OMICRAL 100mg capsule prospect medicament

Omicral 100 mg capsule

Fiecare capsulă de Omicral 100 mg conţine itraconazol 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Capsule

Capsule gelatinoase tari nr.0, cu cap si corp de culoare verde opac, ce conţin microgranule sferice de culoare bej-gălbui.

Tratamente de scurtă durată

Itraconazolul este utilizat în tratamentul candidozei vulvovaginale, pitiriasis versicolor, dermatomicozelor, keratitelor fungice şi candidozelor orale.

Tratamente pe termen lung

Itraconazolul este indicat în tratamentul onicomicozelor datorate dermatofiţilor şi/sau levurilor, aspergilozei şi candidozei sistemice, infecţiilor criptococice (incluzând meningita criptococică), histoplasmozei, sporotricozei, paracoccidioidomicozei, blastomicozei şi altor tipuri mai puţin frecvente de infecţii fungice sistemice sau tropicale.

INDICAŢII DURATA

DOZĂ TRATAMENTULUI

Indicaţii ginecologice: 200 mg de două ori pe zi 1 zi

- Candidoză vulvovaginală sau 200 mg o dată pe zi 3 zile

Indicaţii dermatologice/oftalmologice 200 mg o dată pe zi 7 zile

Pitiriasis versicolor

Dermatomicoze 200 mg o dată pe zi sau 100 mg o 7 zile sau dată pe zi 15 zile 1

Candidoză orală 100 mg o dată pe zi 15 zile 2

Keratită fungică 200 mg o dată pe zi 21 zile 1 pentru infecţii în zonele puternic keratinizate, ca în tinea pedis (infecţie fungică a piciorului) şi tinea manus palmar (infecţie fungică a palmei), pacienţii trebuie să utilizeze 200 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile, sau 100 mg o dată pe zi, timp de 30 de zile. 2 în cazul pacienţilor cu sistem imunitar compromis cum sunt pacienţii neutropenici, pacienţii cu SIDA sau pacienţii cu transplant de organe, biodisponibilitatea itraconazolului administrat pe cale orală poate fi scăzută. În aceste cazuri, doza trebuie dublată.

Onicomicoze

Onicomicozele pot fi tratate utilizând un tratament puls sau un tratament continuu.

Tratamentul puls (vezi tabelul de mai jos):

Tratamentul puls constă în administrarea a două capsule de două ori pe zi (200 mg de două ori pe zi) timp de o săptămână.

Pentru infecţiile unghiilor mâinii sunt recomandate două tratamente puls şi pentru infecţiile unghiilor de la picioare, trei tratamente puls. Fiecare tratament puls trebuie să fie separat de o perioadă de trei săptămâni fără niciun tratament. Răspunsul clinic poate fi observat odată cu creşterea unghiilor, după terminarea tratamentului.

Localizarea Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. Săpt. onicomicozei 3 4 5 6 7 8 9

Unghiile de la picioare cu sau fără afectare a Puls Săptămâni fără Puls Săptămâni fără Puls unghiilor de la 1 tratament 2 tratament 3 mâini

Numai unghiile Puls Săptămâni fără Puls de la mâini 1 tratament 2

Tratamentul continuu: 200 mg itraconazol capsule o dată pe zi (200 mg de două ori pe zi), timp de trei luni.

Rata eliminării itraconazolului din piele şi unghii este mai lentă decât cea din plasmă. Răspunsul clinic şi micologic optim este atins după 2 până la 4 săptămâni după tratament pentru infecţiile cutanate şi după 6 până la 9 luni după tratament, în cazul infecţiilor unghiale.

Micoze sistemice (dozele variază în funcţie de tipul infecţiei)

INDICAŢII DOZĂ DURATĂ OBSERVAŢII

MEDIE

Aspergiloză 200 mg o dată pe zi 2-5 luni Creşterea dozei la 200 mg de două ori pe zi în cazul infecţiei

Candidoză 100-200 mg o dată pe zi 3 săpt.-7 luni invazive

Criptocoză non- 200 mg o dată pe zi Terapie de întreţinere meningeală (cazuri meningeale): 2 luni-1 an 200 mg o dată pe zi

Meningită criptococică 200 mg de două ori pe zi

Histoplasmoză 200 mg o dată pe zi 8 luni 200 mg de două ori pe zi

Sporotricoză 100 mg o dată pe zi 3 luni

Paracoccidioido- 100 mg o dată pe zi 6 luni micoză

Cromomicoză 100-200 mg o dată pe zi 6 luni

Blastomicoză 100 mg o dată pe zi- 6 luni 200 mg o dată pe zi

Itraconazol nu trebuie administrat la copii deoarece datele clinice privind utilizarea acestui medicament la copii sunt limitate.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie ajustată.

