Prospect NEBIVOLOL TEVA 5mg comprimate

Nebivolol Teva 5 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine nebivolol 5 mg sub formă de clorhidrat de nebivolol 5,45 mg.

Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 192,4 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat

Comprimate convexe de formă rotundă, culoare albă, cu diametrul 9 mm, cu linii de divizare în sferturi pe una din feţe, marcate cu N5 pe cealaltă faţă.

Comprimatele pot fi divizate în sferturi egale.

- Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale;

- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile uşoare şi moderate în asociere cu tratamentul standard la pacienţii cu vârsta peste 70 ani.

Hipertensiunea arterială esenţială

Doza recomandată este de 5 mg nebivolol (un comprimat Nebivolol Teva 5 mg) pe zi, administrată de preferinţă, în acelaşi moment al zilei. Comprimatele pot fi administrate concomitent cu ingestia de alimente.

Efectul de scădere a tensiunii arteriale se instalează după 1-2 săptămâni de tratament. În unele cazuri, efectul optim se obţine numai după 4 săptămâni.

Tratamentul asociat cu alte antihipertensive

Beta-blocantele pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive. Până în prezent, un efect antihipertensiv suplimentar s-a observat doar în cazurile în care nebivololul în doză de 5 mg a fost utilizat concomitent cu hidroclorotiazida în doze de 12,5 - 25 mg.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg nebivolol pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg nebivolol.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Datele cu privire la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu disfuncţie hepatică sunt limitate. De aceea, utilizarea Nebivolol Teva 5 mg la aceşti pacienţi este contraindicată.

La pacienţii cu vârsta peste 65 ani, doza iniţială recomandată este de 2,5 mg nebivolol pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută la 5 mg nebivolol. Cu toate acestea, având în vedere experienţa limitată la pacienţii peste 75 ani, este necesară prudenţă, iar aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

La copii şi adolescenţi, nu s-au efectuat studii. De aceea, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

Insuficienţă cardiacă cronică stabilă

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile va fi iniţiat cu doze mici şi apoi se va creşte gradat doza, până la atingerea dozei de întreţinere individuale optime.

Pacienţii trebuie să fie diagnosticaţi cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără episoade de acutizare în timpul ultimelor şase săptămâni. Este recomandat ca medicul curant să aibă experienţă în abordarea terapeutică a insuficienţei cardiace cronice.

La pacienţii trataţi cu medicamente pentru alte afecţiuni cardiovasculare, incluzând diuretice şi/sau digoxină şi/sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi/sau antagonişti ai angiotensinei II, doza acestor medicamente trebuie stabilită în timpul ultimelor două săptămâni înainte de iniţierea tratamentului cu nebivolol.

Creşterea treptată iniţială a dozei trebuie realizată conform etapelor următoare, la intervale de 1-2 săptămâni, în funcţie de tolerabilitatea pacientului: 1,25 mg nebivolol, doză ce va fi crescută la 2,5 mg nebivolol o dată pe zi, apoi la 5 mg o dată pe zi şi ulterior la 10 mg o dată pe zi.

Doza maximă recomandată este de 10 mg nebivolol o dată pe zi.

Iniţierea terapiei şi fiecare creştere a dozei trebuie efectuate sub supravegherea unui medic cu experienţă, pe o perioadă de cel puţin 2 ore, pentru a se asigura că statusul clinic al pacientului se menţine stabil (în special tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă, tulburările de conducere, semnele ce denotă agravarea insuficienţei cardiace).

Apariţia reacţiilor adverse poate impiedica atingerea dozei maxime recomandate la unii pacienţi. Dacă este necesar o doză odată atinsă poate fi scazută pas cu pas şi apoi reintrodusă daca starea clinică o permite.

În timpul perioadei de stabilire a dozei, în caz de agravare a insuficienţei cardiace sau de intoleranţă, este recomandată într-o primă etapă reducerea dozei de nebivolol sau oprirea tratamentului imediat dacă este necesar (în caz de hipotensiune arterială severă, agravarea insuficienţei cardiace cu edem pulmonar acut, şoc cardiogen, bradicardie simptomatica sau bloc AV).

