RENAGEL 800mg comprimate filmate prospect medicament

Renagel 800 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conţine clorhidrat de sevelamer 800 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat (comprimat)

Comprimat filmat oval de culoare aproape albă, gravat cu 'RG800” pe o față.

Renagel este indicat pentru controlul hiperfosfatemiei la pacienţi adulţi care efectuează hemodializă sau dializă peritoneală. Renagel trebuie administrat în cadrul unui tratament multiplu, care poate să includă suplimente de calciu, 1,25-dihidroxi vitamina D3 sau un analog al acesteia, pentru a controla evoluţia formei osoase a bolii renale.

Doza iniţială recomandată de clorhidrat de sevelamer este de 2,4 g sau 4,8 g pe zi, în funcţie de necesităţile clinice şi de valoarea plasmatică a fosforului. Renagel trebuie administrat de trei ori pe zi, în timpul meselor.

Valoarea plasmatică a fosfatului la pacienţii Doza iniţială de comprimate Renagel a cărora nu li se administrează chelatori de 800 mg fosfat 1,76 - 2,42 mmol/l (5,5-7,5 mg/dl) 1 comprimat, de 3 ori pe zi > 2,42 mmol/l (> 7,5 mg/dl) 2 comprimate, de 3 ori pe zi

Pentru pacienţii care au urmat anterior tratament cu chelatori de fosfat, Renagel trebuie administrat gram la gram, cu monitorizarea valorilor plasmatice ale fosforului, pentru asigurarea unor doze zilnice optime.

Valorile plasmatice ale fosfatului trebuie monitorizate atent, iar doza de clorhidrat de sevelamer trebuie stabilită treptat, crescând cu 0,8 g de trei ori pe zi (2,4 g/zi), pentru a scădea valoarea plasmatică a fosfatului la 1,76 mmol/l (5,5 mg/dl) sau mai puţin. Valoarea plasmatică a fosfatului trebuie determinată la intervale de două până la trei săptămâni, până când se ajunge la o valoare plasmatică stabilă a fosfatului şi, ulterior, la intervale regulate.

Doza poate varia între 1 şi 5 comprimate de 800 mg la o masă. Doza medie zilnică utilizată în faza cronică a unui studiu clinic cu durata de un an a fost de 7 grame de sevelamer.

Siguranţa şi eficacitatea acestui medicament nu au fost stabilite la pacienţi cu vârsta sub 18 ani.

Siguranţa şi eficacitatea acestui medicament nu au fost stabilite la pacienţii în predializă.

Pacienţii trebuie să ia Renagel în timpul mesei şi să respecte dieta prescrisă. Comprimatele trebuie înghiţite întregi. Nu trebuie zdrobite, mestecate sau rupte în bucăţi înainte de administrare.

- Hipersensibilitate la sevelamer sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Hipofosfatemie

- Ocluzie intestinală.

Eficacitatea şi siguranţa Renagel nu au fost studiate la pacienţii cu:

- tulburări de deglutiţie

- boli inflamatorii active ale intestinului

- tulburări de motilitate gastro-intestinală, inclusiv gastropareză netratată sau severă, diverticuloză, retenţie a conţinutului gastric şi tranzit intestinal anormal sau neregulat

- pacienţi care au suferit o intervenţie chirurgicală gastro-intestinală majoră.

Prin urmare, se impun precauţii când Renagel este utilizat la pacienţii cu aceste tulburări.

În cazuri foarte rare, la pacienţii care urmau tratament cu clorhidrat de sevelamer, s-a observat apariţia ocluziei intestinale şi a ileusului/subileusului. Constipaţia poate fi un simptom precedent. Pacienţii care suferă de constipaţie trebuie să fie atent monitorizaţi în perioada tratamentului cu clorhidrat de sevelamer. Tratamentul cu Renagel trebuie reevaluat la pacienţii care dezvoltă constipaţie severă sau alte simptome gastro-intestinale severe.

