Prospect RISEDRONAT AUROBINDO 35mg comprimate filmate

Grupa farmacoterapeutică: medicamente care afectează structura şi mineralizarea osului, bifosfonaţi, codul ATC: M05BA07

Risedronatul de sodiu este un bifosfonat piridinilic, care se leagă de hidroxiapatita osoasă şi inhibă resorbţia osoasă mediată de osteoclaste. Turnover-ul osos este redus, în timp ce activitatea osteoblastelor şi mineralizarea osoasă sunt păstrate. În studiile preclinice, risedronatul de sodiu a demonstrat o puternică activitate antiosteoclastică şi antiresorbtivă, precum şi o creştere dependentă de doză a masei osoase şi a rezistenţei biomecanice a scheletului. Acţiunea risedronatului de sodiu a fost confirmată în timpul studiilor clinice şi farmacodinamice şi prin măsurarea markerilor biochimici pentru turnover-ul osos. În studiile clinice efectuate la femei aflate în post-menopauză, reducerea markerilor biochimici ai metabolismului osos a fost observată în decurs de 1 lună şi a atins valoarea maximă în 3 - 6 luni. După 12 luni de administrare, scăderea valorilor markerilor biochimici ai turnover-ului osos a fost similară în cazul utilizării de risedronat de sodiu 35 mg o dată pe săptămână şi de risedronat de sodiu 5 mg pe zi.

Într-un studiu clinic efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, scăderea markerilor biochimici ai turnover-ului osos a fost observată cel mai devreme la 3 luni şi a continuat să fie observată la 24 de luni.

O serie de factori de risc sunt asociaţi cu osteoporoza postmenopauză, incluzând scăderea masei osoase, scăderea densităţii minerale osoase, menopauză precoce, antecedente tabagice şi istoric familial de osteoporoză. Consecinţa clinică a osteoporozei sunt fracturile. Riscul de fracturi creşte cu numărul factorilor de risc.

Într-un studiu dublu-orb, multicentric, cu durata de un an, efectuat la femei aflate în postmenopauză cu osteoporoză, pe baza efectelor asupra modificarii medii a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, utilizarea de risedronatul de sodiu 35 mg administrat o dată pe săptămână (n = 485) s-a dovedit a fi echivalentă cu administrarea de risedronat 5 mg pe zi (n = 480).

Programul de cercetare clinică pentru risedronatul de sodiu administrat o dată pe zi, a studiat efectul risedronatului de sodiu asupra riscului producerii de fracturi vertebrale şi de şold, şi a inclus femei intrate recent sau mai demult la postmenopauză, cu şi fără fractură. A fost studiată administrarea zilnică de doze de risedronat de 2,5 mg şi 5 mg şi, la toate grupurile, inclusiv la grupurile de control, s-a administrat calciu şi vitamina D (dacă valorile concentraţiilor plasmatice iniţiale erau reduse). Riscul absolut şi riscul relativ de noi fracturi vertebrale şi de şold a fost estimat prin utilizarea unei analize a timpului până la producerea primului eveniment.

Două studii placebo controlate (n = 3661) au inclus femei aflate în postmenopauză, cu vârsta sub 85 de ani, cu fracturi vertebrale la momentul iniţial. Risedronatul de sodiu 5 mg administrat zilnic timp de 3 ani a redus riscul relativ de noi fracturi vertebrale, comparativ cu grupul de control. La femeile cu cel puţin 2 sau cel puţin o fractură vertebrală, reducerea riscului relativ a fost de 49% şi, respectiv, de 41% (incidenţa de noi fracturi vertebrale în grupul de tratament cu risedronat de sodiu a fost de 18,1% şi 11,3% şi, respectiv, de 29,0% şi 16,3% în grupul la care s-a administrat placebo). Efectul tratamentului a fost observat încă de la sfârşitul primului an de tratament. De asemenea, beneficiile au fost demonstrate la femei cu fracturi multiple la momentul iniţial. De asemenea, risedronatul de sodiu 5 mg administrat zilnic a redus pierderea de înălţime anuală, comparativ cu grupul de control.

Alte două studii ulerioare, placebo controlate, au inclus femei aflate în postmenopauză cu vârsta peste 70 ani, cu sau fără fracturi vertebrale la momentul iniţial. Au fost înrolate femei cu vârsta între 70-79 ani cu

Scorul T DMO < -3 SD la nivelul colului femural (media producătorului, adică -2,5 DS folosind

NHANES III) şi cel puţin un factor de risc suplimentar. Femeile ≥ 80 ani au putut fi înscrise pe baza existenţei a cel puţin unui factor de risc non-scheletic pentru fractură de şold sau pe baza densităţii minerale osoase mici la nivelul colului femural. Semnificaţia statistică de eficacitate a risedronatului faţă de placebo este atinsă doar atunci când cele două grupuri de tratament cu doza de risedronat de sodiu 2,5 mg şi respectiv cu doza de risedronat de sodiu 5 mg sunt analizate împreună. Următoarele rezultate sunt bazate numai pe o analiză ulterioară a subgrupurilor definite de practica clinică şi de definiţia actuală a osteoporozei:

