PRAMIPEXOLE ACCORD 0.7mg comprimate prospect medicament

Pramipexole Accord 0,088 mg comprimate

Pramipexole Accord 0,18 mg comprimate

Pramipexole Accord 0,35 mg comprimate

Pramipexole Accord 0,7 mg comprimate

Pramipexole Accord 1,1 mg comprimate

Pramipexole Accord 0,088 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,125 mg, echivalent cu pramipexol 0,088 mg.

Pramipexole Accord 0,18 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,25 mg, echivalent cu pramipexol 0,18 mg.

Pramipexole Accord 0,35 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 0,5 mg echivalent cu pramipexol 0,35 mg.

Pramipexole Accord 0,7 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,0 mg echivalent cu pramipexol 0,7 mg.

Pramipexole Accord 1,1 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine diclorhidrat de pramipexol monohidrat 1,5 mg echivalent cu pramipexol 1,1 mg.

Dozele de pramipexol menţionate în literatura de specialitate se referă la sarea de pramipexol.

De aceea, dozele vor fi exprimate atât ca pramipexol bază liberă, cât şi ca sare (între paranteze).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Pramipexole Accord 0,088 mg comprimate

Comprimatele sunt rotunde, netede, cu muchii rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate 'I1” pe una din feţe şi simple pe cealaltă faţă.

Pramipexole Accord 0,18 mg comprimate

Comprimatele sunt rotunde, netede, cu muchii rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate 'I” şi '2” pe una din feţe, de ambele părţi ale liniei mediane, şi marcate cu linie mediană pe cealaltă faţă.

Comprimatele pot fi divizate în părți egale.

Pramipexole Accord 0,35 mg comprimate

Comprimatele sunt rotunde, netede, cu muchii rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate 'I” şi '3” pe una din feţe, de ambele părţi ale liniei mediane, şi marcate cu linie mediană pe cealaltă faţă.

Comprimatele pot fi divizate în părți egale.

Pramipexole Accord 0,7 mg comprimate

Comprimatele sunt rotunde, netede, cu muchii rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate 'I” şi '4” pe una din feţe, de ambele părţi ale liniei mediane, şi marcate cu linie mediană pe cealaltă faţă.

Comprimatele pot fi divizate în părți egale.

Pramipexole Accord 1,1 mg comprimate

Comprimatele sunt rotunde, netede, cu muchii rotunjite, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate 'I” şi '5” pe una din feţe, de ambele părţi ale liniei mediane, şi marcate cu linie mediană pe cealaltă faţă.

Comprimatele pot fi divizate în părți egale.

Pramipexole Accord este indicat la adulţi pentru tratamentul semnelor şi simptomelor formei idiopatice a bolii Parkinson, în monoterapie (fără levodopa) sau în asociere cu levodopa, de exemplu pe tot parcursul bolii, până în stadiile avansate, când levodopa îşi pierde eficacitatea sau când eficacitatea sa nu persistă şi devine fluctuantă (fluctuaţii de tip 'on-off”).

Doza zilnică se administrează divizată în prize egale de trei ori pe zi.

Iniţierea tratamentului

Dozele trebuie crescute treptat, începând de la o doză iniţială zilnică de 0,264 mg bază (0,375 mg sare) care se măreşte apoi la intervale de 5-7 zile. Dacă nu apar reacţii adverse intolerabile, doza se creşte treptat până se ajunge la efectul terapeutic maxim.

Schema de creştere a dozelor de Pramipexole Accord

Săptămâna Doza Doza zilnică totală Doza Doza zilnică totală (mg bază) (mg bază) (mg sare) (mg sare) 1 3 x 0,088 0,264 3 x 0,125 0,375 2 3 x 0,18 0,54 3 x 0,25 0,75 3 3 x 0,35 1,1 3 x 0,5 1,50

Dacă doza trebuie crescută în continuare, doza zilnică trebuie crescută cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe săptămână, până la doza maximă de 3,3 mg bază (4,5 mg sare) pe zi.

Totuşi, trebuie menţionat că incidenţa somnolenţei creşte la doze mai mari de 1,5 mg (de sare) pe zi (vezi pct. 4.8).

