Prospect OGSIVEO 50mg comprimate filmate

Ogsiveo 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține nirogacestat 50 mg (sub formă de dihidrobromură de nirogacestat).

Fiecare comprimat filmat conține lactoză 57,8 mg.

Fiecare comprimat filmat conține galben amurg FCF (E110).

Ogsiveo 100 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține nirogacestat 100 mg (sub formă de dihidrobromură de nirogacestat).

Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 115,7 mg.

Fiecare comprimat filmat conține galben amurg FCF (E110).

Ogsiveo 150 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține nirogacestat 150 mg (sub formă de dihidrobromură de nirogacestat).

Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 173,5 mg.

Fiecare comprimat filmat conține galben amurg FCF (E110).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat (comprimat).

Ogsiveo 50 mg comprimate filmate

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare portocalie, cu diametrul de 8 mm, având marcat textul '50” pe o față.

Ogsiveo 100 mg comprimate filmate

Comprimate filmate rotunde, de culoare portocaliu deschis, cu diametrul de 10 mm, având textul '100” pe o față.

Ogsiveo 150 mg comprimate filmate

Comprimate filmate ovale, de culoare galben-portocaliu, cu lățimea de 8,5 mm, lungimea de 17,5 mm, având marcat textul '150” pe o față.

Ogsiveo ca monoterapie este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu tumori desmoide aflate în evoluție, care necesită tratament sistemic.

Tratamentul cu Ogsiveo trebuie să fie inițiat și monitorizat de către un medic cu experiență în utilizarea tratamentelor antineoplazice.

Doza recomandată este de 150 mg Ogsiveo de două ori pe zi, o doză dimineața și o doză seara.

Această doză nu trebuie depășită.

Tratamentul cu Ogsiveo trebuie continuat până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă.

Dacă o doză de Ogsiveo este omisă, pacienții nu trebuie să ia o doză suplimentară. Pacienții trebuie să ia următoarea doză prescrisă.

Ajustările dozei la apariția reacțiilor adverse

Modificările dozei, recomandate pentru reacțiile adverse selectate, sunt prezentate în Tabelul 1.

Pentru alte reacții adverse severe sau în cazul reacțiilor adverse care pun viața în pericol, tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția se rezolvă până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială.

Tratamentul cu Ogsiveo trebuie reînceput numai la o doză de 100 mg de două ori pe zi și numai după analizarea atentă a beneficiului potențial și a probabilității de reapariție a reacției adverse. Tratamentul cu Ogsiveo trebuie întrerupt permanent în cazul reapariției unei reacții adverse severe sau care pune viața în pericol atunci când se efectuează o nouă provocare la doză redusă.

Trebuie efectuate modificări ale dozei dacă pacienții prezintă următoarele reacții adverse (gradele se referă la Criteriile terminologice comune pentru reacții adverse):

Tabelul 1: Recomandări privind modificarea dozelor în cazul reacțiilor adverse

Reacție adversă Acțiune recomandată

Diaree de gradul 3 care persistă timp Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția este de ≥ 3 zile în ciuda terapiei medicale rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi maximale trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția este

Foliculită de gradul 3 rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția este

Erupție maculopapulară de gradul 3 rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția este

Hidradenită de gradul 3 rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

Anomalii ale electroliților

Hipofosfatemie de gradul 3 care Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția este persistă timp de ≥ 7 zile în ciuda rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi terapiei de substituție maximale trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

Hipokaliemie de gradul 3 în ciuda Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când reacția este terapiei de substituție maximale rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

Anomalii hepatice

Alanin aminotransferaza (ALT) sau Tratamentul cu Ogsiveo trebuie oprit până când creșterea aspartat aminotransferaza (AST) ≥ 3 ALT, AST sau a ambelor este rezolvată până la < 3 x LSN până la 5 x LSN sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi.

ALT sau AST > 5 x LSN Tratamentul cu Ogsiveo trebuie întrerupt permanent.

Anafilaxie sau alte reacții severe de hipersensibilitate Tratamentul cu Ogsiveo trebuie întrerupt permanent.

Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste.

Datele clinice la pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste sunt limitate.

Nu este recomandată ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Nu este recomandată administrarea la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct 5.2).

Insuficiența hepatică

Nu este recomandată ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată.

Nu este recomandată administrarea la pacienții cu insuficiență hepatică severă (vezi pct 5.2).

Copiii și adolescenții

Siguranța și eficacitatea utilizării Ogsiveo la copiii cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani nu a fost stabilită. Ogsiveo nu trebuie utilizat la copii de la naștere până la vârsta de cel mult 2 ani din cauza potențialelor probleme de siguranță legate de creșterea structurală și funcțională. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8 și 5.1, dar nu se pot face recomandări cu privire la doze.

Ogsiveo se administrează pe cale orală.

Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Comprimatele nu trebuie sparte, mestecate sau zdrobite deoarece în prezent nu există date disponibile care să susțină alte metode de administrare.

Pacienții trebuie să evite consumul de grapefruit și suc de grapefruit în timpul tratamentului cu

Ogsiveo (vezi pct. 4.5).

