OPTIVATE 100UI / ml pulbere+solvent pentru soluție injectabilă prospect medicament

Optivate 100 UI/ml pulbere și solvent pentru soluţie injectabilă

Factor VIII de coagulare uman.

Optivate este furnizat sub formă de pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă, conţinând nominal factor VIII de coagulare uman 250 UI 500 UI sau 1000 UI per flacon.

După reconstituirea cu apă pentru preparate injectabile sterilizată 2,5 ml (250 UI) 5 ml (500 UI) sau 10 ml (1000 UI), Optivate conţine factor VIII de coagulare uman aproximativ 100 UI/ml.

Potenţa (UI) este determinată cu ajutorul testului cromogenic agreat de farmacopeea europeană.

Activitatea specifică a Optivate este de aproximativ 43 UI/mg de proteine.

Optivate conţine şi factor von Willebrand (FVW determinat pe baza activităţii cofactorului ristocetin) în concentraţie de aproximativ 430 UI 860 UI sau respectiv 1720 UI per flacon, pentru concentraţia de 250 UI 500 UI şi 1000 UI.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Flaconul cu medicament conţine o pulbere de culoare albă până la galben pal.

Flaconul cu solvent conţine un lichid limpede, incolor.

Tratamentul şi profilaxia hemoragiilor la pacienţi cu hemofilie A (deficit congenital de factor VIII).

Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul hemofiliei.

Dozele şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de factor VIII (FVIII), de locul şi gradul hemoragiei şi de starea clinică a pacientului.

Caracteristicile produsului

Numărul de unităţi de factor VIII administrate este exprimat în unităţi internaţionale (UI), în concordanţă cu standardele actuale ale OMS pentru medicamentele care conţin factor VIII. Activitatea factorului

VIII în plasmă este exprimată fie procentual (raportat la plasma umană normală), fie în unităţi internaţionale (în conformitate cu standardul internaţional pentru factorul VIII din plasmă).

O unitate internaţională (UI) de activitate a factorului VIII este echivalentă cu cantitatea de factor VIII dintr-un ml de plasmă umană normală.

Calcularea dozelor necesare de factor VIII se bazează pe următoarea observaţie empirică: 1 UI de factor

VIII per kg determină creşterea activităţii plasmatice a factorului VIII cu 2,2% - 2,7% din activitatea normală (2,2-2,7 UI/dl). Dozele necesare sunt determinate utilizând următoarea formulă:

Unităţi necesare = greutatea x creşterea dorită a x 0,4 corporală (kg) factorului VIII (%) (UI/dl)

Cantitatea care urmează să fie administrată şi frecvenţa administrării trebuie stabilite întotdeauna în funcţie de eficacitatea clinică pentru fiecare caz în parte.

În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului VIII nu trebuie să scadă sub nivelul de activitate plasmatică (exprimat în % faţă de normal; UI/dl) în perioada corespunzătoare. Tabelul următor poate fi utilizat în mod orientativ pentru stabilirea dozelor în episoadele hemoragice şi intervenţiile chirurgicale:

Gradul hemoragiei/ Nivelul de factor Frecvenţa administrării

Tipul intervenţiei chirurgicale VIII necesar dozelor (ore)/ (%) (UI/dl) Durata terapiei (zile)

Hemartroză incipientă, hemoragie 20-40 Se repetă administrarea la musculară sau sângerare la nivelul interval de 12 până la 24 de cavităţii bucale ore. Cel puţin o zi, până când episodul hemoragic se remite, după cum indică absenţa durerii, sau până la vindecare.

Hemartroză extinsă, 30-60 Se repetă administrarea hemoragie musculară sau hematom. perfuziei la interval de 12 până la 24 de ore, timp de 3-4 zile sau mai mult, până când se remit durerea şi dizabilitatea acută.

Hemoragii potenţial letale 60-100 Se repetă administrarea perfuziei la interval de 8 până la 24 de ore, până la eliminarea pericolului.

Intervenţie chirurgicală minoră 30-60 La interval de 24 de ore, timp

Incluzând extracţiile dentare de cel puţin 1 zi, până la vindecare.

Intervenţie chirurgicală majoră 80-100 Se repetă administrarea perfuziei la interval de 8 până (preoperator şi la 24 de ore până la postoperator) vindecarea satisfăcătoare a leziunii, apoi se continuă terapia timp de cel puţin alte 7 zile, pentru menţinerea activităţii factorului VIII între 30% şi 60% (UI/dl).