Doza zilnică de pramipexol trebuie să fie cuprinsă între 0,264 mg bază (0,375 mg sare) şi un maxim de 3,3 mg bază (4,5 mg sare). În cadrul unor studii-pivot care au urmărit creşterea dozelor, eficacitatea tratamentului a fost înregistrată începând de la doza de 1,1 mg bază (1,5 mg sare) pe zi.

Ajustări ulterioare ale dozajului trebuie făcute în funcţie de răspunsul clinic şi de apariţia reacţiilor adverse. În cadrul studiilor clinice, aproximativ 5% din pacienţi au fost trataţi cu doze sub 1,1 mg bază (1,5 mg sare). În stadiile avansate ale bolii Parkinson, doze zilnice de pramipexol mai mari de 1,1 mg bază (1,5 mg sare) pot fi utile pacienţilor la care se intenţionează scăderea dozei de levodopa.

Se recomandă ca dozele de levodopa să fie scăzute, atât pe durata creşterii dozei, cât şi a tratamentului de întreţinere cu Pramipexole Accord, în funcţie de răspunsul clinic al fiecărui pacient (vezi pct. 4.5).

Întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice poate duce la apariţia sindromului neuroleptic malign. Tratamentul cu pramipexol trebuie redus în mod treptat, cu câte 0,54 mg bază (0,75 mg sare) pe zi, până când doza zilnică ajunge la 0,54 mg bază (0,75 mg sare). Apoi, doza trebuie scăzută cu câte 0,264 mg bază (0,375 mg sare) pe zi (vezi pct. 4.4).

Eliminarea pramipexolului este dependentă de funcţia renală. Pentru iniţierea tratamentului, se recomandă următoarea schemă terapeutică:

Pacienţii cu un clearance al creatininei peste 50 ml/min nu necesită scăderea dozei zilnice sau a frecvenţei administrării.

La pacienţii cu clearance al creatininei între 20 şi 50 ml/min, doza zilnică iniţială de Pramipexole

Accord trebuie divizată în două prize, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) de două ori pe zi (0,176 mg bază/0,25 mg sare pe zi). Nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1,57 mg pramipexol bază (2,25 mg sare).

La pacienţii cu clearance al creatininei sub 20 ml/min, doza zilnică de pramipexol se administrează în priză unică, începând cu 0,088 mg bază (0,125 mg sare) pe zi. Nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1,1 mg pramipexol bază (1,5 mg sare).

Dacă funcţia renală se alterează pe parcursul tratamentului de întreţinere, doza zilnică de pramipexol trebuie scăzută cu acelaşi procentaj cu cel cu care scade funcţia renală, de exemplu, dacă clearance-ul creatininei scade cu 30%, atunci doza zilnică de pramipexol trebuie scăzută cu 30%. Dacă clearance-ul creatininei este cuprins între 20 şi 50 ml/min, doza zilnică poate fi divizată în două prize, iar dacă clearance-ul creatininei este sub 20 ml/min, sub formă de doză zilnică unică.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică ajustarea dozei probabil nu este necesară, deoarece aproximativ 90% din substanţa activă absorbită este excretată pe cale renală. Totuşi, influenţa insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii pramipexolului nu a fost practic investigată.

Siguranţa şi eficacitatea pramipexolului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Pramipexolul nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi în indicaţia boala Parkinson.

Sindromul Tourette

Pramipexolul nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, deoarece siguranţa şi eficacitatea pramipexolul la această grupă de vârstă nu au fost stabilite.

Pramipexolul nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu sindrom Tourette, deoarece raportul beneficiu-risc este negativ pentru această afecţiune (vezi pct. 5.1).

Comprimatele se administrează oral, înghiţite cu apă, şi pot fi luate cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1..

La pacienţii cu boală Parkinson şi insuficienţă renală se recomandă scăderea dozei de pramipexol, aşa cum este prezentat la pct. 4.2.

Halucinaţiile sunt cunoscute ca reacţie adversă la tratamentul cu agonişti dopaminergici şi levodopa.

Pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii apariţiei halucinaţiilor (mai ales vizuale).

Dischinezie

În stadiile avansate ale bolii Parkinson, în timpul creşterii iniţiale a dozei de pramipexol administrat în asociere cu levodopa, poate apărea dischinezie. În această situaţie, doza de levodopa trebuie scăzută.