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- Sarcina (vezi pct. 4.4 și 4.6)

- Femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive foarte eficiente (vezi pct. 4.4 și 4.6)

- Alăptarea (vezi pct. 4.6)

S-a raportat diaree la pacienții care au primit nirogacestat (vezi pct. 4.8). Pacienții care prezintă diaree în timpul tratamentului cu nirogacestat trebuie monitorizați și tratați utilizând medicamente antidiareice. Pentru diareea de grad 3 care persistă timp de ≥ 3 zile în ciuda terapiei medicale maximale, tratamentul cu nirogacestat trebuie oprit până când diareea este rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput la 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Au fost raportate reacții dermatologice, incluzând erupție maculopapulară, foliculită și hidradenită la pacienții care au primit nirogacestat (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie monitorizați pentru a detecta apariția reacțiilor dermatologice pe toată durata tratamentului și tratați conform indicațiilor clinice. În cazul reacțiilor dermatologice de gradul 3, tratamentul cu nirogacestat trebuie oprit până când acestea sunt rezolvate până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput la 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Toxicitate ovariană

A fost raportată toxicitate ovariană la pacientele aflate la vârsta fertilă care au primit nirogacestat (vezi pct. 4.8). A fost raportată toxicitate ovariană, identificată pe baza valorilor anormale ale hormonilor de reproducere sau a simptomelor peri-menopauzale, la 75% dintre femeile aflate la vârsta fertilă care au primit nirogacestat în studiul DeFi. Toxicitatea ovariană a fost raportată ca fiind rezolvată la 79% dintre femeile aflate la vârsta fertilă în timpul tratamentului. Sunt disponibile informații de urmărire pentru toate pacientele, cu excepția a două din 27; după întreruperea tratamentului, s-a raportat că toxicitatea ovariană s-a rezolvat la toate femeile aflate la vârsta fertilă pentru care sunt disponibile date (vezi pct. 4.8). Efectele nirogacestatului asupra fertilității umane nu sunt cunoscute. Pe baza constatărilor din studiile pe animale, fertilitatea feminină poate fi afectată. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să fie consiliate cu privire la riscul de toxicitate ovariană înainte de inițierea tratamentului cu nirogacestat. Pacientele trebuie monitorizate pentru a detecta modificările regularității ciclului menstrual sau dezvoltarea simptomelor de deficit de estrogeni, inclusiv bufeuri, transpirații nocturne și uscăciune vaginală.

Anomalii ale electroliților

Au fost raportate anomalii electrolitice, inclusiv hipofosfatemie și hipokaliemie, la pacienții care au primit nirogacestat (vezi pct. 4.8). Valorile fosfatului și potasiului trebuie monitorizate în mod regulat și suplimentate după caz. Pentru hipofosfatemia de grad 3 care persistă timp de ≥ 7 zile în ciuda terapiei medicale maximale, tratamentul cu nirogacestat trebuie oprit până când aceasta este rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput la o doză de 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2). Pentru hipokaliemia de grad 3 de orice durată, în ciuda terapiei medicale maximale, tratamentul cu nirogacestat trebuie oprit până când aceasta este rezolvată până la un grad ≤ 1 sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput la o doză de 100 mg de două ori pe zi (vezi pct. 4.2).

Anomalii hepatice

Au fost raportate creșteri ale ALT sau AST la pacienții care au primit nirogacestat (vezi pct. 4.8).

Testele funcției hepatice trebuie monitorizate în mod regulat. În cazul ALT sau AST ≥ 3 până la 5 x LSN, tratamentul cu nirogacestat trebuie oprit până când creșterea ALT, AST sau a ambelor este rezolvată până la < 3 x LSN sau la starea inițială, apoi trebuie reînceput cu o doză de 100 mg de două ori pe zi. În cazul ALT sau AST ≥ 5 x LSN, tratamentul cu nirogacestat trebuie întrerupt permanent (vezi pct. 4.2).

Cancer de piele non-melanomatos

Au fost raportate cancere de piele non-melanomatoase (carcinom bazocelular și carcinom cu celule scuamoase) la pacienții care au primit nirogacestat (vezi pct. 4.8). Trebuie efectuate examinări cutanate înainte de inițierea tratamentului cu nirogacestat și în mod regulat în timpul tratamentului cu nirogacestat. Cazurile trebuie gestionate în conformitate cu practicile clinice, iar pacienții pot continua tratamentul cu nirogacestat fără ajustarea dozei.

Toxicitate embrio-fetală - Contracepția la bărbați și la femei

Nirogacestat poate cauza afectare fetală atunci când este administrat la femeile gravide (vezi pct. 4.6 și 5.3). Pacienții trebuie să fie consiliați cu privire la riscul potențial pentru făt. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să aibă un test de sarcină negativ înainte de inițierea tratamentului cu nirogacestat.

Testarea pentru sarcină în timpul tratamentului cu nirogacestat trebuie luată în considerare pentru femeile aflate la vârsta fertilă care prezintă amenoree. Femeile aflate la vârsta fertilă care primesc nirogacestat trebuie să utilizeze metode contraceptive foarte eficiente în timpul tratamentului cu nirogacestat și timp de 1 săptămână după ultima doză de nirogacestat (vezi pct. 4.6). Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să își informeze imediat furnizorul de asistență medicală cu privire la o sarcină cunoscută sau suspectată și trebuie să întrerupă administrarea nirogacestatului dacă rămân gravide.

Pacienții de sex masculin cu partenere de sex feminin având potențial fertil, care primesc nirogacestat trebuie sfătuiți să utilizeze metode contraceptive foarte eficiente în timpul tratamentului cu nirogacestat și timp de 1 săptămână după ultima doză de nirogacestat (vezi pct. 4.6).

Acest medicament conține lactoză (vezi pct. 2 și 6.1). Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză‑ galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține galben sunset FCF (E110) (vezi pct. 2 și 6.1), care poate provoca reacții alergice.

Fiecare comprimat filmat conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg), adică în esență nu conține sodiu (vezi pct. 6.1).

Studiile privind interacțiunile au fost efectuate numai pentru adulți.

Nirogacestat este metabolizat în principal de CYP3A4 și este un substrat al glicoproteinei P (P-gp).

Agenți care pot crește concentrațiile serice de nirogacestat

Efectul inhibitorilor moderați și puternici ai CYP3A4

Într-un studiu clinic, administrarea concomitentă de itraconazol (un inhibitor puternic al CYP3A4 și inhibitor al P-gp) a crescut pentru nirogacestat Cmax de 2,5 ori și ASC de 8,2 ori. Administrarea concomitentă cu inhibitori moderați ai CYP3A4 este, de asemenea, de așteptat să conducă la creșteri ale expunerii relevante din punct de vedere clinic.