Pentru profilaxia pe termen lung a hemoragiilor la pacienţii cu hemofilie A severă, dozele uzuale sunt de 20 până la 40 UI de factor VIII per kg, cu administrare la interval de 2 până la 3 zile. În unele cazuri, în special la pacienţii tineri, pot fi necesare intervale mai scurte între administrarea dozelor sau doze mai mari.

Pe parcursul tratamentului, se recomandă determinarea corespunzătoare a valorilor factorului VIII, în funcţie de care se stabileşte doza care trebuie administrată şi frecvenţa repetării perfuziilor. În special în cazul intervenţiilor chirurgicale majore, monitorizarea atentă a terapiei de substituţie prin intermediul testelor de coagulare (activitatea factorului VIII plasmatic) este indispensabilă. Răspunsul individual la administrarea de factor VIII poate varia de la pacient la pacient, atingându-se niveluri diferite de recuperare in vivo şi valori diferite ale timpului de înjumătăţire plasmatică.

Siguranţa şi eficacitatea Optivate la pacienţii netrataţi anterior nu au fost încă stabilite.

Doza recomandată este de 17 până la 30 UI/kg. Aceasta se poate administra până la de 3 ori pe săptămână pentru a preveni hemoragia. În studiile clinice, dozele mediane administrate la copii cu vârsta ≤6 ani au fost de 24,7 UI/kg pentru profilaxia de rutină şi de 27,6 UI/kg pentru tratarea unei hemoragii.

Copii cu vârsta peste 6 ani

Datele privind utilizarea Optivate la copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani sunt foarte limitate.

Trebuie monitorizată apariţia inhibitorilor factorului VIII la pacienţi. Dacă activitatea factorului VIII plasmatic nu atinge valorile anticipate sau dacă hemoragia nu este ţinută sub control cu doza adecvată, trebuie efectuat un test pentru determinarea prezenţei inhibitorilor factorului VIII. La pacienţii cu valori mari de inhibitori, este posibil ca terapia cu factor VIII să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor pacienţi trebuie efectuat de către medici cu experienţă în abordarea terapeutică a pacienţilor cu hemofilie.

Vezi şi pct. 4.4.

Se dizolvă medicamentul după cum este descris la pct. 6.6. Medicamentul trebuie administrat pe cale intravenoasă, cu o viteză de administrare care nu trebuie să depăşească 3 ml pe minut (trebuie reţinut că creşterea vitezei de administrare poate determina apariţia de reacţii adverse).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

La fel ca în cazul oricărui produs proteic cu administrare intravenoasă, este posibil să apară reacţii de hipersensibilitate de tip alergic. Medicamentul conţine urme de proteine umane, altele decât factorul

VIII. Pacienţii trebuie informaţi despre semnele incipiente ale reacţiilor de hipersensibilitate, care includ urticarie, urticarie generalizată, constricţie toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie. În cazul apariţiei acestor simptome, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat utilizarea medicamentului şi să se adreseze medicului.

În caz de şoc, trebuie avute în vedere standardele medicale curente pentru tratamentul acestuia.

Prevenirea transmiterii infecţiilor

Măsurile standard de prevenire a infecţiilor care rezultă ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană cuprind selecţia donatorilor, screening‐ul fiecărei donări şi a rezervelor de plasmă pentru depistarea markerilor specifici de infecţie şi includerea unor măsuri eficace în procesul de fabricaţie, pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Cu toate acestea, când sunt administrate medicamente derivate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea de transmitere a unor microorganisme infecţioase nu poate fi total exclusă. Acest lucru este valabil şi pentru virusurile necunoscute sau cele nou apărute şi alte microorganisme patogene.

Măsurile luate sunt considerate eficiente pentru virusurile încapsulate, cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC) şi pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A. Măsurile luate pot avea o valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate, cum este parvovirusul B19. Infecţia cu parvovirus B19 poate fi gravă la femeile gravide (infecţie fetală) şi lau persoanele cu imunodeficienţă sau cu eritropoieză crescută (de exemplu anemie hemolitică).

Trebuie luată în considerare vaccinarea corespunzătoare (hepatita A şi B) a pacienţilor cărora li se administrează în mod regulat/repetat medicamente care conţin factor VIII derivat din plasmă umană.

Formarea anticorpilor de neutralizare (inhibitori) împotriva factorului VIII reprezintă o complicaţie cunoscută în tratamentul persoanelor cu hemofilie A. Aceşti inhibitori sunt, de obicei, imunoglobuline

IgG direcţionate împotriva activităţii procoagulante a factorului VIII, care se măsoară în unităţi Bethesda (UB) per ml de plasmă, utilizând testul modificat. Riscul de apariţie a inhibitorilor este corelat cu expunerea la factorul VIII, acest risc fiind maxim în primele 20 de zile de expunere. Rar, pot apărea inhibitori după primele 100 de zile de expunere.

