RISEDRONAT AUROBINDO 75mg comprimate filmate prospect medicament

Risedronat Aurobindo 75 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine risedronat de sodiu 75 mg (echivalent cu acid risedronic 69,6 mg).

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză 350,55 mg (sub formă de lactoză monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz până la roz deschis, de formă circulară (diametru 11,6 mm), marcate cu 'L” pe una dintre feţe şi cu ”62” pe cealaltă faţă.

Tratamentul osteoporozei la pacientele aflate în perioada de postmenopauză, cu risc crescut de fracturi (vezi pct. 5.1).

La adulţi, doza recomandată este de un comprimat de 75 mg, administrat oral, două zile consecutive pe lună. Primul comprimat trebuie administrat în aceeaşi zi a fiecărei luni, urmat de al doilea comprimat în ziua următoare.

Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare la vârstnici (cu vârsta peste 60 de ani) şi la subiecţii mai tineri.

Acest fapt s-a demonstrat şi la pacientele foarte vârstnice, cu vârsta de 75 de ani şi peste, aflate în perioada de postmenopauză.

La pacienţii cu insuficienţă renală de la uşoară la moderată nu este necesară ajustarea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei mai mic de 30 ml/min) este contraindicată administrarea de risedronat de sodiu (vezi pct. 4.3 și pct. 5.2).

Risedronatul de sodiu nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).

Pentru administrare orală

- Absorbţia risedronatului de sodiu este influenţată de prezenţa alimentelor şi a cationilor polivalenţi (vezi pct. 4.5) şi, ca urmare, pentru a asigura o absorbţie adecvată, pacientele trebuie să utilizeze Risedronat Aurobindo 75 mg înainte de micul dejun, cu cel puţin 30 de minute înainte de consumul oricărui aliment sau băuturi (exceptând apa plată) sau de utilizarea altui medicament din ziua respectivă. Apa plată este singura băutură cu care trebuie luat comprimatul de Risedronat

Aurobindo 75 mg. Trebuie luat în considerare faptul că unele tipuri de apă minerală pot avea o concentraţie mare de calciu şi, de aceea, nu trebuie folosite (vezi pct. 5.2).

- În cazul în care se omite o doză, pacientele trebuie instruite să ia comprimatul de Risedronat

Aurobindo 75 mg în dimineaţa imediat următoare zilei în care şi-au amintit, doar în cazul în care perioada de timp până la administrarea dozelor programate în următoarea lună nu este mai mică de 7 zile. Ulterior, pacientele vor relua administrarea comprimatului de Risedronat Aurobindo 75 mg în două zile consecutive pe lună, din ziua în care se făcea în mod obişnuit administrarea.

- Dacă perioada până la administrarea dozelor de Risedronat Aurobindo 75 mg programate în luna următoare este mai mică de 7 zile, atunci pacientele trebuie să aştepte până la momentul administrării dozelor din luna următoare şi apoi să continue administrarea Risedronat Aurobindo 75 mg, în două zile consecutive ale fiecărei luni, conform schemei terapeutice iniţiale.

- Nu trebuie administrate trei comprimate în aceeaşi săptămână.

Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Pentru a favoriza tranzitul comprimatului până în stomac, Risedronat Aurobindo 75 mg trebuie administrat în ortostatism, cu un pahar cu apă plată (≥120 ml). Pacientele nu trebuie să se aşeze în clinostatism timp de 30 de minute după administrarea comprimatului (vezi pct. 4.4).

Administrarea suplimentară de calciu şi vitamina D trebuie luată în considerare, dacă aportul alimentar este inadecvat.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării risedronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.

- Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).

- Sarcină şi alăptare.

- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30ml/min).

Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (cum sunt calciul, magneziul, fierul şi aluminiul) interferă cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie luate simultan cu

Risedronat Aurobindo 35 mg (vezi pct. 4.5). Pentru a obţine eficacitatea scontată este necesară respectarea cu stricteţe a recomandărilor privind administrarea (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei este corelată cu prezenţa densităţii minerale osoase scăzute şi/sau prevalenţa fracturilor.

Vârsta înaintată sau prezenţa factorilor de risc clinic pentru fracturi nu reprezintă motive suficiente pentru a iniţia tratamentul cu bifosfonaţi pentru indicaţia de osteoporoză.

La pacienţii foarte vârstnici (> 80 ani), dovezile care susţin eficacitatea bifosfonaţilor, inclusiv ale risedronatului, sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţii gastro-duodenale. De aceea, este necesară prudenţă:

- la pacientele cu antecedente de afecţiuni esofagiene care întârzie tranzitul sau golirea esofagiană, de exemplu stricturi sau acalazie.

