NONAFACT 100UI / ml liofilizat+solvent pentru soluție prospect medicament

Nonafact 100 UI/ml liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă.

Nonafact conţine factor de coagulare IX uman 100 UI/ml (500 UI/5ml sau 1000 UI/10ml) după reconstituire cu 5 ml sau respectiv 10 ml apă pentru preparate injectabile.

Fiecare flacon conţine factor de coagulare IX uman 500 UI sau 1000 UI.

Potenţa (UI) este determinată utilizând o metodă echivalentă metodei de testare descrise în

Farmacopeea Europeană. Acţiunea specifică a Nonafact este de cel puţin 200 UI/mg proteină.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă. Liofilizat alb.

Tratamentul şi profilaxia hemoragiilor la pacienţii cu hemofilia B (deficit congenital de factor IX).

Tratamentul trebuie început sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratarea hemofiliei.

Doza şi durata tratamentului de substituţie depind de severitatea deficitului de factor IX. Alţi factori determinanţi sunt locul şi amploarea hemoragiei şi starea clinică a pacientului.

Numărul de unităţi de factor IX administrate este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), conform

Standardului Internaţional actual pentru concentratul de factor IX aprobat de către OMS. Activitatea factorului IX în plasmă este exprimată ca procent (raportat la activitatea din plasma normală) sau în

Unităţi Internaţionale (conform unui standard internaţional privind concentraţia factorului IX în plasmă).

O Unitate Internaţională (UI) de activitate a factorului IX se referă la cantitatea de factor IX aşa cum este definită în Standardul Internaţional pentru factorii II, VII, IX şi X în plasma umană (aprobat de

OMS) care aproximează cantitatea de factor IX într-un ml de plasmă umană normală. Calcularea dozelor necesare de factor IX se bazează pe constatarea empirică că 1 Unitate Internaţională (UI) de factor IX pe kg creşte activitatea factorului IX în plasma cu 1,1% din activitatea normală. Doza necesară este determinată pe baza următoarei formule:

Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 0,9

Cantitatea care trebuie administrată şi frecvenţa tratamentului trebuie determinate întotdeauna pe baza eficacităţii clinice pentru fiecare pacient în parte. În cazul produselor pe bază de factor IX rareori trebuie administrată mai mult de o doză zilnic.

În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului IX nu trebuie să scadă sub nivelul precizat de activitate în plasmă (în % faţă de normal sau în UI/dl) în perioada corespunzătoare.

Tabelul următor poate fi utilizat ca ghid pentru a determina dozele necesare în cazul episoadelor hemoragice şi al intervenţiilor chirurgicale:

Gradul hemoragiei/ Tipul de Nivelul Frecvenţa dozelor (ore)/Durata procedură chirurgicală necesar de terapiei (zile) factor IX (%) (UI/dl)

Hemartroză incipientă, hemoragie 20-40 Se repetă la fiecare 24 de ore. Cel musculară sau bucală puţin o zi, până la rezoluţia episodului hemoragic, indicată prin ameliorarea durerii, sau până la producerea vindecării.

Hemartroze, hemoragii musculare 30-60 Se repetă perfuzia la fiecare 24 de sau hematoame mai extinse ore timp de 3-4 zile sau mai mult până la rezoluţia durerii şi a episodului invalidant.

Hemoragii potenţial letale 60-100 Se repetă perfuzia la fiecare 8 până la 24 de ore până la îndepărtarea pericolului.

Minoră: 30-60 La fiecare 24 de ore, cel puţin o zi, inclusiv extracţii dentare până la vindecare.

Majoră 80-100 Se repetă perfuzia la fiecare 8-24 de ore până la vindecarea satisfăcătoare (pre şi a plăgii, apoi se continuă terapia cel postoperator) puţin încă 7 zile pentru a menţine o activitate a factorului IX de 30% până la 60% (UI/dl).

În timpul tratamentului, se recomandă ca doza administrată şi frecvenţa de repetare a injecţiilor să fie stabilite în funcţie de nivelurile de factor IX determinate corespunzător. Îndeosebi în cazul intervenţiilor chirurgicale majore, este indispensabilă monitorizarea atentă a terapiei de substituţie cu ajutorul testelor de coagulare (activitatea plasmatică a factorului IX ). Răspunsul la factorul IX poate varia de la pacient la pacient, atingând niveluri diferite ale recuperării in vivo dovedind timpi de înjumătăţire plasmatică diferiţi.