Tratamentul insuficienţei cardiace cronice stabile cu nebivolol este în general pe termen lung.

Tratamentul cu nebivolol nu trebuie întrerupt brusc deoarece poate să conducă la o agravare temporară a insuficienţei cardiace. Dacă tratamentul trebuie întrerupt, doza trebuie scazută la jumatate săptămânal.

Comprimatele pot fi administrate în timpul meselor.

Pacienţii cu insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoara până la moderată deoarece creşterea dozelor până la doza maximă tolerată se face gradat. Nu există experienţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (creatinina serica ≥ 250µmol/l). De aceea, utilizarea nebivolului la aceşti pacienţi nu este recomandată.

Datele cu privire la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cu disfuncţie hepatică sunt limitate. De aceea, utilizarea nebivololului la aceşti pacienţi este contraindicată.

Nu este necesară ajustarea dozelor deoarece creșterea dozelor până la doza maximă tolerată se face gradat şi individualizat.

La copii şi adolescenţi, nu s-au efectuat studii. De aceea, utilizarea la copii şi adolescenţi nu este recomandată.

- Hipersensibilitate la nebivolol sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumerați la pct.

6.1.

- Insuficienţă hepatică sau disfuncţie hepatică.

- Insuficienţă cardiacă acută, şoc cardiogen, sau episoade de decompensare ale insuficienţei cardiace ce necesită tratament inotrop pozitiv i.v.

- Sarcină şi alăptare.

- Sindrom de nod sinusal bolnav, inclusiv bloc sino-atrial.

- Bloc atrioventricular de gradul II sau III (fără pacemaker).

- Bronhospasm şi astm bronşic în antecedente.

- Feocromocitom netratat.

- Acidoză metabolică.

- Bradicardie (frecvenţa cardiacă < 60 bătăi pe minut.

- Hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică < 90 mm Hg).

- Tulburări circulatorii periferice severe.

Următoarele atenţionări şi precauţii se referă la blocantele beta-adrenergice în general.

Continuarea activităţii de blocare a receptorilor beta adrenergici scade riscul aritmiilor în timpul inducţiei anestezice şi a intubaţiei. Dacă tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt pre-operator, aceasta se face cu cel puţin 24 ore înainte.

În cazul administrării anumitor anestezice care determină deprimare miocardică, cum sunt ciclopropan, eter sau tricloretilenă, este necesară prudenţă. Pacientul poate fi protejat împotriva reacţiilor vagale prin administrare intravenoasă de atropină.

Aparat cardiovascular

În general, blocantele beta-adrenergice nu trebuie utilizate la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată terapeutic, cu excepţia cazului în care starea acestora a fost stabilizată.

La pacienţii cu boală cardiacă ischemică, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt gradat, de exemplu într-un interval de 1-2 săptămâni. Dacă este necesar, trebuie început concomitent un tratament de înlocuire, pentru a preveni agravarea anginei pectorale.

Blocantele beta-adrenergice pot determina bradicardie: dacă alura ventriculară scade sub 50-55 bătăi/min în repaus şi/sau pacientul prezintă simptome sugestive de bradicardie, doza trebuie scăzută.

Blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă:

- la pacienţii cu tulburări circulatorii periferice (boală sau sindrom Raynaud, claudicaţie intermitentă) deoarece pot determina agravarea acestor afecţiuni;

- la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, datorită efectului dromotrop negativ al beta-blocantelor;

- la pacienţii cu angină Prinzmetal datorită vasoconstricţiei coronariene mediată de receptorii alfa, neblocaţi: blocantele beta-adrenergice pot creşte frecvenţa şi durata crizelor anginoase.

În general, nu este recomandată asocierea nebivololului cu blocante ale canalelor de calciu de tipul verapamilului şi diltiazemului, cu medicamente antiaritmice din clasa I şi cu medicamente antihipertensive care acţionează la nivel central. Pentru detalii, vezi pct. 4.5.