- la pacientele care nu pot sta în ortostatism cel puţin 30 de minute după administrarea comprimatul.

- dacă se administrează risedronat la paciente cu afecţiuni esofagiene active sau recente sau cu afecţiuni ale tractului gastro-intestinal superior (inclusiv esofag Barrett).

Medicii care prescriu medicamentul trebuie să sublinieze pacientelor importanţa respectării instrucţiunilor de utilizare şi acordării atenţiei oricăror semne şi simptome ale unei posibile reacţii esofagiene. Pacientele trebuie instruite să solicite consult medical imediat dacă prezintă simptome de iritaţie esofagiană cum sunt disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravat.

Hipocalcemia trebuie tratată înainte de a începe tratamentul cu Risedronat Aurobindo 35 mg. Alte tulburări ale metabolismului osos sau mineral (de exemplu disfuncţie paratiroidiană, hipovitaminoză D) trebuie tratate în momentul începerii terapiei cu Risedronat Aurobindo 35 mg.

S-a raportat osteonecroza maxilarului, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (inclusiv osteomielită), la pacienţii cu neoplasm care utilizau scheme de tratament ce includeau bifosfonaţi cu administrare mai ales intravenoasă. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi, de asemenea, prin chimioterapie şi administrare de corticosteroizi. De asemenea, a fost raportată osteonecroza maxilarului la pacienţii cu osteoporoză cărora li s-au administrat bifosfonaţi pe cale orală.

La pacienţii cu factori de risc asociaţi (de exemplu neoplasm, chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă orală deficitară), înaintea începerii tratamentului cu bifosfonaţi, trebuie luată în considerare o examinare dentară, cu măsuri preventive stomatologice adecvate.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile stomatologice invazive. În cazul pacienţilor care dezvoltă osteonecroza maxilarului în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba afecţiunea. Nu există date disponibile care să sugereze faptul că, în cazul pacienţilor care necesită intervenţii stomatologice, întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.

Abordarea terapeutică pentru fiecare pacient trebuie să se bazeze pe judecata clinică a medicului curant, în funcţie de evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.

Fracturi atipice ale femurului

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. De asemenea, a fost raportată vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze apariţia durerii la nivelul coapselor, şoldului sau abdomenului, iar fiecare pacient care prezintă asemenea simptome trebuie evaluat pentru diagnosticarea existenţei unei fracturi incomplete de femur.

În cazul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Risedronat Aurobindo 75 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare total de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase, însă în cursul studiilor clinice efectuate nu s-au raportat interacţiuni semnificative clinic cu alte medicamente.

Administrarea concomitentă de medicamente care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fier şi aluminiu) interferă cu absorbţia risedronatului de sodiu (vezi pct. 4.4).

Risedronatul de sodiu nu se metabolizează sistemic, nu este inductor enzimatic al citocromului P450 şi se leagă în proporţie mică de proteinele plasmatice.

În studiile de fază III efectuate cu risedronat de sodiu, administrat zilnic la pacienţii cu osteoporoză, a fost raportată utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la 33%, respectiv 45% dintre pacienţi. În studiul de fază III care compara administrarea de risedronat de sodiu în doză de 75 mg, două zile consecutive pe lună cu utilizarea zilnică a dozei de risedronat de sodiu 5 mg la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor

AINS a fost raportată la 54,8% dintre paciente. Un procent similar de paciente au prezentat evenimente adverse gastro-intestinale superioare, necorelate cu utilizarea de AINS sau acid acetilsalicilic.

Dacă se consideră necesar, risedronatul de sodiu se poate administra concomitent cu un tratament de substituţie cu estrogen.

Nu există date adecvate privind utilizarea risedronatului de sodiu la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. Studiile efectuate la animale au indicat faptul că o cantitate mică de risedronat de sodiu trece în laptele matern.

Risedronatul de sodiu nu trebuie utilizat în timpul sarcinii sau la femeile care alăptează.

Risedronat Aurobindo 75 mg nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Risedronatul de sodiu a fost studiat în studii clinice de fază III, care au inclus peste 15000 de pacienţi.

Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost de intensitate uşoară până la moderată şi nu au necesitat, de obicei, întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice de fază III, efectuate la femei aflate în postmenopauză cu osteoporoză, care au fost tratate până la 36 de luni cu risedronat de sodiu 5 mg pe zi (n=5020) sau la care s-a administrat placebo (n=5048) şi considerate a fi posibil sau probabil legate de administrarea risedronatului de sodiu sunt prezentate mai jos, utilizând următoarea convenţie (frecvenţele faţă de placebo sunt prezentate în paranteze): foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100); rare (>1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvente: cefalee (1,8% comparativ cu 1,4%)

Mai puţin frecvente: irită*

Tulburări ale urechii și labirintului:

Foarte rare: osteonecroză a canalului auditiv extern (reacții adverse specifice clasei bifosfonaților)

Frecvente: constipaţie (5,0% comparativ cu 4,8%), dispepsie (4,5% comparativ cu 4,1%), greaţă (4,3% comparativ cu 4,0%), dureri abdominale (3,5% comparativ cu 3,3%), diaree (3,0% comparativ cu 2,7%)

Mai puţin frecvente: gastrită (0,9% comparativ cu 0,7%), esofagită (0,9% comparativ cu 0,9%), disfagie (0,4% comparativ cu 0,2%), duodenită (0,2% comparativ cu 0,1%), ulcer esofagian (0,2% comparativ cu 0,2%)

Rare: glosită (<0,1% comparativ cu 0,1%), strictură esofagiană (<0,1% comparativ cu 0,0%)

Frecvente: dureri musculo-scheletice(2,1% comparativ cu 1,9%)

Rare: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice*

* Fără incidenţe relevante în studiile de fază III pentru indicaţia de osteoporoză; frecvenţa se bazează pe evenimente adverse/investigaţii de laborator/reevalauarea constatărilor din cadrul studiilor clinice anterioare.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de urmărire de doi ani, care a comparat administrarea de risedronat de sodiu în doză de 5 mg pe zi (n=613) şi administrarea de risedronat de sodiu în doză de 75 mg, în două zile consecutive ale lunii (n=616) la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, profilul general de siguranţă a fost similar. Au fost raportate următoarele evenimente adverse suplimentare, considerate de către investigatori ca posibil sau probabil corelate cu medicamentul (incidenţa a fost mai mare în grupul de tratament cu risedronat de sodiu 75 mg comparativ cu grupul de tratament cu risedronat de sodiu 5 mg):

Frecvente: gastrită erozivă (1,5% comparativ cu 0,8%), vărsături (1,3% comparativ cu 1,1%),

Frecvente: artralgii (1,5% comparativ cu 1,0 %), dureri osoase (1,1% comparativ cu 0,5%) şi dureri la nivelul extremităţilor (1,1% comparativ cu 0,5%).

Tulburări generale:

Mai puţin frecvente: reacţii de fază acută, cum sunt febră şi/sau sindrom pseudo-gripal (în perioada de 5 zile consecutivă administrării primei doze) (0,6% comparativ cu 0%).

La unii pacienţi s-a raportat scăderea precoce, tranzitorie, asimptomatică şi uşoară a concentraţiilor plasmatice ale calciului şi fosfatului.

După punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse suplimentare (cu frecvenţă necunoscută):

Tulburări oculare: irită, uveită

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: osteonecroză de maxilar

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: hipersensibilitate şi reacţii cutanate, incluzând angioedem, erupţie generalizată, urticarie şi reacţii buloase, unele severe, incluzând cazuri izolate de sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi vasculită leucocitoclastică. alopecie

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţie anafilactică

Tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţii au fost trataţi şi cu alte medicamente cunoscute că determină afecţiuni hepatice.

După punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse (frecvenţă rară):

Fracturi femurale subtrohanteriene şi fracturi de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu risedronat de sodiu.

Consecutiv supradozajului marcat, sunt de aşteptat scăderi ale calcemiei. De asemenea, la unii dintre aceşti pacienţi pot să apară semne şi simptome de hipocalcemie.

Trebuie să se administreze lapte sau antiacide care conţin magneziu, calciu sau aluminiu, pentru a lega risedronatul de sodiu şi a-i reduce absorbţia. În cazul supradozajului marcat, poate fi luat în considerare lavajul gastric, pentru îndepărtarea risedronatului de sodiu neabsorbit.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, medicamente ce influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfonaţi, codul ATC: M05BA07.

Risedronatul de sodiu este un piridinil-bifosfonat care se leagă de hidroxiapatita osoasă şi inhibă resorbţia osoasă mediată de osteoclaste. Turn-over-ul osos este redus, în timp ce activitatea osteoblastelor şi mineralizarea osoasă sunt menţinute.

