Prospect MAASOL 1.75mg/FLACON kit pentru preparate suspensie injectabilă radiofarmaceutice

99m

MAASOL Kit pentru prepararea suspensiei injectabile de macroagregate de albumină umană - Tc (MACROSALB).

Fiecare flacon cu pulbere conţine macroagregate de albumină umană 1,75 mg.

- numărul particulelor 2,0 x 10  15% per flacon

- dimensiunea agregatelor 10 - 100 m.

Medicamentul este preparat din albumină serică umană obţinută din sânge donat, testat conform reglementărilor EEC şi găsit non reactiv pentru:

- antigenul de suprafaţă al virusului hepatitic B (AgHBs)

- anticorpi anti virusul imunodeficienţei umane (anti HIV 1/2)

- anticorpi anti virusul hepatitic C (anti HCV)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru suspensie injectabilă

Pulbere de culoare albă.

Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.

99m

După marcarea cu soluţie de pertechnetat de sodiu ( Tc), Maasol poate fi utilizat pentru:

- scintigrafie pulmonară de perfuzie;

- venoscintigrafie (indicaţie secundară).

Activităţile recomandate pentru administrare intravenoasă la un adult cântărind 70 kg variază între 37 - 185 MBq (1-5 mCi). Numărul particulelor per doză administrată trebuie să fie cuprinse între 60 x 3 310 - 700 x 10 .

Testul pulmonar poate începe imediat după injectare.

Activitatea administrată la copii trebuie să fie o fracţiune din activitatea pentru adulţi şi poate fi calculată prin următoarea ecuaţie:

La copii, doza (MBq)= Doza adultului (MBq) x greutatea copilului (kg) 70 kg

Deşi cel mai utilizat factor în calcularea activităţii care trebuie administrată este greutatea corporală, în anumite cazuri, poate fi considerată adecvată suprafaţa corporală.

La copii, doza (MBq) = Doza adultului (MBq) x suprafaţa corporală a copilului (m ) 1,73

Nu există contraindicaţii specifice.

Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate, incluzând reacţii anafilactice/anafilactoide grave, cu potenţial letal. Trebuie să fie disponibile echipamente moderne de resuscitare.

Produsele radiofarmaceutice trebuie administrate numai de către personal autorizat. Primirea, folosirea, transferul şi îndepărtarea lor fac subiectul reglementărilor naţionale.

Produsele radiofarmaceutice trebuie preparate de către utilizator într-o manieră care respectă atât condiţiile de siguranţă din punct de vedere al radiaţiilor cât şi normele de calitate farmaceutice.

Înainte de injectare, seringa trebuie agitată uşor, pentru a omogeniza soluţia. Niciodată nu trebuie aspirat sânge în seringă, deoarece acesta induce formarea unor trombi mici.

99m

La pacienţii cu şunt cardiac dreapta - stânga, Tc - MAA trebuie administrat cu precauţie. Pentru a 99mminimaliza posibilitatea microembolismelor în circulaţia cerebrală şi renală, Tc - MAA trebuie injectat intravenos lent, iar numărul particulelor reduse cu până la 50%. Aceste precauţii sunt recomandate şi la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, ca o complicaţie a hipertensiunii pulmonare.

99m

Diferite medicamente induc modificări ale distribuţiei biologice a Tc - MAA.

- medicamente chimioterapice, heparină, bronhodilatatoare determină interacţiuni farmacologice.

- heroină, nitrofurantoină, busulfan, ciclofosfamidă, bleomicină, metotrexat, metisergidă determină interacţiuni toxicologice.

- sulfatul de magneziu determină interacţiuni farmaceutice.

Când este necesară administrarea de produse radiofarmaceutice la femeile fertile, trebuie cerute întotdeauna informaţii despre sarcină. Orice femeie care a constatat absenţa unei menstruaţii trebuie considerată gravidă până la obţinerea rezultatelor testelor corespunzătoare. Când există dubii, este important ca expunerea la radiaţii să fie minimă dar să permită obţinerea informaţiilor clinice dorite.