În urma inițierii tratamentului cu pramipexol sau a creșterii treptate a dozei, la pacienții cu boala

Parkinson s-a raportat ocazional distonie axială, inclusiv antecolis, camptocormie și pleurototonus (sindrom Pisa). Cu toate că distonia poate fi un simptom al bolii Parkinson, la acești pacienți simptomele s-au îmbunătățit după reducerea dozei sau după oprirea tratamentului cu pramipexol. În cazul apariției distoniei, trebuie să se reevalueze schema terapeutică cu medicamente dopaminergice și să se ia în considerare ajustarea dozei de pramipexol.

Episoade de somn cu instalare bruscă şi somnolenţă

Pramipexol a fost asociat cu somnolenţă şi episoade de somn cu instalare bruscă, mai ales la pacienţii cu boală Parkinson. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără a fi conştient sau fără semne de avertizare, a fost raportată mai puţin frecvent. Pacienţii trebuie informaţi asupra acestui fapt şi avertizaţi să manifeste prudenţă atunci când conduc vehicule sau lucrează cu utilaje în timpul tratamentului cu pramipexol. Pacienţii care au manifestat somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie să evite conducerea vehiculelor sau folosirea de utilaje. În plus, trebuie avută în vedere scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. Datorită posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi concomitent cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct.4.5. 4.7 şi 4.8).

Tulburări ale controlului impulsurilor

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea tulburărilor de control al impulsurilor. Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi de faptul că pot să apară alte simptome ale tulburărilor de control al impulsurilor comportamentale inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, obsesia cumpărăturilor şi creşterea necontrolată a apetitului alimentar, ce au fost raportate la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici, inclusiv pramipexol. Trebuie luată în considerare micşorarea dozei/întreruperea tratamentului prin scăderea progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Episoade maniacale şi delir

Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa instalarea episoadelor maniacale şi a delirului.

Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi că pacienţii trataţi cu pramipexol pot manifesta episoade maniacale şi delir. Trebuie luată în considerare scăderea dozei/întreruperea tratamentului prin scădere progresivă a dozei dacă se instalează astfel de simptome.

Pacienţi cu tulburări psihotice

Pacienţii cu tulburări psihotice trebuie trataţi cu agonişti dopaminergici numai dacă beneficiile anticipate sunt mai mari decât riscurile potenţiale. Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.5).

Consult oftalmologic periodic

Se recomandă consult oftalmologic la intervale regulate sau dacă apar tulburări de vedere.

Boli cardiovasculare severe

În cazul existenţei bolilor cardiovasculare severe, se recomandă prudenţă. Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale, mai ales la debutul tratamentului, datorită riscului general de hipotensiune arterială ortostatică asociat terapiei dopaminergice.

Simptome caracteristice sindromului neuroleptic malign au fost raportate în asociere cu întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente dopaminergice (vezi pct. 4.2).

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pentru a opri tratamentul la pacienţii cu boala Parkinson, doza de pramipexol trebuie redusă treptat (vezi pct. 4.2.). Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere, care poate fi severă. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la acest lucru înainte de reducerea treptată a dozei de agonist al dopaminei şi trebuie monitorizaţi regulat după aceea. În cazul unor simptome persistente, poate fi necesară creşterea temporară a dozei de pramipexol (vezi pct. 4.8).

Exacerbare

Datele din literatură indică faptul că tratamentul altor indicaţii cu medicamente dopaminergice poate conduce la agravarea acestora.

Agravarea bolii se referă la declanşarea simptomelor seara mai devreme (sau chiar după amiaza), la accentuarea simptomelor, şi la extinderea simptomelor spre alte extremităţi. Agravarea bolii a fost investigată în mod special într-un studiu clinic controlat timp de 26 săptămâni. A fost observată agravarea bolii la 11,8% dintre pacienţi în grupul tratat cu pramipexol (N = 152) şi la 9,4% dintre pacienţi în grupul la care s-a administrat placebo (N = 149). O analiză Kaplan-Meier privind agravarea în timp a arătat că nu există o diferenţă semnificativă între grupul tratat cu pramipexol şi cel la care s-a administrat placebo.