Metabolism/Sistem endocrin

La pacienţii diabetici, Nebivolol Teva 5 mg nu influenţează valoarea glicemiei. Cu toate acestea, este necesară prudenţă la aceşti pacienţi, deoarece nebivololul poate masca manifestările clinice ale hipoglicemiei (tahicardie, palpitaţii).

Blocantele beta-adrenergice pot masca tahicardia din hipertiroidism. Întreruperea bruscă a tratamentului poate agrava manifestările clinice.

La pacienţii cu bronhopneumopatie cronică obstructivă, blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă, deoarece pot agrava bronhospasmul.

La pacienţii cu psoriazis în antecedente, blocantele beta-adrenergice trebuie administrate numai după o evaluare atentă.

Blocantele beta-adrenergice pot creşte hipersensibilitatea la alergeni şi pot agrava reacţiile anafilactice.

Iniţierea tratamentului insuficienţei cardiace cronice cu nebivolol necesită o monitorizare regulată.

Pentru doze şi mod de administrare, vezi pct. 4.2. Întreruperea tratamentului nu trebuie să se facă brusc, cu excepţia cazului în care acest lucru este absolut necesar. Pentru informaţii suplimentare, vezi pct. 4.2.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Următoarele interacţiuni se referă la blocantele beta-adrenergice, în general:

* Asocieri nerecomandate

Medicamente antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, cibenzolină, flecainidă, disopiramidă, lidocaină, mexiletină, propafenonă): pot potenţa efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară şi pot creşte efectul inotrop negativ (vezi pct. 4.4).

Blocante ale canalelor de calciu de tip verapamil/diltiazem: influenţează în mod negativ contractilitatea şi conducerea atrio-ventriculară. Administrarea intravenoasă a verapamilului la pacienţii trataţi cu beta-blocante poate determina hipotensiune arterială marcată şi bloc atrio-ventricular (vezi pct. 4.4).

Antihipertensive care acţionează la nivel central (clonidină, guanfacină, moxonidină, metildopa, rilmenidină): administrarea concomitentă a medicamentelor antihipertensive care acţionează la nivel central poate agrava insuficienţa cardiacă prin reducerea tonusului simpatic central (reducerea frecvenţei cardiace şi a debitului cardiac, vasodilataţie) (vezi pct. 4.4). Întreruperea bruscă, în special în cazul întreruperii anterioare a tratamentului cu beta-blocante, poate determina creşterea riscului de “hipertensiune arterială de rebound”.

* Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie

Medicamente antiaritmice din clasa III (amiodaronă): pot potenţa efectul asupra timpului de conducere atrio-ventriculară.

Anestezice volatile halogenate: administrarea concomitentă a antagoniştilor beta-adrenergici şi a anestezicelor poate atenua tahicardia reflexă şi creşte riscul de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4). Ca regulă generală, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu beta-blocante. Medicul anestezist trebuie informat, în cazul în care pacientul este tratat cu nebivolol comprimate.

Insulină şi medicamente antidiabetice orale: deşi nebivololul nu influenţează glicemia, utilizarea concomitentă poate masca anumite simptome ale hipoglicemiei (palpitaţii, tahicardie).

Baclofen (antispastic), amifostină (adjuvant antineoplazic): administrarea concomitentă cu antihipertensive poate contribui şi mai mult la efectul de scădere a tensiunii arteriale. Prin urmare, doza medicamentului antihipertensiv trebuie ajustată în mod corespunzător.

* Asocieri ce trebuie luate în considerare

Glicozide digitalice: administrarea concomitentă poate prelungi timpul de conducere atrio-ventriculară. Studiile clinice cu nebivolol nu au demonstrat nicio interacţiune cu semnificaţie clinică.

Nebivolol nu influenţează cinetica digoxinei.

Blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridină (amlodipină, felodipină, lacidipină, nifedipină, nicardipină, nimodipină, nitrendipină): utilizarea concomitentă poate duce la creşterea riscului de hipotensiune arterială şi nu se poate exclude o creştere a riscului de deteriorare ulterioară a funcţiei pompei ventriculare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Antipsihotice, antidepresive (de exemplu fenotiazine, triciclice şi barbiturice): utilizarea concomitentă poate creşte efectul hipotensiv al beta-blocantelor (efect aditiv)

Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): nu influenţează efectul de reducere a tensiunii arteriale indus de nebivolol.

Medicamente simpatomimetice: utilizarea concomitentă poate contribui la contracararea efectului antagoniştilor beta-adrenergici. Medicamentele beta-adrenergice pot determina o acţiune alfa-adrenergică necontracarată a medicamentelor simpatomimetice, atât cu efecte atât alfa-adrenergice, cât şi beta-adrenergice (risc de hipertensiune arterială, bradicardie severă şi bloc atrio-ventricular).

Deoarece metabolizarea nebivololului implică izoenzima CYP2D6, administrarea concomitentă de inhibitori ai recaptării serotoninei, dextrometorfan sau alte substanţe care sunt metabolizate în principal pe această cale se poate asocia cu creşterea concentraţiilor plasmatice de nebivolol cu creşterea riscului de bradicardie şi reacţii adverse.

Administrarea concomitentă de cimetidină creşte concentraţia plasmatică a nebivololului, fără a influenţa efectul clinic al acestuia. Administrarea concomitentă de ranitidină nu afectează farmacocinetica nebivololului. Dacă Nebivolol Teva 5 mg se administrează concomitent cu ingestia de alimente şi dacă se administrează antiacide între mese, cele două tratamente pot fi administrate concomitent.

Administrarea nebivololului în asociere cu nicardipină creşte uşor concentraţiile plasmatice ale celor două substanţe, fără a le influenţa efectul clinic. Administrarea concomitentă de alcool etilic, furosemid sau hidroclorotiazidă nu a afectat farmacocinetica nebivololului. Nebivololul nu a afectat farmacocinetica şi farmacodinamia warfarinei.

Nebivolol are efecte farmacologice care pot determina efecte nocive asupra sarcinii şi/sau fătului/nou-născutului. În general, blocantele receptorilor beta-adrenergici reduc circulaţia sanguină la nivel placentar, care a fost asociată cu întârziere a creşterii, moarte intrauterină, avort sau travaliu prematur.

La făt şi nou-născut pot să apară reacţii adverse (de exemplu hipoglicemie şi bradicardie). Dacă tratamentul cu blocante ale receptorilor beta-adrenergici este necesar, este de preferat administrarea blocantelor beta-adrenergice beta1-selective.

Nebivolol nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar. Dacă tratamentul cu nebivolol este considerat necesar, fluxul sanguin utero-placentar şi dezvoltarea fetală trebuie monitorizate. În cazul în care apar efecte nocive asupra sarcinii sau fătului, trebuie luat în considerare tratamentul alternativ. Nou-născutul trebuie monitorizat atent. Simptomele hipoglicemiei şi bradicardiei sunt de aşteptat, în general, în decursul primelor 3 zile de viaţă.

Studiile efectuate la animale au arătat că nebivololul este excretat în laptele matern. Nu se ştie dacă acest medicament este excretat în laptele uman. Majoritatea beta-blocantelor, în special substanţele lipofile cu structură chimică asemănătoare nebivololului şi metaboliţilor săi activi, se excretă în laptele matern, în cantităţi variabile. De aceea, în timpul administrării de nebivolol, alăptarea nu este recomandată.

Nu există studii privind influenţa Nebivolol Teva 5 mg asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Studiile de farmacodinamie au arătat că Nebivolol Teva 5 mg nu afectează funcţia psihomotorie. Pacienţii la care se administrează Nebivolol Teva 5 mg trebuie atenţionaţi cu privire la posibilitatea apariţiei ocazionale de ameţeli sau fatigabilitate.

Reacţiile adverse sunt prezentate separat pentru hipertensiune arterială şi ICC, din cauza diferenţelor dintre afecţiunile de fond.