Vitamine liposolubile

În funcţie de consumul alimentar şi de tipul stadiului terminal al insuficienţei renale, pacienţii care efectuează dializă pot dezvolta valori mici ale vitaminelor liposolubile A, D, E şi K. Nu se poate exclude faptul că Renagel poate lega vitaminele liposolubile conţinute în alimentele ingerate. Prin urmare, la pacienţii care nu iau suplimente cu aceste vitamine, trebuie avută în vedere monitorizarea valorilor vitaminelor A, D şi E şi evaluarea statusului vitaminei K prin măsurarea timpului de tromboplastină; se recomandă prescrierea de suplimente cu vitamine, dacă este necesar. La pacienţii care efectuează dializă peritoneală se recomandă monitorizarea suplimentară a valorilor vitaminelor şi acidului folic, deoarece valorile vitaminelor A, D, E şi K nu au fost măsurate în cadrul unui studiu clinic pentru aceşti pacienţi.

Deficit de folat

În prezent, nu există date suficiente pentru a exclude posibilitatea apariţiei unui deficit de folat în timpul tratamentului de lungă durată cu Renagel.

Pacienţii cu insuficienţă renală pot dezvolta hipocalcemie sau hipercalcemie. Renagel nu conţine calciu. Valorile calcemiei trebuie monitorizate, aşa cum se procedează în cazul urmăririi uzuale a pacienţilor care efectuează dializă. În caz de hipocalcemie, trebuie administrat calciu elementar ca supliment.

Pacienţii cu insuficienţă renală cronică sunt predispuşi să dezvolte acidoză metabolică. Într-o serie de studii în care s-au observat valori mai mici ale bicarbonatului la pacienţii trataţi cu sevelamer, comparativ cu pacienţii trataţi cu chelatori de fosfat pe bază de calciu, s-a raportat agravarea acidozei la schimbarea tratamentului de la alţi chelatori de fosfat la sevelamer. Prin urmare, se recomandă monitorizarea mai atentă a valorilor plasmatice ale bicarbonatului.

Pacienţii la care se efectuează dializă se supun anumitor riscuri de infecţie, specifice modalităţii de dializă. Peritonita este o complicaţie cunoscută în cazul pacienţilor la care se efectuează dializă peritoneală (DP), iar în cadrul unui studiu clinic cu Renagel, au fost raportate mai multe cazuri de peritonită. Prin urmare, pacienţii la care se efectuează DP trebuie să fie atent monitorizaţi pentru a se asigura utilizarea corectă a tehnicilor aseptice adecvate, cu recunoaşterea şi tratarea promptă a oricăror semne şi simptome asociate peritonitei.

Dificultăţi legate de înghiţire şi sufocare

Au existat raportări mai puţin frecvente legate de existenţa unor dificultăţi de înghiţire a comprimatului de Renagel. În multe dintre aceste cazuri au fost implicaţi pacienţi cu comorbidităţi, inclusiv tulburări de deglutiţie sau anomalii esofagiene. Se impun precauţii când Renagel este utilizat la pacienţi cu tulburări de deglutiţie.

Se recomandă monitorizarea mai atentă a pacienţilor cu hipotiroidism la care se administrează concomitent clorhidrat de sevelamer şi levotiroxină (vezi pct. 4.5).

Tratament cronic de lungă durată

Deoarece nu sunt încă disponibile date privind utilizarea cronică a sevelamerului pe o perioadă mai mare de un an, absorbţia şi acumularea potenţială de sevelamer pe durata tratamentului cronic îndelungat nu pot fi excluse în totalitate (vezi pct. 5.2).

Nu este indicată utilizarea Renagel în monoterapie pentru controlul hiperparatiroidismului. La pacienţii cu hiperparatiroidism secundar, Renagel trebuie administrat în cadrul unui tratament multiplu, care poate include suplimente de calciu, 1,25 - dihidroxi vitamina D3 sau un analog al acesteia, pentru a diminua valorile hormonului paratiroidian netransformat (PTHn).

