Indicat în: terapie radioligand; neoplazii
Cale de administrare: prin perfuzie
Substanța: lutețiu (177Lu) oxodotreotidă (agent antineoplazic)
ATC: V10XX04 (Varia | Alte radiofarmaceutice terapeutice | Diverse radiofarmaceutice terapeutice)
Poate afecta fertilitatea.
Poate necesita ajustarea dozei în boli hepatice.
Necesită manipulare cu precauție.
Este necesară contracepție eficientă în timpul tratamentului.
Nu utilizați acest medicament în timpul alăptării.
Nu utilizați acest medicament în timpul sarcinii.
Poate afecta ficatul.
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Poate scădea numărul celulelor sanguine.
Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare.
Poate necesita analize periodice în timpul tratamentului.
Opriți administrarea și solicitați urgent ajutor medical dacă apare erupție severă.
Oxodotreotida de lutețiu (177Lu) este un radiofarmaceutic utilizat pentru tratamentul tumorilor neuroendocrine bine diferențiate, care exprimă receptori de somatostatină. Acesta acționează prin emiterea de radiații beta, distrugând celulele tumorale.
Medicamentul este administrat intravenos, de obicei în cadrul unui ciclu de tratament care include mai multe sesiuni, sub supravegherea unui specialist în medicină nucleară. Este important să se monitorizeze funcția renală și hematologică pe durata tratamentului.
Efectele adverse pot include greață, vărsături, oboseală sau scăderea numărului de celule sanguine. În cazuri rare, pot apărea insuficiență renală sau reacții alergice severe.
Oxodotreotida de lutețiu (177Lu) nu este recomandat pacienților cu insuficiență renală severă sau femeilor însărcinate. Este esențial să se respecte măsurile de siguranță pentru manipularea materialelor radioactive.
Lutathera 370 MBq/ml soluție perfuzabilă
Un ml de soluție conține oxodotreotidă de lutețiu (177Lu) 370 MBq, la data și ora calibrării.
Cantitatea totală de radioactivitate pe flacon cu doză unică este de 7400 MBq, la data și ora perfuziei.
Având în vedere activitatea volumetrică fixă de 370 MBq/ml la data și ora calibrării, volumul soluției din flacon variază între 20,5 și 25,0 ml pentru a furniza cantitatea necesară de radioactivitate, la data și ora perfuziei.
Caracteristici fizice
Lutețiu-177 are o perioadă de înjumătățire de 6,647 zile. Lutețiu-177 se descompune prin emisie de radiații β- la hafniu-177 stabil, cu β- (79,3 %) cele mai abundente, având o energie maximă de 0,498 MeV. Energia medie beta este de aproximativ 0,13 MeV. Se emite și energia gamma joasă, de exemplu cea de 113 keV (6,2 %) și de 208 keV (11 %).
Excipient cu efect cunoscutFiecare ml de soluție conține sodiu până la 0,14 mmol (3,2 mg).
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
Soluție perfuzabilă.
Soluție limpede, incoloră până la galben pal.
Lutathera este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu tumori neuroendocrine gastro-entero-pancreatice nerezecabile sau metastazate, progresive, bine diferențiate (G1 și G2), pozitive pentru receptori de somatostatină (TNE-GEP).
Instrucțiuni importante privind siguranța
Lutathera trebuie administrat numai de către persoane autorizate să manipuleze produse radiofarmaceutice, în structuri ce pot oferi servicii medicale de specialitate (vezi pct. 6.6) și după evaluarea pacientului de către un medic calificat.
Identificarea paciențilorÎnainte de începerea tratamentului cu Lutathera trebuie să fie confirmată imagistic [prin scintigrafie sau tomografie cu emisie de pozitroni (PET)] supraexprimarea receptorilor de somatostatină în țesutul tumoral, absorbția tumorală fiind cel puțin la fel de ridicată ca absorbția normală a ficatului.
DozeSchema de tratament cu Lutathera recomandată adulților este compusă din 4 perfuzii a câte 7 400 MBq fiecare. Intervalul recomandat între fiecare administrare este de 8 săptămâni (±1 săptămână).
Informații privind modificarea dozei în vederea gestionării reacțiilor adverse grave sau intolerabile sunt furnizate în secțiunea respectivă de mai jos.
Soluția de aminoacizi
O soluție de aminoacizi care conține L-lizină și L-arginină trebuie administrată intravenos în decurs de 4 ore (vezi compoziția din Tabelele 1 și 2), în scopul protectiei functiei renale. Perfuzia cu soluția de aminoacizi trebuie inițiată cu 30 de minute înainte de începerea perfuziei cu Lutathera. Metoda preferată de administrare este perfuzarea soluției de aminoacizi și Lutathera printr-un abord venos separat în fiecare dintre brațele pacientului. Cu toate acestea, dacă două linii intravenoase nu sunt posibile din cauza accesului venos slab sau a preferințelor instituționale/clinice, soluția de aminoacizi și Lutathera pot fi perfuzate prin aceeași linie printr-o supapă cu trei căi, luând în considerare debitul și menținerea accesului venos. Doza de soluție de aminoacizi nu trebuie scăzută chiar dacă se administrează o doză redusă de Lutathera.
O soluție de aminoacizi care conține exclusiv L-lizină și L-arginină în cantitățile specificate în
Tabelul 1 se consideră a fi medicament de elecție, datorită volumului de perfuzat redus și a osmolalității scăzute.
Soluția de aminoacizi poate fi preparată ca produs compus, conform bunelor practici de preparare a medicamentelor din spital, în mediu steril și în conformitate cu compoziția specificată la Tabelul 1.
Tabelul 1 Compoziția soluției compuse de aminoacizi
Compus Cantitate
L-lizină HCl 25 g*
L-arginină HCl 25 g**
Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) soluție injectabilă sau apă 1 l pentru preparate injectabile
*echivalentul a 20,0 g L-lizină
** echivalentul a 20,7 g L-arginină
În mod alternativ, pot fi utilizate soluții de aminoacizi disponibile pe piață, dacă sunt conforme cu specificațiile descrise la Tabelul 2.
Tabelul 2 Specificația soluțiilor de aminoacizi disponibile pe piață
Caracteristică Specificație
L-lizină HCl Între 18 și 25 g*
L-arginină HCl Între 18 și 25 g**
Volum Între 1 l și 2 l
Osmolalitate <1200 mOsmol/kg
* echivalentul a 14,4-20 g L-lizină
** echivalentul a 14,9-20,7 g L-arginină
Monitorizarea tratamentuluiÎnainte de fiecare administrare și în timpul tratamentului cu Lutathera, sunt necesare teste de laborator pentru a evalua starea pacientului și a adapta protocolul terapeutic, după cum este necesar (doză, interval de perfuzie, număr de perfuzii) (vezi Tabelul 3).
Testele minime de laborator necesare înainte de fiecare perfuzie sunt:
* Hematologie [hemoglobină (Hb), număr de leucocite cu valori diferențiale, număr de trombocite]
* Funcția renală (creatinină și clearance-ul creatininei conform formulei Cockcroft-Gault)
* Funcția hepatică (alanin aminotransferază [ALT], aspartat aminotransferază [AST], albumină serică, raport normalizat internațional [INR] și bilirubină)
Aceste teste de laborator trebuie efectuate cel puțin o dată în cele 2 până la 4 săptămâni înainte de administrare și cu puțin timp înainte de administrare. De asemenea, se recomandă efectuarea acestor teste la interval de 4 săptămâni, timp de cel puțin 3 luni după ultima perfuzie cu Lutathera și apoi la fiecare 6 luni după aceea, pentru a putea detecta posibile reacții adverse întârziate (vezi pct. 4.8). Este posibil să fie necesar ca schema terapeutică să fie modificată pe baza rezultatelor testelor (vezi
Tabelul 3).
Modificarea dozeiAbordarea terapeutică a reacțiilor adverse grave sau intolerabile la medicament poate necesita întreruperea temporară a administrării dozei (extinderea intervalulului dintre doze de la 8 săptămâni până la 16 săptămâni), scăderea dozei sau întreruperea permanentă a tratamentului cu Lutathera (vezi
Tabelul 3 și Figura 1).
Tabelul 3 Modificări recomandate ale dozei de Lutathera în cazul apariției reacțiilor adverse la medicament
Reacții adverse la Gravitatea reacției adverse la Modificarea dozei medicament medicament
Se întrerupe temporar administrarea dozei până la rezolvarea completă sau parțială (Grad 0 până la 1).
Se reia Lutathera cu 3 700 MBq (100 mCi) la
Prima apariție a:
pacienții cu rezolvare completă sau parțială.
Grad 2 (trombocite <75-50 x 9 Dacă doza redusă nu determină o 10 /l) trombocitopenie de Grad 2, 3 sau 4, se
Trombocitopenie Grad 3 (trombocite <50-25 x 9 administrează Lutathera cu 7 400 MBq 10 /l) 9 (200 mCi) ca doza următoare.
Grad 4 (trombocite <25 x 10 /l)
Se întrerupe definitiv Lutathera pentru trombocitopenie de Grad 2 sau mai mare, ceea ce necesită un interval de dozare după 16 săptămâni.
Grad 2, 3 sau 4 recurent Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera.
Se întrerupe temporar administrarea dozei
Prima apariție a anemiei:
până la rezolvarea completă sau parțială
Grad 3 (Hb <8,0 g/dl) 1; (Grad 0, 1 sau 2). transfuzie indicată
Se reia Lutathera cu 3 700 MBq (100 mCi) la
Grad 4 (consecințe cu potențial pacienții cu rezolvare completă sau parțială. letal)
Dacă doza redusă nu determină o anemie sau
Anemie și neutropenie de Grad 3 sau 4, se administrează neutropenie Prima apariție a neutropeniei:
Lutathera cu 7 400 MBq (200 mCi) ca doza
Grad 3 (număr absolut de următoare. neutrofile [NAN] <1,0-0,5 x 10 /l)
Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera 9 pentru anemie sau neutropenie de Grad 3 sau
Grad 4 (NAN <0,5 x 10 /l) mai mare, ceea ce necesită un interval de dozare după 16 săptămâni.
Grad 3 sau 4 recurent Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera.
Prima apariție a: Se întrerupe temporar administrarea dozei
* Clearance al creatininei sub până la rezolvarea completă sau revenirea la 40 ml/min1; calculat utilizând valoarea inițială.
formula Cockcroft Gault cu masa corporală reală, sau Se reia Lutathera la 3 700 MBq (100 mCi) la pacienții cu rezolvare completă sau revenire
* creștere cu 40% față de la valoarea inițială. Dacă doza redusă nu valoarea inițială a creatininei determină toxicitate renală, se administrează
Toxicitate renală plasmatice, sau Lutathera cu 7 400 MBq (200 mCi) ca doza următoare.