După schimbarea tratamentului de la un medicament care conţine factor VIII la altul, la pacienţii care au urmat anterior un astfel de tratament timp de peste 100 de zile de expunere, cu antecedente de apariţie a inhibitorilor factorului VIII, au fost observate cazuri de reapariţie a inhibitorilor (titruri scăzute). Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a tuturor pacienţilor din punct de vedere al apariţiei inhibitorilor, după fiecare schimbare de tratament de la un medicament la altul.

În general, toţi pacienţii trataţi cu factor VIII de coagulare uman trebuie monitorizaţi cu atenţie, prin examinare clinică şi teste de laborator, pentru a decela apariţia inhibitorilor. Vezi şi pct. 4.8 Reacţii adverse.

Dacă nivelurile anticipate de activitate plasmatică ale factorului VIII nu sunt atinse sau dacă sângerarea nu este controlată cu doza corespunzătoare, trebuie să se efectueze testarea pentru depistarea prezenţei inhibitorilor factorului VIII. La pacienţii cu niveluri ridicate de inhibitor, este posibil ca terapia cu factor

VIII să nu fie eficace şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice. Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie coordonată de către medici cu experienţă în tratamentul hemofiliei şi în administrarea inhibitorilor factorului VIII.

Complicaţii asociate cu cateterul

Dacă este necesar un dispozitiv de acces venos central (DAVC), trebuie avut în vedere riscul de complicaţii asociate cu acesta, inclusiv infecţii locale, bacteriemie şi tromboză la locul inserţiei cateterului.

Avertizările şi precauţiile enumerate se referă atât la adulţi, cât şi la copii.

Se recomandă ferm ca de fiecare dată când i se administrează Optivate unui pacient să se înregistreze numele şi numărul lotului medicamentului, pentru a se păstra legătura dintre pacient şi numărul lotului medicamentului administrat.

La pacienţii cu factori de risc cardiovascular existenţi, terapia de substituţie cu factor VIII poate creşte riscul cardiovascular.

Nu se cunosc interacţiuni ale medicamentelor care conţin factor VIII de coagulare uman cu alte medicamente.

Nu s-au efectuat studii cu factor VIII referitoare la reproducerea la animale. Deoarece hemofilia A apare rareori la femei, nu există experienţă cu privire la utilizarea factorului VIII în timpul sarcinii şi alăptării.

Prin urmare, factorul VIII trebuie utilizat în timpul sarcinii şi alăptării numai dacă este absolut necesar.

Nu s-a observat niciun efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

S-au observat rareori reacţii de hipersensibilitate sau reacţii alergice (care pot include angioedem, senzaţii de arsură şi înţepătură la locul de administrare a perfuziei, frisoane, hiperemie facială tranzitorie, urticarie generalizată, cefalee, urticarie, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, constricţie toracică, furnicături, vărsături, wheezing), care în unele cazuri pot evolua către anafilaxie severă (inclusiv şoc).

În rare ocazii s-a observat febră.

În studiile clinice, la 96 pacienţi s-au raportat următoarele reacţii adverse. Se preconizează că aproximativ 10% dintre pacienţi vor manifesta reacţii adverse în cazul tratamentului pe termen lung.

Frecvenţele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea standard Reacţii adverse Frecvenţa

MedDRA pe aparate, sisteme şi organe

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee Frecvente

Somnolenţă Frecvente

Tulburări acustice şi vestibulare Vertij (ameţeală) Frecvente

Erupţie cutanată tranzitorie Frecvente

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Prurit Frecvente subcutanat

Tulburări musculo-scheletice şi Rigiditate musculară şi articulară Frecvente ale ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi la nivelul Eritem, erupţie cutanată tranzitorie Frecvente locului de administrare sau durere la nivelul locului de administrare a perfuziei

Edem periferic Frecvente

Frisoane (frisoane paroxistice) Frecvente

Febră (pirexie) Frecvente

În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s-au raportat următoarele reacţii adverse suplimentare: strănut, tuse, iritaţie la nivelul gâtului, durere abdominală şi stare generală de rău.

La pacienţii cu hemofilie de tip A pot apărea anticorpi de neutralizare (inhibitori) faţă de factorul VIII.

În cazul apariţiei acestor inhibitori, afecţiunea se va manifesta sub forma răspunsului clinic insuficient.