Prin urmare, trebuie evitată utilizarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu claritromicină, ketoconazol oral, itraconazol) și inhibitori moderați ai CYP3A4 (de exemplu eritromicină și fluconazol).

Trebuie avute în vedere medicamente concomitente alternative fără inhibare sau cu o inhibare minimă a CYP3A4. Dacă nu sunt disponibile alternative terapeutice, tratamentul cu Ogsiveo trebuie întrerupt imediat pentru perioada de timp în care se administrează un inhibitor puternic sau moderat al

Pacienții trebuie să evite consumul de grapefruit și suc de grapefruit atunci când iau Ogsiveo, deoarece acestea conțin inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.2).

Agenți care pot scădea concentrațiile serice de nirogacestat

Efectul inductorilor CYP3A4 puternici și moderați

Efectele inductorilor CYP3A4 asupra expunerii la nirogacestat nu au fost evaluate într-un studiu clinic. Se așteaptă ca inductorii moderați și puternici să conducă la scăderi relevante din punct de vedere clinic ale expunerii la nirogacestat, care ar putea cauza reducerea eficacității. Tratamentul concomitent cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu carbamazepină, fenitoină, rifampicină, fenobarbital și sunătoare) și inductori moderați ai CYP3A (de exemplu efavirenz și etravirină) trebuie, prin urmare, evitați. La pacienții la care sunt indicați inductori ai CYP3A4, trebuie selectați agenți alternativi cu un potențial mai redus de inducție enzimatică.

Efectul agenților de reducere a acidului

Nirogacestat are solubilitate dependentă de pH, cu o solubilitate substanțial redusă la pH mai mare de 6,0. Efectele agenților de reducere a acidului (de exemplu, antagoniști ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni și antiacide) asupra expunerii la nirogacestat nu au fost evaluate într-un studiu clinic, totuși, administrarea concomitentă a acestor medicamente poate reduce biodisponibilitatea nirogacestatului. Nu se recomandă utilizarea concomitentă a Ogsiveo cu inhibitori ai pompei de protoni și blocante H2. Cu toate acestea, dacă utilizarea concomitentă cu agenți de reducere a acidului nu poate fi evitată, Ogsiveo poate fi administrat eșalonat cu antiacide prin administrarea Ogsiveo cu 2 ore înainte sau 2 ore după utilizarea antiacidului.

Efecte ale nirogacestatului asupra farmacocineticii altor medicamente

Un studiu de interacțiune medicamentoasă la voluntari sănătoși care a investigat efectele dozelor multiple de nirogacestat în doză de 95 mg o dată pe zi asupra expunerii la midazolam, un substrat sensibil al CYP3A4, a determinat o creștere de 1,3 ori a Cmax pentru midazolam și o creștere de 1,6 ori a ASC pentru midazolam. Efectul dozei clinice de nirogacestat (150 mg de două ori pe zi) asupra expunerii la midazolam nu a fost studiat și ar putea fi diferit. Ogsiveo nu trebuie utilizat cu administrare concomitentă de substraturi ale CYP3A4 care au indici terapeutici înguști (de exemplu ciclosporină, tacrolimus, digitoxină, warfarină, carbamazepină).

Deoarece nu a fost efectuat niciun studiu care să investigheze efectul nirogacestat asupra expunerii la steroizi contraceptivi sistemici, nu se cunoaște dacă nirogacestat reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale cu acțiune sistemică. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive foarte eficiente (vezi pct. 4.6).

Studiile in vitro au arătat că nirogacestat poate induce CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19 și CYP2B6 și, prin urmare, există riscul ca nirogacestat să poată determina scăderea expunerii substraturilor acestor enzime. Atunci când substraturile CYP2C8, CYP2C9, CYP2C19 și CYP2B6 sunt administrate împreună cu Ogsiveo, trebuie efectuată evaluarea privind eficacitatea redusă a substratului și poate fi necesară ajustarea dozei de substrat pentru menținerea concentrațiilor plasmatice optime.

Sisteme de transport al medicamentelor

Un studiu de interacțiune intermedicamentoasă cu doză unică a demonstrat că nirogacestat nu a afectat expunerea dabigatranului, un substrat P-gp, ceea ce susține absența unei inhibări P-gp semnificative clinic de către nirogacestat.

Femeile aflate la vârsta fertilă și bărbații având partenere aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuiți să evite sarcina în timpul tratamentului cu Ogsiveo (vezi pct. 4.4).

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive foarte eficiente în timpul tratamentului cu Ogsiveo și timp de 1 săptămână după ultima doză de Ogsiveo (vezi pct. 4.4). Nu se cunoaște dacă nirogacestat reduce eficacitatea contraceptivelor hormonale cu acțiune sistemică.

Pacientele trebuie sfătuite să utilizeze cel puțin o metodă contraceptivă foarte eficientă (cum ar fi un dispozitiv intrauterin) sau două metode contraceptive complementare, incluzând o metodă de barieră, în timpul tratamentului cu Ogsiveo și timp de 1 săptămână după ultima doză de Ogsiveo. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să își informeze imediat furnizorul de asistență medicală cu privire la o sarcină cunoscută sau suspectată și trebuie să întrerupă administrarea Ogsiveo dacă rămân gravide. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să nu doneze ovule (ovocite) în timpul tratamentului cu

Ogsiveo și timp de 1 săptămână după ultima doză de Ogsiveo.

Pacienții de sex masculin cu partenere de sex feminin având potențial fertil, care primesc nirogacestat trebuie să utilizeze metode contraceptive foarte eficiente în timpul tratamentului cu Ogsiveo și timp de 1 săptămână după ultima doză de Ogsiveo (vezi pct. 4.4). Pacienții de sex masculin trebuie să nu doneze spermă în timpul tratamentului cu Ogsiveo și timp de 1 săptămână după ultima doză de

Ogsiveo.