Valori plasmatice ale clorului

Valoarea plasmatică a clorului poate creşte pe durata tratamentului cu Renagel, deoarece clorul poate fi schimbat cu fosfor în lumenul intestinal. Deşi în studiile clinice nu s-a observat nicio creştere semnificativă din punct de vedere clinic a valorii serice a clorului, aceasta trebuie monitorizată aşa cum se procedează în urmărirea de rutină a pacienţilor care efectuează dializă. Un gram de Renagel conţine aproximativ 180 mg (5,1 mEq) clor.

Au fost raportate cazuri de tulburări inflamatorii grave ale diferitelor segmente ale tractului gastro-intestinal (inclusiv complicaţii grave, cum sunt hemoragie, perforaţie, ulceraţie, necroză, colită și apariția unei formațiuni tumorale colonice/cecale) asociate cu prezenţa cristalelor de sevelamer (vezi pct. 4.8). Este posibil ca tulburările inflamatorii să se remită la întreruperea sevelamerului.

Tratamentul cu clorhidrat de sevelamer trebuie reevaluat la pacienţii care dezvoltă simptome gastro-intestinale severe.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile la pacienţii care efectuează dializă.

În studiile de interacţiune efectuate la voluntari sănătoşi, clorhidratul de sevelamer a scăzut biodisponibilitatea ciprofloxacinei cu aproximativ 50% când a fost administrată concomitent cu

Renagel într-un studiu cu doză unică. Prin urmare, Renagel nu trebuie administrat concomitent cu ciprofloxacina.

Pacienţii aflaţi sub tratament cu medicamente antiaritmice pentru controlul aritmiilor sau cu medicamente anticonvulsivante pentru controlul convulsiilor au fost excluşi din studiile clinice. Se impun precauţii când se prescrie clorhidrat de sevelamer la pacienţii care utilizează şi aceste medicamente.

În cadrul experienţei după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri foarte rare de valori crescute ale hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) la pacienţii cărora li s-au administrat concomitent clorhidrat de sevelamer şi levotiroxină. Prin urmare, se recomandă o monitorizare mai atentă a valorilor TSH la pacienţii trataţi cu ambele medicamente.

În cazul administrării concomitente cu clorhidrat de sevelamer, la pacienţii cu transplant s-au raportat concentraţii reduse de ciclosporină, micofenolat de mofetil şi tacrolimus, fără consecinţe clinice (de exemplu rejet de grefă). Nu se poate exclude posibilitatea unei interacţiuni şi trebuie avută în vedere monitorizarea atentă a concentraţiilor sanguine de micofenolat de mofetil, ciclosporină şi tacrolimus pe timpul administrării concomitente şi ulterior încetării acesteia.

În studiile de interacţiune efectuate la voluntari sănătoşi, Renagel nu a avut niciun efect asupra biodisponibilităţii digoxinei, warfarinei, enalaprilului sau metoprololului.

În timpul experienţei după punerea pe piaţă, la pacienţii trataţi concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni şi clorhidrat de sevelamer, au fost raportate cazuri foarte rare de creştere a valorilor fosfatului.

Renagel nu este absorbit şi poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente. În cazul administrării oricărui medicament a cărui reducere a biodisponibilităţii poate avea un efect clinic semnificativ asupra siguranţei şi eficacităţii acestuia, medicamentul trebuie administrat cu cel puţin o oră înainte de sau la trei ore după administrarea Renagel, sau medicul trebuie să ia în considerare monitorizarea concentraţiilor sanguine.

Nu a fost stabilită încă siguranţa utilizării clorhidratului de sevelamer la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat că sevelamerul produce toxicitate embrio-fetală. Renagel trebuie administrat femeilor gravide doar dacă este absolut necesar şi după efectuarea unei evaluări atente a raportului risc/beneficiu, atât pentru mamă, cât şi pentru făt (vezi pct. 5.3).

Nu a fost stabilită încă siguranţa utilizării clorhidratului de sevelamer la femeile care alăptează.

Renagel trebuie administrat femeilor care alăptează doar dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, atât pentru mamă, cât şi pentru sugar (vezi pct. 5.3).