În studiile nonclinice, risedronatul de sodiu a demonstrat o puternică activitate anti-osteoclastică şi anti-resorbtivă şi a crescut masa osoasă şi forţa biomecanică musculo-scheletică, în mod dependent de doză.

Activitatea risedronatului de sodiu a fost confirmată prin măsurarea markerilor biochimici ai turn-over-ului osos în cursul studiilor farmacodinamice şi clinice. În cadrul studiilor efectuate la femeile aflate în perioada de postmenopauză, scăderea markerilor biochimici ai turn-over-ului osos s-a observat în decurs de o lună şi a atins un maxim în 3-6 luni. Într-un studiu cu durata de urmărire de 2 ani, scăderile valorilor markerilor biochimici ai turn-over-ului osos (N-telopeptidul cross-linkat urinar al colagenului şi fosfataza alcalină serică specifică osului) au fost similare la 24 de luni, în cazul utilizării de comprimate de risedronat de sodiu 75 mg, administrate în două zile consecutive pe lună şi de comprimate de risedronat de sodiu 5 mg, administrate zilnic.

Factorii de risc asociaţi cu osteoporoza postmenopauză includ masa osoasă scăzută, densitatea minerală osoasă scăzută, existenţa fracturilor în antecedente, menopauza precoce, antecedentele tabagice şi antecedentele familiale de osteoporoză. Consecinţa clinică a osteoporozei este apariţia fracturilor. Riscul de apariţie a fracturilor creşte odată cu numărul factorilor de risc.

Într-un studiu dublu-orb, multicentric, cu durata de urmărire de doi ani, efectuat la femei cu osteoporoză aflate în perioada de postmenopauză, pe baza efectelor asupra creşterii medii a densităţii minerale osoase (DMO) la nivelul coloanei vertebrale lombare, s-a dovedit că risedronatul de sodiu 75 mg (n=524) administrat două zile consecutive pe lună este echivalent cu risedronat de sodiu 5 mg administrat zilnic (n=527). În ceea ce priveşte densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul coloanei vertebrale lombare, ambele grupuri de tratament au prezentat creşteri procentuale medii semnificative, începând cu momentul iniţial până în luna 6, 12, 24 şi la final.

Programul de cercetare clinică a studiat efectul risedronatului de sodiu, administrat o dată pe zi, asupra riscului producerii de fracturi de şold şi de fracturi vertebrale şi a inclus femei intrate recent sau aflate mai demult în postmenopauză, cu şi fără fracturi. Au fost studiate dozele zilnice de 2,5 mg şi 5 mg şi la toate grupurile, incluzând grupurile control, s-a administrat calciu şi vitamina D (dacă valorile iniţiale erau scăzute). Riscurile absolut şi relativ de noi fracturi vertebrale şi noi fracturi de şold au fost evaluate utilizând analiza intervalului de timp până la producerea primului eveniment.

- Două studii controlate cu placebo (n=3661) au inclus femei în postmenopauză cu vârsta sub 85 de ani, care prezentau fracturi vertebrale la includere. Risedronatul de sodiu 5 mg pe zi, administrat timp de 3 ani, a redus riscul de noi fracturi vertebrale, comparativ cu grupul de control. La femeile care au avut cel puţin una sau cel puţin două fracturi vertebrale, reducerea riscului relativ a fost de 41%, respectiv de 49% (incidenţa de noi fracturi vertebrale în timpul tratamentului cu risedronat de sodiu a fost de 11,3%, respectiv de 18,1%, iar în cazul administrării placebo de 16,3%, respectiv de 29,0%). Eficacitatea tratamentului s-a observat încă de la sfârşitul primului an de administrare. Beneficii au fost demonstrate şi la femeile cu multiple fracturi vertebrale la includerea în studiu. Risedronatul de sodiu, administrat în doză de 5 mg pe zi, a redus, de asemenea, scăderea anuală în înălţime, comparativ cu grupul de control.