* scădere cu 40% a valorii inițiale a creatininei plasmatice; Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera calculată utilizând formula în cazul apariției toxicității renale, ceea ce
Cockcroft Gault cu masa necesită un interval de dozare după corporală reală. 16 săptămâni.
Toxicitate renală recurentă Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera.
Reacții adverse la Gravitatea reacției adverse la Modificarea dozei medicament medicament
Se întrerupe temporar administrarea dozei până la rezolvare sau revenirea la valoarea inițială.
Prima apariție a Se reia Lutathera cu 3 700 MBq (100 mCi) la
* Bilirubinemie mai mare de pacienții cu rezolvare sau revenire la valoarea 3 ori decât limita normală inițială. Dacă doza redusă de Lutathera nu superioară (Grad 3 sau 4)2, sau determină apariția hepatotoxicității, se
Hepatotoxicitate administrează Lutathera cu 7 400 MBq
* Albuminemie sub 30 g/l, cu (200 mCi) ca doza următoare.
INR >1,5
Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera în cazul apariției hepatotoxicității, ceea ce necesită un interval de dozare după 16 săptămâni.
Hepatotoxicitate recurentă Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera.
Se întrerupe temporar administrarea dozei până la soluționarea completă sau parțială (Grad 0 până la 2).
Se reia Lutathera la 3 700 MBq (100 mCi) la pacienții cu rezolvare completă sau parțială.
Alt tip de reacție Dacă doza redusă nu determină toxicitate de 1 Prima apariție de Grad 3 sau 4 adversă grad 3 sau 4 Grad 3 sau 4, se administrează Lutathera cu
CTCAE 7 400 MBq (200 mCi) ca doza următoare.
Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera în cazul apariției unei reacții adverse de
Grad 3 sau mai mare, ceea ce necesită un interval de dozare după 16 săptămâni.
Grad 3 sau 4 recurent Se întrerupe definitiv administrarea Lutathera 1Nu este necesară modificarea dozei pentru toxicitate hematologică de gradul 3 sau de gradul 4 numai din cauza limfopeniei.
* CTCAE: Common Terminology Criteria for Adverse Events/Criterii Terminologice Comune pentru
Reacțiile Adverse, Institutul Național pentru Cancer SUA
Figura 1 Prezentare generală a instrucțiunilor pentru modificările dozei
DMT: toxicitate care necesită scăderea dozei
Alte motive pentru care se va avea în vedere întreruperea temporară a administrării Lutathera includ apariția unei boli intercurente (de exemplu, infecție a tractului urinar), despre care medicul consideră că ar putea crește riscurile asociate cu administrarea Lutathera și care ar trebui rezolvate sau stabilizate pentru a se putea relua tratamentul sau intervenții chirurgicale majore, caz în care tratamentul trebuie amânat timp de 12 săptămâni de la data intervenției.
Grupe speciale de paciențiNu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu vârsta de 65 ani sau peste această vârstă, deoarece din experiența clinică nu au fost identificate diferențe între răspunsurile pacienților vârstnici și cele ale pacienților mai tineri. Cu toate acestea, deoarece la pacienții vârstnici (vârsta ≥70 de ani) a fost descris un risc crescut de apariție a hematotoxicității, se recomandă o monitorizare atentă, care să permită ajustarea promptă a dozei (DMT) la această populație.
Insuficiență renalăSe va acorda o atenţie specială raportului beneficiu-risc la pacienţii cu insuficiență renală, deoarece este posibilă o expunere crescută la radiaţii. Profilul farmacocinetic și de siguranță al oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) la pacienții cu insuficiență renală severă la momentul inițial (clearance-ul creatininei <30 ml/min conform formulei Cockcroft-Gault) sau boală renală în stadiu final nu a fost studiat, prin urmare tratamentul cu Lutathera la pacienții cu insuficiență renală, cu clearance-ul creatininei <30 ml/min este contraindicat (vezi pct. 4.3). Nu este recomandat tratamentul cu Lutathera la pacienții cu clearance-ul creatininei la momentul inițial <40 ml/min (utilizând formula Cockcroft-Gault). Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală, cu clearance-ul creatininei la momentul inițial ≥ 40 ml/min. Cu toate acestea, întrucât se știe că acest medicament este eliminat în mod substanțial prin rinichi, funcția renală trebuie monitorizată mai frecvent în timpul tratamentului întrucât acești pacienți prezintă un risc mai mare de toxicitate.
Pentru detalii suplimentare despre tratamentul pacienților cu toxicitate renală, vezi tabelul 3 de la pct. 4.2 și pct. 4.4.
Insuficiență hepaticăEste necesară o analiză atentă a activității care trebuie administrată la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece la acești pacienți este posibilă o expunere crescută la radiații. Profilul farmacocinetic și de siguranță al oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) la pacienții cu insuficiență hepatică severă la momentul inițial nu a fost studiat (bilirubină totală >3 ori peste limita superioară a valorilor normale, indiferent de valoarea serică a AST). Pacienții cu insuficiență hepatică la momentul inițial, fie cu bilirubinemie totală >3 ori limita superioară a normalului sau cu albuminemie <30 g/l și INR >1,5 trebuie tratați cu Lutathera numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc. Nu se recomandă ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată inițială.
Pentru detalii suplimentare despre tratamentul pacienților cu hepatotoxicitate, vezi tabelul 3 de la pct. 4.2. și pct. 4.4.
Copii și adolescențiLutathera nu prezintă utilizare relavantă la copii și adolescenți în indicația pentru tratamentul TNE-
GEP (excluzând neuroblastomul, neuroganglioblastomul și feocromocitomul).
Mod de administrareLutathera se administrează intravenos. Este un medicament radiofarmaceutic gata preparat, doar pentru o singură utilizare.
Instrucțiuni de administrareMetoda gravitațională, metoda pompei peristaltice sau metoda pompei pentru seringă pot fi utilizate pentru administrarea dozei recomandate. Profesioniștii din domeniul sănătății pot utiliza alte metode considerate adecvate și sigure, în special atunci când este necesară reducerea dozei.
Când se utilizează metoda gravitațională sau metoda pompei peristaltice, Lutathera trebuie perfuzat direct din recipientul original. Metoda pompei peristaltice sau metoda pompei pentru seringă trebuie utilizată atunci când se administrează o doză redusă de Lutathera după modificarea dozei din cauza unei reacții adverse (vezi Tabelul 3 de la pct. 4.2). Utilizarea metodei gravitaționale pentru administrarea unei doze reduse de Lutathera poate duce la administrarea unui volum incorect de
Lutathera dacă doza nu este ajustată înainte de administrare. Trebuie luate în considerare măsurile de siguranță împotriva radiațiilor indiferent de metoda de administrare utilizată (vezi pct. 6.6).
Următorul tabel sintetizează întreaga procedură de administrare a Lutathera:
Tabelul 4 Procedura de administrare a soluției antiemetice, a soluției cu aminoacizi și a
Lutathera
Substanțe administrate Timp Viteză de perfuzare Durată pornire (ml/oră) (min)
Antiemetic Minimum Conform informațiilor Conform 30 minute de prescriere informațiilor înainte de de prescriere administrarea soluției cu aminoacizi
Soluție de aminoacizi, fie preparată 250-500 în funcție de extemporaneu (1 l) fie disponibilă pe 0 4 ore volum piață (1 l până la 2 l)
Lutathera cu soluție injectabilă de 30 ± 30 Până la 400 clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) 10 minute
Pentru instrucţiuni privind metoda de preparare și metodele intravenoase de administrare, vezi pct. 12.
Pentru recomandări în caz de extravazare, vezi pct. 4.4.
Justificarea raportului beneficiu-risc pentru fiecare caz în parte
Pentru fiecare pacient, expunerea la radiații trebuie justificată de beneficiul posibil. Activitatea administrată în fiecare caz în parte trebuie să fie cât mai mică posibil pentru a obține efectul terapeutic necesar.
Dat fiind mecanismul de acțiune și profilul de toleranță ale Lutathera, nu se recomandă începerea tratamentului cu Lutathera la pacienții fără receptori pentru somatostatină sau leziuni viscerale mixte ca urmare a examenului imagistic al receptorilor de somatostatină.
MielosupresieDin cauza posibilității apariției efectelor hematologice nedorite, hemoleucograma trebuie monitorizată la momentul inițial și anterior administrării fiecărei doze de Lutathera pe durata tratamentului și până la rezolvarea oricărei posibile toxicități (vezi pct. 4.2). Pacienții cu funcție medulară afectată, care au urmat tratament anterior chimioterapic sau radioterapie externă (implicând mai mult de 25% din măduva osoasă), pot prezenta un risc mai mare de toxicitate hematologică în timpul tratamentului cu
Lutathera. Nu este recomandat tratamentul la pacienții cu funcție hematologică sever alterată la momentul inițial și pe durata tratamentului (de exemplu, Hb <4,9 mmol/l sau 8 g/dl, trombocite <75 x 109/l sau leucocite <2 x 109/l), decât cu excepția exclusivă a limfopeniei.
Sindrom mielodisplastic și leucemie acută
După administrarea tratamentului cu Lutathera, s-au observat apariția sindromului mielodisplastic cu debut tardiv (SMD) și a leucemiei acute (LA) (vezi pct. 4.8), apărând la aproximativ 29 luni (9-45) pentru SMD și 55 luni (32-125) pentru LA după prima perfuzie cu Lutathera. Etiologia acestor neoplazii mieloide secundare asociate terapiei (t-MNs) este neclară. Factori, cum sunt vârsta >70 ani, funcția renală afectată, citopenii inițiale, număr anterior de terapii, expunere anterioară la agenți chimioterapeutici (mai ales agenți alchilanți) și radioterapie anterioară, sunt considerați ca posibili factori de risc și/sau factori predictivi pentru SMD/LA.
Toxicitatea renalăDeoarece oxodotreotida de lutețiu (177Lu) se elimină aproape exclusiv prin sistemul renal, este obligatorie administrarea concomitentă a unei soluții de aminoacizi care conține aminoacizii L-lizină și L-arginină. Soluția de aminoacizi va contribui la scăderea reabsorbției oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) prin tubulii proximali, ducând la o reducere semnificativă a dozei absorbite de rinichi (vezi pct. 4.2). La administrarea concomitentă a perfuziei recomandate cu aminoacizi pe o perioadă de 4 ore a fost raportată o reducere medie a expunerii la radiații renale de aproximativ 47 %.