- În subgrupul de pacienţi cu scorul T DMO ≤-2,5 DS la nivelul colului femural (NHANES III) şi cel puţin o fractură vertebrală la momentul iniţial, risedronatul de sodiu administrat timp de 3 ani a redus riscul fracturilor de şold cu 46% faţă de grupul de control (incidenţa fracturilor de şold în grupurile de tratament cu dozele de risedronat de sodiu de 2,5 mg şi 5 mg analizate împreună a fost de 3,8%, comparativ cu 7,4% în grupul la care s-a administrat placebo); Datele sugerează că o protecţie mult mai limitată decât cea menţionată, poate fi observată la pacienţii foarte vârstnici (≥ 80 ani). Aceasta poate fi determinată de importanţa crescută, odată cu creşterea vârstei, a factorilor non-scheletici pentru fractura de şold.

- În aceste studii, datele analizate drept criteriu de evaluare final secundar au indicat o scădere a riscului de noi fracturi vertebrale la pacienţii cu DMO redusă la nivelul colului femural, fără fracturi vertebrale şi la pacienţii cu DMO redusă la nivelul colului femural, cu sau fără fracturi vertebrale.

Doza de risedronat de sodiu 5 mg, administrată zilnic timp de 3 ani, a crescut densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul coloanei vertebrale lombare, colului femural, trohanterului, articulaţiei pumnului şi a menţinut normală densitatea osoasă la nivelul porţiunii mediane a diafizei radiusului, faţă de grupul de control.

În primul an după oprirea tratamentului cu risedronat de sodiu 5 mg administrat timp de 3 ani s-a observat reversibilitatea rapidă a efectului de supresie al risedronatului asupra turnover-ului osos.

* Probele de ţesut obţinute prin biopsie osoasă prelevate de la femei în aflate postmenopauză tratate cu risedronat de sodiu 5 mg zilnic, timp de 2-3 ani, au arătat o scădere moderată, anticipată, a turnover-ului osos. Substanţa osoasă sintetizată pe parcursul tratamentului cu risedronat de sodiu a avut structură normală lamelară şi a prezentat mineralizare normală. Aceste date, împreună cu incidenţa scăzută a fracturilor vertebrale legate de osteoporoză la femei cu osteoporoză, nu par să indice efecte negative asupra calităţii osoase.

Constatările endoscopice de la un număr de pacienţi cu simptomatologie gastro-intestinală moderată până la severă, în ambele grupuri de pacienţi (pacienţii trataţi cu risedronat de sodiu şi pacienţii din grupul de control), nu au evidenţiat ulcer gastric, ulcer duodenal sau leziuni esofagiane induse de tratament, deşi duodenita a fost observată mai puţin frecvent în grupul la care s-a administat risedronat de sodiu.

Într-un studiu cu durata de 2 ani, dublu-orb, placebo controlat, care a inclus 284 pacienţi (risedronat de sodiu 35 mg, n = 191), risedronatul de sodiu 35 mg administrat o dată pe săptămână, a demonstrat eficacitate la bărbaţii cu osteoporoză (cu vârsta cuprinsă între 36 până la 84 de ani). La toţi pacienţii s-a administrat suplimentar calciu şi vitamina D.

Creşterea DMO a fost observată încă din primele 6 luni de la iniţierea tratamentului cu risedronat de sodiu. Doza de risedronat de sodiu 35 mg administrată o dată pe săptămână a determinat o creştere însemnată a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, colului femural, trohanterului şi şoldului, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo, după 2 ani de tratament. Eficacitatea antifractură nu a fost demonstrată în acest studiu.

Efectul la nivel osos (creşterea DMO şi scăderea valorilor markerilor turnover-ului osos) pentru risedronat de sodiu este similar la bărbaţi şi femei.

Siguranţa şi eficacitatea risedronatului de sodiu sunt investigate într-un studiu clinic în curs de desfăşurare efectuat la copii şi adolescenţi, cu vârsta cuprinsă între 4 şi 16 ani, cu osteogenesis imperfecta. După finalizarea fazei cu durata de un an, randomizată, dublu-oarbă, controlată cu placebo, s-a demonstrat o creştere statistic semnificativă a scorului DMO, la nivelul coloanei vertebrale lombare, la grupul la care s-a administrat risedronat, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo; totuşi, a fost identificat un număr crescut, de cel puţin 1 fractură vertebrală morfometrică nouă (identificată prin radiografie), la grupul la care s-a administrat risedronat, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo. În general, rezultatele nu susţin utilizarea risedronatului de sodiu la copii şi adolescenţi cu osteogenesis imperfecta.