Reacţiile adverse raportate, care în cele mai multe din cazuri, sunt de intensitate uşoară - moderată, sunt prezentate în tabelul de mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe, şi ordonate în funcţie de frecvenţă:

Mai puţin Frecvenţă

Aparate, sisteme şi Frecvente frecvente necunoscută (<1/10000) organe ((≥1/100, <1/10) (≥1/1000, <1/100) edem angioneuroti

Tulburări ale c, sistemului imunitar hipersensibilitate coşmaruri,

Tulburări psihice depresie

Tulburări ale cefalee, ameţeli, sincopă sistemului nervos parestezii

Tulburări oculare tulburări de vedere

Tulburări cardiace bradicardie, insuficienţă cardiacă, încetinirea conducerii AV/bloc

AV

Tulburări vasculare hipotensiune arterială, agravarea claudicaţiei intermitente

Tulburări respiratorii, dispnee bronhospasm toracice şi mediastinale

Tulburări gastro- constipaţie, dispepsie, intestinale greaţă, diaree flatulenţă, vărsături

Afecţiuni cutanate şi prurit, erupţii agravarea unui urticarie ale ţesutului cutanate tranzitorii psoriasis subcutanat preexistent

Tulburări ale impotenţă aparatului genital şi sânului

Tulburări generale oboseală, edem

În timpul tratamentului cu alte medicamente beta-blocante au mai fost raportate următoarele reacţii adverse: halucinaţii, psihoze, stare de confuzie, extremităţi reci, cianotice, fenomen Raynaud, ochi uscaţi şi toxicitate oculo-muco-cutanată de tip practolol.

Insuficienţă cardiacă cronică

Datele despre reacţiile adverse la pacienţii cu ICC sunt disponibile dintr-un studiu clinic placebo-controlat, în care au fost incluşi 1067 pacienţi cărora li s-a administrat nebivolol şi 1061 pacienţi cărora li s-a administrat placebo. În acest studiu, 449 de pacienţi trataţi cu nebivol (42.1%) au raportat reacţii adverse, cu relaţie de cauzalitate cel puţin posibilă, comparativ cu 334 de pacienţi la care s-a administrat placebo (31,5%). Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent la pacienţii trataţi cu nebivolol au fost bradicardie şi ameţeală, ambele apărând la aproximativ 11% dintre pacienţi.

Frecvenţele corespunzătoare la pacienţii cărora li s-a administrat placebo a fost de aproximativ 2%, respectiv 7%.

S-au raportat următoarele valori privind incidenţa reacţiilor adverse (cel puţin posibil legate de administrarea medicamentului), considerate relevante în mod specific în tratamentul insuficienţei cardiace cronice:

- Agravarea insuficienţei cardiace s-a produs la 5,8 % din pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 5,2% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

- S-a raportat hipotensiune arterială posturală la 2,1% din pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 1,0% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

- S-a raportat intoleranţă la medicament la 1,6% din pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 0,8% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

- A apărut bloc atrio-ventricular de gradul întâi la 1,4% din pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 0,9% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

- S-au raportat edeme ale membrelor inferioare la 1,0% din pacienţii trataţi cu nebivolol, comparativ cu 0,2% din pacienţii la care s-a administrat placebo.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu există date disponibile cu privire la supradozajul cu nebivolol.

Simptomele supradozajului blocantelor beta-adrenergice sunt: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm şi insuficienţă cardiacă acută.

În caz de supradozaj sau de hipersensibilitate, pacientul trebuie monitorizat atent şi tratat într-o unitate de terapie intensivă. Trebuie măsurată glicemia. Absorbţia oricărui rest de medicament rămas în tractul gastro-intestinal poate fi prevenită prin lavaj gastric şi administrare de cărbune activat şi de laxative. Poate fi necesară ventilaţie mecanică. Bradicardia sau reacţiile vagale excesive trebuie tratate prin administrarea de atropină sau metilatropină. Hipotensiunea arterială şi şocul trebuie tratate prin administrarea de plasmă/substituienţi de plasmă iar dacă este necesar, catecolamine.

Efectul beta-blocant poate fi contracarat prin administrarea intravenoasă lentă de clorhidrat de izoprenalină, începând cu o doză de aproximativ 5 g/minut sau dobutamină, începând cu 2,5 g/minut, până când se obţine efectul necesar. În cazurile care nu răspund la tratament, isoprenalina poate fi administrată în asociere cu dopamina. Dacă nici în acest fel nu se obţine un răspuns, trebuie luată în considerare administrarea intravenoasă de 50-100 g glucagon/kg. Dacă este necesar, administrarea trebuie repetată în interval de o oră cu 70 g glucagon/kg. În cazuri extreme de bradicardie rezistentă la tratament, se poate monta un pacemaker.

Grupa farmacoterapeutică: blocante beta-adrenergice selective, codul ATC: C07AB12

Nebivololul este un amestec racemic de doi enantiomeri, SRRR-nebivolol (D-nebivolol) şi RSSS-nebivolol (L-nebivolol). El combină două activităţi farmacologice:

- este un antagonist competitiv şi selectiv al beta-receptorilor: acest efect este atribuit enantiomerului

SRRR (D-nebivolol).

- are proprietăţi vasodilatatoare uşoare, datorate probabil interacţiunii cu calea L-arginină/oxid nitric.

Administrarea de doze unice sau multiple de nebivolol scade alura ventriculară şi tensiunea arterială în repaus şi în timpul efortului fizic atât la pacienţii normotensivi, cât şi la cei hipertensivi. Efectul antihipertensiv se menţine în timpul tratamentului cronic.

La doze terapeutice, nebivololul nu antagonizează efectul alfa-adrenergic.

La pacienţii hipertensivi, în timpul tratamentului pe termen scurt sau cronic cu nebivolol, rezistenţa vasculară sistemică scade. Deşi alura ventriculară scade, scăderea debitului cardiac în repaus sau la efort poate fi limitată datorită creşterii volumului-bătaie. Relevanţa clinică a acestor diferenţe hemodinamice comparativ cu alte blocante β1-adrenergice nu a fost stabilită.

La pacienţii hipertensivi, nebivololul creşte răspunsul vascular la acetilcolină (Ach) NO-mediat, care este scăzut la pacienţii cu disfuncţie endotelială.

În cadrul unui studiu clinic placebo-controlat cu privire la mortalitate-morbiditate, efectuat la 2128 pacienţi cu vârsta ≥ 70 ani (vârsta medie 75,2 ani), cu insuficienţă cardiacă cronică stabilă, cu sau fără modificări ale fracţiei de ejecţie a ventriculului stîng (FEVS medie: 36 ± 12,3%, cu următoarea distribuţie- FEVS mai puţin de 35% la 56% din pacienţi, FEVS între 35% şi 45% la 25% din pacienţi şi FEVS mai mare de 45% la 19% din pacienţi), urmăriţi o perioadă medie de 20 de luni, au arătat că nebivololul administrat ca medicament principal al terapiei standard, prelungeşte semnificativ timpul până la deces sau sau până la necesitatea de spitalizare din motive cardiovasculare (criteriul final principal de evaluare a eficacităţii) cu o reducere a riscului relativ de 14% (reducere absolută: 4,2%).

Această reducere a riscului a apărut după 6 luni de tratament şi s-a menţinut pe toată durata tratamentului (mediana duratei: 18 luni). La populaţia participantă la studiu, efectul nebivololului a fost acelaşi indiferent de vârstă, sex sau fracţie de ejecţie a ventriculului. Beneficiul în ceea ce priveşte mortalitatea indiferent de cauză nu a atins semnificaţia statistică, comparativ cu placebo (reducere absolută: 2,3%).

O reducere a numărului de decese subite a fost observată la pacienţii trataţi cu nebivolol (4,1 % comparativ cu 6,6%, reducere relativă de 38%).

Experimentele in vivo şi in vitro efectuate la animale au arătat că nebivololul nu are activitate intrinsecă simpatomimetică.