Pe baza constatărilor din studiile pe animale și a mecanismului său de acțiune, Ogsiveo poate provoca leziuni fetale atunci când este administrat unei femei gravide. Ogsiveo este contraindicat pentru utilizare la femeile gravide (vezi pct. 4.3 și 5.3). Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să aibă un test de sarcină negativ înainte de inițierea tratamentului cu Ogsiveo. Testarea pentru sarcină în timpul tratamentului cu Ogsiveo trebuie luată în considerare pentru femeile aflate la vârsta fertilă care prezintă amenoree. Pacienții trebuie să fie consiliați cu privire la riscul potențial pentru făt. Dacă o pacientă rămâne însărcinată în timp ce ia Ogsiveo, tratamentul trebuie întrerupt. A fost raportat un avort spontan de o femeie din studiul DeFi care a conceput în timp ce primea nirogacestat.

Nu există date privind prezența nirogacestatului sau a metaboliților acestuia în laptele uman sau animal sau efectele acestuia asupra copilului alăptat sau asupra producției de lapte. Din cauza potențialului de reacții adverse grave la un copil alăptat, femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Ogsiveo și timp de 1 săptămână după ultima doză de Ogsiveo (vezi pct. 4.3).

Nu au fost efectuate studii de fertilitate la om. Efectul Ogsiveo asupra fertilității la om nu este cunoscut. Pe baza constatărilor din studiile pe animale, fertilitatea masculină și feminină poate fi afectată (vezi pct. 5.3).

Ogsiveo nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Deoarece la pacienții care iau nirogacestat pot apărea oboseală și amețeli (vezi pct. 4.8), pacienții care prezintă aceste reacții adverse trebuie să fie precauți atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.

Cele mai frecvente reacții adverse sunt: diaree (85%), erupții cutanate tranzitorii (65%), toxicitate ovariană la femeile aflate la vârsta fertilă (60%), greață (59%), oboseală (50%), hipofosfatemie (50%), cefalee (40%) și stomatită (40%).

Cea mai frecvent raportată reacție adversă gravă a fost toxicitatea ovariană (menopauză prematură, 3%). Cele mai frecvente reacții adverse severe au fost diareea (16%) și hipofosfatemia (13%).

Întreruperea permanentă a tratamentului cu nirogacestat din cauza unei reacții adverse a avut loc la 19% dintre pacienți. Cele mai frecvente reacții adverse care au condus la întreruperea tratamentului au fost diareea (5%), toxicitatea ovariană (5%) și creșterea ALT (3%).

Frecvența întreruperii dozei de nirogacestat din cauza reacțiilor adverse a fost de 59%. Cele mai frecvente reacții adverse care au condus la întreruperea dozei au fost diareea (11%), erupția maculo-papulară (10%), hipofosfatemia (6%) și greața (5%).

Frecvența reducerii dozei de nirogacestat din cauza reacțiilor adverse a fost de 44%. Cele mai frecvente reacții adverse care au condus la reducerea dozei au fost diareea (9%), erupția maculo-papulară (6%), stomatita (3%) și hipofosfatemia (3%).

Dacă nu se specifică altfel, frecvențele reacțiilor adverse se bazează pe frecvențele reacțiilor adverse din toate cauzele identificate la 88 de pacienți expuși la nirogacestat 150 mg de două ori pe zi pe parcursul unei durate mediane de 21,5 luni în studiile clinice.

Reacțiile adverse sunt clasificate în funcție de frecvență utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100), rare (≥ 1/10000 și < 1/1000), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 2: Reacții adverse raportate

Clasificarea pe sisteme și Reacție adversă Toate gradele Grade 3-4 organe

Tulburări gastro- Diaree Foarte frecvente Foarte frecvente intestinale Greață Foarte frecvente Frecvente

Stomatităa Foarte frecvente Frecvente

Xerostomie Foarte frecvente --

Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată Foarte frecvente Frecvente țesutului subcutanat tranzitorieb

Alopecie Foarte frecvente --

Foliculită Foarte frecvente Frecvente

Hidradenită Frecvente Frecvente

Xerodermie Foarte frecvente --

Prurit Foarte frecvente --

Tumori benigne, maligne Carcinom bazocelular Frecvente -- și nespecificate Carcinom cu celule Frecvente -- scuamoasec

Tulburări metabolice și Hipofosfatemie Foarte frecvente Foarte frecvente de nutriție Hipokalemie Foarte frecvente Frecvente

Tulburări ale sistemului Cefalee Foarte frecvente -- nervos Amețeală Foarte frecvente --

Investigații diagnostice Proteinurie Foarte frecvente --

Glicozurie Foarte frecvente --

Tulburări hematologice Eozinofilie Foarte frecvente -- și limfatice

Tulburări renale și ale Tulburare tubulară Frecvente -- căilor urinare renalăe

Leziuni, intoxicații și Fractură osoasăd Frecvente -- complicații legate de procedurile utilizate

Tulburări hepatobiliare Creșterea ALT Foarte frecvente Frecvente

Creșterea AST Foarte frecvente Frecvente

Tulburări ale aparatului Toxicitate ovarianăe Foarte frecvente -- genital și sânului

Tulburări respiratorii, Tuse Foarte frecvente -- toracice și mediastinale Infecție de tract Foarte frecvente -- respirator superiorf

Dispnee Foarte frecvente --

Epistaxis Foarte frecvente --

Tulburări generale și la Oboseală Foarte frecvente Frecvente nivelul locului de Sindrom pseudo- Foarte frecvente -- administrare gripal a Stomatita include stomatită, ulcerație bucală, durere orală și durere orofaringiană.

b Erupția cutanată include erupție maculo-papulară, dermatită acneiformă, erupție cutanată tranzitorie, erupție eritematoasă, erupție pruriginoasă și erupție papulară. c Carcinomul cu celule scuamoase include carcinomul cu celule scuamoase al pielii și carcinomul cu celule scuamoase.

d Fractura osoasă include fractura, fractura piciorului, fractura mâinii, fractura radiusului, fractura șoldului și fractura coastei. e Toxicitatea ovariană include insuficiență ovariană, menopauză prematură, amenoree, oligomenoree, menstruație neregulată, dismenoree, sângerări menstruale abundente, uscăciune vulvovaginală, bufeuri, scăderea hormonului anti-müllerian (AMH) și creșterea hormonului foliculostimulant (FSH). f Infecția tractului respirator superior (ITRS) include ITRS, ITRS virală, sinuzită acută și sinuzită.