În aceste cazuri, se recomandă pacienţilor să se adreseze unui centru specializat în tratamentul hemofiliei. În cadrul programului de dezvoltare clinică medicamentul a fost administrat unui pacient netratat anterior (PNA). Nici la acesta, nici la cei 95 pacienţi trataţi anterior (PTA) în studiile clinice nu au apărut inhibitori. Numărul median de zile de expunere la aceşti pacienţi a fost de 97 zile (interval cuprins între 2 şi 408 zile).

Pentru informaţii privind siguranţa în ceea ce priveşte microorganismele patogene transmisibile, vezi pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Nu s-au raportat simptome de supradozaj cu factor VIII de coagulare uman.

Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice, factor VIII de coagulare sanguină, codul ATC: B02BD02.

Complexul factor VIII/factor von Willebrand constă din două molecule (factor VIII şi factor von

Willebrand) cu funcţii fiziologice diferite. Atunci când este perfuzat la un pacient cu hemofilie, factorul

VIII se leagă de factorul von Willebrand în circulaţia sanguină a pacientului. Factorul VIII activat are rol de cofactor pentru factorul IX activat, accelerând conversia factorului X în factor X activat. Factorul

X activat converteşte protrombina în trombină. Apoi, trombina transformă fibrinogenul în fibrină şi se poate forma un cheag. Hemofilia A este o tulburare de coagulare a sângelui ereditară, asociată sexului persoanei, cauzată de valorile scăzute ale factorului VIII:C, provocând hemoragii profuze la nivelul articulaţilor, muşchilor sau organelor interne, fie spontan, fie ca urmare a unui traumatism accidental sau chirurgical. Valorile plasmatice ale factorului VIII sunt crescute prin terapia de substituţie, permiţând astfel o corectare temporară a deficitului de factor VIII şi oprirea tendinţei la sângerare.

În plus faţă de calitatea sa de proteină cu rol de protecţie a factorului VIII, factorul von Willebrand mediază aderarea plachetară la nivelul peretelui vascular lezat şi deţine un rol în agregarea plachetară.

În experienţa din studiile clinice, copiii mici cărora li s-a administrat Optivate în scop profilactic au prezentat mai puţine hemoragii decât cei la cărora li s-a administrat ca tratament la nevoie. Pentru dozele care se administrează la copii, vezi pct. 4.2.

Farmacocinetica Optivate a fost evaluată la 15 pacienţi (cu vârsta ≥12 ani) cu hemofilie A severă (activitate <2%) după administrarea în bolus a unor doze de 50 UI/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu iniţial a fost de 2,2 ore şi timpul de înjumătăţire plasmatică mediu prin eliminare a fost de 12,6 ore. Valoarea medie globală a ratei de recuperare crescută a FVIII in vivo a fost de 2,5 UI/dl per

UI/kg. Timpul mediu de rezidenţă (TMR) a fost de 17,5 ore (un interval de 13,4 până la 23,4), valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC 0-48) a fost de 16,1 orexUI/ml (un interval de 11,4 până la 22,5), iar valoarea medie a clearance-ului a fost de 3,1 ml/kg şi oră.

Nu sunt disponibile date farmacocinetice la copii cu vârsta sub 12 ani.

Factorul VIII şi factorul von Willebrand din compoziţia Optivate sunt componente normale ale plasmei umane şi acţionează în acelaşi mod ca și proteinele endogene, prin urmare testarea siguranţei nu este relevantă.

Cu toate acestea, un studiu privind toxicitatea acută şi un studiu privind toxicitatea după doze repetate efectuate la şoareci au indicat că Optivate nu este toxic, nici chiar la valori ale dozelor de până la 20 ori mai mari decât cele pentru care există probabilitatea de a fi utilizate la om. În aceste studii, diferitele componente ale medicamentului au fost administrate animalelor de testare în cantităţi diferite şi mai mari pentru fiecare excipient în parte comparativ cu cele regăsite în doza clinică.

Efectuarea de studii de genotoxicitate sau carcinogenitate cu factor VIII de coagulare plasmatică cu sau fără stabilizatorul său natural, factorul von Willebrand, nu este adecvată din punct de vedere ştiinţific.

Clorură de sodiu

Citrat de sodiu

Clorură de calciu

Polisorbat 20

Trehaloză

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Trebuie utilizate numai seturile de injectare/perfuzare recomandate, deoarece se poate înregistra eşecul tratamentului drept consecinţă a adsorbţiei factorului VIII de coagulare plasmatică pe suprafeţele interioare ale unor echipamente de perfuzare.

Medicament în flacon sigilat- 3 ani.

Medicamentul reconstituit - 1 oră.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A nu se congela.

A se ţine flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

După reconstituire, a se utiliza cât mai curând posibil şi obligatoriu în decurs de 1 oră.