Pacienții trebuie încurajați să să rămână hidratați și să urineze frecvent înaintea administrării, în ziua administrării și în ziua de după administrarea Lutathera (de exemplu, 1 pahar de apă pe oră).
De asemenea, funcția renală determinată prin creatinina serică și clearance-ul calculat al creatininei, utilizând formula Cockcroft-Gault, trebuie evaluată la momentul inițial, în timpul tratamentului și cel puțin în primul an după tratament (vezi pct. 4.2).
Pacienții cu afectare renală la momentul inițial, sau cu anomalii renale sau ale tractului urinar pot prezenta un risc crescut de toxicitate din cauza expunerii crescute la radiații (vezi pct. 4.2).
La pacienții cu clearance-ul creatininei <50 ml/min, trebuie avut în vedere un risc crescut de apariție a hiperkaliemiei tranzitorii din cauza soluției de aminoacizi (a se vedea Atenționări și precauții specifice privind soluția de aminoacizi pentru protecție renală).
HepatotoxicitateDeoarece mulți pacienți cărora li se recomandă terapia cu Lutathera au metastaze hepatice, o practică medicală uzuală implică ținerea sub observație a pacienților cu funcție hepatică inițială modificată.
Pacienții cu metastaze hepatice sau insuficiență hepatică pronunţată preexistentă pot prezenta un risc crescut de hepatotoxicitate din cauza expunerii la radiații. De aceea, se recomandă monitorizarea ALT,
AST, a bilirubinei, a albuminei serice și INR-ului în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2).
HipersensibilitateDupă punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate (inclusiv evenimente izolate de angioedem) la pacienţii cărora li s-a administrat Lutathera (vezi pct. 4.8). În cazul unor reacții grave de hipersensibilitate, perfuzarea în curs a Lutathera trebuie întreruptă imediat. Pentru abordarea terapeutică a acestor reacții, trebuie să fie disponibile, pentru utilizare imediată, medicamente și echipamente adecvate.
Greață și vărsături
Pentru a preveni greața și vărsăturile legate de tratament, antiemeticele trebuie injectate intravenos în bolus, cu minimum 30 de minute înainte de începerea administrării perfuziei cu soluția de aminoacizi pentru a se obține eficacitatea antiemetică completă (vezi pct. 4.2).
Utilizarea concomitentă a analogilor de somatostatină
Somatostatina și analogii săi se leagă în mod competitiv la receptorii de somatostatină și pot altera (sau influenţa) eficacitatea Lutathera (vezi pct. 4.5).
Crize hormonale neuroendocrine
După tratamentul cu Lutathera pot să apară crize determinate de eliberarea excesivă de hormoni sau de substanțe bioactive, prin urmare, în anumite cazuri (de exemplu, pacienții cu control farmacologic slab al simptomelor) trebuie luată în considerare ținerea sub observație a pacienților prin spitalizare peste noapte. În cazul crizelor hormonale, tratamentele recomandate sunt: analogi de somatostatină administrați intravenos în doze mari, administrare intravenoasă de lichide, administrare de corticosteroizi și corectarea tulburărilor electrolitice la pacienții cu diaree și/sau vărsături.
Sindrom de liză tumoralăSindromul de liză tumorală a fost raportat după tratamentul cu medicamente care conțin lutețiu-177.
Este posibil ca pacienții cu antecedente de insuficiență renală și cu încărcătură tumorală mare pot prezenta un risc crescut și trebuie tratați cu o precauție sporită. Funcția renală și echilibrul electrolitic trebuie evaluate la inițierea și în timpul tratamentului.
Reguli de radioprotecție
Pacienții sub tratament cu Lutathera trebuie să fie ținuți departe de alte persoane în timpul administrării și până la atingerea limitelor de emisie a radiațiilor prevăzute de legile aplicabile, de obicei în cele 4-5 ore după administrarea medicamentului. Profesionistul în domeniul sănătății trebuie să determine momentul când pacientul poate părăsi zona controlată a spitalului, adică atunci când expunerea terților la radiații nu depășește pragurile reglementate.
Pacienții trebuie încurajați să rămână hidratați și să urineze frecvent înaintea administrării, în ziua administrării și în ziua de după administrarea Lutathera (de exemplu, 1 pahar de apă la fiecare oră) pentru a facilita eliminarea. Trebuie de asemenea, să fie încurajați să aibă scaun în fiecare zi și să utilizeze laxative dacă este necesar. Urina și materiile fecale trebuie eliminate în conformitate cu reglementările naționale.
Cu condiția ca pielea pacientului să nu fie contaminată, cum ar fi de la scurgerea din sistemul de perfuzie sau din cauza incontinenței urinare, nu este de așteptat contaminarea cu radioactivitate la nivel cutanat și în masa vomitată. Cu toate acestea, se recomandă ca atunci când se acordă îngrijiri sau se efectuează examinări standard, cu dispozitive medicale sau alte instrumente care intră în contact cu pielea (de exemplu electrocardiograma ([ECG]), să fie respectate măsurile de protecție de bază, cum ar fi purtarea mănușilor, instalarea materialului/electrodului înainte de începerea perfuziei radiofarmaceutice, schimbarea materialului/electrodului după măsurare și, eventual, monitorizarea radioactivității echipamentului după utilizare.
Înainte de externare, pacientul trebuie să fie informat cu privire la regulile de radioprotecție necesare pentru interacțiunea cu membrii familiei din aceeași locuință și cu publicul general și precauțiile generale pe care pacientul trebuie să le urmeze în timpul activităților zilnice după tratament (așa cum se arată în paragraful următor și în prospect) pentru a reduce expunerea altor persoane la radiații.
După fiecare administrare, următoarele recomandări generale pot fi luate în considerare împreună cu procedurile și reglementările naționale, locale și instituționale:
* Contactul apropiat cu alte persoane (mai puțin de 1 m) ar trebui limitat timp de 7 zile.
* Pentru copii și/sau femeile gravide, contactul apropiat (mai puțin de 1 m) trebuie limitat la mai puțin de 15 minute pe zi, timp de 7 zile.
* Pacienții trebuie să doarmă în dormitoare separate de alte persoane timp de 7 zile.
* Pacienții trebuie să doarmă în dormitoare separate de copii și/sau femei gravide, pentru o perioadă de timp de 15 zile.
Măsuri recomandate în cazul extravazării
Trebuie purtate mănuși impermeabile de unică folosință. Perfuzarea medicamentului trebuie oprită imediat și dispozitivul de administrare (cateter, etc.) îndepărtat. Trebuie informați medicul specializat în medicină nucleară și radiofarmacistul.
Toate materialele dispozitivului de administrare trebuie păstrate pentru a măsura radioactivitatea reziduală și activitatea administrată efectiv și pentru a determina doza absorbită. Suprafața afectată de extravazare trebuie delimitată cu un marker permanent și, dacă este posibil, trebuie fotografiată. Se recomandă, de asemenea, înregistrarea timpului de extravazare și volumul extravazat estimat.
Pentru a continua perfuzia cu Lutathera, este obligatoriu să se utilizeze un cateter nou, plasându-l eventual într-un acces venos contralateral.
Niciun alt medicament nu poate fi administrat în aceeași zonă în care s-a produs extravazarea.
Pentru a accelera dispersia medicamentului și pentru a preveni stagnarea acestuia în țesut, se recomandă creșterea fluxului sanguin prin ridicarea brațului afectat. În funcție de caz, trebuie avută în vedere aspirația lichidului extravazat, spălare prin injectare cu soluție injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9 %) sau aplicarea de comprese calde sau a unui tampon de încălzire la locul de perfuzie, pentru a accelera vasodilatarea.
Trebuie tratate simptomele, în special inflamația și/sau durerea. În funcție de situație, medicul specializat în medicină nucleară trebuie să informeze pacientul cu privire la riscurile legate de leziunile produse de extravazare și să dea sfaturi cu privire la tratamentul potențial și cerințele necesare de urmărire. Suprafața afectată de extravazare trebuie monitorizată până când pacientul este externat din spital. În funcție de gravitatea sa, acest eveniment trebuie declarat ca reacție adversă.
Pacienți cu incontinență urinară
În primele 2 zile după administrarea acestui medicament, trebuie luate măsuri speciale de precauție la pacienții cu incontinență urinară, pentru a evita contaminarea radioactivă. Aceasta include manipularea oricărui material eventual contaminat cu urină.
Pacienți cu metastaze cerebraleNu există date privind eficacitatea la pacienții cu metastaze cerebrale cunoscute, prin urmare, la acești pacienți trebuie evaluat raportul individual beneficiu-risc.
Tumori maligne secundare
Expunerea la radiaţia ionizantă este legată de inducerea cancerului şi de un potenţial de dezvoltare a defectelor ereditare. Doza de radiații care rezultă din expunerea terapeutică poate determina o incidență mai mare a cancerului și a mutațiilor. În toate cazurile, este necesar să se asigure că riscurile expunerii la radiații sunt mai mici decât în cazul bolii.
Alți pacienți cu factori de risc
Pacienții care prezintă oricare dintre afecțiunile de mai jos prezintă o tendință mai mare de a dezvolta reacții adverse. Prin urmare, se recomandă monitorizarea acestor pacienți mai frecvent în timpul tratamentului. Vă rugăm să consultați Tabelul 3 în cazul apariției toxicității care necesită modificarea dozei.
* Metastaze osoase;
* Terapii radiometabolice oncologice anterioare cu compuși de 131I sau orice altă terapie care utilizează surse radioactive fără protecție;
* Antecedente de alte tumori maligne dacă pacientul nu este considerat a fi fost în remisie timp de minimum 5 ani.
Contracepția la bărbați și femeiPacientele aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de 7 luni după ultima doză de Lutathera (vezi pct. 4.6).
Pacienții de sex masculin cu partenere de sex feminin aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuiți să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de 4 luni după ultima doză de Lutathera (vezi pct. 4.6).
Atenționări și precauții specifice privind administrarea concomitentă a soluției de aminoacizi pentru protecție renală
HiperkaliemiePoate apărea o creștere tranzitorie a valorilor potasiului plasmatic la pacienții cărora li se administrează arginină și lizină, de obicei revenind la valori normale în decurs de 24 ore de la începutul perfuzării soluției de aminoacizi. Pacienții cu clearance-ul creatininei redus pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie tranzitorie (vezi 'Toxicitate renală” la pct. 4.4).
Valorile plasmatice ale potasiului trebuie testate înainte de fiecare administrare de soluții cu aminoacizi. În cazul hiperkaliemiei trebuie verificate antecedentele de hiperkaliemie ale pacientului și medicamentul concomitent. Hiperkaliemia trebuie corectată ca atare înainte de inițierea perfuzării.