- Alte două studii controlate cu placebo au inclus femei în postmenopauză cu vârsta peste 70 de ani, cu sau fără fracturi vertebrale la includere. Au fost incluse şi femei cu vârsta cuprinsă între 70 şi 79 de ani, cu scorul-T al DMO la nivelul colului femural <-3 DS (intervalul producătorului, anume -2,5 DS după NHANES III) [National Health and Nutrition Examination Survey]) şi cu cel puţin un factor de risc adiţional. Femeile cu vârsta peste 80 de ani au putut fi incluse, pe baza existenţei a cel puţin unui factor de risc de origine non-osoasă pentru fractura de şold sau a unei

DMO scăzute la nivelul colului femural. Semnificaţia statistică a eficacităţii risedronatului de sodiu comparativ cu placebo se atinge numai dacă cele două grupuri de tratament (cu risedronat 2,5 mg şi 5 mg) sunt analizate împreună. Următoarele rezultate se bazează numai pe analiza a posteriori a subgrupurilor definite de practica clinică şi de definiţia actuală a osteoporozei:

- La subgrupul de paciente cu scorul-T al DMO la nivelul colului femural <-2,5 DS (NHANES

III) şi cu cel puţin o fractură vertebrală la includere, risedronatul de sodiu, administrat timp de 3 ani, a redus riscul relativ de fracturi de şold cu 46%, comparativ cu grupul de control (incidenţa fracturilor de şold la grupurile de tratament cu doze de risedronat de 2,5 mg şi 5 mg analizate împreună a fost de 3,8%, comparativ cu 7,4% la grupul la care s-a administrat placebo).

- Datele sugerează că la femeile foarte vârstnice (>80 de ani) se poate observa o protecţie mult mai limitată decât cea menţionată mai sus. Aceasta poate fi determinată de faptul că, odată cu vârsta, creşte importanţa factorilor de risc de origine non-osoasă pentru fractura de şold.

- În aceste studii, datele analizate pentru criteriul secundar de evaluare au indicat o scădere a riscului de noi fracturi vertebrale la pacientele cu DMO scăzută la nivelul colului femural, fără fracturi vertebrale şi la pacientele cu DMO scăzută la nivelul colului femural, cu sau fără fracturi vertebrale.

- Comparativ cu grupul de control, risedronatul de sodiu administrat timp de 3 ani în doză de 5 mg pe zi a crescut densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul coloanei lombare, colului femural, trohanterului şi pumnului şi a prevenit pierderea osoasă la nivelul mijlocului diafizei radiusului.

- După întreruperea unui tratament de 3 ani cu risedronat de sodiu administrat în doză de 5 mg pe zi, la pacientele urmărite timp de un an, s-a constatat o rapidă reversibilitate a efectului supresor al risedronatului de sodiu asupra turn-over-ului osos.

- Biopsiile osoase prelevate de la femei aflate în perioada de postmenopauză tratate cu risedronat de sodiu 5 mg pe zi, timp de 2 până la 3 ani, au demonstrat o reducere moderată, aşa cum se anticipa, a ratei remodelării osoase. Osul format în cursul tratamentului cu risedronat de sodiu a avut atât structura lamelară cât şi mineralizarea normale. La femeile cu osteoporoză, aceste date, împreună cu scăderea incidenţei fracturilor la nivel vertebral de cauză osteoporotică, par să indice că nu există niciun efect negativ asupra calităţii osului.

Rezultatele endoscopice obţinute de la pacientele care au prezentat reacţii adverse gastro-intestinale moderate până la severe, atât din grupul tratat cu risedronat de sodiu cât şi din grupul de control, nu au pus în evidenţă ulcere gastrice, duodenale sau esofagiene provocate de tratament, în niciunul dintre grupuri, cu toate că în grupul tratat cu risedronat s-au observat, mai puţin frecvent, duodenite.

Siguranţa şi eficacitatea risedronatului de sodiu au fost evaluate într-un studiu cu durata de 3 ani (studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, multicentric, cu grupuri paralele, cu durata de un an, urmat de o perioadă de 2 ani cu tratament deschis), efectuat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 4 ani sub 16 ani, cu osteogenesis imperfecta uşoară sau moderată. În acest studiu, pacienţii cu greutatea cuprinsă între 10-30 kg au fost trataţi cu risedronat în doză de 2,5 mg pe zi, iar pacienţii cu greutatea peste 30 kg au fost trataţi cu risedronat în doză de 5 mg pe zi.

După finalizarea fazei cu durata de un an, randomizată, dublu-orb, controlată cu placebo, s-a demonstrat o creştere semnificativă statistic a DMO în grupul tratat cu risedronat, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo; cu toate acestea, în grupul tratat cu risedronat a fost observat un număr crescut de pacienţi care au prezentat cel puţin 1 fractură vertebrală morfometrică nouă (identificată radiologic), comparativ cu placebo. În timpul perioadei dublu-orb, cu durata de un an, procentul de pacienţi la care s-au raportat fracturi clinice a fost de 30,9% în grupul tratat cu risedronat şi de 49,0% în grupul la care s-a administrat placebo. În perioada de tratament deschis, atunci când toţi pacienţii au fost trataţi cu risedronat (din luna a 12-a până în luna a 36-a), fracturile clinice au fost raportate la 65,3% dintre pacienţii randomizaţi iniţial în grupul la care s-a administrat placebo şi la 52,9% dintre pacienţii randomizaţi iniţial în grupul de tratament cu risedronat.