1 ambalaj de Optivate conţine:

1 flacon cu pulbere conţinând factor VIII de coagulare uman 250 UI 500 UI sau 1000 UI. Flacoanele sunt din sticlă de tip I, Ph. Eur., închise cu dop din cauciuc halobutilic, suprasigilate cu capac fără filet din polipropilenă, detaşabil, cu margini cu înveliş din aluminiu.

1 flacon cu solvent (apă pentru preparate injectabile sterilizată) 2,5 ml, 5 ml sau 10 ml. Flacoanele sunt din sticlă de tip 1, Ph. Eur., închise cu dop din cauciuc halobutilic şi suprasigilate.

1 dispozitiv de transfer numit Mix2VialTM care permite reconstituirea facilă şi în condiţii de siguranţă a medicamentului, fără ajutorul unui ac, cu apă pentru preparate injectabile sterilizată

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Optivate trebuie reconstituit numai cu apa pentru preparate injectabile sterilizată furnizată împreună cu medicamentul. Optivate 250 UI 500 UI şi 1000 UI trebuie reconstituit utilizând apă pentru preparate injectabile sterilizată 2,5 ml 5 ml şi respectiv 10 ml (vezi diagrama de pe pagina următoare).

Recipientele care conţin Optivate şi apă pentru preparate injectabile sterilizată trebuie aduse la temperaturi cuprinse între 20 C şi 30 C înainte de îndepărtarea sistemului de închidere detaşabil de pe flaconul medicamentului.

Reconstituirea se efectuează după cum urmează:

Pasul 1

*Se îndepărtează capacul de pe flaconul cu medicament şi se curăţă suprafaţa dopului cu un tampon cu alcool.

*Se repetă acest pas cu flaconul cu apă sterilă.

*Se îndepărtează partea superioară a ambalajului dispozitivului de transfer, dar se lasă dispozitivul în ambalaj.

Pasul 2

*Se amplasează capătul albastru al dispozitivului de transfer pe flaconul cu apă şi se împinge drept, până când vârful penetrează dopul din cauciuc şi se fixează în poziţia necesară.

*Se îndepărtează ambalajul exterior din plastic de pe dispozitivul de transfer şi se aruncă, având grijă să nu fie atins capătul expus al dispozitivului.

Pasul 3

*Se răsuceşte flaconul cu apă în jurul unei axe verticale, în timp ce dispozitivul este în continuare ataşat.

*Se amplasează capătul transparent al dispozitivului de transfer pe flaconul cu medicament şi se împinge drept, până când vârful penetrează dopul din cauciuc şi se fixează în poziţia necesară.

Pasul 4

*Apa sterilă va fi extrasă în flaconul cu medicament datorită vidului din acesta.

*Se roteşte uşor flaconul, pentru a se asigura faptul că medicamentul s-a omogenizat. A nu se agita flaconul.

*Trebuie să se obţină o soluţie uşor perlată, într-un interval cuprins, de regulă, între aproximativ 2 până la 2 ½ minute (maximum 5 minute).

Pasul 5

*Se separă flaconul de apă gol şi componenta albastră de pe capătul transparent, deşurubând în sens invers acelor de ceasornic.

*Se trage aer în seringă, trăgând pistonul până la nivelul volumului necesar de apă adăugat.

*Se conectează seringa la filtrul alb.

*Se introduce aerul din seringă în flacon.

Pasul 6

*Se răstoarnă imediat flaconul cu soluţia care va fi extrasă în seringă.

*Se deconectează de pe dispozitiv seringa umplută.

*medicamentul este acum pregătit pentru administrare. Se vor respecta practicile obişnuite de siguranţă pentru administrare. A se utiliza medicamentul imediat după reconstituire; medicamentul reconstituit nu trebuie depozitat.

Notă: Dacă sunt necesare mai multe flacoane pentru a obţine doza necesară, se repetă paşii de la 1 până la 6, extrăgând soluţia din flacon în aceeaşi seringă.

Dispozitivul de transfer furnizat cu medicamentul este steril şi poate fi utilizat o singură dată. După finalizarea procesului de reconstituire, se aruncă în recipientul pentru obiecte ascuţite.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă. A nu se utiliza soluţii tulburi sau care conţin depuneri. Înainte de administrare, medicamentele reconstituite trebuie verificate vizual pentru observarea particulelor mici sau a modificărilor de culoare. A se administra medicamentul cât mai curând posibil după reconstituire şi obligatoriu în interval de cel mult o oră.

BPL Bioproducts Laboratory GmbH

Dornhofstraße 34, 63263 Neu-Isenburg, Germania

12085/2019/01-03

Reînnoirea autorizaţiei - Iunie 2019

Ianuarie 2020