În cazul hiperkaliemiei preexistentă semnificativă clinic, o a doua monitorizare, anterioară perfuzării soluției cu aminoacizi, trebuie să confirme corectarea reușită a hiperkaliemiei. Pacientul trebuie monitorizat cu atenție pentru a se identifica semne și simptome ale hiperkaliemiei, de exemplu, dispnee, slăbiciune, amorțeală, durere toracică și manifestări cardiace (tulburări de conducere cardiacă și aritmii cardiace). Trebuie efectuată o electrocardiogramă (ECG) înainte de ieșirea din spital a pacientului.
Trebuie monitorizate semnele vitale în timpul perfuziei, indiferent de valorile inițiale ale potasiului plasmatic. Pacienții trebuie încurajați să rămână hidratați și să urineze frecvent înaintea administrării, în ziua administrării și în ziua de după administrare (de exemplu, 1 pahar de apă la fiecare oră) pentru a facilita eliminarea excesului de potasiu plasmatic.
În cazul în care apar simptomele hiperkaliemiei în timpul perfuziei soluției cu aminoacizi, trebuie luate măsuri adecvate de corecție. În cazul hiperkaliemiei simptomatice grave, trebuie avută în vedere întreruperea definitivă a perfuzării soluției de aminoacizi, având în vedere raportul beneficiu-risc al protecției renale față de hyperkaliemia acută.
Insuficiență cardiacăDin cauza complicațiilor clinic posibile legate de supraîncărcarea volumetrică, trebuie procedat cu precauție la administrarea argininei și lizinei la pacienții cu insuficiență cardiacă severă, definită ca și clasă III sau clasă IV în clasificarea NYHA (New York Heart Association). Pacienții cu insuficiență cardiacă severă, definită ca fiind de clasă III sau clasă IV în clasificarea NYHA trebuie tratați numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc, având în vedere volumul și osmolalitatea soluției de aminoacizi.
Acidoză metabolicăAcidoza metabolică a fost observată la administrarea soluțiilor complexe de aminoacizi, ca parte a protocoalelor de nutriție parenterală totală (TPN). Modificările echilibrului acido-bazic schimbă echilibrul potasic extracelular-intracelular și apariția acidozei poate fi asociată cu creșteri rapide ale potasemiei.
Atenționări specialeAcest medicament conține sodiu până la 3,5 mmol (81,1 mg) per flacon, echivalent cu 4% din doza maximă zilnică recomandată de OMS, de 2 g sodiu pentru un adult.
Precauţii cu privire la pericolele pentru mediul înconjurător, consultați pct. 6.6.
Analogi de somatostatină
Somatostatina și analogii acesteia se leagă competitiv de receptorii de somatostatină și pot interfera cu eficacitatea Lutathera. Astfel, administrarea analogilor de somatostatină cu durată lungă de acțiune trebuie evitată cu 30 de zile înainte de administrarea acestui medicament. Dacă este necesar, pacienții pot fi tratați cu analogi de somatostatină cu durată scurtă de acțiune cu până la 24 de ore înainte de administrarea Lutathera.
GlucocorticoiziExistă unele dovezi conform cărora glucocorticoizii pot induce scăderea exprimării receptorilor de somatostatină subtip 2 (SSTR2). Prin urmare, ca măsură de precauție, trebuie evitată administrarea repetată de doze mari de glucocorticoizi în timpul tratamentului cu Lutathera. Pacienții cu antecedente de utilizare cronică de glucocorticoizilor trebuie evaluați cu atenție pentru o exprimare suficientă a receptorilor de somatostatină. Nu se știe dacă utilizarea intermitentă a glucocorticoizilor pentru prevenirea greței si vărsăturilor in timpul administrării Lutathera ar putea induce scăderea exprimării
SSTR2. Ca o chestiune de precauție, trebuie evitați glucocorticoizii ca tratament antiemetic preventiv.
În cazul în care tratamentul administrat anterior pentru prevenirea greței și vărsăturilor înainte ca perfuzia cu soluție de aminoacizi să se dovedească insuficientă, se poate utiliza o singură doză de glucocorticoizi, cu condiția ca aceasta să nu fie administrată înainte de inițierea tratamentului sau timp de o oră după terminarea perfuziei cu Lutathera.
Atunci când se intenționează administrarea de produse radiofarmaceutice unei femei aflate la vârsta fertilă, este important de stabilit dacă aceasta este gravidă sau nu. Până la proba contrarie, trebuie să se presupună că orice femeie căreia i-a întârziat menstruația este însărcinată. Dacă există dubii cu privire la existenţa posibilă a unei sarcini (dacă femeii i-a întârziat menstruaţia, dacă menstruaţia este foarte neregulată etc.), pacientei trebuie să i se recomande tehnici alternative, care nu utilizează radiaţia ionizantă (dacă acestea există). Înainte de utilizarea Lutathera, trebuie exclusă sarcina printr-un test corespunzător/validat.
Contracepția la bărbați și femeiLutathera poate fi nocivă pentru făt atunci când este administrat la femei gravide.
Pacientele aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuite să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de 7 luni după ultima doză de Lutathera.
Pacienții de sex masculin cu partenere de sex feminin aflate la vârsta fertilă trebuie sfătuiți să utilizeze metode contraceptive eficace în timpul tratamentului și timp de 4 luni după ultima doză de Lutathera.
SarcinaNu s-au efectuat studii cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere la animale cu oxodotreotidă de lutețiu (177Lu).
Procedurile cu radionuclizi efectuate în cazul femeilor gravide implică şi o doză de radiaţii asupra fătului. Utilizarea Lutathera este contraindicată pe durata sarcinii stabilite sau suspectate, sau când o sarcină nu a fost exclusă, din cauza riscului asociat radiației ionizante (vezi pct. 4.3). Femeile gravide trebuie informate cu privire la riscul pentru făt.
AlăptareaNu se cunoaște dacă oxodotreotida de lutețiu (177Lu) se excretă în laptele matern. Nu poate fi exclus riscul asociat cu radiațiile ionizante pentru copilul alăptat. Alăptarea trebuie evitată în timpul tratamentului cu acest medicament. Dacă este necesar tratamentul cu Lutathera pe durata alăptării, copilul trebuie să fie înțărcat.
FertilitateaNu au fost efectuate studii pe animale pentru a determina efectele oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) asupra fertilității la bărbați și femei. Radiațiile ionizante ale oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) pot avea efecte toxice temporare asupra gonadelor feminine și masculine. Se recomandă consultul genetic dacă pacientul dorește să aibă copii după tratament. Crioprezervarea spermei sau ovulelor poate fi discutată ca o opțiune pentru pacienți înainte de tratament.
Lutathera nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luată în considerare starea generală a pacientului și posibilele reacții adverse la tratament înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Profilul general de siguranță al Lutathera se bazează pe datele colectate de la pacienții din studiile clinice (pacienți olandezi din studiul de fază III NETTER-1 și din studiul de fază I/II Erasmus) și din programele de utilizare a unui medicament în tratamentele de ultimă instanță.
Cele mai frecvente reacții adverse la pacienții tratați cu Lutathera au fost greața și vărsăturile, care au apărut la începutul perfuziei la 58,9 %, respectiv la 45,5 % dintre pacienți. Cauzalitatea de greață/vomă este confundată de efectul emetic al soluției de aminoacizi administrată concomitent pentru protecție renală.
Din cauza toxicității Lutathera asupra măduvei osoase. reacțiile adverse cele mai așteptate au fost legate de toxicitatea hematologică: trombocitopenie (25 %), limfopenie (22,3 %), anemie (13,4 %), pancitopenie (10,2 %).
Alte reacții adverse foarte frecvente raportate includ oboseala (27,7 %) și scăderea poftei de mâncare (13,4 %).
La data analizei finale NETTER-1, după o durată mediană a urmăririi de 76 luni în fiecare braț de tratament din studiu, profilul de siguranță a continuat să corespundă celui raportat anterior.