Nu există date privind efectul sevelamerului asupra fertilităţii la om. Studiile la animale au arătat că sevelamerul nu afectează fertilitatea la şobolani masculi sau femele, în urma expunerii la doze echivalente cu de 2 ori doza maximă utilizată în studiul clinic la om, de 13 g/zi, bazată pe o comparaţie a ariei suprafeţei corporale relative.

Sevelamerul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse (≥ 5% din pacienţi) au fost toate din categoria tulburărilor gastro-intestinale.

Au fost efectuate studii cu proiecte pe grupuri paralele, care au inclus 244 de pacienţi care efectuau hemodializă, cu durate ale tratamentului de până la 54 de săptămâni şi 97 de pacienţi care efectuau dializă peritoneală, cu o durată a tratamentului de 12 săptămâni.

Reacţiile adverse din aceste studii (299 de pacienţi), din studiile clinice necontrolate (384 de pacienţi) şi cele raportate spontan din experienţa după punerea pe piaţă sunt enumerate în tabelul de mai jos, în funcţie de frecvenţă. După frecvenţa raportării se clasifică în foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Foarte rare Cu frecvenţă

MedDRA pe frecvente frecvente necunoscută aparate, sisteme şi organe

Tulburări ale Hipersensibilitate* sistemului imunitar

Tulburări Acidoză, metabolice şi de creşterea nutriţie concentraţiilor plasmatice ale clorului

Tulburări gastro- Greaţă, Diaree, Durere instestinale vărsături dispepsie, abdominală, flatulenţă, ocluzie durere în intestinală, etajul ileus/subileus, abdominal diverticulită, superior, perforaţie constipaţie intestinală1, hemoragie gastro-intestinală*1, ulcerație intestinală*1, necroză gastro-intestinală*1, colită*1, formațiune tumorală intestinală*1

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin Foarte rare Cu frecvenţă

MedDRA pe frecvente frecvente necunoscută aparate, sisteme şi organe

Afecţiuni Prurit, erupţie cutanate şi ale cutanată ţesutului tranzitorie subcutanat

Investigații Depozite de diagnostice cristale la nivel intestinal*1

*din experienţa după punerea pe piaţă 1 Vezi atenționarea privind tulburările inflamatorii gastro-intestinale de la pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.

Renagel a fost administrat la voluntari sănătoşi în doze de până la 14 grame pe zi, echivalent cu şaptesprezece comprimate a 800 mg, timp de opt zile, fără apariţia de reacţii adverse.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hiperfosfatemiei, codul ATC: V03AE02

Renagel conţine sevelamer, un polimer poli (clorhidrat de alilamină), chelator de fosfat neabsorbit, care nu conţine metal şi calciu. Conţine multiple amine separate printr-un carbon de polimerul de bază. Aceste amine devin parţial protonate în intestin şi interacţionează cu moleculele de fosfat prin legături ionice şi punţi de hidrogen. Legând fosfatul în tractul gastro-intestinal, sevelamerul scade fosfatemia.

În studiile clinice, sevelamerul s-a dovedit a fi eficace în reducerea fosfatemiei la pacienţii care efectuează hemodializă sau dializă peritoneală.

Sevelamerul scade incidenţa episoadelor de hipercalcemie, comparativ cu pacienţii care folosesc doar chelatori de fosfat pe bază de calciu, probabil deoarece medicamentul nu conţine calciu. S-a demonstrat faptul că efectele asupra fosfatului şi calciului s-au menţinut pe toată durata unui studiu cu o perioadă de urmărire de un an.

În studii efectuate in vivo şi in vitro la animale, s-a demonstrat că sevelamerul leagă acizii biliari.

Legarea acizilor biliari prin răşini schimbătoare de ioni este o metodă bine cunoscută de scădere a colesterolului din sânge. În studii clinice, valoarea medie a colesterolului total şi a LDL-colesterolului au scăzut cu 15-31%. Acest efect apare după 2 săptămâni şi se menţine pe parcursul tratamentului de lungă durată. Valorile trigliceridelor, HDL-colesterolului şi albuminei nu s-au modificat.