Se recomandă ajustarea dozelor (vezi pct.4.4: Atenţionări şi precauţii speciale).

Pentru absorbţie maximă, itraconazolul trebuie administrat imediat după masă.

Capsulele trebuie înghiţite întregi.

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1;

- Itraconazolul nu trebuie administrat la femeile însărcinate. În cazul infecţiilor fungice sistemice beneficiile aşteptate trebuie evaluate faţă de riscurile potenţiale. Femeile potenţial fertile sunt sfătuite să utilizeze măsuri contraceptive în timpul tratamentului.

- Alăptarea este contraindicată dacă sugarul este tratat cu cisapridă.

- Itraconazol nu trebuie utilizat de mamele care alăptează. Totuşi, în unele cazuri, beneficiile aşteptate pot fi evaluate faţă de riscurile potenţiale.

- Itraconazol nu trebuie administrat la pacienţii trataţi cu terfenadină, astemizol, mizolastină, cisapridă, dofetilidă, chinidină, pimozidă sau inhibitori ai HMG-CoA reductazei metabolizaţi de CYP3A4.

Simvastatină, lovastatină, triazolam şi midazolam administrate pe cale orală sunt, de asemenea, contraindicate în timpul tratamentului cu itraconazol.

- Într-un studiu cu itraconazol administrat i.v. la voluntari sănătoşi, a fost observată o scădere tranzitorie asimptomatică a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng. Aceasta s-a remis înaintea următoarei perfuzii.

Relevanţa clinică a acestor rezultate pentru formele orale este necunoscută.

- Itraconazol a demonstrat a avea un efect inotrop negativ şi Omicral 100 mg a fost asociat cu rapoarte de insuficienţă cardiacă congestivă. Itraconazol nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, decât dacă beneficiul depăşeşte evident riscurile. În cazul evaluării raportului risc-beneficiu al fiecărui caz particular, trebuie ţinut cont de factori precum severitatea indicaţiei, regimul de dozare şi factorii de risc individual pentru insuficienţa cardiacă congestivă. Aceşti factori de risc includ bolile cardiace, cum sunt boala cardiacă ischemică şi vasculară, bolile pulmonare semnificative, cum este boala pulmonară obstructivă cronică, insuficienţa renală şi alte condiţii edematoase. Aceşti pacienţi trebuie informaţi asupra semnelor şi simptomelor insuficienţei cardiace congestive şi trebuie trataţi cu precauţie şi monitorizaţi pentru orice semne de insuficienţă cardiacă congestivă. Tratamentul cu itraconazol trebuie imediat suspendat la primul semn de insuficienţă cardiacă congestivă.

- Blocantele canalelor de calciu pot avea efecte inotrope negative care se vor adăuga la efectele negative ale itraconazolului; itraconazol poate inhiba metabolizarea blocantelor canalelor de calciu şi, de aceea, se recomandă prudenţă la administrarea simultană a itraconazolui şi antagoniştilor canalelor de calciu.

- Itraconazol are potenţial pentru interacţiuni medicamentoase importante cu alte medicamente (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune).

Copii: experienţa cu itraconazol la copii este limitată; de aceea, itraconazolul nu trebuie administrat la copii decât dacă beneficiile aşteptate depăşesc riscurile.

Aciditate gastrică scăzută: absorbţia itraconazolului este afectată atunci când aciditatea gastrică este scăzută. La pacienţii care sunt trataţi cu neutralizante ale acidităţii gastrice (de exemplu hidroxid de aluminiu), aceste medicamente trebuie administrate cu două sau mai multe ore înainte de administrarea itraconazolului. La pacienţii cu aclorhidrie, cum sunt pacienţii cu SIDA şi pacienţii care sunt trataţi cu inhibitori ai secreţiei gastrice, cum sunt antagoniştii-H2 sau inhibitorii pompei de protoni, itraconazol trebuie administrat cu un lichid cola acidulat.