Lista reacțiilor adverse sub formă de tabelReacțiile adverse sunt enumerate în Tabelul 5 în funcție de frecvență și de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe (ASO). Frecvențele sunt clasificate după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/10 000 și <1/00), foarte rare (<1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 5 Frecvența reacțiilor adverse raportate din studiile clinice și din supravegherea după punerea pe piață
Baza de date Foarte frecvente Frecvente Mai puțin frecvente Cu
MedDRA pe aparate, frecvență sisteme şi organe necunoscută
Infecţii şi infestări Conjunctivită
Infecții ale tractului respirator
Cistită
Pneumonie
Herpes zosterHerpes zoster oftalmic
Gripă
Infecții cu stafilococi
Bacteriemie cu streptococi
Neoplasme benigne, Citopenie refractară cu Leucemie mieloidă acută maligne şi displazie multiliniară Leucemie mieloidă nespecificate (sindromul Leucemie mielomonocitară (incluzând chisturi şi mielodisplazic) cronică polipi)
Tulburări Trombocitopenie2 Leucopenie5 Citopenie refractară cu hematologice şi Limfopenie3 Neutropenie6 displazie unilaterală limfatice Anemie4 Anemie nefrogenă
Pancitopenie Insuficiență medulară
Purpură trombocitopenică
Tulburări ale Hipersensibilitate Angioedem sistemului imunitar
Tulburări endocrine Hipotiroidism Hipotiroidism secundar Diabet zaharat
Criză carcinoidă
HiperparatiroidismTulburări metabolice Apetit scăzut Hiperglicemie Hipocalcemie şi de nutriţie Deshidratare Hipernatremie
Hipomagneziemie Hipofosfatemie
Hiponatremie Sindrom de liză tumorală
Hipercalcemie
HipocalcemieTulburări psihice Tulburări de somn Anxietate
Halucinații
Dezorientare
Tulburări ale Amețeli Furnicături sistemului nervos Disgeuzie Encefalopatie hepatică
Cefalee10 Parestezie
Letargie Parosmie
Sincopă Somnolență
Compresie la nivelul coloanei vertebrale
Tulburări oculare Tulburări oculare
Tulburări acustice şi Vertij vestibulare
Tulburări cardiace Electrocardiogramă cu Fibrilație atrială
QT prelungit Palpitații
Infarct miocardicAngină pectorală
Șoc cardiogen
Tulburări vasculare Hipertensiune Vasodilatație arterială7 Senzație de rece la nivelul
Eritem facial extremităților
Bufeuri Paloare
Hipotensiune arterială Hipotensiune arterială ortostatică
Flebită
Tulburări respiratorii, Dispnee Durere orofaringiană toracice şi Pleurezie mediastinale Creștere a producerii de spută
Senzație de sufocare
Tulburări gastro- Greață Distensie abdominală Xerostomie intestinale Vărsături Diaree Flatulență
Durere abdominală Ascită
Constipație Dureri gastro-intestinale
Dureri în abdomenul Stomatită superior Hematochezie
Dispepsie Disconfort abdominal
Gastrită Obstrucție intestinală
ColităHemoragie rectală
Melenă
Dureri în abdomenul inferior
Hematemeză
Ascită hemoragică
Ileus
Tulburări Hiperbilirubinemie9 Enzime pancreatice scăzute hepatobiliare Leziuni hepatocelulare
Colestază
Congestie hepatică
Insuficiență hepaticăAfecţiuni cutanate şi Alopecie Eczemă ale ţesutului Xerodermie subcutanat Edem facial
Hiperhidroză
Prurit generalizat
Tulburări musculo- Dureri musculo- scheletice şi ale scheletice8 ţesutului conjunctiv Spasme musculare
Tulburări renale şi ale Leziuni renale acute Leucociturie căilor urinare Hematurie Incontinență urinară
Insuficiență renală Rata de filtrare glomerulară
Proteinurie scăzută
Tulburări renale
Insuficiență acută prerenală
Insuficiență renalăTulburări generale şi Oboseală1 Reacție la locul Indurație la locul injecției la nivelul locului de injectării11 Disconfort toracic administrare Edem periferic Durere toracică
Durere la locul de Febră cu valori mari administrare Senzație de disconfort
Frisoane general
Simptome Durere asemănătoare gripei Decese
Stare de rău
Investigaţii Creatininemie crescută Potasemie scăzută diagnostice GGT* crescut Uremie crescută
ALT** crescut Hemoglobină glicozilată
AST*** crescut crescută
ALP**** din sânge Hematocrit scăzut crescut Proteinurie
Scădere în greutateCreștere a creatin fosfokinazei din sânge
Creștere a lactat dehidrogenazei din sânge
Prezență de catecolamine în sânge
Proteina C reactivă crescută
Leziuni, intoxicaţii şi Fracturare a claviculei complicaţii legate de procedurile utilizate
Proceduri medicale şi Transfuzie Drenajul cavității chirurgicale abdominale
DializăInserarea unui tub gastrointestinal
Montarea unui stent
Drenarea abceselor
Recoltarea măduvei osoase
Polipectomie
Circumstanţe sociale Dizabilitate fizică 1 Include astenia și oboseala 2 Include trombocitopenia și numărul de trombocite scăzut 3 Include limfopenia și numărul de limfocite scăzut 4 Include anemia și hemoglobina scăzută 5 Include leucopenia și numărul de leucocite scăzut 6 Include neutropenia și numărul de neutrofile scăzut 7 Include hipertensiunea arterială și criza hipertensivă 8 Include artralgia, durerea la nivelul extremităților, dureri de spate, durere osoasă, durere la nivelul flancului, durere toracică musculo-scheletală și dureri de gât 9 Include bilirubinemie crescută și hiperbilirubinemia 10 Include cefalee și migrene 11 Include reacția la locul injectării, hipersensibilitatea la locul injectării, indurație la nivelul locului de injectare, tumefiere la nivelul locului de injectare
* Gama-glutamil transpeptidaza
** Alanin aminotransferază
*** Aspartat aminotransferază
**** Fosfatază alcalină
Descrierea reacțiilor adverse selectateToxicitatea măduvei osoase, în general, ușoară/moderată (mielotoxicitate/hematotoxicitate) manifestată prin reducerea reversibilă/tranzitorie a valorilor hemoleucogramei care implică toate liniile celulare (citopenii în toate combinațiile, adică pancitopenie, bicitopenii, monocitopenii izolate - anemie, neutropenie, limfocitopenie și trombocitopenie). În ciuda observării unei epuizări semnificative a celulelor B selective, nu se produce o creștere a incidenței complicațiilor infecțioase după terapia cu radionuclizi a receptorilor peptidici (PRRT). Au fost raportate cazuri de patologii hematologice ireversibile, adică neoplasme premaligne și maligne ale sângelui (adică, sindromul mielodisplazic și leucemia mieloidă acută) după tratamentul cu Lutathera.
În NETTER-1, cel mai mic număr de trombocite a apărut la o mediană de 5,1 luni după prima doză.
Dintre cei 59 pacienți care au dezvoltat trombocitopenie, 68% au prezentat recuperare plachetară până la valorile inițiale sau normale. Perioada mediană până la recuperarea plachetară a fost de 2 luni.
Cincisprezece dintre cei nouăsprezece pacienți la care recuperarea plachetară nu a fost documentată au prezentat un număr de trombocite post-nadir.
Toxicitate renalăOxodotreotida de lutețiu (177Lu) se excretă prin rinichi.
Tendința progresivă, pe termen lung, de deteriorare a funcției de filtrare glomerulară a fost demonstrată în studiile clinice, confirmând faptul că nefropatia asociată cu Lutathera este o boală cronică a rinichilor care se dezvoltă progresiv în decurs de luni sau ani după expunere. Se recomandă o evaluare a raportului risc-beneficiu individual înainte de tratamentul cu Lutathera, la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată. Pentru detalii suplimentare, vezi pct. 4.2 (Tabelul 3 și subpunctul 'Insuficiență renală”) și pct. 4.4. Utilizarea Lutathera este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală, cu clearance al creatininei <30 ml/min (vezi pct. 4.3).
Crize hormonale neuroendocrine
Crizele hormonale legate de eliberarea de substanțe bioactive (probabil din cauza lizei celulelor tumorale neuroendocrine) au fost rareori observate și s-au rezolvat după tratamentul medical adecvat (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menţionat în Anexa V.
Supradozajul cu Lutathera este puțin probabil, deoarece acest medicament este furnizat ca unidoză și gata de utilizare și conține o cantitate predeterminată de radioactivitate și se administrează de către persoane autorizate să manipuleze medicamente radiofarmaceutice după evaluarea pacientului de către un medic calificat. În cazul unei supradoze este de așteptat o creștere a frecvenței reacțiilor adverse legate de radiotoxicitate.
În cazul administrării unei supradoze de radiaţii cu Lutathera doza absorbită de pacient trebuie redusă, atunci când acest lucru este posibil prin creşterea eliminării radionuclizilor din organism, prin hidratare forţată și urinare frecventă în primele 48 de ore de la perfuzie. Ar putea fi utilă estimarea dozei efective care a fost aplicată.
Următoarele analize de laborator ar trebui efectuate în fiecare săptămână, pentru următoarele 10 săptămâni:
* monitorizarea hematologică: număr de leucocite, cu valori diferențiale, trombocite și hemoglobină;
* monitorizarea testelor biochimice sanguine: creatinina serică și glicemia.
Grupa farmacoterapeutică: Radiofarmaceutice terapeutice, Alte medicamente farmacoterapeutice, cod
ATC: V10XX04
Mecanism de acţiuneOxodotreotida de lutețiu (177Lu) are o afinitate mare pentru receptorii de somatostatină subtipul 2 (SSTR2). Se leagă de celulele maligne care supraexprimă receptorii SSTR2.
Lutețiu-177 este un radionuclid cu emisie β-, cu o lungime maximă de penetrare în țesut de 2,2 mm (interval mediu de penetrare de 0,67 mm), determinând apoptoza celulelor tumorale țintite , cu un efect limitat asupra celulelor normale vecine.
Efecte farmacodinamiceLa concentrația utilizată (aproximativ 10 μg/ml, în total, atât pentru formele libere cât și pentru cele radiomarcate), peptida oxodotreotidă nu are niciun efect farmacodinamic relevant din punct de vedere clinic.
Eficacitate şi siguranţă clinicăNETTER-1
Studiul de fază III NETTER-1 a fost un studiu multicentric, stratificat, deschis, randomizat, controlat, în grupuri paralele, care a comparat tratamentul cu Lutathera (4 doze de 7 400 MBq, o doză la interval de 8 săptămâni [±1 săptămână]) administrat concomitent cu o soluție de aminoacizi și cea mai bună îngrijire de susținere [octreotidă cu eliberare prelungită (LAR) 30 mg după fiecare doză de Lutathera și la intervale de 4 săptămâni de la finalizarea tratamentului cu Lutathera pentru controlul simptomelor, înlocuită cu octreotidă cu eliberare rapidă într-un interval de 4 săptămâni anterior administrării Lutathera] în tratamentul cu doză mare de octreotidă LAR (60 mg la interval de 4 săptămâni la pacienții cu tumori carcinoide de intestin mediu, pozitive pentru receptorii de somatostatină, inoperabile, progresive. Criteriul final principal de evaluare pentru studiu a fost supraviețuirea fără progresia bolii (SFP), evaluat prin criteriile de evaluare a răspunsului în tumorile solide (RECIST v1.1), pe baza evaluării radiologice independente a comitetului de revizuire. Criteriile finale secundare privind eficacitatea au inclus rata de răspuns obiectiv (RRO), supraviețuirea globală (SG), timpul până la progresia tumorii (TTP), siguranța și tolerabilitatea medicamentului și calitatea vieții și evaluarea stării de sănătate (HRQoL).
La data analizei primare 229 de pacienți au fost randomizați pentru a li se administra fie Lutathera (n=116), fie octreotidă LAR în doză mare (n=113). Datele demografice și caracteristicile inițiale ale bolii au fost bine echilibrate între brațele de tratament, cu o vârstă medie de 64 de ani și 82,1 % persoane caucaziene din populația generală.
La momentul analizei primare SFP (data finală 24 iulie 2015), numărul de progresii ale bolii confirmate la nivel central sau de decese a fost de 21 de evenimente în cazul Lutathera și de 70 de evenimente în cazul octreotidă LAR în doză mare (Tabelul 6). SFP diferă semnificativ (p<0,0001) între brațele de tratament. SFP mediană pentru brațul Lutathera nu a fost atinsă la data centralizării, în timp ce mediana SFP pentru octreotidă LAR în doză mare a fost de 8,5 luni. Reducerea relativă a riscului (RR) pentru brațul Lutathera comparativ cu brațul octreotidă LAR în doză mare a fost de 0,18 (IÎ 95 %: 0,11; 0,29), indicând reducerea cu 82 % a riscului de progresie a bolii sau deces în favoarea brațului Lutathera.
Tabelul 6 SFP observate în studiul de fază III NETTER-1 la pacienții cu tumori carcinoide progresive de intestin mediu - data limită 24 iulie 2015 (set complet de analize [FAS], N = 229) Tratament Lutathera și octreotidă Octreotidă LAR în doză
LAR mare
N 116 113
Pacienți cu evenimente 21 70
Pacienți monitorizați 95 43
Valoare mediană luni (IÎ Nu s-a atins 8,5 (5,8 ; 9,1) 95 %)
Valoarea-p a testului <0,0001
Log-rank
Rata de risc (IÎ 95 %) 0,177 (0,108 ; 0,289)
N: număr pacienți, IÎ: interval de încredere.