- - Semnifică faptul că nu au fost raportate cazuri.

Datele descrise mai jos reflectă rezultatele studiului DeFi de fază 3, randomizat, dublu-orb, la pacienți cu tumori desmoide tratați cu 150 mg BID nirogacestat (N=69) sau placebo (N=72) de două ori pe zi.

În faza dublu-orb a studiului DeFi, diareea a fost raportată la 84% dintre pacienții care au primit nirogacestat comparativ cu 35% dintre pacienții care au primit placebo. Reacții de gradul 3 au apărut la 16% și, respectiv, 1% dintre pacienți (vezi pct. 4.4). Diareea de grad ≤ 2 s-a rezolvat la 74% dintre pacienții care au continuat tratamentul cu nirogacestat. Timpul median până la prima apariție a diareei la pacienții care au primit nirogacestat a fost de 9 zile (interval de la 2 la 234 de zile). Diareea a condus la reducerea dozei la 10% și la întreruperea tratamentului la 7% dintre pacienții care au primit nirogacestat.

În faza dublu-orb a studiului DeFi, reacțiile dermatologice au fost raportate cu o incidență mai mare la pacienții care au primit nirogacestat decât la cei care au primit placebo; acestea au inclus erupție maculo-papulară (32% vs 6%), hidradenită (9% vs 0) și foliculită (13% vs 0) (vezi pct. 4.4). Timpul median până la prima apariție a reacției de erupție cutanată a fost de 22 de zile (interval de la 2 la 603 zile). Tulburările cutanate și subcutanate au condus la reducerea dozei la 9% dintre pacienții care au primit nirogacestat, inclusiv erupție maculo-papulară la 4% și hidradenită la 3%. Erupția maculo-papulară a dus la întreruperea tratamentului la 1%.

Toxicitate ovariană

În faza dublu-orb a studiului DeFi, 75% dintre femeile aflate la vârsta fertilă care au primit nirogacestat au raportat toxicitate ovariană (definită ca insuficiență ovariană, menopauză prematură, amenoree, oligomenoree și menopauză) comparativ cu nicio pacientă care a primit placebo. Au existat trei reacții adverse grave de toxicitate ovariană, toate cu menopauză prematură, reprezentând 11% din totalul participantelor care au raportat toxicitate ovariană. Timpul median până la prima apariție a toxicității ovariene a fost de 8,9 săptămâni (interval de la 1 zi la 54 de săptămâni), iar durata mediană generală a fost de 18,9 săptămâni (interval de la 11 zile la 215 săptămâni). Toxicitatea ovariană a fost raportată ca fiind rezolvată la 79% dintre femeile aflate la vârsta fertilă în timpul tratamentului. Sunt disponibile informații de urmărire pentru toate pacientele, cu excepția a două din 27; după întreruperea tratamentului, s-a raportat că toxicitatea ovariană s-a rezolvat la toate femeile aflate la vârsta fertilă pentru care sunt disponibile date. Timpul median până la remisiune după întreruperea tratamentului cu nirogacestat a fost de 10,9 săptămâni (interval de la 4 la 18 săptămâni). Efectele nirogacestatului asupra fertilității nu sunt cunoscute (vezi pct. 4.4). A fost identificată o relație expunere-răspuns între nirogacestat și valorile serice ale hormonului foliculo-stimulant (FSH), FSH crescând liniar odată cu creșterea concentrațiilor serice de nirogacestat.

Anomalii ale electroliților

Au fost raportate anomalii anomalii ale electroliților la pacienții care au primit nirogacestat în faza dublu-orb a studiului DeFi, inclusiv hipofosfatemie (43%) și hipokaliemie (12%), comparativ cu 7% și, respectiv, 1% la pacienții care au primit placebo. Timpul median până la prima apariție a hipofosfatemiei și a hipokaliemiei a fost de 15 zile (interval de la 1 la 833 de zile) și, respectiv, de 15 zile (interval de la 1 la 57 de zile). Reacții de gradul 3 de hipofosfatemie și hipokaliemie au apărut la 3% dintre pacienții care au primit nirogacestat comparativ cu niciun pacient care a primit placebo (vezi pct. 4.4). Hipofosfatemia și hipokaliemia au condus la reducerea dozei la 4% și, respectiv, 1% dintre pacienții care au primit nirogacestat. Hipofosfatemia a condus la întreruperea administrării dozei la 4% și, respectiv, 1% dintre pacienții care au primit nirogacestat.

Anomalii hepatice

Au fost raportate creșteri ale ALT și AST la 19% și, respectiv, 17% dintre pacienții care au primit nirogacestat în faza dublu-orb a studiului DeFi, comparativ cu 8% și, respectiv, 11% la pacienții care au primit placebo. Timpul median până la prima apariție a creșterilor ALT și AST a fost de 22 de zile (intervalul ALT de la 8 la 924 de zile; intervalul AST de la 1 la 1023 de zile). Au apărut creșteri de grad 3 ale ALT și AST (> 5 x LSN) la 3% dintre pacienții tratați cu nirogacestat comparativ cu 1% în grupul placebo (vezi pct. 4.4). Creșterile ALT și AST au condus la reducerea dozei la 1% dintre pacienții care au primit nirogacestat. Creșterile ALT și AST au condus la întreruperea dozei la 4% și, respectiv, 3% dintre pacienții care au primit nirogacestat.

