ONGENTYS 50mg capsule prospect medicament

Ongentys 25 mg capsule

Ongentys 50 mg capsule

Ongentys 25 mg capsule

Fiecare capsulă conţine opicaponă 25 mg.

Fiecare capsulă conţine lactoză 171,9 mg (sub formă de monohidrat).

Ongentys 50 mg capsule

Fiecare capsulă conţine opicaponă 50 mg.

Fiecare capsulă conţine lactoză 148,2 mg (sub formă de monohidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Ongentys 25 mg capsule

Capsule de culoare albastru deschis, dimensiunea 1, de aproximativ 19 mm, inscripţionate cu 'OPC 25” pe capac şi cu 'Bial” pe corp.

Ongentys 50 mg capsule

Capsule de culoare albastru închis, dimensiunea 1, de aproximativ 19 mm, inscripţionate cu 'OPC 50” pe capac şi cu 'Bial” pe corp.

Ongentys este indicat ca tratament adjuvant la medicamente care conţin levodopa/ inhibitori ai DOPA decarboxilazei (IDDC) la pacienţi adulţi cu boală Parkinson şi fluctuaţii motorii la sfârşit de doză, care nu pot fi stabilizaţi prin administrarea acestor asocieri terapeutice.

Doza recomandată este de 50 mg opicaponă.

Ongentys trebuie administrat o dată pe zi, la culcare, cu cel puţin o oră înainte de sau după administrarea medicamentelor care conţin asocieri de levodopa.

Ajustarea dozei tratamentului antiparkinsonian

Ongentys trebuie administrat ca adjuvant în tratamentul cu levodopa și accentuează efectele levodopa.

Prin urmare, este deseori necesar să se ajusteze dozele de levodopa prin mărirea intervalelor dintre doze și/sau reducerea cantității de levodopa per doză în primele zile până la primele săptămâni după începerea tratamentului cu opicaponă, în funcție de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4).

Dacă se omite o doză, se va administra următoarea doză conform orarului obişnuit. Pacientul nu trebuie să ia o doză în plus pentru a compensa doza uitată.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu vârsta ≥ de 85 de ani, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală, deoarece opicapona nu se excretă prin rinichi (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa A conform clasificării Child-Pugh).

Experienţa clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată este limitată (clasa B conform clasificării Child-Pugh).

Se recomandă prudenţă la aceşti pacienți şi poate fi necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Nu există experienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa C conform clasificării

Child-Pugh), prin urmare opicapona nu este recomandată la aceşti pacienţi (vezi pct. 5.2).

Administrarea Ongentys la copii şi adolescenţi cu boală Parkinson şi fluctuaţii motorii nu este relevantă.

Orală.

Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu apă.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Feocromocitom, paragangliom sau alte neoplasme secretoare de catecolamine.

Antecedente de sindrom neuroleptic malign şi/sau rabdomioliză netraumatică.

Administrarea concomitentă de inhibitori ai monoaminoxidazei (MAO-A şi MAO-B) (de exemplu fenelzină, tranilcipromină şi moclobemidă), în afara celor utilizaţi în tratamentul bolii Parkinson (vezi pct. 4.5).

Ajustarea dozei tratamentului antiparkinsonian

Ongentys trebuie administrat ca adjuvant la tratamentul cu levodopa. Prin urmare, precauţiile valabile pentru tratamentul cu levodopa trebuie avute în vedere şi în cazul tratamentului cu Ongentys.

Opicapona accentuează efectele levodopa. Pentru a reduce reacţiile adverse dopaminergice corelate cu administrarea de levodopa, (de exemplu dischinezie, halucinaţii, greaţă, vărsături şi hipotensiune arterială ortostatică), deseori este necesară ajustarea dozelor zilnice de levodopa prin mărirea intervalului dintre doze şi/sau scăderea cantităţii de levodopa per doză în primele zile sau primele săptămâni de la începerea tratamentului cu Ongentys, în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.2).

Dacă se întrerupe administrarea Ongentys, este necesară ajustarea dozei altor tratamente antiparkinsoniene, în special cu levodopa, pentru a se obţine un control suficient al simptomelor.

Pacienţii şi persoanele care îi îngrijesc trebuie atenţionaţi cu privire la faptul că tulburările legate de controlul impulsurilor, inclusiv practicarea patologică a jocurilor de noroc, creşterea libido-ului şi hipersexualitatea, cheltuielile sau cumpărăturile compulsive, hiperfagia necontrolată şi mâncatul compulsiv pot apărea la pacienţii cărora li se administrează tratament cu agonişti dopaminergici şi/sau alte tratamente dopaminergice. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic în ceea ce priveşte dezvoltarea tulburărilor legate de controlul impulsurilor iar dacă apar astfel de simptome se recomandă revizuirea tratamentului.

În cadrul studiilor efectuate cu inhibitori nitrocatecolici ai catecol-O-metiltransferazei (COMT) au fost raportate creşteri ale enzimelor hepatice. La pacienţii care prezintă anorexie progresivă, astenie şi scădere ponderală într-un interval de timp relativ scurt, trebuie avută în vedere o evaluare medicală generală, inclusiv a funcţiei hepatice.

Ongentys conţine lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Ongentys conţine sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic 'nu conține sodiu”.

Inhibitori ai monoaminoxidazei (MAO)

Asocierea opicaponei cu inhibitori ai MAO poate duce la inhibarea majorității căilor responsabile de metabolizarea catecolaminelor. De aceea, administrarea concomitentă a opicaponei cu inhibitori ai

MAO (de exemplu fenelzină, tranilcipromină şi moclobemidă), cu excepţia celor utilizaţi pentru tratamentul bolii Parkinson, este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Este permisă administrarea concomitentă a opicaponei cu inhibitori ai MAO pentru tratamentul bolii

Parkinson, de exemplu rasagilină (până la 1 mg/zi) şi selegilină (până la 10 mg pe zi sub formă de administrare orală sau 1,25 mg/zi sub formă farmaceutică cu absorbţie bucală).

Nu există experienţă cu privire la administrarea concomitentă a opicaponei cu inhibitorul MAO-B safinamidă. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestora trebuie luată în considerare cu prudenţă adecvată.

Medicamente metabolizate de către COMT

Opicapona poate să interfereze cu metabolizarea medicamentelor care conţin un grup catecol şi care sunt metabolizate de COMT, de exemplu rimiterol, izoprenalină, adrenalină, noradrenalină, dopamină, dopexamină sau dobutamină, ceea ce duce la potenţarea efectelor acestor medicamente. Se recomandă monitorizare atentă atunci când aceste medicamente sunt utilizate concomitent cu opicapona.

Antidepresive triciclice şi inhibitori ai recaptării noradrenalinei

Există experienţă limitată în ceea ce priveşte administrarea concomitentă a opicaponei cu antidepresive triciclice şi inhibitori ai recaptării noradrenalinei (de exemplu venlafaxină, maprotilină şi desipramină). Prin urmare, administrarea concomitentă a acestora trebuie luată în considerare cu prudenţă adecvată.

Chinidină

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoși s-a arătat că, atunci când o doză unică de opicaponă 50 mg a fost administrată concomitent (în interval de 1 oră) cu o doză unică de chinidină (600 mg), expunerea sistemică a opicaponei a scăzut cu 37% (ASC0-tlimită). Astfel, trebuie acordată o atenție deosebită cazurilor în care este necesară administrarea chinidinei în același timp cu opicapona, întrucât administrarea concomitentă a acestora trebuie evitată.

Substraturile CYP2C8 și OATP1B1

Opicapona este un inhibitor in vitro slab al CYP2C8 și al OATP1B1, în timp ce repaglinida este un substrat sensibil al CYP2C8 și al OATP1B1. Într-un studiu efectuat la subiecți sănătoși, s-a demonstrat că nu există modificări ale expunerii repaglinidei atunci când repaglinida a fost administrată în urma mai multor administrări de opicaponă 50 mg, o dată pe zi.

Nu sunt disponibile date sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea opicaponei la femeile gravide. Opicapona a traversat bariera placentară la șobolan. Studiile efectuate la animale nu oferă informații suficiente cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere. (vezi pct. 5.3). Ongentys nu este recomandat în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode de contracepție.

La șobolan, concentrațiile de opicaponă din laptele femelelor aflate în perioada de lactație au fost echivalente cu cele plasmatice. Nu se cunoaşte dacă opicapona sau metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman. Nu se poate exclude un risc pentru nou născuți/sugari. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Ongentys.