Graficul SFP Kaplan-Meier pentru setul complet de analize (FAS) la data limită 24 iulie 2015 este prezentat în Figura 2.
Figura 2 Curbele SFP Kaplan Meier pentru pacienții cu tumori carcinoide progresive de intestin mediu - data limită 24 iulie 2015 (studiul de fază III NETTER-1, FAS,
N=229)
La data limită pentru analiza statistică post-hoc (data centralizării 30 iunie 2016), incluzând doi pacienți randomizați suplimentari (N=231), numărul de progresii ale bolii confirmate la nivel central sau de decese a fost de 30 de evenimente în cazul Lutathera și de 78 de evenimente în cazul octreotidă
LAR în doză mare (Tabelul 7). SFP diferă semnificativ (p<0,0001) între brațele de tratament. SFP mediană pentru brațul Lutathera a fost de 28,4 luni, în timp ce SFP mediană pentru brațul octreotidă
LAR în doză mare a fost de 8,5 luni. Rata de risc pentru brațul Lutathera comparativ cu brațul octreotidă LAR în doză mare a fost de 0,21 (IÎ 95 %: 0,14; 0,33), indicând reducerea cu 79% a riscului de progresie a bolii sau deces în favoarea brațului Lutathera.
Tabelul 7 SFP observate în studiul de fază III NETTER-1 la pacienții cu tumori carcinoide progresive de intestin mediu - data limită 30 iunie 2016 [set complet de analize (FAS), N=231] Tratament Lutathera și octreoridă Octreotidă LAR în doză
LAR mare
N 117 114
Pacienți cu evenimente 30 78
Pacienți monitorizați 87 36
Valoare mediană luni (IÎ 28,4 (28,4; NE) 8,5 (5,8; 11,0) 95 %)
Valoarea p a testului <0,0001
Log-rank
Rata de risc (IÎ 95 %) 0,214 (0,139 ; 0,330)
N: număr de pacienți, IÎ: interval de încredere.
Graficul SFP Kaplan-Meier pentru FAS la data limită 30 iunie 2016 este prezentat în Figura 3.
Figura 3 Curbele SFP Kaplan Meier pentru pacienți cu tumori carcinoide progresive de intestin mediu - data limită 30 iunie 2016 - (studiul de fază III NETTER 1, FAS,
N=231)
La data analizei intermediare SG (data centralizării datelor 24 iulie 2015), au existat 17 decese în brațul în care s-a administrat Lutathera și 31 decese în brațul în care s-a administrat octreotidă LAR în doză mare, determinând o reducere a riscului relativ (RR) de 0,459 (IÎ 99,9915%: 0,140; 1,506) în favoarea brațului de tratament cu Lutathera. SG mediană nu a fost atinsă în brațul de tratament cu
Lutathera la data centralizării datelor, aceasta fiind de 27,4 luni în brațul în care s-a administrat octreotidă LAR în doză mare. SG intermediară nu a atins relevanță statistică. O actualizare efectuată la aproximativ un an mai târziu (data centralizării datelor 30 iunie 2016), care a inclus doi pacienți suplimentari, randomizați (N=231), a evidențiat o tendință similară, cu 28 decese în brațul în care s-a administrat Lutathera și 43 decese în brațul în care s-a administrat octreotidă LAR în doză mare, determinând un RR de 0,536 în favoarea brațului de tratament cu Lutathera. SG mediană tot nu a fost atinsă în brațul de tratament cu Lutathera la data centralizării datelor, aceasta fiind de 27,4 luni în brațul în care s-a administrat octreotidă LAR în doză mare.
La data analizei finale a SG, care a avut loc la 5 ani de la data ultimului pacient care a fost randomizat (N=231, data centralizării datelor 18 ianuarie 2021), duarata mediană de urmărire a fost de 76 luni în fiecare braț din studiu. Au existat 73 decese în brațul în care s-a administrat Lutathera (62,4%) și 69 decese în brațul în care s-a administrat octreotidă LAR (60,5%), determinând un RR de 0,84 (IÎ 95%: 0,60; 1,17; test Log-rank nestratificat p=0,3039, bilateral) în favoarea brațului în care s-a administrat Lutathera. SG mediană a fost prelungită cu o perioadă relevantă din punct de vedere clinic de 11,7 luni la pacienții randomizați în brațul de tratament cu Lutathera, comparativ cu pacienții randomizați pentru a li se administra octreotidă LAR în doză mare, cu o SG mediană de 48,0 luni (IÎ 95%: 37,4; 55,2), respectiv 36,3 luni (IÎ 95%: 25,9; 51,7). Rezultatele finale privind SG nu au avut relevanță statistică. În brațul în care s-a administrat octreotidă LAR în doză mare, la 22,8% dintre pacienți s-a administrat ulterior terapie cu radioligand (inclusiv oxodotreotidă de lutețiu (177Lu)) în decurs de 24 luni de la randomizare iar la 36% dintre pacienți care au administrat terapie ulterioară cu radioliganzi până la data centralizării finale a datelor cu privire la SG, fapt care, împreună cu alți factori, este posibil să fi influențat SG în acest subset de pacienți.
Graficul Kaplan-Meier privind SG pentru FAS la data centralizării datelor 18 ianuarie 2021 este prezentat în Figura 4.
Figura 4 Curbele Kaplan-Meier SG pentru pacienții cu tumori carcinoide de intestin mediu - data centralizării datelor 18 ianuarie 2021 (studiul NETTER-1 de fază III; FAS,
N=231) +○ Timpi de monitorizare ++ (a) Lutathera și octreotidă LAR ○○(b) Octreotidă LAR în doză mare
Număr de pacienți cu risc Timp de la randomizare (luni) (a) (b)
În prezența riscurilor non-proporționale, a fost efectuată o analiză suplimentară a sensibilității (durată medie restricționată a supraviețuirii) la data analizei finale cu privire la SG pentru estimarea în continuare a efectului tratamentului. La 60 luni de la randomizare, beneficiul mediu cu privire la SG a fost cu 5,1 luni (IÎ 95%:-0,5, 10,7) mai mare în brațul de tratament cu Lutathera, comparativ cu brațul în care s-a administrat octreotidă LAR în doză mare.
Probabilitate de supraviețuire fără evenimente (%)
Table 8 SG după criteriul durată medie restricționată a supraviețuirii (DMRS) observată în studiul NETTER-1 de fază III la pacienții cu tumori intestinale carcinoide mediu progresive (FAS, N=231) Lutathera și octreotidă Octreotidă LAR în
LAR N=117 doză mare N=114 24 luni Decese, n (%) 26 (22,2) 39 (34,2) DMRS (IÎ 95%) 21,2 (20,2; 22,3) 19,3 (18,0; 20,7) Diferență (IÎ 95%) 1,9 (0,1; 3,6) 36 luni Decese, n (%) 41 (35,0) 51 (44,7) DMRS (IÎ 95%) 29,7 (27,7; 31,6) 26,0 (23,7; 28,3) Diferență (IÎ 95%) 3,7 (0,7; 6,7) 48 luni Decese, n (%) 53 (45,3) 58 (50,9) DMRS (IÎ 95%) 36,2 (33,4; 39,0) 31,5 (28,3; 34,8) Diferență (IÎ 95%) 4,6 (0,3; 8,9) 60 luni Decese, n (%) 65 (55,6) 63 (55,3) DMRS (IÎ 95%) 41,2 (37,6; 44,9) 36,1 (31,9; 40,4) Diferență (IÎ 95%) 5,1 (-0,5; 10,7)
A fost evaluată calitatea vieții (Health Related Quality of Life - HRQoL) utilizând Chestionarul privind calitatea vieții al Organizației Europene pentru Cercetarea și Tratarea Cancerului (European
Organisation for Research and Treatment of Cancer Quality of Life Questionnaire - EORTC QLQ-
C30) (instrument generic) și modulul acestuia privind tumorile neuroendocrine (EORTC QLQ-
GI.NET-21).
Rezultatele indică o îmbunătățire generală a calității vieții din punct de vedere al sănătății la nivel global până în săptămâna 84, pentru pacienții din brațul de tratament cu Lutathera față de pacienții cărora li s-a administrat octreotidă LAR în doză mare.
ERASMUS
Studiul de fază I/II Erasmus a fost un studiu monocentric, deschis, cu un braț, conceput pentru a evalua eficacitatea Lutathera (4 doze a 7 400 MBq fiecare, o doză la fiecare 8 săptămâni) administrat concomitent cu soluție de aminoacizi la pacienții cu tumori pozitive pentru receptorii de somatostatină.
Vârsta mediană a pacienților înrolați în studiu a fost de 59 ani. Majoritatea pacienților au fost olandezi (811), iar restul (403) rezidenți din diferite țări europene și neeuropene. Analiza principală a inclus 811 pacienți olandezi cu diferite tipuri de tumori neuroendocrine pozitive pentru receptorii de somatostatină (TNE). RRO [inclusiv răspunsul complet (RC) și răspunsul parțial (RP) în conformitate cu criteriile RECIST] și durata răspunsului (DR) pentru populația olandeză FAS cu TNE gastro-entero-pancreatice (GEP) și bronșice (360 pacienți), precum și conform tipului tumorii, sunt prezentate în Tabelul 9.
Tabelul 9 Cel mai bun răspuns, RRO și DR observate în studiul de fază I/II Erasmus în cazul pacienților olandezi cu TNE GEP și bronșice - (FAS, N=360) N RC RP BS RRO DR (luni)
Tip tumoră n % n % N % n % IÎ 95 % Median IÎ 95 %
Toate TNE* 360 11 3 % 151 42 % 183 51 % 162 45 % 40 % 50 % 16,3 12,2 17,8
Bronșic 19 0 0 % 7 37 % 11 58 % 7 37 % 16 % 62 % 23,9 1,7 30,0
Pancreatic 133 7 5 % 74 56 % 47 35 % 81 61 % 52 % 69 % 16,3 12,1,8
Intestin proximal** 12 1 8 % 6 50 % 4 33 % 7 58 % 28 % 85 % 22,3 0,0 38,0
Intestin mediu 183 3 2 % 58 32 % 115 63 % 61 33 % 27 % 41 % 15,3 10,5 17,7
Intestin distal 13 0 0 % 6 46 % 6 46 % 6 46 % 19 % 75 % 17,8 6,2 29,9
RC = răspuns complet; RP = răspuns parțial; BS = boală stabilă; RRO = rată a răspunsului obiectiv (RC + RP); DR = durata răspunsului
* Include intestinul proximal, intestinul mediu și intestinul distal; ** TNE ale intestinului proximal, altele decât cele bronșice și pancreatice
SFP și SG mediane pentru populația olandeză FAS cu TNE GEP și bronșice (360 de pacienți), precum și în funcție de tipul tumorii sunt prezentate în Tabelul 10.
Tabelul 10 SFP și SG observate în studiul de fază I/II Erasmus în cazul pacienților olandezi cu
TNE GEP și bronșice - (FAS, N=360)
SFP SG Timp (luni) Timp (luni)
Median IÎ 95 % Median IÎ 95 %
Toate TNE* 360 28,5 24,8 31,4 61,2 54,8 67,4
Bronșic 19 18,4 10,4 25,5 50,6 31,3 85,4
Pancreatic 133 30,3 24,3 36,3 66,4 57,2 80,9
Intestin proximal ** 12 43,9 10,9 ND NA 21,3 ND
Intestin mediu 183 28,5 23,9 33,3 54,9 47,5 63,2
Intestin distal 13 29,4 18,9 35,0 NA ND ND
SFP = supravieţuire fără progresia bolii; SG = supraviețuire globală; ND = nedetectat; NR = neatins
* Include intestinul proximal, intestinul mediu și intestinul distal; ** TNE ale intestinului proximal altele decât cele bronșice și pancreatice
În studiul de fază I/II Erasmus, în timpul tratamentului cu Lutathera, 188 pacienți (52 %) au utilizat concomitent octreotidă LAR și 172 (48 %) nu au utilizat terapie concomitentă . Nu s-a observat o diferență semnificativă din punct de vedere statistic în SFP între subgrupul de pacienți care nu au utilizat octreotidă LAR [25,4 luni (IÎ 95 % 22,8; 30,6)] și subgrupul care a utilizat tratament concomitent cu octreotidă LAR [30,9 luni (IÎ 95 % 25,6; 34,8)] (p= 0,747).
Copii și adolescențiAgenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Lutathera la toate subgrupele de copii și adolescenți în tratamentul TNE-GEP (excluzând neuroblastomul, neuroganglioblastomul și feocromocitomul) (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).
Acest medicament se administrează intravenos și este imediat și complet biodisponibil.
DistribuțieO analiză efectuată cu plasmă umană pentru a determina gradul de legare a proteinelor plasmatice ale compusului non-radioactiv (oxodotreotidă de lutețiu (175Lu)) a arătat că aproximativ 50% din compus este legat de proteinele plasmatice.
Nu s-a observat transchelarea lutețiului-177 din oxodotreotida de lutețiu (175Lu) în proteine serice.
Absorbţie în organe
În decurs de 4 ore după administrare, modelul de distribuție al oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) arată o absorbție rapidă în rinichi, leziuni tumorale, ficat și splină și, la unii pacienți, în glanda pituitară și în tiroidă. Administrarea concomitentă a soluției de aminoacizi scade absorbția în rinichi, sporind eliminarea radioactivității (vezi pct. 4.4). Studiile de biodistribuție arată că oxodotreotida de lutețiu (177Lu) este eliminată rapid din sânge.
MetabolizareExistă dovezi, din analiza probelor de urină provenite de la 20 de pacienți incluși în substudiul de dozimetrie, farmacocinetică și ECG al studiului de fază III NETTER-1, că oxodotreotida de lutețiu (177Lu) este slab metabolizată și este excretată în principal ca un compus intact pe cale renală.
Analizele de cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC) efectuate pe probe de urină colectate până la 48 de ore după perfuzie au arătat o valoare nemodificată a oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) aproape de 100 %, în majoritatea probelor analizate (cu cea mai mică valoare de peste 92 %), indicând eliminarea compusului în urină, în principal sub formă de compus nemodificat.
Aceste dovezi confirmă ceea ce s-a observat anterior în studiul de fază I/II Erasmus, în care analiza
HPLC a unui eșantion de urină colectată la 1 oră după administrarea oxodotreotidei de lutețiu (177Lu) de la un pacient căruia i s-a administrat o doză de oxodotreotidă de lutețiu (177Lu) de 1,85 MBq a indicat faptul că fracțiunea principală (91 %) a fost excretată neschimbată.
Aceste constatări sunt susținute de date metabolice in vitro în hepatocite umane, în care nu a fost observată o descompunere metabolică a oxodotreotidei de lutețiu (175Lu).
EliminarePe baza datelor colectate în timpul studiilor de fază I/II Erasmus și de fază III NETTER-1, oxodotreotida de lutețiu (177Lu) este eliminată în primul rând prin excreție renală: aproximativ 60 % din medicament este eliminat în urină în 24 de ore și aproximativ 65 % în decurs de 48 de ore după administrare.
VârstniciProfilul farmacocinetic la pacienții vârstnici (≥75 ani) nu a fost stabilit. Nu sunt disponibile date.
Evaluarea in vitro a potențialului de interacțiuneInteracțiunea metabolică și cea bazată pe transportori
Absența inhibării sau a inducției semnificative a enzimelor CYP450 umane și absența interacțiunii specifice cu glicoproteina P (transportor de eflux) sau cu OAT1, OAT3, OCT1, OCT2, OATP1B1,
OATP1B3 și transportori BCRP în studii preclinice sugerează că Lutathera are o probabilitate scăzută de a provoca interacțiuni semnificative metabolice sau mediate de transportatori.
Studiile toxicologice efectuate la șobolani au demonstrat că o singură injecție intravenoasă de până la 4550 MBq/kg a fost bine tolerată și nu au fost observate decese. La testarea compusului rece [oxodotreotida de lutețiu non-radioactivă (175Lu)] sub formă de injecție intravenoasă unică la șobolani și câini, la doze de până la 20 000 μg/kg (șobolani) și 3 200 µg/kg (câini), compusul rece (oxodotreotidă de lutețiu (175Lu) non-radioactivă) a fost bine tolerat de ambele specii și nu au fost observate decese. Nu a fost observată toxicitate la 4 administrări repetate, de 1250 μg/kg de compus rece la șobolani și de 80 μg/kg la câini, o dată la 2 săptămâni. Acest medicament nu este destinat unei administrări regulate sau continue.
Nu au fost efectuate studii de mutagenitate și studii de carcinogenitate pe termen lung.
Datele non-clinice privind compusul rece [oxodotreotida de lutețiu non-radioactivă (175Lu)] nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea.
Acid acetic
Acetat de sodiu
Acid gentizic
Acid ascorbicAcid pentetic
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 12.
72 de ore de la data și ora calibrării.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de radiațiile ionizante (ecranare cu plumb).
Păstrarea medicamentelor radiofarmaceutice trebuie să respecte normele naţionale pentru materiale radioactive.
Flacon din sticlă incoloră de tip I, închis cu dop din cauciuc brombutilic și sigiliu din aluminiu.
Fiecare flacon conține un volum care variază de la 20,5 până la 25,0 ml de soluție, care corespunde unei activități de 7400 MBq la data și ora perfuziei.
Flaconul este inclus într-un container de plumb pentru ecranare protectoare.
Atenţionare generală
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie recepţionate, utilizate şi administrate doar de către persoane autorizate, în structuri clinice specifice. Primirea, păstrarea, utilizarea, transferul şi eliminarea acestora sunt supuse reglementărilor şi/sau autorizărilor adecvate din partea organizaţiilor oficiale competente.
Medicamentele radiofarmaceutice trebuie preparate astfel încât să respecte atât cerinţele privind siguranţa împotriva radiaţiilor, cât şi pe cele privind calitatea farmaceutică. Trebuie luate măsuri aseptice adecvate.
Pentru instrucţiuni privind preparaa medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 12.
Dacă, în orice moment pe parcursul preparării acestui medicament, integritatea recipientului din plumb sau a flaconului este compromisă, acestea nu trebuie utilizate.
Procedurile de administrare trebuie efectuate astfel încât să se reducă la minimum riscul de contaminare a medicamentului şi iradierea operatorilor. Ecranarea adecvată este obligatorie.
Este necesar să se poarte mănuși impermeabile și să se respecte tehnicile aseptice adecvate atunci când se manipulează medicamentul.
Administrarea medicamentelor radiofarmaceutice supune celelalte persoane la riscuri induse de radiaţiile externe sau de contaminarea prin stropi de urină, vărsături etc. Prin urmare, trebuie luate precauţiile de protecţie împotriva radiaţiilor, în conformitate cu reglementările naţionale.
Acest preparat ar putea duce la o doză relativ ridicată de radiații la majoritatea pacienților.
Administrarea a 7 400 MBq poate avea ca rezultat un risc semnificativ pentru mediul înconjurător.
Acest lucru poate fi îngrijorător pentru persoanele care trăiesc în aceeași locuință cu persoanele care urmează tratamentul sau pentru publicul larg, în funcție de nivelul de activitate administrat, prin urmare, trebuie respectate regulile de radioprotecție (vezi pct. 4.4). Trebuie luate măsuri de precauție adecvate în conformitate cu reglementările naționale privind activitatea eliminată de către pacienți pentru a evita orice contaminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Lutețiul-177 din Lutathera poate fi obținut utilizând două surse diferite de nuclizi stabili (fie lutețiu-176, fie yterbiu-176), rezultând o gestionare diferită a deșeurilor. Înainte de a utiliza Lutathera, pentru o gestionare adecvată a deșeurilor, utilizatorul trebuie să consulte documentația furnizată.
Din evaluările dozimetrice ale radiațiilor efectuate în studiile clinice privind tratamentul cu Lutathera au fost determinate următoarele concluzii:
* Organul critic este măduva osoasă. Cu toate acestea, la doza cumulată recomandată de Lutathera de 29 600 MBq (4 administrări de 7400 MBq), în studiul de fază I/II Erasmus sau în studiul de fază III NETTER-1 nu a fost observată nicio corelație între toxicitatea hematologică și radioactivitatea totală administrată sau doza absorbită de măduva osoasă.
* Rinichiul nu este un organ critic dacă se efectuează o perfuzie concomitentă cu o soluție adecvată de aminoacizi (vezi pct. 4.2).
În general, rezultatele analizei dozimetrice efectuate în substudiul de dozimetrie al studiului de fază III
NETTER-1 și în studiul de fază I/II Erasmus sunt în concordanță și indică faptul că regimul de dozare pentru Lutathera (4 administrări a câte 7 400 MBq) este sigur.
