MEMANTINA RATIOPHARM 20mg comprimate filmate prospect medicament

Memantină ratiopharm 10 mg comprimate filmate

Memantină ratiopharm 20 mg comprimate filmate

Memantină ratiopharm 10 mg

Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de memantină 10 mg, echivalent cu memantină 8,31 mg.

Memantină ratiopharm 20 mg

Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de memantină 20 mg, echivalent cu memantină 16,62 mg.

Memantină ratiopharm 10 mg

Lactoză (80 mg/comprimat filmat) și lecitină din soia (0,13 mg/comprimat filmat).

Memantină ratiopharm 20 mg

Lactoză (160 mg/comprimat filmat) și lecitină din soia (0,26 mg/comprimat filmat).

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat (comprimat)

Memantină ratiopharm 10 mg

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, cu formă de capsulă, biconvexe, cu o linie mediană pentru rupere, pe una dintre fețe și ștanțate cu '10” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Memantină ratiopharm 20 mg

Comprimate de culoare albă până la aproape albă, cu formă de capsulă, biconvexe, cu o linie mediană pentru rupere, pe una dintre fețe și ștanțate cu '20” pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Tratamentul pacienților adulți cu boală Alzheimer moderată până la severă.

Tratamentul trebuie început și supravegheat de către un medic cu experiență în diagnosticarea și tratamentul demenței Alzheimer.

Terapia trebuie începută doar dacă este disponibilă o persoană care îngrijește pacientul și care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit conform ghidurilor actuale de practică medicală. Toleranța și doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, de preferat în decursul primelor trei luni de la începerea tratamentului. În consecință, beneficiul terapeutic al tratamentului cu memantină și toleranța pacientului la tratament trebuie evaluate la intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile clinice în vigoare. Tratamentul poate fi menținut atât timp cât se poate evidenția un beneficiu terapeutic și pacientul tolerează tratamentul cu memantină. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale prezenței unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerează tratamentul.

Doza maximă zilnică este de 20 mg pe zi. Pentru a reduce riscul de apariție a reacțiilor adverse, doza de întreținere este determinată prin creștere progresivă cu câte 5 mg pe săptămână în primele 3 săptămâni, după cum urmează:

Săptămâna 1 (zilele 1-7): Pacientul trebuie să ia o jumătate de comprimat filmat de 10 mg (5 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Săptămâna 2 (zilele 8-14): Pacientul trebuie să ia un comprimat filmat de 10 mg (10 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Săptămâna 3 (zilele 15-21): Pacientul trebuie să ia un comprimat filmat și jumătate de 10 mg (15 mg) pe zi, timp de 7 zile.

Din săptămâna 4: Pacientul trebuie să ia două comprimate filmate de 10 mg (20 mg) sau un comprimat filmat de 20 mg pe zi.

Doza de întreținere recomandată este de 20 mg pe zi.

Pe baza studiilor clinice, doza recomandată pentru pacienții cu vârstă peste 65 ani este de 20 mg pe zi (două comprimate filmate de 10 mg o dată pe zi sau un comprimat filmat de 20 mg), după cum a fost descris mai sus.

La pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei 50 - 80 ml/min) nu se impune ajustarea dozei. La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei între 30 - 49 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg. Dacă după cel puțin 7 zile de tratament dozele au fost bine tolerate, acestea pot fi crescute până la 20 mg pe zi în concordanță cu schema de ajustare standard. La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 5 - 29 ml/min) doza zilnică trebuie să fie de 10 mg pe zi.

La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (Child-Pugh A și Child-Pugh B), nu este necesară ajustarea dozelor. Nu sunt disponibile date privind utilizarea memantinei la pacienții cu insuficiență hepatică severă. Administrarea Memantină ratiopharm nu este recomandată la persoanele cu insuficiență hepatică severă.

Nu sunt disponibile date.