Efectele opicaponei asupra fertilităţii la om nu au fost studiate. Studiile efectuate la animale la care s-a administrat opicaponă nu indică efecte dăunătoare cu privire la fertilitate (vezi pct. 5.3).

Administrarea de opicaponă în asociere cu levodopa poate avea influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Administrarea de opicaponă în asociere cu levodopa poate determina ameţeli, hipotensiune arterială ortostatică şi somnolenţă. De aceea, conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor se va face cu prudenţă.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au fost tulburările sistemului nervos central. Dischinezia a fost cea mai frecventă reacţie adversă raportată în urma tratamentului (17,7%).

În tabelul de mai jos (Tabelul 1) sunt prezentate toate reacţiile adverse în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă.

Categoriile de frecvenţă sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100; rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 1 - Frecvenţa reacţiilor adverse (MedDRA) în cadrul studiilor de fază 3 placebo-controlate

Clasificarea pe Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente aparate, sisteme şi organe

Tulburări metabolice Scădere a apetitului şi de nutriţie alimentar,

Tulburări psihice Vise anormale, Anxietate,

Halucinaţii, Depresie

Halucinaţii vizuale, Halucinaţii auditive,

Insomnie Stare confuzională,

Coşmaruri,

Tulburări de somn.

Tulburări ale Dischinezie Ameţeli, Disgeuzie, sistemului nervos Cefalee Hiperchinezie

Somnolenţă Sincopă

Tulburări oculare Xeroftalmie

Tulburări acustice şi Congestie la nivelul vestibulare urechii

Tulburări cardiace Palpitaţii

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Hipertensiune ortostatică arterială,

Tulburări respiratorii, Dispnee toracice şi mediastinale

Tulburări gastro- Constipaţie, Distensie abdominală, intestinale Xerostomie, Durere abdominală,

Greață, Durere la nivelul părţii

Vărsături superioare a abdomenului,

Dispepsie

Tulburări musculo- Spasme musculare Contracţii musculare, scheletice şi ale Rigiditate musculo-ţesutului conjunctiv scheletică,

Mialgie,

Durere la nivelul extremităţilor

Tulburări renale şi ale Cromaturie, căilor urinare Nicturie

Tulburări generale și Fatigabilitate la nivelul locului de administrare

Investigaţii diagnostice Creştere a creatin Scădere ponderală fosfochinazei serice

Leziuni, intoxicații și Cădere complicații legate de procedurile utilizate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

Nu se cunoaşte un antidot specific. Trebuie administrat tratament simptomatic şi de susţinere, după cum este necesar. Trebuie avută în vedere eliminarea opicaponei prin lavaj gastric şi/sau inactivarea acesteia prin administrarea de cărbune activ.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente anti-parkinsoniene, alte medicamente dopaminergice, codul

ATC: N04BX04

Opicapona este un inhibitor periferic, selectiv şi reversibil al catecol-O-metiltransferazei (COMT) prevăzut cu o afinitate de legare crescută (sub-picomolară) care determină o constantă de disociere lentă a complexului COMT-opicaponă şi o durată de acţiune lungă (> 24 ore) in vivo.

În prezenţa unui inhibitor de DOPA decarboxilază (IDDC), COMT devine enzima metabolizantă principală pentru levodopa, catalizând conversia acesteia în 3-O-metildopa (3-OMD) la nivel cerebral şi periferic. La pacienţii cărora li se administrează levodopa şi un IDDC periferic, cum este carbidopa sau benserazida, opicapona măreşte concentraţiile plasmatice de levodopa, îmbunătăţind astfel răspunsul clinic la levodopa.

Opicapona a demonstrat o inhibare marcată (> 90%) şi de lungă durată (> 24 ore) a COMT la subiecţii sănătoşi după administrarea de opicaponă 50 mg.

La starea de echilibru, opicapona 50 mg a crescut semnificativ expunerea sistemică a levodopei de aproximativ 2 ori, comparativ cu placebo, după administrarea unei singure doze orale de levodopa/carbidopa 100/25 mg sau de levodopa/benserazidă 100/25 mg administrată la 12 ore după doza de opicaponă.

Eficacitatea şi siguranţa clinică a opicaponei a fost demonstrată în cadrul a două studii de fază 3, dublu-orb, controlate cu placebo şi activ (numai Studiul 1) la 1027 pacienţi adulţi repartizaţi randomizat, cu boală Parkinson tratată cu levodopa/IDDC (în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antiparkinsoniene) şi fluctuaţii motorii de sfârşit de doză până la 15 săptămâni. La selecţie, vârsta medie a fost aceeași în toate grupurile de tratament în ambele studii, variind între 61,5 și 65,3 ani. Pacienţii au avut stadii de severitate a bolii de la 1 la 3 (modificat după Hoehn şi Yahr) în perioada ON, au fost trataţi cu 3 până la 8 doze zilnice de levodopa/IDDC şi au avut o perioadă OFF medie zilnică de cel puţin 1,5 ore. În ambele studii, 783 pacienţi au fost trataţi cu 25 mg sau 50 mg opicaponă sau cu placebo. În cadrul studiului 1, 122 pacienţi au fost trataţi cu 5 mg de opicaponă şi 122 pacienţi au fost trataţi cu 200 mg de entacaponă (comparator activ). Majoritatea pacienţilor trataţi în ambele studii pivot au fost trataţi cu levodopa/IDDC cu eliberare imediată. La studiile combinate de fază 3 au participat 60 de pacienţi cărora li s-a administrat în mod predominant levodopa cu eliberare controlată (adică >50% din formulările lor de levodopa/IDDC), din care 48 au fost trataţi doar cu formulările de levodopa cu eliberare controlată. Deși nu există dovezi că fie eficacitatea, fie siguranța opicaponei este afectată de administrarea medicamentelor de levodopa cu eliberare controlată, experiența privind aceste medicamente este limitată.

Opicapona a demonstrat eficacitate clinică superioară faţă de placebo în timpul tratamentului dublu orb, atât pentru variabila de eficacitate primară utilizată în ambele studii pivot, şi anume reducerea perioadei OFF (Tabelul 2), procentul pacienților cu răspuns în perioada OFF (adică subiecții care au o reducere a perioadei OFF de cel puțin 1 oră de la momentul inițial, până la atingerea criteriului final de eficacitate) (Tabelul 3), cât şi pentru majoritatea criteriilor finale secundare de eficacitate, derivate din jurnalele pacienţilor.

Reducerea medie CMMP a perioadei absolute OFF de la momentul inițial până la criteriul final de eficacitate în grupul de entacaponă a fost de -78,7 minute. Diferența în modificarea medie CMMP a perioadei OFF a entacaponei față de placebo în Studiul 1 a fost de -30,5 minute. Diferența în modificarea medie CMMP a perioadei OFF a opicaponei 50 mg față de entacaponă a fost de -24,8 minute și non-inferioritatea opicaponei 50 mg față de entacaponă a fost demonstrată (interval de încredere 95%: -61,4, 11,8).

Tabelul 2 - Modificări ale perioadelor absolute OFF şi ON (minute) de la momentul iniţial până la atingerea criteriului final de eficacitate

Tratament N Media CMMP IÎ 95% valoarea p

Modificarea perioadei OFF

Placebo 121 -48,3 -- --

OPC 5 mg 122 -77,6 -- --

OPC 25 mg 119 -73,2 -- --

OPC 50 mg 115 -103,6 -- --

OPC 5 mg - Placebo -- -29,3 -65,5, 6,8 0,0558

OPC 25 mg - Placebo -- -25,0 -61,5, 11,6 0,0902

OPC 50 mg - Placebo -- -55,3 -92,0, -18,6 0,0016

Modificarea perioadei totale ON fără dischinezii supărătoarea

Placebo 121 40,0 -- --

OPC 5 mg 122 75,6 -- --

OPC 25 mg 119 78,6 -- --

Tratament N Media CMMP IÎ 95% valoarea p

OPC 50 mg 115 100,8 -- --

OPC 5 mg - Placebo -- 35,6 -2,5, 73,7 0,0670

OPC 25 mg - Placebo -- 38,6 0,2, 77,0 0,0489

OPC 50 mg - Placebo -- 60,8 22,1, 99,6 0,0021

Modificarea perioadei OFF

Placebo 136 -54,6 -- --

OPC 25 mg 125 -93,2 -- --

OPC 50 mg 150 -107,0 -- --

OPC 25 mg - placebo -- -38,5 -77,0, -0,,0900

OPC 50 mg - placebo -- -52,4 -89,1, -15,7 0,0101

Modificarea perioadei totale ON fără dischinezii supărătoarea

Placebo 136 37,9 -- --

OPC 25 mg 125 79,7) -- --

OPC 50 mg 150 77,6 -- --

OPC 25 mg - placebo -- 41,8 0,7, 82,9 0,0839

OPC 50 mg - placebo -- 39,7 0,5, 78,8 0,0852 IÎ = interval de încredere; CMMP = metoda celor mai mici pătrate; N = numărul valorilor care nu lipsesc; OPC = opicaponă.

a. Perioada ON fără dischinezii supărătoare=Perioada ON cu dischinezii care nu sunt supărătoare + Perioada ON fără dischinezii

Tabelul 3 - Frecvenţe de răspuns în ceea ce priveşte perioadele OFF la momentul criteriului final

Tipul răspunsului Placebo Entacaponă OPC 5 mg OPC 25 mg OPC 50 mg (N=121) (N=122) (N=119) (N=115) (N=122)

Reducerea perioadei

OFF

Pacienţi cu răspuns, 55 (45,5) 66 (54,1) 64 (52,5) 66 (55,5) 75 (65,2) n (%)

Diferenţa faţă de placebo valoarea p -- 0,1845 0,285,1176 0,0036 (95% IÎ) (-0,039; 0,209) (-0,056; 0,193) (-0,025; 0,229) (0,065; 0,316)

Reducerea perioadei

OFF

Pacienţi cu răspuns, 65 (47,8) NA NA 74 (59,2) 89 (59,3) n (%)

Diferenţa faţă de placebo valoarea p -- -- -- 0,0506 0,0470 (95% IÎ) (0,001; 0,242) (0,003; 0,232)

IÎ = interval de încredere; N = numărul total de pacienţi; n = numărul pacienţilor pentru care sunt date disponibile; NA = nu poate fi aplicat; OPC = opicaponă

Notă: Un pacient care răspunde la tratament este un subiect care a avut o reducere de cel puţin 1 oră a perioadei OFF absolute (pacient cu răspuns în perioada OFF

Rezultatele studiilor extinse deschise (OL) cu durata de 1 an efectuate la 862 pacienţi care au continuat tratamentele din studiile dublu orb (Studiul 1-OL şi Studiul 2-OL) au indicat menţinerea efectelor atinse în timpul perioadei dublu orb. În studiile OL toţi pacienţii au început cu o doză de opicaponă de 25 mg în prima săptămână (7 zile), indiferent de tratamentul lor anterior administrat în perioada dublu orb. Dacă fluctuaţiile motorii la sfârşit de doză nu au fost suficient controlate şi tolerabilitatea a permis, doza de opicaponă a putut fi crescută la 50 mg. Dacă au fost observate evenimente adverse dopaminergice inacceptabile, doza de levodopa a fost ajustată. Dacă nu a fost suficientă pentru a gestiona evenimentele adverse, doza de opicaponă poate fi titrată în sens descrescător. Pentru alte evenimente adverse doza de levodopa şi/sau opicaponă poate fi ajustată.

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu opicaponă la toate subgrupele de copii şi adolescenţi cu boală Parkinson şi fluctuaţii motorii (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Opicapona prezintă o absorbţie scăzută (~20%). Rezultatele farmacocinetice au demonstrat faptul că opicapona este absorbită rapid, cu un tmax de 1 oră până la 2,5 ore după administrarea unor doze repetate de până la 50 mg opicaponă o dată pe zi.

Studiile in vitro efectuate cu concentraţii de opicaponă cuprinse între 0,3 şi 30 mcg/ml au demonstrat faptul că legarea 14C-opicaponei de proteinele plasmatice umane este crescută (99,9%) şi independentă de concentraţie. Legarea 14C - opicaponei de proteinele plasmatice nu a fost afectată de prezenţa warfarinei, diazepamului, digoxinei şi tolbutamidei iar legarea 14C - warfarinei, 2 - 14C - diazepamului, 3H - digoxinei şi 14C - tolbutamidei nu a fost afectată de prezenţa opicaponei şi a sulfatului de opicaponă, metabolitul uman principal.

După administrarea orală, volumul aparent de distribuţie al opicaponei la o doză de 50 mg a fost de 29 L, cu o variabilitate între subiecţi de 36%.

Sulfatarea opicaponei pare a fi calea principală de metabolizare la om şi duce la formarea metabolitului sulfat inactiv al opicaponei. Alte căi de metabolizare includ glucuronoconjugarea, metilarea şi reducerea.

Concentraţiile plasmatice cele mai mari după o singură doză de 14C-opicaponă 100 mg sunt metaboliţii

BIA 9-1103 (sulfat) şi BIA 9-1104 (metilat), 67,1, respectiv 20,5% din ASC. Alţi metaboliţi nu au fost identificaţi în concentraţii măsurabile în majoritatea probelor plasmatice recoltate în timpul unui studiu clinic de echilibru al maselor

Metabolitul redus al opicaponei (despre care s-a demonstrat că este activ în cadrul studiilor non-clinice) este un metabolit minor în plasma umană şi a reprezentat mai puţin de 10% din expunerea sistemică totală la opicaponă.

În studiile in vitro efectuate pe microzomi hepatici umani s-a observat o inhibare minoră a izoenzimelor CYP1A2 şi CYP2B6. Toate reducerile activităţii au survenit în esenţă la concentraţia cea mai mare de opicaponă (10 mcg/ml).

Într-un studiu in vitro s-a demonstrat că opicapona a inhibat activitatea izoenzimei CYP2C8. Un studiu efectuat cu doze unice de opicaponă 25 mg a arătat o creştere medie de 30% în proporţia, dar nu în măsura expunerii la repaglinidă (un substrat al CYP2C8), atunci când cele două medicamente au fost administrate concomitent. Un al doilea studiu efectuat a arătat că, în starea de echilibru, opicapona 50 mg nu a avut niciun efect asupra expunerii sistemice a repaglinidei.

Opicapona a redus activitatea izoenzimei CYP2C9 printr-un mod competitiv/amestecat de inhibare.

Totuşi, studiile de interacţiune clinică efectuate cu warfarină nu au demonstrat efectul opicaponei asupra farmacodinamicii warfarinei, un substrat al CYP2C9.

La subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire prin eliminare (t1/2) al opicaponei a fost cuprins între 0,7 ore şi 3,2 ore după administrarea unor doze repetate de până la 50 mg opicaponă o dată pe zi.

După administrarea unor doze orale repetate de opicaponă o dată pe zi, cuprinse între 5 şi 50 mg, sulfatul de opicaponă a prezentat o fază terminală prelungită cu valori ale timpului de înjumătăţire prin eliminare cuprinse între 94 ore şi 122 ore; ca o consecinţă a acestui timp de înjumătăţire prin eliminare prelungit, sulfatul de opicaponă a prezentat un raport de acumulare plasmatică crescut, cu valori de aproximativ 6,6.

După administrarea orală, clearance-ul aparent total al opicaponei la o doză de 50 mg a fost de 22 l/oră, cu o variabilitate între subiecţi de 45%.

După administrarea unei doze orale unice de 14C - opicaponă, calea de excreţie principală a opicaponei şi a metaboliţilor acesteia a fost prin materii fecale, reprezentând 58,5% până la 76,8% din radioactivitatea administrată (valoare medie 67,2%). Radioactivitatea rămasă a fost excretată în urină (valoare medie 12,8%) şi prin aerul expirat (valoarea medie 15,9%). În urină, metabolitul principal a fost metabolitul glucuronoconjugat al opicaponei, în timp ce medicamentul de origine şi ceilalţi metaboliţi au fost în general sub limita de măsurare. În general, se poate deduce că rinichiul nu este principala cale de excreţie. Prin urmare, se poate presupune că opicapona şi metaboliţii acesteia sunt eliminaţi în principal prin materii fecale.

Expunerea la opicaponă a crescut în mod proporţional cu doza după administrarea unor doze repetate de până la 50 mg opicaponă o dată pe zi.

Efectul transportorilor asupra opicaponei

Studiile in vitro au demonstrat faptul că opicapona nu este transportată de către OATP1B1, ci de către

OATP1B3, iar transportul de eflux se realizează prin intermediul gpP şi BCRP. BIA 9-1103, metabolitul său principal, a fost transportat prin intermediul OATP1B1 şi al OATP1B3, şi prin transport de eflux de către BCRP, dar nu este un substrat pentru transportorul de eflux gpP/MDR1.

Efectul opicaponei asupra transportorilor

La concentrații relevante din punct de vedere clinic, nu se aşteaptă ca opicapona să inhibe transportorii

OAT1, OAT3, OATP1B1, OATP1B3, OCT1, OCT2, BCRP, gp P/MDR1, BSEP, MATE1 şi MATE2-

K, după cum sugerează studiile in vitro și in vivo.

Farmacocinetica opicaponei a fost evaluată la subiecţi vârstnici (cu vârsta cuprinsă între 65 - 78 ani) după administrarea unor doze repetate de 30 mg, timp de 7 zile. La vârstnici s-a observat o creştere atât a ratei cât şi a extensiei expunerii sistemice comparativ cu populaţia tânără. Inhibarea activităţii S-

COMT a fost semnificativ crescută la subiecţii vârstnici.Nu se consideră că mărimea efectului are relevanţă clinică.

Greutatea

Nu există legătură între expunerea la opicaponă şi greutatea corporală în intervalul de 40-100 kg.

Experienţa clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată este limitată (clasa B conform clasificării Child-Pugh). Farmacocinetica opicaponei a fost evaluată la subiecţi sănătoşi şi pacienţi cu insuficienţă hepatică cronică moderată după administrarea unei doze unice de 50 mg.

Biodisponibilitatea opicaponei a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică moderată şi nu s-au observat probleme de siguranţă. Totuşi, deoarece opicapona trebuie utilizată ca tratament adjuvant la levodopa, ajustările dozelor vor fi efectuate pe baza unui răspuns dopaminergic potenţial mai bun şi o tolerabilitate asociată la tratamentul cu levodopa. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (clasa C conform clasificării Child-Pugh) (vezi pct. 4.2).

Farmacocinetica opicaponei nu a fost evaluată direct la subiecţi cu insuficienţă renală cronică. Cu toate acestea, o evaluare cu 50 mg opicaponă a fost efectuată la subiecţi care au fost incluşi în ambele studii de fază 3 cu RFG/1,73 m2< 60 ml/min (cu capacitate de eliminare renală moderat scăzută) şi utilizând date acumulate BIA 9-1103 (metabolitul principal al opicaponei). Concentraţiile plasmatice ale BIA 9-1103 nu au fost afectate la pacienţii cu insuficienţă renală cronică şi, prin urmare, nu se consideră necesară ajustarea dozei.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

La şobolani, opicapona nu a afectat fertilitatea la masculi şi femele sau dezvoltarea prenatală la niveluri de expunere de 22 de ori mai mari decât expunerea terapeutică la om. La iepuroaice gestante opicapona a fost mai puţin bine tolerată, rezultând niveluri de expunere sistemică în apropiere de sau sub intervalul terapeutic. Deşi la iepuri dezvoltarea embrio-fetală nu a fost influenţată negativ, studiul nu este considerat ca având valoare predictivă pentru evaluarea riscurilor la om.

Lactoză monohidrat

Amidon glicolat de sodiu de tip A

Amidon de porumb pregelatinizat

Stearat de magneziu

Gelatină

Indigotină (E 132)

Eritrozină (E 127)

Dioxid de titan (E 171)

Ongentys 25 mg capsule

Shellac

Soluție de amoniac, concentrată

Indigotină (E 132)

Ongentys 50 mg capsule

Shellac

Dioxid de titan (E 171)

Soluție de amoniac, concentrată

Simeticonă

Nu este cazul.

Flacoane din PEÎD: 3 ani

Blistere: 5 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare în ceea ce privește temperatura.

Blistere: A se păstra în blisterul original, pentru a fi protejat de umiditate.

Flacoane din PEÎD: A se ţine flaconul bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

Ongentys 25 mg capsule

Flacoane de culoare albă din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) cu închidere securizată pentru copii, din polipropilenă (PP), conţinând 10 sau 30 capsule.

Blistere din OPA-A1-PVC/A1 care conţin 10 sau 30 capsule.

Ongentys 50 mg capsule

Flacoane de culoare albă din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) cu închidere securizată pentru copii, din polipropilenă (PP), conţinând 10, 30 sau 90 capsule.

Blistere din OPA-A1-PVC/A1 care conţin 10, 30 sau 90 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Bial - Portela & Cª, S.A.

À Av. da Siderurgia Nacional 4745-457 S. Mamede do Coronado

Portugalia

Tel:+352 986 60

Fax: +352 986 61 90 e-mail: info@bial.com

EU/1/15/1066/001-010

Data primei autorizări: 24 iunie 2016

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 18 februarie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru medicamente http://www.ema.europa.eu.