Tabelul 11 Estimările dozei absorbite pentru oxodotreotida de lutețiu (177Lu) obținute din studiul de fază III NETTER-1 (rezultate Olinda)
Doza absorbită de organ per activitate unitară
Organ (mGy/MBq) (n = 20) Media DS
Glandele suprarenale 0,037 0,016
Creier 0,027 0,016
Sâni 0,027 0,015
Peretele vezicii urinare 0,042 0,019
Peretele porţiunii inferioare a 0,029 0,016 intestinului gros
Intestinul subţire 0,03,015
Peretele stomacal 0,032 0,015
Peretele porţiunii superioare a 0,032 0,015 intestinului gros
Peretele inimii 0,032 0,015
Rinichi 0,654 0,295
Ficat* 0,299 0,226
Plămâni 0,03,015
Muşchi 0,029 0,015
Ovare*** 0,03,013
Pancreas 0,038 0,016
Măduva roşie 0,035 0,029
Celule osteogene 0,15,268
Piele 0,027 0,015
Splină 0,846 0,804
Testicule** 0,026 0,018
Timus 0,028 0,015
Tiroidă 0,027 0,016
Peretele vezicii urinare 0,437 0,176
Uter*** 0,032 0,013
Total corp 0,052 0,027
* n=18 (doi pacienți au fost excluși deoarece doza absorbită hepatic a fost influențată de absorbția metastazelor hepatice)
**n=11 (doar pacienți bărbați)
***n=9 (doar pacienți femei)
Doza de radiație pentru organele specifice, care pot să nu fie organul țintă al terapiei, poate fi influențată în mod semnificativ de modificările fiziopatologice induse de procesul bolii. Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se utilizează următoarele informații.
RADIOFARMACEUTICE
Înainte de a utiliza Lutathera, utilizatorul trebuie să consulte documentația furnizată pentru a se asigura de gestionarea adecvată a deșeurilor (vezi pct. 6.6).
Instrucțiuni de preparare* Utilizați tehnica aseptică și o protecție împotriva radiațiilor atunci când administrați soluția
Lutathera. Utilizați clești atunci când manipulați flaconul pentru a reduce la minimum expunerea la radiații.
* Inspectați vizual produsul sub un ecran de protecție pentru a depista eventuale particule și decolorare înainte de administrare. Aruncați flaconul dacă există particule și/sau decolorare.
* Inspectați ambalajul pentru deteriorare și utilizați un sistem calibrat de măsurare a radioactivității pentru a determina dacă este prezentă o contaminare radioactivă. Nu utilizați produsul dacă integritatea flaconului sau a recipientului cu plumb este compromisă.
* Nu injectați soluția Lutathera direct în nicio altă soluție intravenoasă.
* Confirmați nivelul de radioactivitate Lutathera administrat pacientului cu ajutorul unui sistem calibrat de măsurare a radioactivității înainte și după fiecare administrare Lutathera pentru a confirma că nivelul real de radioactivitate administrat este egal cu cantitatea planificată.
* Nu administrați Lutathera în bolus intravenos.
* La scurt timp după începerea perfuziei, monitorizați emisia radioactivă de la pacient, utilizând un sistem calibrat de măsurare a radioactivității pentru a vă asigura că doza este administrată. În timpul perfuziei, emisia de radioactivitate de la pacient trebuie să crească constant, în timp ce emisia din flaconul Lutathera trebuie să scadă.
* Se recomandă monitorizarea atentă a semnelor vitale ale pacientului în timpul perfuziei.
Metode de administrare intravenoasă
Instrucțiuni pentru metoda gravitatională (utilizând o clemă sau o pompă de perfuzare) 1. Introduceți un ac de 2,5 cm, de calibrul 20 (ac scurt) în flaconul Lutathera și conectați printr-un cateter la 500 ml soluție de clorură de sodiu sterilă de 0,9% (utilizată pentru transportul soluției
Lutathera în timpul perfuziei). Asigurați-vă că acul scurt nu atinge soluția Lutathera din flacon și nu conectați acest ac scurt direct la pacient. Nu permiteți soluției de clorură de sodiu să curgă în flaconul Lutathera înainte de inițierea perfuziei Lutathera și nu injectați soluția Lutathera direct în soluția de clorură de sodiu.
2. Introduceți un al doilea ac care are 9 cm, de calibrul 18 (acul lung) în flaconul Lutathera, asigurându-vă că acest ac lung atinge și este fixat pe partea inferioară a flaconului de Lutathera în timpul întregii perfuzii. Conectați acul lung la pacient printr-un cateter intravenos care este umplut în prealabil cu soluție de clorură de sodiu 0,9% sterilă și care este utilizat pentru perfuzarea Lutathera la pacient.
3. Utilizați o clemă sau o pompă de perfuzare pentru a regla fluxul soluției de clorură de sodiu prin acul scurt în flaconul de Lutathera. Soluția de clorură de sodiu care intră în flacon prin acul scurt va transporta soluția de Lutathera din flacon către pacient prin cateterul intravenos conectat la acul lung pe o durată totală de 30 ± 10 minute, la o rată de perfuzare de până la 400 ml/h.
Infuzia trebuie să înceapă cu o rată mai mică de <100 ml/h în primele 5 până la 10 minute și apoi trebuie crescută în funcție de statusul venos al pacientului. Trebuie menținută o presiune constantă în flacon pe întreaga durată a perfuziei.
4. În timpul perfuziei, asigurați-vă că nivelul soluției din flaconul de Lutathera rămâne constant prin control visual, direct, repetat, atunci când se utilizează un recipient transparent, ecranat sau utilizând o pereche de clești pentru a manipula flaconul atunci când se utilizează recipientul de plumb pentru transport.
5. Monitorizați fluxul de Lutathera de la flacon la pacient în timpul întregii perfuzării.
6. Deconectați flaconul de la linia acului lung și prindeți linia soluției de clorură de sodiu odată ce nivelul de radioactivitate este stabil timp de cel puțin cinci minute.
7. Urmați perfuzia cu o soluție intravenoasă de 25 ml de soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9% prin cateterul intravenos către pacient.
Instrucțiuni pentru metoda pompei peristaltice 1. Introduceți un ac cu filtru, care are 2,5 cm, de calibrul 20 mm (ac scurt de aerisire) în flaconul
Lutathera. Asigurați-vă că acul scurt nu atinge soluția de Lutathera din flacon și nu conectați acul scurt direct la pacient sau la pompa peristaltică.
2. Introduceți un al doilea ac, care are 9 cm, de calibrul 18 (acul lung) în flaconul Lutathera, asigurându-vă că acul lung atinge și este fixat pe partea inferioară a flaconului Lutathera în timpul întregii perfuzări. Conectați acul lung și o soluție de clorură de sodiu 0,9% sterilă la o supapă cu 3 căi prin tubulatura corespunzătoare.
3. Conectați ieșirea supapei robinetului cu 3 căi la tubulatura instalată pe partea de intrare a pompei peristaltice, urmând instrucțiunile producătorului pompei.
4. Amorsați linia prin deschiderea robinetului cu 3 căi și pomparea soluției Lutathera prin tubulatură până când ajunge la ieșirea supapei.
5. Amorsați cateterul intravenos care va fi conectat la pacient prin deschiderea valvei robinetului cu 3 căi către soluția de clorură de sodiu sterilă 0,9% și pomparea soluției de clorură de sodiu sterilă 0,9% până când iese din capătul tubului cateterului.
6. Conectați cateterul intravenos amorsat la pacient și setați robinetul cu 3 căi astfel încât soluția
Lutathera să fie în linie cu pompa peristaltică.
7. Perfuzați un volum adecvat de soluție Lutathera pe o perioadă de 30 ± 10 minute pentru a furniza radioactivitatea dorită.
8. Când radioactivitatea Lutathera dorită a fost livrată, opriți pompa peristaltică și schimbați poziția supapei robinetului cu 3 căi, astfel încât pompa peristaltică să fie în linie cu soluția sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Reporniți pompa peristaltică și injectați intravenos pacientului 25 ml de soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9% prin cateterul intravenos.
Instrucțiuni pentru metoda pompei pentru seringă 1. Extrageți un volum adecvat de soluție Lutathera pentru a furniza radioactivitatea dorită, utilizând o seringă de unică folosință prevăzută cu protecție și un ac steril de unică folosință de 9 cm, de calibrul 18 (ac lung). Pentru a ajuta la extragerea soluției, este posibil să utilizați un ac cu filtru, de 2,5 cm, de calibrul 20 (ac scurt de aerisire) pentru a reduce rezistența din flaconul sub presiune. Asigurați-vă că acul scurt nu atinge soluția Lutathera din flacon.
2. Introduceți seringa în pompa protejată și includeți o supapă cu 3 căi între seringă și un cateter intravenos care este umplut în prealabil cu soluție de clorură de sodiu sterilă 0,9% și care este utilizat pentru administrarea Lutathera la pacient.
3. Perfuzați un volum adecvat de soluție Lutathera pe o perioadă de 30 ± 10 minute pentru a administra radioactivitatea dorită.
4. Când radioactivitatea Lutathera dorită a fost administrată, opriți pompa de seringă și apoi schimbați poziția supapei cu 3 căi astfel încât să spălați seringa cu 25 ml de soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9%. Reporniți pompa de seringă.
5. După finalizarea clătirii seringii, efectuați o spălare intravenoasă cu 25 ml de soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9% prin cateterul intravenos către pacient.
Figura 5 Prezentare generală a metodelor de administrare
METODA GRAVITAȚIONALĂ
NaCl 0,9% 500 ml SOLUȚIE
AMINOACIZI
Acul scurt introdus în flaconul Acul lung introdus în flaconul
LUTATHERA® trebuie să fie LUTATHERA® cu acul atingând deasupra lichidului
CLEMĂ partea inferioară a flaconului
SAU CLEMĂ SAU
POMPĂ DE POMPĂ DE
PERFUZAR PERFUZARE
AC SCURT AC LUNG
E
FLACON LUTATHERA®
SOLUȚIE DE
AMINOACIZI
NaCl 0,9% 500 ml
CLEMĂ SAU
AC DE AERISIRE POMPĂ DE
PERFUZARE
AC LUNG SUPAPĂ CU 3 CĂI
POMPĂ
Acul lung introdus în flaconul PERISTALTICĂ
LUTATHERA® cu vârful acului atingând partea inferioară a flaconului
FLACON LUTATHERA®
SOLUȚIE DE
AMINOACIZI
NaCI 0,9%
CLĂTIRE
CLEMĂ SAU
POMPĂ
PENTRU
PERFUZARE
SUPAPĂ
CU 3 CĂI
POMPĂ PENTRU
SERINGĂ
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru
Medicamente http://www.ema.europa.eu.