După tratamentul cu itraconazol au apărut cazuri foarte rare de hepatotoxicitate severă, incluzând unele cazuri de insuficienţă hepatică acută. Majoritatea acestor cazuri au fost raportate la pacienţii cu boală hepatică preexistentă sau trataţi pentru infecţii sistemice şi la pacienţii cu alte condiţii medicale şi/sau care utilizau alte medicamente hepatotoxice. Unii pacienţi nu prezentau factori de risc evidenţi pentru afecţiuni hepatice. Unele cazuri au fost observate în prima lună de tratament, incluzând unele cazurile în prima săptămână. Monitorizarea funcţiei hepatice trebuie avută în vedere când pacienţii sunt trataţi cu itraconazol. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze semnele şi simptomele de hepatită cum sunt anorexia, greaţa, vărsăturile, oboseala, durerea abdominală şi culoarea închisă a urinei. Dacă pacienţii prezintă oricare din aceste simptome, tratamentul trebuie imediat întrerupt şi trebuie efectuate teste de evaluare a funcţiei hepatice. Tratamentul nu trebuie iniţiat la pacienţii cu valori crescute ale enzimelor hepatice, cu boală hepatică activă sau care prezintă toxicitate hepatică la alte medicamente, decât în cazul în care beneficiile aşteptate de la tratamentul cu itraconazol depăşesc riscurile de leziuni hepatice.

În acest caz, enzimele hepatice trebuie atent monitorizate.

Insuficienţă hepatică: Itraconazol este metabolizat predominant în ficat. Biodisponibilitatea itraconazolului administrat pe cale orală la pacienţii cirotici este oarecum diminuată. Concentraţiile plasmatice ale itraconazolului trebuie monitorizate, iar doza ajustată dacă este necesar.

Tratamentul trebuie întrerupt imediat dacă pacienţii prezintă neuropatie care poate fi atribuită itraconazolului.

Insuficienţă renală: Biodisponibilitatea itraconazolului administrat pe cale orală poate fi diminuată la pacienţii cu insuficienţă renală. Concentraţiile plasmatice ale itraconazolului trebuie monitorizate, iar doza ajustată dacă este necesar.

Nu există informaţii privind hipersensibilitatea încrucişată între itraconazol şi alţi azoli antifungici. Se recomandă prudenţă la prescrierea de itraconazol capsule la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la alţi azoli.

Acest medicament conţine sucroză (zaharoză, zahăr). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau deficit de sucrază-izomaltază, nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Enzimele inductoare ale medicamentelor cum sunt rifampicina, rifabutina şi fenitoina reduc semnificativ biodisponibilitatea itraconazolului administrat pe cale orală. Concentraţiile plasmatice de itraconazol trebuie monitorizate în cazul în care medicamentul este administrat cu inductori enzimatici. Nu sunt disponibile alte date referitoare la studiile formale cu alţi inductori enzimatici, cum sunt carbamazepina, fenobarbitalul şi izoniazida, dar pot fi anticipate efecte identice.

Itraconazol este metabolizat în principal prin CYP3A4 şi, de aceea, inhibitorii puternici ai acestei enzime pot creşte biodisponibilitatea itraconazolului. Exemple de asemenea medicamente includ ritonavir, claritromicină şi eritromicină.

Itraconazol poate inhiba metabolizarea medicamentelor metabolizate de citocromul 3A, conducând la efecte crescute şi/sau prelungite, incluzând reacţii adverse.

Exemplele cunoscute includ:

- Terfenadină, astemizol, mizolastină, cisaprida, inhibitori ai HMG-CoA reductazei cum sunt simvastatină şi lovastatină, midazolam administrat pe cale orală, dofetilid, chinidină, pimozidă şi triazolam. Aceste medicamente nu trebuie administrate concomitent cu itraconazol. Dacă este administrat midazolam i.v., trebuie manifestată precauţie, deoarece efectul sedativ poate fi prelungit.

- Anticoagulante orale, digoxină, ciclosporină A, metilprednisolonă administrată pe cale sistemică, alcaloizi din Vinca şi posibil tacrolimus - dacă acestea sunt administrate concomitent cu itraconazol, trebuie redusă doza acestor medicamente.

- Inhibitori ai proteazei HIV cum sunt ritonavir, indinavir şi saquinavir.

- Anumite medicamente antineoplazice cum sunt alcaloizi din Vinca, busulfan, docetaxel şi trimetrexat.

- Blocante ale canalelor de calciu, dihidropiridină şi chinidină - pacienţii care utilizează aceste medicamente trebuie monitorizaţi pentru reacţiile adverse cum sunt edemul şi tinitusul/pierderea auzului. Dacă este necesar, doza trebuie redusă.

- Anumite medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporină, tacrolimus şi rapamicină (cunoscută de asemenea ca sirolimus).

- Itraconazol poate interacţiona cu medicamente ce prelungesc intervalul QT.

- Studiile in vitro arată că nu există nicio interacţiune la concentraţia plasmatică, între itraconazol şi imipramină, propranolol, diazepam, cimetidină, tolbutamidă şi sulfadimidină.

- Altele: buspironă, alfentanil, alprazolam, brotizolam, metilprednisolonă, ebastină, reboxetină.

- Nu au fost observate interacţiuni între itraconazol şi AZT (zidovudina) şi fluvastatină.

- Nu a fost observat niciun efect inductor asupra etinilestradiolui sau noretisteron.

Dozele mari de itraconazol administrate la femelele gestante de şobolan (40 mg/kg/zi sau mai mult) şi la şoarece (80 mg/kg/zi sau mai mult), au produs anomalii în dezvoltarea fătului şi alte reacţii adverse asupra dezvoltării embrionului. Nu au fost efectuate studii clinice cu itraconazol la femeile gravide.

Itraconazol trebuie administrat la femeile gravide numai în situaţiile în care infecţia sistemică determină risc asupra fătului şi dacă, din acest motiv, beneficiile potenţiale depăşesc riscurile.

Doar o cantitate foarte mică de itraconazol este excretată în laptele matern. Înaintea prescrierii itraconazolului la mamele care alăptează, beneficiile potenţiale trebuie evaluate faţă de riscuri.

Dacă sugarul primește tratament cu cisapridă, administrarea la mama a itraconazolului este contraindicată.

Omicral nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt cele de origine gastrointestinală şi includ dispepsie, greaţă, dureri abdominale şi constipaţie.

Cele mai puţin frecvente reacţii adverse includ cefalee, creşteri reversibile ale enzimelor hepatice, tulburări menstruale, ameţeală, reacţii alergice (de exemplu prurit, erupţie cutanată, urticarie, angioedem), depresie, insomnie, insuficienţă suprarenală şi icter colestatic.

Au fost raportate edeme, insuficienţă cardiacă congestivă şi edem pulmonar.

La pacienţii supuşi tratamentului pe termen lung (aproximativ o lună), în mod normal afectaţi de alte patologii mai severe şi urmând din această cauză tratamente concomitente, au fost cazuri de hipokaliemie, edeme, hepatită şi căderea părului. Au fost de asemenea raportate cazuri izolate de neuropatie periferică şi sindrom Stevens-Johnson, deşi în acest caz există dubii privind legătura cauzală cu itraconazol.

Au fost cazuri foarte rare de toxicitate hepatică severă, incluzând unele cazuri de insuficienţă hepatică acută letală.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu există date disponibile. În cazul intoxicaţiei accidentale, trebuie luate măsuri de susţinere incluzând lavajul gastric în prima oră după ingestie. Dacă se consideră necesar se poate administra pacientului cărbune activat. Itraconazol nu va fi eliminat prin hemodializă şi nu există antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: antimicotice pentru uz sistemic, derivaţi de triazol, cod ATC: J02AC02

Itraconazol este un derivat triazolic, activ asupra infecţiilor cu dermatofiţi (Trichophyton spp.,

Microsporum spp., Epidermophyton floccosum), levuri (Cryptococcus neoformans, Pityrosporum spp.,

Candida spp., inclusiv C. albicans, C. glabrata şi C. krusei), Aspergillus spp., Hystoplasma spp.,

Paracoccidioides brasiliensis, Sporothrix scheckii, Fonsecaea spp., Cladosporium spp., Blastomyces dermatitis şi alte levuri sau fungi.

Studiile in vitro au demonstrat că itraconazolul întrerupe sinteza ergosterolului în celulele fungice.

Ergosterolul este un component esenţial al membranei celulare a fungilor. Prin întreruperea sintezei ergosterolului în timp, medicamentul are efect antifungic.

Biodisponibilitatea itraconazolului administrat oral este maximă atunci când capsulele sunt administrate imediat după o masă principală. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 3-4 ore de la administrarea orală. Eliminarea din plasmă este bifazică, cu un timp de înjumătăţire terminal de 1 - 1,5 zile. În timpul administrării de lungă durată, concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după 1-2 săptămâni.

Concentraţiile plasmatice de echilibru ale itraconazolului, la 3-4 ore de la administrarea orală sunt de 0,4 μg/ml (100 mg o dată pe zi), 1,1 μg/ml (200 mg de două ori pe zi şi 2,0 μg/ml (200 mg de două ori pe zi). Itraconazolul este legat de proteinele plasmatice 99,8 %. Concentraţia de itraconazol în sânge este de 60 % din concentraţia plasmatică.