Memantină ratiopharm trebuie administrat oral o dată pe zi și trebuie luat în același moment în fiecare zi.

Comprimatele filmate pot fi administrate cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanța activă, la arahide sau la soia, sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Se recomandă administrarea cu precauție la pacienții cu epilepsie, antecedente de convulsii sau la pacienții cu factori predispozanți pentru epilepsie.

Trebuie evitată utilizarea concomitentă a antagoniștilor N-metil-D-aspartatului (NMDA) cum ar fi amantadina, ketamina sau dextrometorfanul. Aceste substanțe acționează pe același sistem receptor ca memantina și, de aceea, reacțiile adverse [mai ales cele privind sistemul nervos central, (SNC)] pot fi mai frecvente sau mai pronunțate (vezi, de asemenea, pct. 4.5).

Unii factori care pot crește pH-ul urinar (vezi pct. 5.2 ,,Eliminare”) pot face necesară monitorizarea atentă a pacientului. Acești factori includ modificări radicale ale dietei, de exemplu trecerea de la o dietă pe bază de carne la o dietă vegetariană sau ingestia masivă de antiacide care alcalinizează conținutul gastric. De asemenea, pH-ul urinar poate fi crescut din cauza acidozei tubulare renale (ATR) sau infecțiilor severe cu

Proteus bacteria ale tractului urinar.

În majoritatea studiilor clinice, au fost excluși pacienții cu infarct miocardic recent, insuficiență cardiacă congestivă decompensată (clasele III-IV NYHA) sau hipertensiune arterială necontrolată. Prin urmare, sunt disponibile puține date despre aceste grupuri de pacienți și trebuie monitorizați cu atenție pacienții cu aceste afecțiuni.

Memantină ratiopharm conține lactoză. Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Memantină ratiopharm conține lecitină din soia, vezi pct. 4.3.

Pe baza efectelor farmacologice și a mecanismului de acțiune al memantinei, pot să apară următoarele interacțiuni:

- Modul de acțiune sugerează că efectele L-dopa, agoniștilor dopaminergici și anticolinergicelor pot fi potențate de către tratamentul concomitent cu antagoniști ai NMDA, cum ar fi memantina.

Efectele barbituricelor și neurolepticelor pot fi reduse. Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice, dantrolen sau baclofen, poate modifica efectele acestora și poate fi necesară o ajustare a dozelor.

- Trebuie evitată utilizarea concomitentă a memantinei și amantadinei, din cauza riscului de psihoză farmacotoxică. Ambele substanțe sunt similare din punct de vedere chimic cu antagoniștii NMDA .

Aceeași afirmație poate fi valabilă și pentru ketamină și dextrometorfan (vezi, de asemenea, pct. 4.4). De asemenea, există un raport de caz publicat despre riscul posibil în cazul administrării concomitente a memantinei și fenitoinei.

- Alte substanțe active cum ar fi cimetidina, ranitidina, procainamida, chinidina, chinina și nicotina, care utilizează același sistem de transport renal cationic ca amantadina, pot, de asemenea, interacționa cu memantina, determinând un risc potențial de creștere a concentrațiilor plasmatice.

- Există posibilitatea reducerii concentrației plasmatice a hidroclorotiazidei (HCT) când memantina se administrează concomitent cu HCT sau cu orice medicament care conține o asociere cu HCT.

- În perioada care a urmat punerii pe piață a medicamentului s-au raportat cazuri izolate de creștere a valorilor testelor pentru timpul de protrombină raportat la timpul de protrombină de control (INR) la pacienții tratați concomitent cu warfarină. Deși nu s-a stabilit relația cauzală, monitorizarea atentă a timpului de protrombină sau a INR este recomandabilă pentru pacienții tratați concomitent cu anticoagulante orale.

În studii de farmacocinetică cu doză unică administrată la voluntari tineri sănătoși, nu au fost remarcate interacțiuni relevante între substanțele active pentru memantină și gliburidă/metformină sau donezepil.

Într-un studiu clinic efectuat la subiecți sănătoși tineri nu s-au observat efecte relevante ale memantinei asupra farmacocineticii galantaminei.

In vitro, memantina nu inhibă CYP 1A2, 2A6, 2C9, 2D6, 2E1, 3A, monooxigenaza cu cofactor flavinic, epoxid hidrolaza sau sulfatarea.

Datele provenite din utilizarea memantinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate. Studiile la animale au evidențiat un potențial de reducere a creșterii intrauterine în cazul expunerii la concentrații plasmatice identice sau ușor mai mari decât cele atinse în cazul utilizării de doze terapeutice la om (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Memantina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care este absolut necesar.

Nu se cunoaște dacă memantina se excretă în laptele uman, dar luând în considerare liposolubilitatea sa, aceasta este probabil să se întâmple. Femeile care utilizează memantină nu trebuie să alăpteze.

Nu au fost observate efecte adverse ale memantinei în studii non-clinice privind fertilitatea femeii și a bărbatului.

De obicei, boala Alzheimer moderată până la severă determină afectarea capacității de a conduce vehicule și compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, Memantină ratiopharm are o influență mică până la moderată asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, de aceea pacienții tratați în ambulator trebuie avertizați să fie deosebit de atenți.

În studiile clinice privind demența ușoară până la severă, care au inclus 1784 pacienți cărora li s-a administrat memantină și 1595 pacienți cărora li s-a administrat placebo, incidența generală a reacțiilor adverse determinate de memantină nu a fost diferită față de cea a celor determinate de placebo; reacțiile adverse au fost, de obicei, de severitate ușoară până la moderată. Reacțiile adverse care au apărut cel mai frecvent, cu o incidență mai mare în cadrul grupului căruia i s-a administrat memantină decât în cadrul grupului căruia i s-a administrat placebo, au fost amețeli (6,3% față de 5,6%), cefalee (5,2% față de 3,9%), constipație (4,6% față de 2,6%), somnolență (3,4% față de 2,2%) și hipertensiune arterială (4,1% față de 2,8%).

Următoarele reacții adverse menționate în tabelul de mai jos au fost centralizate în cadrul studiilor clinice efectuate cu memantină și după punerea acesteia pe piață.

Reacțiile adverse sunt grupate conform clasificării MeDRA pe aparate, sisteme și organe, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență reacțiile sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Infecții și infestări Mai puțin frecvente Infecții fungice

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvente Hipersensibilitate la medicament

Tulburări psihice Frecvente Somnolență

Mai puțin frecvente Confuzie

Mai puțin frecvente Halucinații¹

Frecvență necunoscută Reacții psihotice²

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Amețeli

Frecvente Tulburări de echilibru

Mai puțin frecvente Mers anormal

Foarte rare Convulsii

Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Insuficiență cardiacă

Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială

Mai puțin frecvente Tromboză venoasă/tromboembolie

Tulburări respiratorii, toracice și Frecvente Dispnee mediastinale

Tulburări gastro-intestinale Frecvente Constipație

Mai puțin frecvente Vărsături

Frecvență necunoscută Pancreatită²

Tulburări hepatobiliare Frecvente Valori crescute ale testelor funcționale hepatice

Frecvență necunoscută Hepatită

Tulburări generale și la nivelul Frecvente Cefalee locului de administrare Mai puțin frecvente Fatigabilitate ¹ Halucinațiile au fost observate în principal la pacienții cu boală Alzheimer severă. ² Cazuri izolate raportate în perioada care a urmat punerii pe piață a medicamentului.

Boala Alzheimer a fost asociată cu depresie, idei suicidare și suicid. În perioada care a urmat punerii pe piață a medicamentului aceste reacții au fost raportate la pacienții tratați cu memantină.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Este disponibilă doar o experiență limitată provenind din studii clinice și din experiența de după punerea pe piață a medicamentului privitoare la supradozaj.

Utilizarea de doze relativ mari (200 mg și respectiv 105 mg pe zi, timp de 3 zile) a fost asociată fie numai cu simptome de oboseală, stare de slăbiciune și/sau diaree, fie nu a existat simptomatologie. În cazurile de supradozaj cu doze mai mici de 140 mg sau cu doze necunoscute, pacienții au manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central (stare de confuzie, astenie, somnolență, vertij, stare de agitație, agresivitate, halucinații, și tulburări de mers) și/sau simptome gastro-intestinale (vărsături și diaree).

În cel mai sever caz de supradozaj pacientul a supraviețuit ingestiei unei doze totale de 2000 mg memantină, prezentând efecte asupra sistemului nervos central (comă timp de 10 zile și, mai târziu, diplopie și agitație). Pacientului i s-a instituit tratament simptomatic și plasmafereză. Pacientul s-a recuperat fără sechele permanente.

Într-un alt caz de supradozaj sever pacientul a supraviețuit și s-a recuperat. Pacientul utilizase 400 mg memantină pe cale orală. Acesta a manifestat simptome la nivelul sistemului nervos central cum sunt stare de neliniște, psihoză, halucinații vizuale, tendință la convulsii, somnolență, stupoare și pierdere a conștienței.

În caz de supradozaj tratamentul trebuie să fie simptomatic. Nu este disponibil un antidot specific pentru intoxicație sau supradozaj. Procedurile clinice standard de îndepărtare a substanței active trebuie utilizate după caz, de exemplu spălătura gastrică, administrarea de cărbune medicinal (întreruperea posibilității recirculării entero-hepatice), acidifierea urinii, diureza forțată.

În cazul semnelor și simptomelor de hiperstimulare generală a sistemului nervos central (SNC), trebuie luat în considerare tratament clinic simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: Psihoanaleptice. Alte medicamente pentru tratamentul demenței, codul ATC:

N06DX01.

Există un număr tot mai mare de dovezi conform cărora tulburările neurotransmisiei glutamatergice, în special la nivelul receptorilor NMDA, contribuie atât la expresia simptomelor cât și la evoluția bolii în cazul demenței neurodegenerative.

Memantina este un antagonist necompetitiv al receptorului NMDA, voltaj-dependent, cu afinitate moderată. Acesta modulează efectele concentrațiilor tonice patologic crescute ale glutamatului care pot determina disfuncții neuronale.

Într-un studiu pivot efectuat cu monoterapie la un grup de pacienți diagnosticați cu boală Alzheimer moderată până la severă (valori inițiale ale scorurilor totale la MMSE, mini testul pentru examinarea stării mentale (MMSE), de 3-14) au fost incluși 252 pacienți monitorizați în ambulatoriu. Studiul a arătat efectele benefice ale tratamentului cu memantină, comparativ cu placebo, la 6 luni [(analiza cazurilor observate pe baza interviului medicului cu privire la impresia modificărilor (CIBIC-plus): p=0,025; studiu cooperativ privind boala Alzheimer - activități zilnice (ADCS-ADLsev): p=0,003; baterie de teste pentru afectare severă (SIB): p=0,002].

Într-un studiu pivot efectuat cu monoterapie, privind utilizarea memantinei în tratamentul bolii Alzheimer ușoare până la moderate (valori inițiale ale scorurilor totale MMSE de 10-22) au fost incluși 403 pacienți.

Pacienții cărora li s-a administrat memantină au obținut rezultate semnificativ statistic mai bune decât cei cărora li s-a administrat placebo în ceea ce privește criteriile de evaluare principale finale: scală de evaluare a bolii Alzheimer (ADAS-cog) (p=0,003) și CIBIC-plus (p=0,004) la ultima evaluare înainte de părăsirea studiului, în săptămâna 24 (LOCF). Într-un alt studiu cu monoterapie au fost randomizați un număr total de 470 pacienți cu boală Alzheimer ușoară până la moderată (valori inițiale ale scorurilor totale MMSE de 11-23). Într-o analiză primară definită prospectivă, nu a fost atinsă semnificația statistică a criteriului final principal de eficacitate în săptămâna 24.

O metaanaliză a pacienților cu boală Alzheimer moderată până la severă (scoruri totale MMSE < 20) din șase studii de fază III, controlate cu placebo, cu durată de 6 luni (incluzând studii cu pacienți cărora li se administrează monoterapie și studii cu pacienți aflați în tratament cu o doză stabilă de inhibitori ai acetilcolinesterazei) au evidențiat că a existat un efect semnificativ statistic în favoarea tratamentului cu memantină în domeniul cognitiv, global și funcțional. Când au fost identificați pacienți care prezentau agravări concomitente în toate cele trei domenii, rezultatele au arătat un efect statistic semnificativ al memantinei în ceea ce privește prevenirea agravării bolii, pacienții cărora li s-a administrat placebo și care au prezentat agravare în toate cele 3 domenii fiind de două ori mai mulți decât cei cărora li s-a administrat memantină (21% față de 11%, p< 0,0001).

Memantina are o biodisponibilitate absolută de aproximativ 100%. tmax, este cuprins între 3 și 8 ore. Nu există nicio dovadă conform căreia alimentele influențează absorbția memantinei.

Administrarea de doze zilnice de 20 mg a determinat concentrații plasmatice la starea de echilibru ale memantinei cu valori între 70 și 150 ng/ml (0,5-1 μmol/l), cu variații interindividuale mari. În cazul administrării unor doze de 5 până la 30 mg pe zi s-a obținut o valoare medie a raportului lichid cefalorahidian (LCR)/plasmă de 0,52. Volumul aparent de distribuție este de aproximativ 10 l/kg.

Aproximativ 45% din cantitatea de memantină se leagă de proteinele plasmatice.

La om, aproximativ 80% din memantina circulantă se găsește sub formă nemodificată. La om, metaboliții principali sunt N-3,5-dimetil-gludantan, un amestec izomeric de 4- și 6-hidroxi memantină și 1-nitrozo-3,5-dimetil-adamantan. Niciunul dintre acești metaboliți nu prezintă activitate antagonistă asupra NMDA. In vitro, nu a fost decelat niciun metabolit, ca rezultat al metabolizării prin intermediul citocromului P450.

Într-un studiu în care s-a utilizat 14C-memantină administrată oral, o valoare medie de 84% din doza administrată a fost recuperată în decurs de 20 zile, din care peste 99% a fost excretată pe cale renală.

Memantina este eliminată monoexponențial cu un t1/2 terminal cuprins între 60 și 100 ore. La voluntarii cu funcție renală normală, clearance-ul total (Cltot) a fost de 170 ml/min și 1,73 m2, iar o parte din clearance-ul renal total este realizat prin secreție tubulară.

Calea renală implică, de asemenea, și reabsorbția tubulară, mediată probabil de proteinele de transport ale cationilor. În cazul alcalinizării urinii, viteza de eliminare renală a memantinei poate fi redusă cu un factor de 7-9 (vezi pct. 4.4). Alcalinizarea urinii poate fi efectul unor prin modificări radicale ale dietei, de exemplu de la o dietă pe bază de carne la cea vegetariană sau prin ingestia masivă de antiacide care alcalinizează conținutul gastric.

Studiile efectuate la voluntari au demonstrat o farmacocinetică lineară pentru doze cuprinse între 10 și 40 mg.

La o doză de memantină de 20 mg pe zi, concentrațiile în LCR corespund valorii ki (constanta de inhibiție) a memantinei, care, la om, este de 0,5 μmol/l în cortexul frontal.

În studiile de scurtă durată efectuate la șobolan, memantina, ca orice alt antagonist NMDA, a indus vacuolizare neuronală și necroză (leziuni Olney) doar după administrarea unor doze care au determinat atingerea unor valori foarte mari ale concentrațiilor plasmatice maxime. Ataxia și alte semne preclinice au precedat vacuolizarea și necroza. Deoarece efectele nu au fost observate nici în studiile de lungă durată efectuate la rozătoare și nici în cele efectuate la nerozătoare, relevanța clinică a acestor observații nu este cunoscută.

În studiile de toxicitate după doze repetate au fost observate inconstant modificări oculare la rozătoare și la câine, dar nu și la maimuță. Examinările oftalmoscopice specifice efectuate în studiile clinice cu memantină nu au evidențiat nicio modificare oculară.

La rozătoare s-a observat fosfolipidoză în macrofagele pulmonare, determinată de acumularea de memantină în lizozomi. Acest efect este cunoscut pentru alte substanțe active cu proprietăți cationice amfifile. Este posibilă o corelație între această acumulare și vacuolizarea observată la nivel pulmonar.

Acest efect a fost observat la rozătoare numai în cazul utilizării unor doze mari. Relevanța clinică a acestor observații nu este cunoscută.

Nu s-a observat genotoxicitate în urma efectuării testelor standard cu memantină. Nu există dovezi ale unor efecte carcinogene în studiile efectuate pe toată durata vieții la șoarece și șobolan. Memantina nu s-a dovedit teratogenă la șobolan și iepure, chiar în doze maternotoxice, și nu s-au observat reacții adverse ale memantinei asupra fertilității. La șobolan, s-a evidențiat reducerea creșterii fetusului în cazul expunerii la concentrații plasmatice identice sau puțin mai mari decât cele atinse la om în cazul utilizării dozelor terapeutice.

Celuloză microcristalină (E 460)

Amidon pregelatinizat (E 1404)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru (E 551)

Stearat de magneziu (E 470b)

Filmul

Polisorbat 80 (E 433)

Alcool polivinilic (E 1203)

Dioxid de titan (E 171)

Talc (E 553b)

Lecitină din soia (E 322)

Gumă xantan (E 415)

Nu este cazul.

3 ani

Flacoane din PEÎD:

Perioada de valabilitate după prima deschidere: 6 luni

Ambalaje cu blistere

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Flacoane din PEÎD

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare

Comprimate filmate 10 mg

Ambalaje cu blistere din folie de PVC/PVDC-Aluminiu

Cutii cu 10, 14, 21, 28, 30, 42, 50, 56, 98, 100, 112 comprimate filmate

Flacoane din PEÎD (polietilenă de înaltă densitate) cu capace fără filet, din PP (polipropilenă)

Cutii cu 100 comprimate filmate.

Comprimate filmate 20 mg

Ambalaje cu blistere din folie de PVC/PVDC-Aluminiu

Cutii cu 10, 14, 21, 28, 30, 42, 56, 98, 100 comprimate filmate.

Flacoane din PEÎD (polietilenă de înaltă densitate) cu capace fără filet, din PP (polipropilenă)

Cutii cu 100 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

ratiopharm GmbH

Graf-Arco-Straße 3 89079 Ulm

Germania

EU/1/13/836/001

EU/1/13/836/002

EU/1/13/836/003

EU/1/13/836/004

EU/1/13/836/005

EU/1/13/836/006

EU/1/13/836/007

EU/1/13/836/008

EU/1/13/836/009

EU/1/13/836/010

EU/1/13/836/011

EU/1/13/836/012

EU/1/13/836/013

EU/1/13/836/014

EU/1/13/836/015

EU/1/13/836/016

EU/1/13/836/017

EU/1/13/836/018

EU/1/13/836/019

EU/1/13/836/020

EU/1/13/836/021

EU/1/13/836/022

Data primei autorizări: 13 iunie 2013

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 13 aprilie 2018

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.