

UCB Pharma S.A.

Allée de la Recherche 60

B-1070 Bruxelles

Belgia

EU/1/23/1780/001

EU/1/23/1780/002

EU/1/23/1780/003

EU/1/23/1780/004

Data primei autorizări: 5 ianuarie 2024

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu.