Prospect OKEDI 75mg PULBERE+SOLVENT PENTRU SUSPENSIE INJECTABILĂ CU ELIBERARE PRELUNGITĂ

În cazul pacienților naivi la risperidonă, se recomandă determinarea tolerabilității cu risperidonă pe cale orală înainte de inițierea tratamentului cu OKEDI (vezi pct. 4.2). Trebuie acordată atenție eliberării în mod natural prelungite a medicamentului și timpului lung de înjumătățire prin eliminare a risperidonei, atunci când sunt evaluate nevoile de tratament și necesitatea potențială de a putea întrerupe tratamentul.

OKEDI nu a fost studiat la pacienți vârstnici cu demență, și prin urmare nu poate fi utilizat la acest grup de pacienți. Într-o meta-analiză care a cuprins 17 studii clinice controlate cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, pacienții vârstnici cu demență tratați cu antipsihotice atipice au prezentat o mortalitate crescută comparativ cu placebo. În studiile controlate față de placebo cu risperidonă administrată oral la această populație de pacienți, incidența mortalității a fost de 4% la pacienții tratați cu risperidonă comparativ cu 3,1% la pacienții tratați cu placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (interval) a pacienților care au decedat a fost de 86 de ani (intervalul de vârstă 67-100 ani). Datele din două studii observaționale ample au evidențiat faptul că persoanele vârstnice cu demență tratate cu antipsihotice convenționale au, de asemenea, un risc ușor mai crescut de deces comparativ cu cele care nu sunt tratate. Nu există date suficiente pentru a oferi o estimare precisă a amplorii exacte a riscului, iar cauza creșterii riscului nu este cunoscută. Nu este clară măsura în care rezultatele privind mortalitatea crescută din studiile observaționale pot fi atribuite substanței active a medicamentului antipsihotic și nu anumitor caracteristici ale pacienților.

În studiile clinice controlate cu placebo efectuate cu risperidonă la pacienți vârstnici cu demență, s-a observat o incidență mai mare a mortalității în rândul pacienților tratați cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta medie 89 ani, interval 75-97 ani) comparativ cu cea înregistrată în rândul pacienților tratați doar cu risperidonă (3,1%; vârsta medie 84 ani; interval 70-96 ani) sau doar cu furosemid (4,1%; vârsta medie 80 ani; interval 67-90 ani). Creșterea mortalității la pacienții tratați cu furosemid plus risperidonă a fost observată în două din cele patru studii clinice. Administrarea risperidonei concomitent cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice în doze mici) nu s-a corelat cu rezultate similare.

Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic care să explice acest rezultat și nu s-a observat niciun tipar consecvent pentru cauza decesului. Cu toate acestea, se recomandă prudență și luarea în considerare a riscurilor și beneficiilor acestei combinații sau ale tratamentului concomitent cu alte diuretice puternice înainte de a se lua decizia de a le utiliza. Nu s-a observat o creștere a mortalității în rândul pacienților care au utilizat alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidonă. Indiferent de tratament, deshidratarea a constituit un factor general de risc pentru mortalitate și, prin urmare, trebuie evitată cu atenție la pacienții vârstnici cu demență.

În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate cu unele antipsihotice atipice, s-a observat o creștere de aproximativ 3 ori a riscului de reacții adverse cerebrovasculare (RACV) la pacienții cu demență. Datele cumulate din șase studii cu risperidonă, controlate cu placebo, efectuate preponderent la pacienți vârstnici (vârsta > 65 ani) cu demență au relevat o incidență a RACV (grave și non-grave, combinat) de 3,3% (33/1009) în rândul pacienților tratați cu risperidonă și de 1,2% (8/712) în rândul pacienților la care s-a administrat placebo. Riscul relativ (interval de încredere exact de 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul acest risc crescut nu este cunoscut. Nu se poate exclude o creștere a riscului pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienți.