Legare de proteinele plasmatice

La om, pramipexolul se leagă de proteinele plasmatice într-o proporţie foarte mică (< 20%), metabolizarea fiind redusă. De aceea, sunt improbabile interacţiuni cu alte medicamente care afectează legarea de proteinele plasmatice sau eliminarea prin metabolizare. Deoarece anticolinergicele sunt eliminate mai ales prin metabolizare, posibilitatea interacţiunilor este redusă, deşi interacţiunile cu anticolinergice nu au fost practic investigate. Nu există interacţiuni farmacocinetice cu selegilina sau cu levodopa.

Inhibitori/competitori ai căilor de eliminare renală activă

Cimetidina scade clearance-ul renal al pramipexolului cu aproximativ 34%, probabil datorită inhibării sistemului de transport al cationilor secretaţi la nivelul tubilor renali. De aceea, medicamentele care inhibă calea activă de eliminare renală sau sunt eliminate pe această cale, cum sunt cimetidina, amantadina, mexiletina, zidovudina, cisplatină, chinină şi procainamidă pot interacţiona cu pramipexolul, cu scăderea clearance-ului pramipexolului. În cazul administrării acestor medicamente concomitent cu Pramipexole Accord, trebuie avută în vedere scăderea dozei de pramipexol.

Asociere cu levodopa

Când pramipexol este administrat în asociere cu levodopa, se recomandă ca doza de levodopa să fie scăzută, iar doza altor medicamente antiparkinsoniene să fie menţinută constantă în perioada în care doza de pramipexol este crescută.

Datorită posibilelor efecte aditive, se recomandă prudenţă în cazul în care pacienţii sunt trataţi cu alte medicamente sedative sau consumă băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu pramipexol (vezi pct. 4.4, 4.7 şi 4.8).

Medicamente antipsihotice

Trebuie evitată administrarea concomitentă de medicamente antipsihotice şi pramipexol (vezi pct. 4.4), de exemplu dacă sunt de aşteptat efecte antagoniste.

Efectul asupra sarcinii şi alăptării nu a fost investigat la om. Pramipexolul nu a demonstrat potenţial teratogen la şobolan şi iepure, dar s-a dovedit embriotoxic la şobolan în doze materno-toxice (vezi pct. 5.3). În timpul sarcinii pramipexolul trebuie administrat numai dacă este absolut necesar şi anume dacă beneficiile potenţiale justifică riscurile potenţiale pentru făt.

Deoarece pramipexolul inhibă secreţia de prolactină la om, inhibarea lactaţiei este probabilă.

Excreţia de pramipexol în laptele matern nu a fost studiată la femeie. La şobolan, concentrația de substanţă activă marcată radioactiv a fost mai mare în lapte decât în plasmă.

În absenţa datelor disponibile la om, pramipexolul nu trebuie administrat în timpul alăptării. Totuşi, dacă tratamentul este absolut necesar, se recomandă întreruperea alăptării.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra fertilităţii la om. Studiile la animale arată că pramipexolul afectează ciclurile estrale şi reduce fertilitatea la femele, cum este de aşteptat de la un agonist al dopaminei. Totuşi, aceste studii nu au arătat efecte dăunătoare directe sau indirecte privind fertilitatea la masculi.

Pramipexole Accord are o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Pot să apară halucinaţii şi somnolenţă.

Pacienţii aflaţi în tratament cu pramipexol şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de somn cu instalare bruscă trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu se angajeze în activităţi (de exemplu folosirea de utilaje) în care afectarea atenţiei ar putea să-i pună pe ei sau pe persoanele din jur în pericol de accidente grave sau letale, până când aceste episoade recurente sau somnolenţa nu dispar (vezi şi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8).

Din analizarea datelor obţinute din studiile clinice placebo controlate, cuprinzând un număr de 1923 pacienţi trataţi cu pramipexol şi 1354 pacienţi cărora li s-a administrat placebo, a rezultat că au fost raportate frecvent reacţii adverse pentru ambele grupuri. 63% dintre pacienţii cărora li s-a administrat pramipexol şi 52% dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo au raportat cel puţin o reacţie adversă.

Majoritatea reacţiilor adverse la medicament apar de obicei la începutul tratamentului şi cele mai multe au tendinţa de a dispărea chiar în cazul continuării tratamentului.