Cancere de piele non-melanomatoase

Au fost raportate cancere de piele non-melanomatoase cu o incidență mai mare la pacienții care au primit nirogacestat decât la cei care au primit placebo în faza dublu-orb a studiului DeFi, inclusiv carcinom cu celule scuamoase (3% vs 0) și carcinom bazocelular (1% vs 0), un pacient raportând ambele tipuri de cancer de piele non-melanomatos (vezi pct. 4.4). Alte două cazuri de cancer de piele non-melanomatos au fost raportate în afara fazei dublu-orb a studiului DeFi.

Efectul asupra tubilor renali proximali

Au fost raportate glicozurie și proteinurie la 52% și, respectiv, 46% dintre pacienții care au primit nirogacestat în faza dublu-orb a studiului DeFi, comparativ cu 1% și, respectiv, 39% la pacienții care au primit placebo. Timpul median până la apariția glicozuriei și a proteinuriei a fost de 85 de zile (interval de la 55 la 600 de zile) și, respectiv, de 72 de zile (interval de la 38 la 937 de zile). Un pacient din studiul DeFi a raportat tulburări tubulare renale cu excreție urinară crescută de acid uric, glucoză și fosfat, dar fără excreție excesivă de proteine cu greutate moleculară mică (beta2-microglobulină) sau orice modificare a funcției renale. Evenimentul a fost gestionat prin reducerea dozelor.

Fractura osoasă

În faza dublu‑ orb a studiului DeFi, fost raportată fractura osoasă la 6% dintre pacienții care au primit nirogacestat comparativ cu niciunul dintre pacienții care au primit placebo. Toate rapoartele de fracturi osoase au fost de gravitate redusă și de gradul 1 sau 2. Timpul median până la prima apariție a evenimentelor de fractură osoasă la pacienții care au primit nirogacestat a fost de 125 de zile (interval de la 1 la 739 de zile). Evenimentele de fractură osoasă nu au condus la reducerea dozei sau întreruperea tratamentului la niciun pacient care a primit nirogacestat.

Copiii și adolescenții

A fost raportată tulburarea epifizară, manifestată ca o lărgire a plăcii de creștere epifizare, la 4 din 26 (15%) de pacienți pediatrici cu plăci de creștere deschise tratați cu nirogacestat în afara studiului DeFi.

Evenimentele au inclus epifizoliză, fractură de șold, tulburare epifizară și osteonecroză. Toți cei 4 pacienți pediatrici aveau vârste cuprinse între 11 și 12 ani. Vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Este de așteptat ca simptomele supradozajului cu Ogsiveo să fie o extensie a acțiunilor sale farmacologice și pot include diaree, greață, vărsături, hipofosfatemie, transaminaze crescute și epistaxis.

Datorită nivelului ridicat de legare pe proteine, nu este de așteptat ca Ogsiveo să fie dializabil la pacienții cu valori normale ale proteinelor serice. În cazul unui supradozaj, tratamentul cu Ogsiveo trebuie întrerupt și trebuie inițiate măsuri generale de susținere.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente antineoplazice, alte medicamente antineoplazice; cod ATC:

L01XX81

Nirogacestat este un inhibitor reversibil și necompetitiv al secretazei gamma care blochează activarea proteolitică a receptorului Notch.

Efectele concentrației de nirogacestat asupra prelungirii intervalului QTc au fost prezise utilizând o analiză bazată pe model. Intervalele de încredere 90% pentru modificarea medie prognozată a QTcF au fost sub 10 msec la Cmax așteptată la doze supraterapeutice. Prin urmare, nicio prelungire semnificativă clinic a intervalului QTcF nu este asociată cu administrarea terapeutică a Ogsiveo.

Studiul DeFi a fost un studiu de fază 3 internațional, multicentric, randomizat (1:1), dublu-orb, controlat cu placebo, la pacienți adulți cu tumori desmoide aflate în evoluție. Au fost eligibili pacienții cu tumori desmoide confirmate histologic care au progresat cu ≥ 20% conform RECIST v1.1 în termen de 12 luni de la selecție și la care boala aflată în continuă evoluție nu a dus la un risc semnificativ imediat pentru pacient. Randomizarea a fost stratificată în funcție de localizarea tumorii țintă (intra-abdominală sau extra-abdominală). Pacienții cu mai multe tumori țintă, localizate atât intra, cât și extra-abdominal, au fost clasificați în categoria intra-abdominal. Pacienții au primit 150 mg nirogacestat sau placebo pe cale orală de două ori pe zi, în cicluri de 28 de zile, până la progresia bolii, deces sau toxicitate inacceptabilă. Principala măsură a eficacității a fost supraviețuirea fără progresia bolii (SFP). Progresia a fost determinată radiografic utilizând RECIST v1.1 de printr-o revizuire centralizată, independentă și în regim orb a datelor imagistice, sau evaluată clinic de către investigator și calificată prin revizuire centralizată, independentă și în regim orb, sau prin deces din orice cauză.

Măsurile suplimentare de eficacitate au inclus rata de răspuns obiectiv (RRO), modificarea față de valoarea inițială a durerii la ciclul 10, modificarea față de valoarea inițială a severității simptomelor specifice tumorii desmoide la ciclul 10, modificarea față de valoarea inițială a funcționării pe rol și a funcționării fizice la ciclul 10 și modificarea față de valoarea inițială a calității generale a vieții la ciclul 10. Durerea a fost măsurată prin media pe 7 zile a elementului nr. 3 (adică cea mai mare durere) din Brief Pain Inventory (BPI), versiunea scurtă. Severitatea simptomelor specifice tumorii desmoide și funcționarea fizică au fost măsurate utilizând GOunder/DTRF DEsmoid Symptom/Impact Scale (GODDESS).

Au fost randomizați în total 142 de pacienți: 70 cu nirogacestat și 72 cu placebo. În general, vârsta mediană a fost de 34 de ani (interval: de la 18 până la 76); 4% aveau 65 de ani sau mai mult; 65% erau femei; rasa era 83% albă, 6% neagră, 3% asiatică și 8% alta; 73% aveau un status de performanță

ECOG (PS) de 0, 27% aveau un ECOG PS de 1 și < 1% aveau un ECOG PS de 2. Douăzeci și trei la sută dintre pacienți au avut boală intra-abdominală sau atât intra- cât și extra-abdominală, iar 77% au avut doar boală extra-abdominală. Patruzeci și unu la sută dintre pacienți au avut boală multifocală, iar 59% au avut boală unifocală. Dintre cei 105 pacienți cu statut de mutație tumorală somatică cunoscută, 81% aveau o mutație CTNNB1 și 21% aveau o mutație APC. Șaptesprezece la sută dintre pacienți au avut un istoric familial de polipoză adenomatoasă familială (FAP). Douăzeci și trei la sută dintre pacienți nu primiseră niciun tratament anterior, iar 44% primiseră ≥ 3 linii de tratament anterior.

Tratamentul anterior a inclus terapie sistemică (61%), intervenție chirurgical (53%) și radioterapie (23%). Treizeci și șase la sută dintre pacienți au fost tratați anterior cu chimioterapie și 33% au fost tratați anterior cu un inhibitor de tirozin kinază. Cincizeci la sută au avut un scor pentru punctul 3 BPI-

SF (cea mai mare durere) de ≥ 2 la momentul inițial.

Rezultatele privind eficacitatea la populația ITT, care a inclus toți pacienții randomizați, sunt prezentate mai jos. Îmbunătățirile SFP și RRO au fost în favoarea nirogacestat indiferent de caracteristicile inițiale, inclusiv localizarea tumorii și tipul tratamentelor anterioare.

Tabelul 3: Rezultatele privind eficacitatea la pacienții cu tumori desmoide RECIST 1.1 în progresie Nirogacestat Placebo

N = 70 N = 72

Supraviețuirea fără progresie

Numărul (%) de pacienți cu eveniment 12 (17) 37 (51)

Progresia radiografică a 11 (16) 30 (42)

Progresia clinică a 1 (1) 6 (8)

Deces 0 1 (1)

Mediană (luni) (95% IÎ) b NR (NR, NR) 15,1 (8,4, NR)

Risc relativ (95% IÎ) 0,29 (0,15, 0,55) Nirogacestat Placebo

N = 70 N = 72

Valoarea p c < 0,001

Rata de răspuns obiectiv a

RRO, n (%) 29 (41) 6 (8) 95% IÎ d (29,8, 53,8) (3,1, 17,3)

RC 5 (7) 0

RP 24 (34) 6 (8) valoarea p e < 0,001

Abrevieri: IÎ: interval de încredere; CR: răspuns complet; RRO: rata de răspuns obiectiv; PR: răspuns parțial;

NR: Neatins a Evaluat prin revizuire centralizată independentă în regim orb. b Obținut prin utilizarea metodologiei Kaplan-Meier. c Valoarea p a fost obținută în urma unui test log-rank stratificat unilateral. d Obținut utilizând metoda exactă bazată pe distribuția binomială. e Valoarea p a fost obținută în urma unui test Cochran-Mantel-Haenszel bilateral.

Figura 1: Curba Kaplan-Meier a SFP

Notă: Mediana și intervalele de încredere de 95% au fost estimate prin metoda Kaplan-Meier. Din cauza numărului scăzut de evenimente în brațul cu nirogacestat, estimarea Kaplan-Meier a timpului median până la progresie nu a putut fi estimată.

Rezultatele din raportările pacienților

Rezultatele SFP au fost susținute de schimbarea față de valoarea inițială a celei mai mari dureri raportate de pacienți, favorizând brațul cu nirogacestat la ciclul 10 (-1,6 vs -0,2; diferența medie LS: ‑1,3; Interval de încredere 95%: de la ‑2,1 la ‑0,6; p < 0,001).

Copiii și adolescenții

Agenția Europeană pentru Medicamente a suspendat temporar obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Ogsiveo la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul sarcomului țesuturilor moi. Vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți.

Concentrațiile maxime de nirogacestat sunt atinse la aproximativ 1,5 ore după administrarea orală.

Biodisponibilitatea absolută a nirogacestatului în urma administrării orale este de aproximativ 19,2% (Interval: 16,2%‑24,3%).

Raportul sânge-plasmă al nirogacestatului este estimat la aproximativ 0,5 la om. Legarea de proteinele serice este de aproximativ 99,6% in vitro. Nirogacestatul este foarte legat atât de albumina serică umană, cât și de glicoproteina α1 acidă, dar cu o afinitate mai mare pentru glicoproteina α1 acidă. Pe baza analizei farmacocinetice populaționale, volumul aparent de distribuție a nirogacestatului administrat oral la pacienții cu tumori desmoide a fost estimat la 1430 l.

Nirogacestatul este metabolizat extensiv, în principal de către CYP3A4. Cunoștințele cu privire la metaboliții majori sau activi in vivo sunt incomplete din cauza limitărilor de detectare a metaboliților ne-radiomarcați. Au fost detectați numeroși metaboliți minori în circulație și în excreții.

După o singură doză orală de nirogacestat radiomarcat la subiecți sănătoși, aproximativ 65% din doză este recuperată în termen de 13 zile de la administrare; 38% este eliminată în fecale, 17% este eliminată în urină iar 10% din marcajul recuperat este găsit în aerul expirat. Nirogacestatul neschimbat în urină reprezintă mai puțin de 0,01% și în fecale mai puțin de 0,5% din doza administrată.

Analiza farmacocinetică a populației în populația cu tumori desmoide estimează un timp de înjumătățire aparent prin eliminare terminală de aproximativ 23 de ore. Clearance-ul sistemic oral aparent este de aproximativ 45 l/oră.

Liniaritate/Non‑liniaritate

Expunerea la nirogacestat crește odată cu escaladarea dozelor unice și repetate, cu creșteri proporționale în intervalul de dozare de 50-150 mg.

Starea de echilibru este atinsă în aproximativ 7 zile de administrare repetată. Analiza farmacocinetică a populației estimează un raport de acumulare de aproximativ 1,5 la pacienții cu tumori desmoide.

Efecte insuficienței hepatice

Farmacocinetica nirogacestatului a fost evaluată la pacienții cu insuficiență hepatică (IH) moderată pe baza clasificării Child-Pugh. Expunerea totală la nirogacestat (ASC) nu a fost afectată de insuficiența hepatică moderată, dar expunerea maximă (Cmax) a fost redusă cu 28% cu un volum de distribuție mai mare și un timp de înjumătățire mai lung.

Efecte insuficienței renale

Efectele insuficienței renale asupra farmacocineticii nirogacestatului nu au fost evaluate într-un studiu clinic dedicat. Într-un model PopPK, nu a fost observată nicio relație semnificativă clinic între testele funcției renale și farmacocinetica nirogacestatului. Au existat doi subiecți cu insuficiență renală ușoară și, respectiv, moderată, din 335 de subiecți incluși în analiza PopPK. Niciun subiect cu insuficiență renală severă nu a fost inclus în analiza PopPK.

În studiile de toxicitate cu doze repetate la șobolan și câine, majoritatea toxicităților au fost asociate cu inhibarea secretazei gamma. Efectele au inclus atrofia ovariană, modificări ale ciclului estral, scăderea celularității în țesutul limfoid asociat intestinului și scăderea celularității ganglionilor limfatici mezenterici. În studiul la șobolan, a fost observată îngroșarea plăcii de creștere. În plus, toate nivelurile de dozare evaluate în studiul la șobolan au prezentat nefropatie cronică progresivă, fosfolipidoză pulmonară și necroză a glandelor salivare într-o manieră dependentă de doză. În studiul la câine, efectele legate de tratament au fost prezente la nivelul intestinelor, splinei, vezicii biliare, ficatului, rinichilor, testiculelor și ovarelor. Descoperirile la nivel intestinal și hepatic au fost asociate cu inflamația generalizată și cu modificările patologice clinice asociate la majoritatea câinilor. Nu a fost identificat un NOAEL în studiile de toxicitate orală pe 3 luni la șobolan sau câine. Cea mai mică doză în studiul la șobolan a fost de 5 mg/kg/zi (doză echivalentă cu 50 mg/zi la om), iar la câine cea mai mică doză a fost de 2 mg/kg/zi (doză echivalentă cu 70 mg/zi la om). Expunerile sistemice au fost, de asemenea, sub expunerile sistemice la om (ASC) în cazul administrării a 150 mg BID de nirogacestat.

Semnalizarea Notch pare să aibă atât o funcție oncogenă, cât și o funcție supresoare de tumori.

Potențialul carcinogen al nirogacestatului a fost evaluat într-un studiu de 6 luni pe șoareci transgenici rasH2. La doze de până la 100 mg/kg/zi s-a observat o incidență crescută a hemangiosarcomului. La 100 mg/kg/zi, expunerile sistemice (ASC) au fost inferioare (de 0,2 ori) celor de la oamenii cărora li s-au administrat 150 mg BID nirogacestat. Potențialul carcinogenic la șobolani nu a fost evaluat.

Toxicitate asupra funcției de reproducere și asupra dezvoltării

Nirogacestat a redus indicii de fertilitate atât la șobolanii masculi, cât și la șobolanii femele, ceea ce s-a corelat cu atrofia ovariană, reducerea greutății testiculelor, scăderea motilității spermei și efecte asupra morfologiei spermei. În plus, a avut loc pierdere embrionară timpurie în studiile de fertilitate.

Într-un studiu preliminar privind dezvoltarea embrio-fetală, nirogacestatul a indus pierderi embrionare semnificative și legate de doză, resorbții precoce și scăderea greutății fetale la embrionii supraviețuitori. Aceste efecte au apărut la 20 mg/kg/zi, rezultând expuneri sistemice inferioare (de aproximativ 0,45 ori) expunerilor la om după administrarea de nirogacestat la 150 mg BID (vezi pct. 4.4).

Celuloză microcristalină

Lactoză monohidrat

Amidon glicolat de sodiu

Stearat de magneziu

Copolimer de macrogol polivinil grefat cu alcool (E 1209)

Talc (E553b)

Dioxid de titan (E171)

Glicerol monocaprilocaprat tip 1/mono/digliceride (E471)

Alcool polivinilic - parțial hidrolizat (E1203)

Lac de aluminiu galben nr. 6 /galben amurg FCF FD&C (E110)

Oxid galben de fer (E172)

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25 °C.

Ogsiveo 50 mg comprimate filmate

Flacon din HDPE securizat împotriva deschiderii de către copii și sigiliu aplicat prin inducție care conține 120 sau 180 de comprimate.

Ogsiveo 100 mg comprimate filmate

Ogsiveo 150 mg comprimate filmate

Blistere transparente din PVC/PVDC cu închidere din aluminiu conținând 14 comprimate. Un ambalaj conține 56 de comprimate în 4 blistere.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

SpringWorks Therapeutics Ireland Limited

Hamilton House, 28 Fitzwilliam Place

Dublin 2, D02 P283

Irlanda

EU/1/25/1932/001

EU/1/25/1932/002

EU/1/25/1932/003

EU/1/25/1932/004

Data primei autorizări: 14 August 2025

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.