OKEDI trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Din cauza activității alfa-blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiunea arterială (ortostatică). Au fost raportate unele cazuri de hipotensiune arterială ortostatică în cursul programului de dezvoltare clinică a OKEDI, la doze cuprinse între 50 mg și 100 mg. În perioada de după punerea pe piață, au fost înregistrate cazuri de hipotensiune arterială semnificativă din punct de vedere clinic în cazul utilizării risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv. OKEDI trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu boli cardiovasculare cunoscute (de exemplu, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, anomalii de conducere cardiacă, deshidratare, hipovolemie sau boli cerebrovasculare). Dacă hipotensiunea arterială ortostatică relevantă clinic persistă, trebuie evaluat raportul risc/beneficiu al continuării tratamentului cu OKEDI.

În cazul utilizării risperidonei, au fost raportate reacții de leucopenie, neutropenie și agranulocitoză.

Agranulocitoza a fost raportată foarte rar (< 1/10000 pacienți) în perioada de supraveghere după punerea pe piață.

Pacienții cu istoric de număr scăzut de leucocite semnificativ clinic sau de leucopenie/neutropenie indusă medicamentos trebuie monitorizați pe parcursul primelor câteva luni de terapie și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu OKEDI la primul semn de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite, în absența altor factori cauzatori.

Pacienții cu neutropenie semnificativă clinic trebuie monitorizați cu atenție pentru detectarea febrei sau a altor simptome sau semne de infecție și trebuie tratați imediat în cazul în care apar astfel de simptome sau semne. La pacienții cu neutropenie severă (număr absolut de neutrofile < 1 x 109/l) se va întrerupe tratamentul cu OKEDI și trebuie monitorizat numărul leucocitelor acestora până la revenirea la valorile normale.

Medicamentele cu proprietăți antagoniste față de receptorii dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive (DT), caracterizate prin mișcări ritmice involuntare, predominant la nivelul limbii și/sau feței. Instalarea simptomelor extrapiramidale (SEP) este un factor de risc pentru apariția DT. În cazul apariției semnelor și simptomelor de DT, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu orice fel de antipsihotice.

Se recomandă prudență la pacienții cărora li se administrează concomitent psihostimulante (de exemplu, metilfenidat) și risperidonă, din cauza posibilității de apariție a SEP atunci când se ajustează doza unuia sau ambelor medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului cu stimulante (vezi pct. 4.5).

În timpul tratamentului cu antipsihotice a fost raportată apariția sindromului neuroleptic malign (SNM), caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate nervoasă vegetativă, stare de conștiență alterată și concentrații plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. Semnele suplimentare pot include mioglobinurie (rabdomioliză) și insuficiență renală acută. În astfel de cazuri, trebuie întreruptă administrarea OKEDI.

Medicii trebuie să evalueze raportul risc/beneficiu atunci când prescriu OKEDI pacienților cu boala

Parkinson sau demență cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava cu risperidonă.

Ambele grupuri de pacienți pot prezenta risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum și o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice; acești pacienți au fost excluși din studiile clinice.

Această sensibilitate crescută se poate manifesta, pe lângă simptomele extrapiramidale, prin stare de confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu căderi frecvente.

În timpul tratamentului cu risperidonă au fost raportate cazuri de hiperglicemie, diabet zaharat și exacerbarea diabetului zaharat preexistent. În unele cazuri s-a raportat o creștere prealabilă a greutății corporale, ceea ce poate constitui un factor de risc predispozant. Asocierea cu cetoacidoza a fost raportată foarte rar, iar asocierea cu coma diabetică a fost raportată rar. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată în conformitate cu ghidurile de tratament cu antipsihotice în vigoare. Pacienții tratați cu OKEDI trebuie monitorizați pentru apariția simptomelor de hiperglicemie (precum polidipsia, poliuria, polifagia și starea de slăbiciune), iar pacienții cu diabet zaharat trebuie monitorizați periodic pentru depistarea oricăror deteriorări ale controlului glicemic.

A fost raportată o creștere ponderală semnificativă în asociere cu utilizarea risperidonei. Greutatea corporală trebuie monitorizată cu regularitate.

Hiperprolactinemia este o reacție adversă frecventă a tratamentului cu risperidonă. La pacienții care prezintă dovezi ale unor reacții adverse posibile asociate cu prolactina (de exemplu, ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual, anovulație, tulburări de fertilitate, libido scăzut, disfuncție erectilă și galactoree) se recomandă evaluarea concentrațiilor plasmatice ale prolactinei.

Studiile pe culturi tisulare indică faptul că proliferarea celulelor în tumorile mamare la om ar putea fi stimulată de prolactină. Deși până în prezent nu a fost demonstrată o corelație clară cu administrarea de antipsihotice în studiile clinice și epidemiologice, se recomandă prudență în cazul utilizării la pacienți cu antecedente medicale relevante. OKEDI trebuie utilizat cu precauție la pacienți cu hiperprolactinemie preexistentă și la pacienți cu posibile tumori dependente de prolactină.

Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată. Se recomandă prudență în cazul prescrierii de risperidonă la pacienți cu boli cardiovasculare cunoscute, antecedente heredocolaterale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau dezechilibre electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie), deoarece poate crește riscul efectelor aritmogene, precum și în cazul utilizării concomitente cu medicamente al căror efect de prelungire a intervalului QT este cunoscut.

OKEDI trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu antecedente de convulsii sau alte afecțiuni care pot scădea pragul convulsivant.

În timpul tratamentului cu OKEDI poate apărea priapismul din cauza efectelor sale blocante alfa-adrenergice.

Perturbarea capacității organismului de a reduce temperatura corporală centrală a fost atribuită medicamentelor antipsihotice. Se recomandă o atenție corespunzătoare atunci când se prescrie OKEDI la pacienți care se vor afla în circumstanțe ce pot contribui la creșterea temperaturii centrale, cum sunt exerciții fizice intense, expunere la temperaturi extreme, tratament concomitent cu medicamente cu acțiune anticolinergică sau expunere la deshidratare.

În studiile preclinice cu risperidonă a fost observat un efect antiemetic. Dacă apare la om, acest efect poate masca semnele și simptomele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecțiuni precum ocluzia intestinală, sindromul Reye și tumorile cerebrale.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) în contextul utilizării medicamentelor antipsihotice. Întrucât pacienții tratați cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiți pentru

TEV, trebuie identificați toți factorii de risc posibili pentru TEV înainte de începerea și pe durata tratamentului cu OKEDI, cu luarea măsurilor profilactice corespunzătoare.

Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervențiilor chirurgicale pentru cataractă la pacienții tratați cu risperidonă (vezi pct. 4.8).

SIFI poate crește riscul de apariție a complicațiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale și postoperator. Medicul chirurg oftalmolog trebuie informat înaintea intervenției chirurgicale despre utilizarea actuală sau în antecedente a medicamentelor cu efect antagonist alfa 1-adrenergic.

Beneficiul potențial al întreruperii terapiei cu blocante alfa1 adrenergice înaintea intervenției chirurgicale pentru cataractă nu a fost stabilit, și este necesară punerea acestuia în balanță cu riscul pe care îl implică întreruperea tratamentului cu antipsihotice.

Deși tolerabilitatea la risperidona administrată oral trebuie determinată înainte de inițierea tratamentului la pacienții care nu au fost tratați anterior cu risperidonă, au fost raportate cazuri rare de reacții anafilactice la risperidona administrată parenteral, în perioada de după punerea pe piață, la pacienții care au tolerat anterior risperidona administrată oral. Dacă apar reacții de hipersensibilitate, administrarea OKEDI trebuie întreruptă și trebuie instituite măsuri generale de susținere a funcțiilor vitale, după cum este adecvat clinic, iar pacientul trebuie monitorizat până ce semnele și simptomele se remit.

Poate avea loc o scădere a eficacității în caz de reconstituire incorectă (vezi pct. 4.2 și 6.6).

Trebuie avut grijă să se evite injectarea accidentală a OKEDI într-un vas de sânge sau în țesutul subcutanat. Dacă este administrat intravenos, este de așteptat să se producă imediat o formațiune solidă din cauza caracteristicilor OKEDI, care să producă un blocaj al acului. În consecință, poate apărea sângerare la locul injectării. În cazul administrării subcutanate, injecția ar putea fi mai dureroasă și este de așteptat o eliberare mai lentă a risperidonei.

Dacă o doză este administrată în mod incorect pe cale intravenoasă sau subcutanată, doza nu trebuie repetată deoarece este dificil de estimat expunerea rezultantă la medicament. Pacientul trebuie monitorizat îndeaproape și starea sa clinică trebuie gestionată în mod adecvat până la următoarea injecție programată la un interval de 28 zile cu OKEDI.