Pentru profilaxia pe termen lung a hemoragiilor la pacienţii cu hemofilia B severă, se pot administra doze de 20 la până la 40 UI de factor IX pe kilogram la intervale de 3-4 zile.

În anumite cazuri, mai ales la pacienţii mai tineri, pot fi necesare intervale de administrare mai scurte sau doze mai mari.

Siguranţa şi eficacitatea Nonafact la copii cu vârsta mai mică de 6 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date suficiente pentru a recomanda utilizarea Nonafact la copiii mai mici de 6 ani.

Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se depista dezvoltarea de inhibitori de factor IX. Dacă nu au fost atinse nivelurile aşteptate de activitate a factorului IX în plasma, sau dacă hemoragia nu este controlată în ciuda administrării unei doze corespunzătoare, trebuie efectuat un test pentru a depista prezenţa eventuală a unui inhibitor de factor IX. La pacienţii cu niveluri ridicate de inhibitor, terapia cu factor

IX s-ar putea dovedi ineficientă şi trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice.

Conduita terapeutică în cazul unor astfel de pacienţi trebuie condusă de medici cu experienţă în tratarea pacienţilor cu hemofilie; vezi şi pct. 4.4.

Medicamentul trebuie administrat pe cale intravenoasă. Se recomandă ca ritmul de administrare să nu depăşească 2 ml/min. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare din excipienţi;

- Hipersensibilitate la proteinele de şoarece.

Ca şi în cazul altor medicamente pe bază de proteine administrate intravenos, sunt posibile reacţii de hipersensibilitate de tip alergic. Medicamentul conţine urme de proteine de şoarece. Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu primele semne ale reacţiilor de hipersensibilitate, incluzând urticaria, senzaţie de presiune toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi şocul anafilactic. Dacă apar astfel de simptome, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat utilizarea medicamentului şi să-şi contacteze medicul.

În caz de şoc anafilactic, trebuie respectate standardele medicale actuale privind tratamentul şocului.

Întrucât utilizarea concentratelor complexe de factor IX a fost asociată în trecut cu dezvoltarea de complicaţii tromboembolice, riscul fiind mai mare în cazul preparatelor de puritate scăzută, utilizarea medicamentelor care conţin factor IX poate constitui un risc pentru pacienţii cu semne de fibrinoliză şi pentru cei cu coagulare intravasculară diseminată (CID). Din cauza riscului potenţial de complicaţii trombotice, supravegherea clinică pentru depistarea semnelor precoce de coagulopatie trombotică şi consumptivă trebuie iniţiată împreună cu o testare biologică corespunzătoare atunci când se administrează acest medicament la pacienţi cu afecţiuni hepatice, postoperator, la nou-născuţi, sau la pacienţi cu risc de fenomene trombotice sau coagulare intravasculară diseminată. În fiecare din aceste situaţii, avantajul tratamentului cu Nonafact trebuie pus în balanţă cu riscul acestor complicaţii.

Printre măsurile standard de prevenire a infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor derivate din sânge uman sau plasmă umană se numără selecţia donatorilor, analiza donaţiilor individuale şi astocurilor de plasmă pentru depistarea semnelor specifice de infecţie, precum şi includerea în procesul de producţie a unor etape destinate inactivării/îndepărtării virusului. În ciuda acestor măsuri, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi eliminată complet în cazul administrării unor medicamente obţinute din sânge uman sau plasmă umană. Acest lucru este valabil şi în cazul virusurilor sau altor agenţilor patogeni necunoscuţi sau apăruţi recent . Măsurile adoptate sunt considerate eficace împotriva virusurilor cu anvelopă precum HIV,

VHB şi VHC şi împotriva virusurilor fără anvelopă VHA şi parvovirusul B19.

Vaccinarea corespunzătoare (pentru hepatita A şi B) trebuie luată în considerare în cazul pacienţilor care primesc în mod regulat sau repetat concentrat de factor IX derivat din plasmă.

Se recomandă ca, la fiecare administrare a Nonafact la un pacient, numele acestuia şi numărul lotului medicamentului să fie înregistrate în vederea menţinerii legăturii între pacient şi lotul medicamentului.