În cadrul clasificării pe aparate, sisteme şi organe, reacţiile adverse au fost listate în funcţie de frecvenţă (numărul de pacienţi care pot manifesta reacţia), utilizând următoarele categorii: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1.000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10.000 şi <1/1.000); foarte rare (<1/10.000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Boală Parkinson, cele mai frecvente reacţii adverse

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu boală Parkinson, mai frecvente în cazul celor trataţi cu pramipexol decât la cei la care s-a administrat placebo au fost greaţă, dischinezie, hipotensiune arterială, ameţeli, somnolenţă, insomnie, constipaţie, halucinaţii, cefalee şi oboseală.

Incidenţa somnolenţei este crescută la doze mai mari de 1,5 mg pramipexol sare pe zi (vezi pct.4.2).

Reacţii adverse mai frecvente în cazul asocierii cu levodopa au fost dischineziile. La începutul tratamentului poate să apară hipotensiune arterială, în special dacă doza de pramipexol este crescută prea repede.

Tabelul nr. 1: Boală Parkinson

Clasificarea pe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă aparate, sisteme frecvente (≥ 1/100 şi frecvente (≥ 1/10000 necunoscută şi organe (≥ 1/10) < 1/10) (≥ 1/1000 şi şi < 1/1000< 1/100) )

Infecţii şi pneumonie infestări

Tulburări secreţie inadecvată endocrine de hormon antidiuretic1

Tulburări psihice insomnie obsesie a episoade halucinaţii cumpărăturilor/maniacale vise neobişnuite oniomanie confuzie dependenţă patologică de tulburări jocuri de noroc comportamental nelinişte e legate de hipersexualitate controlul idei delirante impulsurilor şi tulburări de libido manifestări paranoia compulsive delir mâncat compulsiv1 hiperfagie1

Tulburări ale somnolenţă cefalee somn cu instalare sistemului nervos ameţeli bruscă dischinezie amnezie hiperchinezie sincopă

Tulburări oculare alterare a vederii, inclusiv diplopie vedere înceţoşată acuitate vizuală redusă

Tulburări insuficienţă cardiace cardiacă1

Tulburări hipotensiune vasculare arterială

Tulburări dispnee respiratorii, sughiţuri toracice şi mediastinale

Tulburări gastro- greaţă constipaţie intestinale vărsături

Afecţiuni hipersensibilitate cutanate şi ale prurit ţesutului erupţie cutanată subcutanat tranzitorie

Tulburări oboseală Sindrom de generale şi la edem periferic sevraj la nivelul locului de oprirea administrare administrării agonistului dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere.

Investigaţii scădere creştere ponderală diagnostice ponderală, inclusiv scăderea apetitului alimentar 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piață. Cu o certitudine de 95 %, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 2762 pacienţi cu boală Parkinson trataţi cu pramipexol.

Alte indicaţii, cele mai frecvente reacţii adverse

Cele mai frecvente (≥ 5%) reacţii adverse raportate la pacienţii cu alte indicaţii trataţi cu pramipexol au fost greaţă, cefalee, ameţeli şi oboseală. Greaţa şi oboseala au fost raportate mai des la femeile tratate cu pramipexol (20,8% şi respectiv 10,5%) comparativ cu bărbaţii (6,7% şi respectiv 7,3%).

Tabelul 2: Alte indicaţii

Clasificarea Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă pe aparate. frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10) (≥ 1/1000 şi necunoscută

Sisteme şi (≥ 1/10) < 1/100) organe

Infecţii şi pneumonie1 infestări

Tulburări secreţie inadecvată de endocrine hormon antidiuretic1

Tulburări insomnie nelinişte psihice vise neobişnuite confuzie halucinaţii tulburări de libido idei delirante1 hiperfagie1 paranoia1 episoade maniacale1 delir1 tulburări comportamentale legate de controlul impulsurilor şi manifestări compulsive1 (cum sunt: obsesie a cumpărăturilor/oniomanie, dependenţă patologică de jocuri de noroc, hipersexualitate, mâncat compulsiv)

Tulburări ale cefalee somn cu instalare sistemului ameţeli bruscă nervos somnolenţă sincopă dischinezie amnezie1 hiperchinezie1

Tulburări alterare a vederii, oculare inclusiv acuitate vizuală redusă diplopie vedere înceţoşată

Tulburări insuficienţă cardiacă1 cardiace

Tulburări hipotensiune arterială vasculare

Tulburări dispnee respiratorii, sughiţuri toracice şi mediastinale

Tulburări greaţă constipaţie gastro- vărsături intestinale

Afecţiuni hipersensibilitate cutanate şi ale prurit ţesutului erupţie cutanată subcutanat tranzitorie

Tulburări oboseală edem periferic Sindrom de sevraj la generale şi la oprirea administrării nivelul locului agonistului de administrare dopaminei, incluzând apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere

Investigaţii scădere ponderală, diagnostice inclusiv scăderea apetitului alimentar creştere ponderală 1 Această reacţie adversă a fost observată în cadrul experienţei post-autorizare. Cu o certitudine de 95%, categoria de frecvenţă nu este mai mare decât mai puţin frecvente, dar ar putea fi mai mică. O estimare precisă a frecvenţei nu este posibilă deoarece reacţia adversă nu a fost raportată în baza de date a studiului clinic în care au fost înrolaţi 1395 pacienţi cu alte indicaţii trataţi cu pramipexol.

Somnolenţă

Tratamentul cu pramipexol este frecvent asociat cu somnolenţă şi a fost asociat mai puţin frecvent, cu somnolenţă diurnă excesivă şi episoade de somn cu instalare bruscă (vezi şi pct. 4.4).

Tulburări ale libidoului

Pramipexol se poate asocia mai puţin frecvent cu afectarea libidoului (creştere sau diminuare).

Tulburări legate de controlul impulsurilor

Dependenţă patologică de jocuri de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitate, obsesia cumpărăturilor şi creşterea necontrolată a apetitului alimentar au fost raportate la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici inclusiv pramipexol (vezi şi pct. 4.4).

Într-un studiu de control şi screening retrospectiv, încrucişat, care a inclus 3090 pacienţi cu boală

Parkinson, 13,6% dintre pacienţii care au utilizat tratament dopaminergic sau non-dopaminergic au manifestat simptome de tulburări comportamentale în ultimele şase luni. Manifestările observate au inclus dependenţă patologică faţă de jocurile de noroc, obsesie a cumpărăturilor, creştere necontrolată a apetitului alimentar şi comportament sexual compulsiv (hipersexualitate). Posibilii factorii de risc independenţi pentru tulburările de control ale impulsurilor includ tratamente cu dopaminergice şi tratamente cu doze crescute de dopaminergice, vârsta tânără (≤ 65 ani), celibatul, şi antecedente familiale ale dependenţei patologice faţă de jocurile de noroc.

Sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului dopaminei

Pot apărea reacţii adverse non-motorii la reducerea treptată sau oprirea administrării agoniştilor dopaminei, incluzând pramipexolul. Simptomele includ apatie, anxietate, depresie, oboseală, transpiraţii şi durere (vezi pct. 4.4).

În cadrul studiilor clinice şi a experienţei ulterioare punerii pe piață, insuficienţa cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu pramipexol. Într-un studiu farmacoepidemiologic, utilizarea pramipexolului a fost asociată unui risc crescut de insuficienţă cardiacă comparativ cu o terapie fără pramipexol (raportul de risc observat 1,86; 95% IÎ, 1,21-2,85).

Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V*.

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte supradozajul masiv. Reacţiile adverse anticipate ar fi cele legate de proprietăţile farmacodinamice ale agoniştilor dopaminergici, incluzând greaţă, vărsături, hiperkinezie, halucinaţii, agitaţie şi hipotensiune arterială. Nu este stabilit un antidot pentru supradozajul cu agonişti dopaminergici. Dacă există semne de stimulare a sistemului nervos central, se poate recomanda administrarea unui neuroleptic. Tratarea supradozajului poate necesita măsuri generale de susţinere, lavaj gastric, administrare intravenoasă de lichide, administrare de cărbune activat şi monitorizare electrocardiografică.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-Parkinsoniene, agonişti dopaminergici, codul ATC:

N04BC05.

Pramipexolul este un agonist dopaminergic care se leagă cu selectivitate şi specificitate mare de subfamilia D2 a receptorilor pentru dopamină, având o afinitate preponderentă pentru receptorii D3 şi o activitate intrinsecă totală.