Absorbţia itraconazolului în ţesuturile keratinoase, în special în piele, este de 4 ori cea din plasmă, iar eliminarea itraconazolului este legată de regenerarea epidermei. În contrast cu concentraţiile plasmatice care devin nedetectabile la 7 zile de la terminarea tratamentului, concentraţiile terapeutice din piele sunt detectabile după 2-4 săptămâni de la terminarea unui tratament de 4 săptămâni. Concentraţiile de itraconazol au fost detectate în cheratina unghiilor din prima săptămână de la iniţierea tratamentului şi persistă timp de cel puţin 6 luni după terminarea unui tratament de 3 luni. Itraconazol poate fi, de asemenea, găsit în ţesutul adipos şi, într-o proporţie mai mică, în transpiraţie.

Itraconazol penetrează, de asemenea, ţesutul care este susceptibil la infecţia fungică. Concentraţiile medicamentului în plămâni, rinichi, ficat, oase, stomac, splină şi muşchi au fost de două până la de trei ori mai mari decât cele corespunzătoare concentraţiei plasmatice.

În ţesutul vaginal, concentraţiile terapeutice de itraconazol au fost menţinute timp de încă 2 zile după un tratament de 3 zile cu 200 mg pe zi şi timp de încă 3 zile după un tratament de o zi cu 200 mg de două ori pe zi.

Itraconazol este metabolizat în ficat, într-un număr mare de metaboliţi, incluzând hidroxi-itraconazol, care in vitro are activitate antifungică comparabilă cu itraconazolul. Concentraţiile antifungice ale medicamentului măsurate prin biodozare au fost de aproximativ trei ori concentraţia itraconazolului măsurată prin cromatografie lichidă de înaltă performanţă.

Eliminarea fecală a itraconazolului variază între 3-18 % din doză. Eliminarea renală este mai puţin de 0,03% din doză. În decurs de o săptămână, aproximativ 35 % din doză este eliminată în urină, sub formă de metaboliţi.

Nu s-au evidenţiat carcinoame la şoarecii cărora li s-a administrat doze zilnice orale de itraconazol de 80 mg/kg timp de 23 de luni (doză de aproximativ 10 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om).

S-a observat o uşoară creştere a incidenţei apariţiei de sarcoame ale ţesutului moale la femelele de şobolan cărora li s-a administrat o doză de 25 mg/kg (de 3,1 ori doza maximă recomandată la om).

Aceste sarcoame pot fi o consecinţă a hipercolesterolemiei, un răspuns la administrarea cronică de itraconazol observat doar la şobolani, dar nu şi la câini sau la om. Femelele de şobolan care au primit zilnic doze de 50 mg/kg itraconazol (de 6,25 ori doza maximă recomandată la om) au demonstrat o incidenţă mai mare a carcinomului pulmonar cu celule scuamoase. Deşi carcinomul pulmonar cu celule scuamoase este foarte rar la şobolani, incidenţa observată în studiu nu a fost considerată statistic semnificativă.

Teratogeneza şi reproducerea

Deşi au fost observate efecte toxice la animale, studiile privind reproducerea efectuate la şobolanii masculi şi femele ce au primit doze orale de itraconazol de 40 mg/kg/zi (de 5 ori doza maximă recomandată la om) nu au evidenţiat scăderea fertilităţii. La doze zilnice de 160 mg/kg (de 20 de ori doza maximă recomandată la om) s-a observat toxicitate severă, inclusiv moarte.

Mutageneza

Nu există nicio dovadă a mutagenezei dacă itraconazolul este evaluat prin utilizarea procedurilor adecvate de testare bacteriene, la mamifere şi nemamifere.

Conţinutul capsulei: microgranule de zahăr conțin zaharoză, amidon de porumb, poloxamer 188, hipromeloză poloxamer 188 micronizat.

Capul capsulei: indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104) dioxid de titan (E 171) gelatină, apă purificată,

Corpul capsulei indigotină (E 132), galben de chinolină (E 104) dioxid de titan (E 171) gelatină, apă purificată,

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalaj original.

Cutie cu un blister din Al/Al a câte 4 capsule

Cutie cu un blister din Al/Al a câte 6 capsule

Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 4 capsule

Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 6 capsule

Cutie cu 8 blistere din Al/Al a câte 4 capsule

Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 5 capsule

Fără cerințe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

BAUSCH HEALTH IRELAND LIMITED 3013 Lake Drive, Citywest Business Campus, Dublin 24, D24PPT3, Irlanda

13514/2020/01-06

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Octombrie 2020

Octombrie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.