După tratamentul repetat cu Nonafact, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru a se urmări dezvoltarea anticorpilor de neutralizare (inhibitori) care trebuie cuantificaţi în Unităţi Bethesda (BU) cu ajutorul unei testări biologice adecvate.

Literatura de specialitate semnalează o corelaţie între apariţia unui inhibitor de factor IX şi reacţiile alergice. De aceea, pacienţii cu reacţii alergice trebuie examinaţi pentru detectarea prezenţei unui inhibitor. Este de notat că pacienţii cu inhibitori de factor IX prezintă un risc sporit de anafilaxie în cazul readministrării de factor IX.

Ca urmare a riscului de apariţie a reacţiilor alergice la concentrate de factor IX, administrarea iniţială a factorului IX trebuie, ţinând cont de opinia medicului curant, să se efectueze sub observaţie medicală, pentru a se putea acorda ajutor de urgenţă în caz de reacţii alergice.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, fiind deci în esenţă 'fără sodiu”.

Nu se cunosc interacţiuni ale Nonafact cu alte medicamente.

Nu s-au efectuat studii privind funcţia de reproducere la animale tratate cu factorul IX. Întrucât hemofilia B este rar întâlnită la femei, nu există experienţă privind utilizarea factorului IX în perioadele de sarcină şi de alăptare. De aceea, factorul IX nu se va utiliza în perioadele de sarcină şi de alăptare decât dacă este absolut necesar.

Nonafact nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice (care pot include edem angioneurotic, arsuri şi usturimi la nivelul locului de injectare, frisoane, hiperemie facială, urticarie generalizată, cefalee, urticarie, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, nelinişte, tahicardie, presiune toracică, furnicături, vărsături, wheezing) au fost observate rar la pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor IX. În anumite cazuri, aceste reacţii au condus la reacţii anafilactice severe , care au survenit în strânsă asociere temporală cu dezvoltarea inhibitorilor de factor IX (vezi şi pct. 4.4).

S-a semnalat sindromul nefrotic în urma încercării de inducere a toleranţei imune la pacienţii cu hemofilia B şi inhibitori de factor IX prezenţi şi cu un istoric de reacţii alergice.

În rare ocazii, s-a observat apariţia febrei.

Pacienţii cu hemofilia B pot dezvolta anticorpi (inhibitori) de factor IX. Dacă apar astfel de inhibitori, modul de manifestare va fi un răspuns clinic insuficient. În astfel de cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratarea hemofiliei. În timpul testelor clinice cu Nonafact efectuate la pacienţii trataţi anterior nu s-a constatat dezvoltarea de inhibitori. Nu s-a studiat efectul tratamentului asupra pacienţilor care nu au fost trataţi anterior cu Nonafact.

Există un risc potenţial de episoade tromboembolice în urma administrării de medicamente pe bază de factor IX, cu un risc mai mare în cazul preparatelor cu puritate redusă. Utilizarea medicamentelor care conţin factor IX de puritate redusă a fost asociată cu cazuri de infarct miocardic, coagulare intravasculară diseminată, tromboză venoasă şi embolie pulmonară. Utilizarea medicamentelor care conţin factor IX de puritate înaltă a fost rar asociată cu astfel de reacţii adverse.

Nonafact conţine urme de anticorp monoclonal de şoarece (< 0,1 ng IgG de şoarece/UI de factor IX) utilizat pentru purificarea produsului. De aceea, teoretic, utilizarea Nonafact poate genera anticorpi la proteinele de şoarece. Relevanţa clinică a anticorpilor la proteinele de şoarece, dacă acestea într-adevăr apar, nu este cunoscută.

Pentru informaţii referitoare la protecţia împotriva agenţilor transmisibili, vezi pct. 4.4.

Nu s-au raportat simptome de supradozaj cu factor de coagulare IX uman.

Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice, factor de coagulare IX. Codul ATC: B02BD04.

Factorul IX este o glicoproteină monocatenară cu o masă moleculară de circa 68.000 Dalton. Este un factor de coagulare dependent de vitamina K şi se sintetizează la nivelul ficatului. Factorul IX este activat de factorul XIa pe calea de coagulare intrinsecă şi de factorul VII/complexul de factori tisulari pe calea extrinsecă. Factorul IX activat, în asociere cu factorul VIII activat, activează factorul X.