Experimentele in vivo şi in vitro efectuate la animale au arătat că, la doze terapeutice, nebivololul nu are activitate stabilizatoare de membrană.

La voluntarii sănatoşi, nebivolol nu are un efect semnificativ asupra rezistenţei sau capacităţii maxime de efort.

După administrarea orală, ambii enantiomeri de nebivolol sunt rapid absorbiţi. Absorbţia nebivololului nu este afectată de alimente; nebivololul poate fi administrat concomitent sau nu cu ingestia de alimente.

Nebivololul se metabolizează extensiv, parţial la hidroxi-metaboliţi activi. Nebivololul este metabolizat prin hidroxilare aliciclică şi aromatică, N-dealchilare şi glucuronoconjugare. În plus, se formează şi glucuronoconjugaţi ai hidroxi-metaboliţilor. Metabolizarea nebivololului prin hidroxilare aromatică se supune polimorfismului genetic oxidativ, dependent de CYP2D6. Biodisponibilitatea orală a nebivololului are o valoare medie de 12% la acetilatorii rapizi şi este practic completă, la cei lenţi. La starea de echilibru şi la aceeaşi doză, concentraţia plasmatică maximă a nebivololului nemetabolizat este de aproape 23 ori mai mare la acetilatorii lenţi faţă de cei rapizi. In cazul în care se iau în considerare substanţa nemetabolizată şi metabolitul activ, diferenţa de concentraţie plasmatică maximă este de 1,3 - 1,4 ori. Din cauza variaţiilor ratei de metabolizare, doza de nebivolol trebuie ajustată întotdeauna nevoilor individulale ale pacientului: astfel, la acetilatorii lenţi, poate fi necesară scăderea dozelor. La acetilatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al enantiomerilor nebivololului este, în medie, de 10 ore. La acetilatorii lenţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al nebivololului este de 3-5 ori mai mare. La acetilatorii rapizi, concentraţia plasmatică a enantiomerului RSSS este puţin mai mare decât cea a enantiomerului SRRR. La acetilatorii lenţi, această diferenţă este mai mare. La acetilatorii rapizi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al hidroxi-metaboliţilor celor doi enantiomeri este, în medie, de 24 ore, şi este de aproape două ori mai mare la acetilatorii lenţi.

La majoritatea acetilatorilor rapizi, concentraţiile plasmatice la starea de echilibru se ating în 24 ore pentru nebivolol şi în câteva zile pentru hidroxi-metaboliţi.

Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu dozele, între 1 şi 30 mg nebivolol. Farmacocinetica nebivololului nu este influenţată de vârstă.

În plasmă, ambii enantiomeri ai nebivololului se leagă predominant de albumină. Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de de 98,1% pentru enantiomerul SRRR şi de 97,9% pentru enantiomerul RSSS.

La o săptămână după administrare, 38% din doză se excretă în urină şi 48% în materiile fecale.

Excreţia urinară de nebivolol nemetabolizat este mai mică de 0,5% din doză.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind potenţialul genotoxic şi carcinogen.

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Croscarmeloză sodică

Macrogol 6000

Lactoză monohidrat

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare

Cutie cu 1 blister PVDC/Al cu 7 comprimate

Cutie cu 2 blistere PVDC/Al a câte 7 comprimate

Cutie cu 4 blistere PVDC/Al a câte 7 comprimate

Cutie cu 8 blistere PVDC/Al a câte 7 comprimate

Cutie cu 3 blistere PVDC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 5 blistere PVDC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 9 blistere PVDC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 10 blistere PVDC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 50 blistere PVDC/Al a câte 10 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 7 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 14 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 28 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 30 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 50 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 56 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 90 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 100 comprimate

Cutie cu 1 flacon din PEÎD închis cu capac cu filet prevăzut cu colier de protecţie din PEJD cu 500 comprimate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale

Teva B.V.

Swensweg 5, 2031GA Haarlem,

Olanda

8457/2015/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14-15-16-17-18

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2015

Ianuarie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.