Trebuie luate în considerare tehnici alternative care să nu implice radiaţii ionizante.

Tehnicile care utilizează radionuclizi folosite în timpul sarcinii implică şi o doză de iradiere pentru făt.

În timpul sarcinii trebuie efectuate doar investigaţiile imperativ necesare, când beneficiile probabile depăşesc riscurile pentru mamă şi făt.

Înainte de administrarea unui produs radiofarmaceutic unei mame care alăptează, trebuie evaluată posibilitatea de a amâna rezonabil investigaţia până la întreruperea alăptării şi dacă a fost făcută alegerea adecvată a produsului radiofarmaceutic, având în vedere secreţia activităţii în laptele matern.

Dacă administrarea este considerată necesară, alăptarea trebuie întreruptă timp de 12 ore, iar laptele exprimat trebuie îndepărtat.

Alăptarea poate fi reîncepută atunci când nivelul în lapte nu determină la copil o doză de iradiere mai mare de 1 mSv.

Maasol nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

99m

Injectările unice sau repetate de macroagregate albumină- Tc pot fi asociate cu reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii anafilactice foarte rare care pot ameninţa viaţa; pot să apară durere în piept, rigiditate musculară şi colaps. Reacţii alergice locale au fost sesizate la locul injectării.

Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţii ionizante trebuie să fie justificabilă pe baza beneficiului probabil. Doza administrată trebuie să fie astfel încât iradierea rezultantă să fie cât mai redusă posibil având în vedere necesitatea de a obţine un rezultat diagnostic.

Expunerea la radiaţii ionizante este legată de inducerea cancerului şi de posibilitatea de dezvoltare a malformaţiilor congenitale. Pentru investigaţiile diagnostice nucleare dovezile actuale sugerează că aceste reacţii adverse vor apărea cu o frecvenţă neglijabilă datorită dozei reduse de radiaţii folosite.

Pentru majoritatea investigaţiilor diagnostice folosind proceduri medicale nucleare doza de radiaţii folosită (EDE) este mai mică de 20 mSv. În anumite circumstanţe clinice pot fi necesare doze mai mari.

Supradozajul, în sensul obişnuit (administrarea unei cantităţi excesive), nu este de aşteptat, dar supradozajul poate fi înţeles şi ca administrarea unui număr foarte mare de particule.

Numărul de particule MAA per pacient adult nu trebuie să depăşească 1,5 x 10 .

Pericolele posibile în urma administrării de radioactivitate în exces pot fi reduse prin stimularea diurezei şi micţiuni frecvente.

99m

Grupa farmacoterapeutică: medicamente radiofarmaceutice diagnostic, aparat respirator, Tc-particule pentru injectare. Cod ATC: V09EB01.

99m

Tc-MAA, administrat în dozele uzuale, nu prezintă efecte farmacodinamice detectabile clinic sau/şi analitic.

După injectarea într-o venă superficială a circulaţiei venoase sistemice, macroagregatele sunt purtate cu viteza acestei circulaţii până la primul filtru capilar, şi anume cel de la nivelul arborelui capilar al sistemului arterial pulmonar.

Macroagregatele de albumină nu penetrează în parenchimul pulmonar (interstiţial sau alveolar) dar rămân într-o poziţie ocluzivă temporară în lumenul capilarelor. Dacă distribuţia fluxului sanguin pulmonar este normală, compusul se distribuie în întreaga arie pulmonară conform gradientelor fiziologice; dacă fluxul regional este alterat, în zonele respective ajunge un număr proporţional mai mic de particule. Macroagregatele marcate cu techneţiu rămân în plămâni perioade variabile de timp, în funcţie de structura, dimensiunea şi numărul lor.

Dispariţia activităţii particulelor în plămâni se petrece exponenţial; particulele mai mari au un timp de înjumătăţire biologic mai lung, în timp ce particulele cu diametrul între 5 şi 90 m au un timp de înjumătăţire de 2 - 8 ore.

Scăderea concentraţiei pulmonare este provocată de liza mecanică a particulelor care obturează capilarele, datorată pulsaţiilor presionale sistolo-diastolice la nivelul capilarelor.

Produşii de degradare a macroagregatelor, reintraţi în circulaţie ca albumină microcoloidală, sunt îndepărtaţi rapid de macrofagele sistemului reticuloendotelial, în special în ficat şi splină.

99m

Microcoloidul este metabolizat cu introducerea markerului radioactiv ( Tc) în circulaţia sistemică de unde este eliminat prin urină.

Există corelaţii între dimensiunea MAA şi efectele lor toxice.

S-a demonstrat că mecanismul fiziopatologic responsabil de toxicitate este reprezentat de creşterea presiunii arteriale pulmonare.

La câine, la particulele cu diametrul cuprins între 10 şi 50 m, primele semne de toxicitate pulmonară (de exemplu tahipneea) apar după injectarea a 20 - 25 mg/kg.

O creştere bruscă a presiunii arteriale pulmonare se observă la injectarea a 20 mg de MAA cu diametrul mai mic de 80 m, în timp ce la injectarea a 40 mg de particule MAA cu diametrul mai mic de 35 m nu se înregistrează modificări semnificative ale presiunii arteriale pulmonare.

La suspensiile de MAA cu diametrul până la 150 m nu apar modificări ale presiunii arteriale sub 10 mg/kg, în timp ce la suspensii cu dimensiuni mai mari (până la 300 m) modificările tipice ale presiunii în artera pulmonară apar la doze care depăşesc 5 mg/kg.

Doze de 20 - 50 mg/kg determină moarte subită prin insuficienţă respiratorie. La câine, după 99minjectarea a 14000 MAA- Tc (dimensiune: 30 -50 m), se găseşte un factor de siguranţă de 100.

Studii de toxicitate cu doze repetate efectuate la câine nu au evidenţiat variaţii detectabile ale comportamentului general al animalelor.

Nu s-au evidenţiat modificări patologice în organele principale.

În literatură nu există date privind efectele teratogene, mutagene sau carcinogene ale produsului nemarcat.

Clorură de staniu dihidrat

Acetat de sodiu

Poloxamer 238

Azot

Nu este cazul

2 ani.

6 ore după reconstituire.

Pulberea se păstrează la temperaturi între 2 - 8ºC.

Soluţia reconstituită se păstrează la temperaturi cuprinse între 15 - 25ºC. Soluţia reconstituită nu se refrigerează şi nu se congelează.

Condiţiile de păstrare pentru soluţia reconstituită trebuie să fie în concordanţă cu reglementările naţionale pentru produse radioactive.

Cutie cu o trusă a 5 flacoane din sticlă incoloră, cu pulbere pentru suspensie injectabilă.

Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice generează riscuri pentru alte persoane prin iradiere externă sau contaminare cu stropi de urină, vărsătură, etc. De aceea, trebuie luate precauţii privind protecţia faţă de radiaţii în conformitate cu reglementările în vigoare.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

- Se plasează flaconul care conţine MAA într-un dispozitiv protector de plumb.

99m

- Se introduc în fiolă 4-8 ml soluţie injectabilă Tc-sodiu pertechnetat cu o radioactivitate cuprinsă între 1480 şi 2960 MBq (40 - 80 mCi), luând precauţii adecvate de asepsie.

- Nu se utilizează ac de ventilaţie.

- Se elimină excesul de presiune din flacon prin aspirarea unui volum egal de gaz în seringă.

- Se răstoarnă flaconul de câteva ori, cu atenţie, pentru a se amesteca conţinutul. Apoi se incubează timp de aproximativ 5 minute la temperatura camerei.

- Se agită flaconul înainte de a aspira o doză.

- Preparatul nu trebuie să vină în contact cu aerul.

Controlul calităţii

A - Radioactivitatea non filtrabilă la 5 minute după marcare membrana filtru……………………………………………filtru cu pori de 3m diametru volumul filtrat……………………………………………...200 L soluţia de spălat…………………………………………….20 ml soluţie salină

Radioactivitatea rămasă în membrană trebuie să fie  90% din radioactivitatea totală.

B - Testarea purităţii radiochimice la 5 minute după marcare 99m

Tc liber prin cromatografie pe ITLC - SG suport………………………………………………………ITLC-SG soluţie………………………………………………………metanol : apă 85 : 15 v/v timp…………………………………………………………5-10 min 99m

Tc liber.………………………………………………… 5,0%

Rf …………………………………………………………..0,9±10%

GE Healthcare S.r.l.

Via Galeno 36, 20126 Milano, Italia

4753/2012/01

Reînnoirea autorizației - Iunie 2012

Iunie 2012

99m

Techneţiul ( Tc) se degradează cu emisia de radiaţii gama cu energia de 140 keV şi un timp de înjumătăţire de 6 ore la techneţiu ( Tc), care poate fi considerat cvasistabil.

Pentru acest produs echivalentul dozei eficace rezultând în urma administrării unei activităţi de 185

MBq este de 2,2 mSv (la un pacient de 70 kg).

Conform ICRP 53 (1988), dozele de radiaţii absorbite de pacient sunt următoarele:

Doza absorbită pe unitate de activitate administrată

Organe (mGy/MBq)

Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an

*Glande suprarenale 5,8E-03 8,7E-03 1,3E-02 1,9E-02 3,1E-02

*Peretele vezicii urinare 1,0E-02 1,3E-02 1,9E-02 2,8E-02 5,1E-02

Suprafeţe osoase 3,5E-03 4,4E-03 6,4E-03 9,7E-03 1,9E-02

Glande mamare 5,6E-03 5,5E-03 1,0E-02 1,4E-02 2,2E-02

Perete gastric 4,0E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,2E-02 2,0E-02 Intestin subţire 2,1E-03 2,6E-03 4,3E-03 7,0E-03 1,3E-02 Peretele colonului proximal 2,2E-03 2,9E-03 5,0E-03 8,4E-03 1,5E-02 Peretele colonului distal 1,6E-03 2,1E-03 3,5E-03 5,4E-03 1,0E-02

Rinichi 3,7E-03 4,8E-03 7,2E-03 1,1E-02 1,8E-02

*Ficat 1,6E-02 2,1E-02 3,0E-02 4,3E-02 7,5E-02

Plămâni 6,7E-02 9,9E-02 1,4E-0,1E-01 4,0E-01

Ovare 1,8E-03 2,3E-03 3,7E-03 5,9E-03 1,1E-02

*Pancreas 5,6E-03 7,5E-03 1,1E-02 1,7E-02 2,9E-02

Măduva osoasă 4,4E-03 6,2E-03 8,3E-03 1,1E-02 1,7E-02

*Splină 4,4E-03 5,6E-03 8,3E-03 1,3E-02 2,2E-02

Testicule 1,1E-03 1,4E-03 2,3E-03 3,7E-03 7,1E-03

Tiroidă 2,0E-03 3,3E-03 5,5E-03 9,0E-03 1,6E-02

Uter 2,4E-03 2,9E-03 4,6E-03 7,1E-03 1,3E-02

Alte ţesuturi 2,9E-03 3,6E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,4E-02

Doză eficace echivalentă (mSv/MBq) 1,2E-02 1,8E-02 2,5E-02 3,8E-02 6,9E-02

Pentru o activitate administrată de 185 MBq, doza de iradiere tipică pentru organul ţintă, plămânul, este de 12,3 mGy, iar dozele de iradiere tipice la nivelul organelor critice: suprarenale, peretele vezicii urinare, ficat, pancreas, splină, sunt de 1,07 - 1,85 - 2,96 - 1,07 şi, respectiv, 0,81 mGy.