Factorul X activat transformă protrombina în trombină. Trombina transformă apoi fibrinogenul în fibrină şi se formează un trombus.

Hemofilia B este o afecţiune ereditară a coagulării sângelui, cu transmitere pe cromozomii sexuali, determinată de nivelul scăzut de factor IX, afecţiune care se manifestă prin hemoragii abundente la nivelul articulaţiilor, muşchilor sau al organelor interne, fie spontan, fie în urma accidentelor sau intervenţiilor chirurgicale. Prin tratamentul de substituţie, valorile plasmatice de factor IX cresc, reuşindu-se o corectare temporară a deficitului de factor IX şi corectarea tendinţei de apariţie a episoadelor hemoragice.

Nu există date suficiente pentru recomandarea utilizării Nonafact la copiii mai mici de 6 ani.

Creşterea in vivo a valorilor de factor IX obţinută cu Nonafact este de 1,1 UI/dl pentru 1 UI administrată per kg , ceea ce corespunde unei recuperări in vivo de 49%. Nonafact are un timp de înjumătăţire plasmatică de circa 19 (17-21) ore.

Factorul de coagulare IX plasmatic este un component normal al plasmei umane. De aceea factorul IX din acest medicament se comportă ca şi factorul IX endogen. Nu au fost realizate teste de toxicitate şi mutagenitate la animale cu factorul de coagulare IX plasmatic. În urma testelor farmacodinamice efectuate la iepuri şi cobai, trombogenitatea Nonafact s-a dovedit a fi minimă.

Liofilizat:

Clorură de sodiu

Histidină.

Apă pentru preparate injectabile.

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani

Stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată pentru o perioadă de 3 ore la o temperatură de 21°C. Din punct de vedere microbiologic, acest medicament trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioadele de păstrare în timpul utilizării şi condiţiile dinainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului şi, în mod normal, nu ar trebui să depăşească 24 de ore la o temperatură cuprinsă între 2 şi 8 °C, cu excepţia cazurilor în care reconstituirea/diluarea (etc.) a avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate.

A se păstra la frigider (la 2°C-8°C). A nu se congela. A se păstra flacoanele în ambalajul original, pentru a fi protejate de lumină. Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.

500 UI: un flacon (sticlă tip I) cu liofilizat + un flacon (sticlă tip I) cu 5 ml solvent cu dopuri (din cauciuc bromobutilic).

1000 UI: un flacon (sticlă tip I) cu liofilizat+ un flacon (sticlă tip I) cu 10 ml solvent cu dopuri (din cauciuc bromobutilic).

Reconstituire 1. Aduceţi cele două flacoane la o temperatură cuprinsă între 15°C şi 25°C. 2. Îndepărtaţi capacele din plastic ale flacoanelor. 3. Dezinfectaţi suprafaţa dopurilor ambelor flacoane cu un tampon îmbibat în alcool etilic cu concentraţia de 70%. 4. Îndepărtaţi folia protectoare de la un capăt al acului de transfer şi străpungeţi dopul flaconului care conţine apă pentru preparate injectabile. Îndepărtaţi folia protectoare de la celălalt capăt al acului de transfer. Răsturnaţi flaconul cu solvent şi străpungeţi dopul flaconului care conţine liofilizatul.

5. Ţineţi înclinat flaconul cu liofilizat atunci când transferaţi solventul pentru a permite acestuia să se prelingă pe peretele flaconului.

6. Îndepărtaţi flaconul gol şi acul de transfer. 7. Rotiţi uşor flaconul pentru a dizolva complet pulberea în circa 5 minute. Soluţia trebuie să fie limpede, incoloră până la galben pal şi are un pH neutru.

Înainte de administrare, produsul reconstituit trebuie inspectat vizual pentru a detecta eventualele particule şi modificări de culoare. Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă. Nu utilizaţi soluţii tulburi sau cu depuneri.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sanquin

Plesmanlaan 125

NL-1066 CX Amsterdam

Olanda

EU/1/01/186/001 (500 IU)

EU/1/01/186/002 (1000 IU)

Data primei autorizări: 3 iulie 2001

Reînnoirea autorizaţiei: 3 iulie 2006

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu/.