În general, rezultatele nu susţin utilizarea risedronatului de sodiu la copii şi adolescenţi cu osteogenesis imperfecta uşoară sau moderată.

Absorbţie: absorbţia după administrarea pe cale orală a unei doze este relativ rapidă (tmax aproximativ 1 oră) şi este independentă de doză pentru intervalul de doze studiat (2,5 - 30 mg). Biodisponibilitatea medie în cazul administrării orale a unui comprimat este de 0,63% şi scade atunci când risedronatul de sodiu este administrat cu alimente.

Biodisponibilitatea este similară la bărbaţi şi la femei.

Distribuţie: la om, volumul mediu aparent de distribuţie la starea de echilibru este de 6,3 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 24%.

Metabolizare: nu există dovezi ale metabolizării sistemice a risedronatului de sodiu.

Eliminare: aproximativ jumătate din doza absorbită este excretată prin urină în decurs de 24 de ore, iar 85% din doza administrată intravenos se regăseşte în urină după 28 de zile. Clearance-ul renal mediu este de 105 ml/min, iar clearance-ul total mediu este de 122 ml/min, diferenţa fiind atribuită, posibil, clearance-ului determinat de adsorbţia osoasă. Clearance-ul renal nu este dependent de concentraţia plasmatică şi există o relaţie liniară între clearance-ul renal şi clearance-ul creatininei.

Risedronatul de sodiu neabsorbit se elimină nemodificat prin materiile fecale. Profilul concentraţie plasmatică-timp, după administrarea orală, indică trei faze de eliminare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 480 de ore.

Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei.

Utilizatori de acid acetilsalicilic/antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

În cazul pacienţilor trataţi cu risedronat de sodiu care utilizează concomitent, în mod regulat, acid acetilsalicilic sau antiinflamatoare nesteroidiene (3 sau mai multe zile pe săptămână), incidenţa evenimentelor adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior a fost similară cu cea observată la pacienţii din grupul de control.

În studiile de toxicitate efectuate la şobolan şi câine au fost observate efecte toxice la nivelul ficatului, dependente de doză, evidenţiate în principal prin creşteri ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, asociate cu modificări histologice la şobolan. Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.

Toxicitatea la nivelul testiculelor s-a observat la şobolan şi câine la expuneri considerate mult mai mari faţă de expunerea terapeutică la om. La rozătoare au fost observate frecvent evenimente dependente de doză, cu iritaţie la nivelul căilor respiratorii superioare. Efecte similare s-au observat şi în cazul utilizării altor bifosfonaţi. De asemenea, în studiile de lungă durată efectuate la rozătoare, au fost observate efecte nocive la nivelul tractului respirator inferior, deşi semnificaţia clinică a acestor constatări nu este clară. În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, la expuneri similare cu expunerea clinică, au fost observate modificări de osificare la nivelul sternului şi/sau craniului fetal la şobolanii trataţi, şi hipocalcemie şi mortalitate la femelele gestante care au fost lăsate să nască. Nu a existat nicio dovadă de teratogeneză în cazul administrării de doze de 3,2 mg/kg şi zi la şobolan şi de doze de 10 mg/kg şi zi la iepure, deşi datele sunt disponibile numai pentru un număr mic de iepuri. Toxicitatea maternă a împiedicat testarea de doze mai mari. Studiile de genotoxicitate şi de carcinogeneză nu au evidenţiat eventuale riscuri speciale pentru om.

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Crospovidonă tip A

Hidroxipropilceluloză (de vâscozitate joasă)

Stearat de magneziu

Hipromeloză (6cPs)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 400

Hidroxipropilceluloză

Oxid roşu de fer (E 172)

Nu este cazul.

2 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu blistere transparente din PVC/Aluminiu care conţin 2 sau 6 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Aurobindo Pharma România SRL

Sos. Bucureşti-Ploieşti, nr. 42-44, etajul 2, Clădirea B, Aripa B2, Complex Băneasa

Business&Technology Park, sector 1, Bucureşti

România

13327/2020/01-02

Autorizare - Februarie 2016

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2020

Iulie 2020