În studii clinice efectuate la pacienţi hemodializaţi, sevelamerul în monoterapie nu a avut un efect important şi semnificativ din punct de vedere clinic asupra valorii plasmatice a hormonului paratiroidian netransformat (PTHn). Cu toate acestea, în studiul cu durata de 12 săptămâni, care a inclus pacienţi care efectuau dializă peritoneală, s-au observat scăderi similare ale valorilor PTHn, comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat acetat de calciu. La pacienţii cu hiperparatiroidism secundar, Renagel trebuie folosit în contextul unui tratament multiplu, care poate include suplimente de calciu, 1,25-dihidroxi vitamina D3 sau un analog al acesteia, pentru a scădea valorile PTHn.

Într-un studiu clinic cu durata de un an, Renagel nu a avut reacţii adverse asupra turnover-ului sau mineralizării osoase, comparativ cu carbonatul de calciu.

Renagel nu este absorbit din tractul gastro-intestinal, conform unui studiu de farmacocinetică cu doză unică, efectuat la voluntari sănătoşi. Nu s-au efectuat studii de farmacocinetică la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

În studii preclinice efectuate la şobolan şi câine, Renagel administrat în doză de 10 ori mai mare decât doza maximă la om a redus absorbţia vitaminelor liposolubile D, E şi K, precum şi a acidului folic.

Într-un studiu efectuat la şobolan, în cazul administrării de sevelamer în doze de 15-30 ori mai mari decât doza la om, s-a observat creşterea valorii plasmatice a cuprului. Acest fapt nu a fost confirmat într-un studiu efectuat la câine sau în studiile clinice.

În prezent, nu sunt disponibile date specifice privind carcinogenitatea. Totuşi, studii efectuate in vitro şi in vivo au indicat faptul că Renagel nu are potenţial genotoxic. De asemenea, medicamentul nu este absorbit din tractul gastro-intestinal.

În studii privind efectul asupra funcţiei de reproducere, nu a fost evidenţiat faptul că sevelamerul provoacă embrioletalitate, fetotoxicitate sau teratogenitate la dozele testate (până la 1 g/kg şi zi la iepure şi până la 4,5 g/kg şi zi la şobolan). La fetuşii femelelor de şobolan cărora li s-a administrat o doză de 8-20 ori mai mare decât doza maximă la om de 200 mg/kg, s-au observat deficienţe în osificarea scheletului, cu diferite localizări. Efectele pot fi secundare depleţiei vitaminei D şi/sau vitaminei K la aceste doze mari.

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Acid stearic

Hipromeloză (E464)

Monogliceride diacetilate

Nu este cazul.

3 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.

A se ţine flaconul bine închis pentru a fi protejat de umiditate.

Flacoane din PEÎD, prevăzute cu sistem de închidere securizat pentru copii, din polipropilenă, şi sigilate cu folie, prin inducţie.

Mărimea ambalajului: 1 flacon a 100 comprimate filmate 1 flacon a 180 comprimate filmate ambalaje multiple care conţin 180 comprimate filmate (6 flacoane a câte 30 comprimate) ambalaje multiple care conţin 360 comprimate filmate (2 flacoane a câte 180 comprimate) ambalaje multiple care conţin 540 comprimate filmate (3 flacoane a câte 180 comprimate)

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sanofi B.V., Paasheuvelweg 25, 1105 BP Amsterdam, Țările de Jos

EU/1/99/123/008 1 flacon a 180 comprimate filmate

EU/1/99/123/009 ambalaje multiple care conţin 360 comprimate filmate (2 flacoane a câte 180 comprimate)

EU/1/99/123/010 ambalaje multiple care conţin 540 comprimate filmate (3 flacoane a câte 180 comprimate)

EU/1/99/123/01 flacon a 100 comprimate filmate

EU/1/99/123/012 1 flacon a 180 comprimate filmate, fără cutie

EU/1/99/123/013 ambalaje multiple care conţin 180 comprimate filmate (6 flacoane a câte 30 comprimate)

Data primei autorizări: 28 ianuarie 2000

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 28 ianuarie 2015

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.