Pramipexolul ameliorează deficitele motorii din boala Parkinson prin stimularea receptorilor dopaminergici din nucleul striat. Studiile la animale de laborator demonstrează că pramipexolul inhibă sinteza, eliberarea şi turnover-ul dopaminei.

În studiile la voluntari, a fost observată diminuarea secreţiei de prolactină în funcţie de doză.

Eficacitate şi siguranţă clinică în boala Parkinson

La pacienţi, pramipexol ameliorează semnele şi simptomele formei idiopatice de boală Parkinson.

Studiile clinice placebo controlate au inclus aproximativ 1800 pacienţi trataţi cu pramipexol aflaţi în stadiile Hoehn şi Yahr I-V de boală. Dintre aceştia, aproximativ 1000 se aflau în stadii avansate de boală, urmând tratament concomitent cu levodopa şi suferind de complicaţii motorii.

În stadiile incipiente şi avansate de boală Parkinson, eficacitatea pramipexol în studiile clinice controlate a fost menţinută timp de aproximativ 6 luni. În studiile clinice deschise care au continuat timp de peste 3 ani, nu au fost înregistrate semne de diminuare a eficacităţii terapeutice.

Într-un studiu controlat, dublu-orb, cu durata de 2 ani, tratamentul iniţial cu pramipexol a întârziat în mod semnificativ apariţia complicaţiilor motorii şi a redus incidenţa acestora, comparativ cu tratamentul iniţial cu levodopa. Această întârziere a complicaţiilor motorii în cazul pramipexolului trebuie pusă în balanţă cu ameliorarea mai bună a funcţiilor motorii înregistrată în cazul levodopei (măsurată ca modificare medie pe scala UPDRS). Incidenţa generală a halucinaţiilor şi somnolenţei a fost, în general, mai mare în faza de creştere a dozelor la grupul cu pramipexol. Totuşi, nu a fost înregistrată nici o diferenţă semnificativă în cursul fazei de întreţinere. Aceste date trebuie avute în vedere atunci când trebuie luată decizia de a începe tratamentul cu pramipexol la pacienţii cu boală

Parkinson.

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Pramipexole Accord la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în boala Parkinson (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Eficacitate şi siguranţă clinică în Sindromul Tourette

Eficacitatea pramipexolului (0,0625-0,5 mg/zi) la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani cu sindrom Tourette a fost evaluată într-un studiu clinic, dublu-orb, randomizat, placebo controlat, cu doză variabilă, cu durata de 6 săptămâni. Au fost randomizaţi un total de 63 pacienţi (43 trataţi cu pramipexol, 20 trataţi placebo). Criteriul principal de evaluare a fost modificarea medie faţă de valorile iniţiale ale scorului la Scala de Evaluare a Ticurilor Total Tic Score (TTS) a Yale Global Tic

Severity Scale (YGTSS). Nu a fost înregistrată nicio diferenţă între pramipexol şi placebo atât în ceea ce priveşte criteriul principal de evaluare cât şi oricare dintre criteriile secundare de evaluare a eficacităţii, inclusiv scorul total YGTSS, Patient Global Impression of Improvement (PGI-I), Clinical

Global Impression of Improvement (CGI-I) sau Clinical Global Impressions of Severity of Illness (CGI-S). Evenimentele adverse care au apărut la cel puţin 5% din grupul de pacienţi tratat cu pramipexol şi mai frecvent la pacienţii trataţi cu pramipexol decât cu placebo au fost: durere de cap (27,9%, placebo 25,0%), somnolenţă (7,0%, placebo 5,0%), greaţă (18,6%, placebo 10,0%), vărsături (11,6%, placebo 0,0%), dureri în etajul abdominal superior (7,0%, placebo 5,0%), hipotensiune arterială ortostatică (9,3%, placebo 5,0%), mialgie (9,3%, placebo5,0%), tulburări de somn (7,0%, placebo 0,0%), dispnee (7,0%, placebo 0,0%) şi infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare (7,0%, placebo 5,0%). Alte evenimente adverse semnificative, care au dus la întreruperea administrării medicaţiei la pacienţi trataţi cu pramipexol, au fost stări confuzionale, tulburări de vorbire sau agravarea afecţiunii (vezi pct. 4.2).

După administrarea orală, pramipexolul este absorbit rapid şi complet. Biodisponibilitatea absolută este mai mare de 90%, iar concentrația plasmatică maximă se atinge în intervalul de 1-3 ore de la administrare. Administrarea în timpul meselor nu reduce gradul de absorbţie a pramipexolului, ci doar viteza acesteia. Pramipexolul are o cinetică liniară, iar concentrația plasmatică variază puţin interindividual.

La om, legarea pramipexolului de proteinele plasmatice este foarte mică (< 20%), iar volumul de distribuţie mare (400 l). La şobolan au fost observate concentraţii mari în ţesutul cerebral (de aproximativ 8 ori mai mari decât cele plasmatice).

La om, pramipexolul este metabolizat numai în mică măsură.

Excreţia renală de pramipexol nemodificat reprezintă calea majoră de eliminare. Aproximativ 90% din doza marcată cu 14C este eliminată pe cale renală, în timp ce mai puţin de 2% se regăseşte în materiile fecale. Clearance-ul total al pramipexolului este de aproximativ 500 ml/min, iar clearance-ul renal de aproximativ 400 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) variază între 8 ore la persoanele tinere şi 12 ore la persoanele vârstnice.

Studii de toxicitate după doze repetate arată că pramipexolul are efecte funcţionale, afectând mai ales

SNC şi funcţia de reproducere la femele, datorate probabil exagerării efectelor farmacodinamice.

La cobai a fost observată scăderea tensiunii arteriale diastolice şi sistolice şi a frecvenţei cardiace, iar la maimuţă tendinţa la efecte hipotensive.

La şobolan şi iepure au fost studiate efectele potenţiale ale pramipexolului asupra funcţiei de reproducere. Pramipexolul nu a demonstrat efecte teratogene la şobolan şi iepure, dar a manifestat efecte embriotoxice la şobolan, la doze maternotoxice. Datorită speciilor de animale selectate şi a parametrilor investigaţi limitaţi, reacţiile adverse ale pramipexolului asupra sarcinii şi asupra fertilităţii la sexul masculin nu au fost pe deplin elucidate.

La şobolan a fost observată o întârziere a dezvoltării organelor sexuale (de exemplu separare a prepuţului şi deschidere a vaginului). Relevanţa pentru om este necunoscută.

Pramipexolul nu este genotoxic. În cadrul unui studiu privind carcinogenitatea, la şobolanii de sex masculin au fost înregistrate hiperplazie a celulelor Leydig şi adenoame, explicate prin efectul de inhibare a prolactinei de către pramipexol. Această observaţie nu prezintă relevanţă clinică la om.

Acelaşi studiu a arătat şi că, la doze de 2 mg/kg (sare) sau mai mari, tratamentul cu pramipexol a fost asociat cu degenerescenţă retiniană la şobolanii albinoşi. Aceste din urmă efecte nu au fost observate şi la şobolanii pigmentaţi şi nici în cadrul unui studiu de carcinogenitate cu durata de 2 ani la şoarecii albinoşi sau la orice altă specie investigată.

manitol celuloză microcristalină amidon de porumb dioxid de siliciu coloidal anhidru povidonă stearat de magneziu

Nu este cazul.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 30˚C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pramipexole Accord comprimate este ambalat în blistere din aluminiu/aluminiu.

Fiecare blister conţine 10 comprimate.

Cutii conţinând 30 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Accord Healthcare S.L.U.

World Trade Center, Moll de Barcelona, s/n,

Edifici Est 6ª planta, 08039 Barcelona,

Spania

Pramipexole Accord 0,088 mg comprimate

EU/1/11/728/001-002 (30/100 comprimate în blistere din aluminiu/aluminiu)

Pramipexole Accord 0,18 mg comprimate

EU/1/11/728/003-004 (30/100 comprimate în blistere din aluminiu/aluminiu)

Pramipexole Accord 0,35 mg comprimate

EU/1/11/728/005-006 (30/100 comprimate în blistere din aluminiu/aluminiu)

Pramipexole Accord 0,7 mg comprimate

EU/1/11/728/007-008 (30/100 comprimate în blistere din aluminiu/aluminiu)

Pramipexole Accord 1,1 mg comprimate

EU/1/11/728/009-010 (30/100 comprimate în blistere din aluminiu/aluminiu)

Data primei autorizări: 30 septembrie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 15 iulie 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu