LUMIGAN 0.1mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

LUMIGAN 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Un ml soluţie conţine bimatoprost 0,1 mg.

Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,2 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie (picături oftalmice)

Soluţie incoloră.

Reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cronic cu unghi deschis şi a hipertensiunii oculare la adulţi (ca monoterapie sau ca terapie adjuvantă la beta-blocante).

Doza recomandată este de o picătură în ochiul (ochii) afectat(ţi) o dată pe zi, administrată seara. Nu trebuie utilizată mai mult de o doză pe zi, deoarece o administrare mai frecventă poate diminua efectul de reducere a presiunii intraoculare.

Siguranţa şi eficacitatea administrării LUMIGAN la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.

LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică moderată până la severă şi, prin urmare, trebuie să fie utilizat cu precauţie la aceşti pacienţi. La pacienţii cu antecedente de boală hepatică uşoară sau valori anormale ale concentraţiilor serice ale ALT (alanin aminotransferază), AST (aspartat aminotransferază) şi/sau bilirubinei la momentul iniţial, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie nu a avut efecte adverse asupra funcţiei hepatice de-a lungul a 24 de luni.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, fiecare trebuie administrat separat la un interval de cel puţin 5 minute.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

LUMIGAN 0,1 mg/ml este contraindicat la pacienţii la care s-a suspectat anterior o reacţie adversă la clorura de benzalconiu, care a condus la întreruperea tratamentului.

Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de periorbitopatie cu analog de prostaglandine (PAP) şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost observate în timpul tratamentului cu LUMIGAN. Unele din aceste modificări pot avea caracter permanent şi pot duce la modificări ale câmpului vizual şi diferenţe de aspect între ochi atunci când este tratat doar un singur ochi (vezi pct. 4.8).

Edemul macular chistoid a fost raportat mai puţin frecvent (≥1/00 şi <1/100) în urma tratamentului cu bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Prin urmare, LUMIGAN trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii care prezintă factori de risc cunoscuţi că predispun la edem macular (de exemplu, pacienţi cu afachie, pacienţi cu pseudofachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului).

S-au semnalat raportări spontane rare de reactivare a infiltrărilor corneei sau ale infecţiilor oculare anterioare determinate de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie. LUMIGAN trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de infecţii oculare virale semnificative (de exemplu, herpes simplex) sau uveită/irită.

LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular inflamator, cu unghi închis, glaucom congenital sau glaucom cu unghi îngust.

Cutanat

Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care soluţia LUMIGAN vine în mod repetat în contact cu suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca LUMIGAN să fie administrat conform instrucţiunilor şi să se evite ca acesta să curgă pe obraz sau pe alte zone ale pielii.

Respirator

LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu funcţia respiratorie compromisă. Chiar dacă există informaţii limitate referitoare la pacienţii cu astm bronşic sau boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), au fost înregistrate raportări de exacerbare a astmului bronşic, dispneei şi a BPOC, precum şi raportări de astm bronşic în timpul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. Frecvenţa acestor simptome este necunoscută. Pacienţii cu BPOC, astm bronşic sau cu funcţie respiratorie compromisă în urma altor afecţiuni trebuie să fie trataţi cu atenţie.

Cardiovascular

LUMIGAN nu a fost studiat la pacienţii cu bloc cardiac mai sever decât cel de gradul unu sau cu insuficienţă cardiacă congestivă necontrolată. A fost înregistrat un număr limitat de raportări spontane de bradicardie sau hipotensiune arterială la utilizarea bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie.

LUMIGAN trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii predispuşi la un ritm cardiac lent sau tensiune arterială mică.

În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate scădea efectul de reducere a presiunii intraoculare (vezi pct. 4.5). Pacienţii care utilizează LUMIGAN împreună cu alţi analogi de prostaglandine trebuie să fie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.

LUMIGAN 0,1 mg/ml conţine conservantul clorură de benzalconiu (200 ppm), care poate fi absorbit de lentilele de contact moi. Iritaţia oculară şi decolorarea lentilelor de contact moi pot apărea, de asemenea, din cauza prezenţei clorurii de benzalconiu. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înainte de instilare şi pot fi reaplicate la 15 minute după administrare.

Despre clorura de benzalconiu, utilizată frecvent cu rol de conservant în medicamentele oftalmice, s-a raportat că produce keratopatie punctiformă şi/sau keratopatie ulcerativă toxică. Deoarece LUMIGAN 0,1 mg/ml conţine 200 ppm clorură de benzalconiu (de patru ori concentraţia din bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice), acesta trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu xeroftalmie, la cei cu corneea lezată şi la pacienţii care utilizează multiple medicamente sub formă de picături oftalmice care conţin clorură de benzalconiu. În plus, este necesară monitorizarea în cazul utilizării prelungite la aceste grupe de pacienţi.

S-au semnalat raportări de keratită bacteriană asociată cu utilizarea de recipiente multidoză care conţin medicamente cu administrare topică oftalmică. Aceste recipiente au fost contaminate accidental de către pacienţii care, în majoritatea cazurilor, au avut concomitent o altă boală oculară. Pacienţii cu o leziune a suprafeţei epiteliale oculare prezintă un risc mai mare de a dezvolta keratită bacteriană.

Pacienţii trebuie instruiţi să nu permită vârfului flaconului de administrare să intre în contact cu ochiul sau structurile din jurul acestuia pentru a evita lezarea ochiului şi contaminarea soluţiei.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile.

La om, nu se anticipează interacţiuni, deoarece în urma administrării oculare a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, concentraţiile sistemice de bimatoprost sunt extrem de mici (mai mici de 0,2 ng/ml). Bimatoprost este metabolizat de enzime diferite pe multiple căi de metabolizare şi nu s-au observat efecte asupra enzimelor hepatice implicate în metabolizarea medicamentelor în cadrul studiilor preclinice.

În cadrul studiilor clinice, bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost utilizat concomitent cu diferite medicamente beta-blocante oftalmice fără dovezi ale unor interacţiuni.

Utilizarea concomitentă a LUMIGAN cu alte medicamente antiglaucomatoase în afara beta-blocantelor topice nu a fost evaluată în timpul tratamentului adjuvant al glaucomului.

Există un potenţial de scădere a efectului de reducere a presiunii intraoculare al analogilor de prostaglandine (de exemplu, LUMIGAN) la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, atunci când sunt utilizaţi împreună cu alţi analogi de prostaglandine (vezi pct. 4.4).

Nu există date adecvate privind utilizarea bimatoprost la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere la doze mari maternotoxice (vezi pct. 5.3).

LUMIGAN nu trebuie administrat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.

Nu se cunoaşte dacă bimatoprost se excretă în laptele uman. Studiile efectuate la animale au indicat excreţia bimatoprost în laptele matern. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe tratamentul cu LUMIGAN având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu există date cu privire la efectele bimatoprost asupra fertilităţii la om.

LUMIGAN are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Similar oricărui tratament ocular, dacă după instilare apare o înceţoşare tranzitorie a vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea redevine clară înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În cadrul unui studiu clinic de fază III, după 12 luni s-a constat că aproximativ 38% dintre pacienţii trataţi cu LUMIGAN 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie au prezentat reacţii adverse. Cea mai frecventă reacţie adversă raportată a fost hiperemia conjunctivală (majoritatea forme uşoare şi de natură neinflamatoare) prezentă la 29% dintre pacienţi. Aproximativ 4% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza unui eveniment advers în cadrul studiului de 12 luni.

Reacţiile adverse sub formă de tabel

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice cu LUMIGAN 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie, sau în perioada de după punerea pe piaţă. Majoritatea au fost oculare, uşoare şi niciuna nu a fost gravă.

Reacţiile adverse sunt prezentate în Tabelul 1 în funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe:

foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/00 şi <1/100); rare (≥1/10 000 şi <1/00); foarte rare (<1/10 000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 1. Lista reacțiilor adverse

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee

Cu frecvenţă necunoscută Amețeală

Tulburări oculare Foarte frecvente Hiperemie conjunctivală, periorbitopatie cu analog de prostaglandine

Frecvente Keratită punctată, iritaţie oculară, prurit ocular, creştere a genelor, durere oculară, eritem al pleoapei, prurit al pleoapei

Mai puţin frecvente Astenopie, vedere înceţoşată, afecţiuni conjunctivale, edem conjunctival, hiperpigmentare a irisului, madaroză, edem al pleoapei

Cu frecvenţă necunoscută Pigmentare palpebrală, edem macular, xeroftalmie, secreții oculare, edem ocular, senzaţie de corp străin în ochi, lăcrimare accentuată, disconfort ocular, fotofobie

Tulburări respiratorii, toracice şi Cu frecvenţă necunoscută Astm bronşic, exacerbare a mediastinale astmului bronşic, exacerbare a

BPOC şi dispnee

Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente Greaţă

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Hiperpigmentare cutanată, ţesutului subcutanat hipertricoză

Mai puţin frecvente Xerodermie, cruste la nivelul marginii pleoapei, prurit

Cu frecvenţă necunoscută Modificări de culoare ale pielii (periocular)

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Iritaţie a zonei instilate locului de administrare

Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă necunoscută Reacţie de hipersensibilitate, cu imunitar semne şi simptome de alergie oculară şi dermatită alergică

Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipertensiune arterială

Periorbitopatie cu analog de prostaglandine (PAP)

Analogii de prostaglandine, care includ LUMIGAN, pot induce modificări lipodistrofice periorbitale, care pot duce la adâncirea şanţului palpebral, ptoză, enoftalmie, retracţie palpebrală, involuţie a dermatocalaziei şi expunerea sclerei în partea inferioară a ochiului. Modificările sunt de obicei uşoare, pot apărea chiar după o lună de la iniţierea tratamentului cu LUMIGAN şi pot cauza afectarea câmpului vizual, chiar şi fără ca pacientul să remarce. PAP este, de asemenea, asociată cu hiperpigmentare sau modificări de culoare ale pielii la nivel periocular, şi hipertricoză. S-a observat că toate modificările sunt parţial sau total reversibile la întreruperea tratamentului sau la trecerea la tratamente alternative.

Hiperpigmentarea irisului

Pigmentarea accentuată a irisului este posibil să fie permanentă. Modificarea pigmentării se datorează mai degrabă conţinutului crescut de melanină în melanocite decât unei creşteri a numărului de melanocite. Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute. Modificările de culoare a irisului observate în cazul administrării oftalmice de bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de câteva luni până la ani. De obicei, pigmentarea brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferia irisului şi întregul iris sau zone din acesta devin brun mai închis. Nici nevii, nici petele pigmentare de la nivelul irisului nu par să fie afectaţi de tratament. La 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului cu bimatoprost 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie a fost de 0,5%. La 12 luni, incidenţa cu bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, a fost de 1,5% (vezi pct. 4.8

Tabelul 2) şi nu a crescut după 3 ani de tratament.

În cadrul studiilor clinice, peste 1 800 de pacienţi au fost trataţi cu LUMIGAN 0,3 mg/ml. Conform datelor colectate din studiile clinice de fază III, cu LUMIGAN 0,3 mg/ml administrat în monoterapie şi ca terapie adjuvantă, reacţiile adverse raportate cel mai frecvent au fost:

* creşterea genelor la până la 45% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 7% după 2 ani şi la 2% după 3 ani

* hiperemie conjunctivală (în special minimă spre uşoară şi considerată a avea un caracter neinflamator) la până la 44% în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 13% după 2 ani şi 12% după 3 ani

* prurit ocular la până la 14% din pacienţi în primul an cu incidenţa noilor raportări scăzând la 3% după 2 ani şi 0% după 3 ani. Mai puţin de 9% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul din cauza oricărui eveniment advers în primul an, cu incidenţa întreruperilor la alţi pacienţi situându-se la 3% atât după 2, cât şi după 3 ani.

Reacţiile adverse suplimentare înregistrate cu LUMIGAN 0,3 mg/ml sunt prezentate în Tabelul 2.

Acesta include de asemenea reacţiile adverse apărute cu ambele formule, însă cu o frecvenţă diferită.

Majoritatea au fost oculare, uşoare spre moderate, şi niciuna nu a fost gravă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 2. Lista reacțiilor adverse suplimentare

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee Mai puţin frecvente Ameţeală

Tulburări oculare Foarte frecvente Prurit ocular, creştere a genelor Frecvente Eroziune a corneei, arsură oculară, conjunctivită alergică, blefarită, scădere a acuităţii vizuale, astenopatie, edem conjunctival, senzaţie de corp străin, xeroftalmie, durere oculară, fotofobie, lăcrimare, scurgeri oculare, tulburări de vedere/vedere înceţoşată, pigmentare crescută a irisului, închidere la culoare a genelor

Mai puţin frecvente Hemoragie retinală, uveită, edem macular cistoid, irită, blefarospasm, retracţie a pleoapelor, eritem periorbital

Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune arterială

Afecţiuni cutanate şi ale Mai puţin frecvente Hirsutism ţesutului subcutanat

Tulburări generale şi la nivelul Mai puţin frecvente Astenie locului de administrare

Investigaţii diagnostice Frecvente Teste ale funcţiei hepatice anormale

Cazuri de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor oftalmice care conţin fosfat, la unii pacienţi cu cornee deteriorată semnificativ.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj şi este improbabil să se producă în urma administrării oculare.

În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere. Dacă LUMIGAN este ingerat accidental, următoarele informaţii pot fi utile: în studii cu durata de două săptămâni la şobolan şi şoarece, la administrarea orală de doze de până la 100 mg/kg/zi nu s-a produs niciun fel de toxicitate.

Această doză exprimată ca mg/m2 este de cel puţin 210 ori mai mare decât ingerarea accidentală a unei doze dintr-un flacon de LUMIGAN 0,1 mg/ml picături oftalmice, soluţie, la un copil de 10 kg.

Grupa farmacoterapeutică: Preparate oftalmologice - antiglaucomatoase și miotice - analogi de prostaglandine - bimatoprost - codul ATC: S01EE03.

Mecanismul de acţiune prin care bimatoprost reduce presiunea intraoculară la om constă în creşterea filtrării umorii apoase prin reţeaua trabeculară şi creşterea filtrării uveosclerale. Reducerea presiunii intraoculare începe la aproximativ 4 ore de la prima administrare şi efectul maxim este atins în aproximativ 8 - 12 ore. Durata efectului este menţinută timp de cel puţin 24 de ore.

Bimatoprost este un agent hipotensiv ocular puternic. Este o prostamidă sintetică, înrudită structural cu prostaglandina F2 (PGF2), care nu acţionează prin intermediul niciunui receptor cunoscut al prostaglandinei. Bimatoprost imită selectiv efectele substanţelor biosintetizate nou descoperite numite prostamide. Cu toate acestea, receptorul prostamidei nu a fost încă identificat structural.

În cadrul unui studiu pivotal la adulţi cu LUMIGAN 0,1 mg/ml picături oftalmice cu durata de 12 luni, valorile diurne medii ale presiunii intraoculare (PIO) măsurate de-a lungul perioadei de studiu de 12 luni au diferit cu maxim 1,1 mmHg pe parcursul unei zile şi nu au depăşit niciodată 17,7 mmHg.

LUMIGAN 0,1 mg/ml picături oftalmice conţine clorură de benzalconiu în concentraţie de 200 ppm.

Există o experienţă limitată în ceea ce priveşte utilizarea LUMIGAN la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis pseudoexfoliativ şi pigmentar şi cu glaucom cronic cu unghi închis cu iridotomie prezentă.

Nu s-au observat efecte relevante din punct de vedere clinic asupra ritmului cardiac şi tensiunii arteriale în studiile clinice.

Siguranţa şi eficacitatea administrării LUMIGAN la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani nu au fost încă stabilite.

Bimatoprost penetrează corneea şi sclera umană bine in vitro. În urma administrării oculare la adulţi, expunerea sistemică la bimatoprost este foarte mică fără acumulare în timp. În urma administrării oculare o dată pe zi a unei picături de bimatoprost 0,3 mg/ml în ambii ochi timp de două săptămâni, concentraţiile în sânge au atins nivelul maxim în interval de 10 minute după administrare şi au scăzut sub limita inferioară de depistare (0,025 ng/ml) în decurs de 1,5 ore de la administrare. Valorile medii ale Cmax şi ASC 0-24h au fost similare în zilele 7 şi 14 de aproximativ 0,08 ng/ml, respectiv 0,09 ng*oră/ml, indicând atingerea unei concentraţii constante de bimatoprost în decursul primei săptămâni de administrare oculară.

Bimatoprost este distribuit moderat în ţesuturile organismului şi volumul de distribuţie sistemic la om la starea de echilibru a fost de 0,67 l/kg. În sângele uman, bimatoprost se află, în principal, în plasmă.

Bimatoprost se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 88%.

Bimatoprost este principala formă circulantă sanguină odată ce ajunge în circulaţia sistemică în urma administrării oculare. Apoi, bimatoprost este supus oxidării, N-dietilării şi glucuronoconjugării pentru a forma o varietate diversă de metaboliţi.

Bimatoprost este eliminat, în principal, prin excreţie renală, până la 67% din doza administrată intravenos voluntarilor sănătoşi a fost excretată în urină, 25% din doză a fost excretată prin fecale.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, determinat după administrare intravenoasă, a fost de aproximativ 45 de minute; clearance-ul total al sângelui a fost de 1,5 l/oră/kg.

Caracteristici la pacienţii vârstnici

În urma administrării de două ori pe zi a bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, valoarea medie a ASC0-24hr de 0,0634 ng*oră/ml bimatoprost la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau mai mult) a fost semnificativ mai mare faţă de 0,0218 ng*oră/ml la adulţii tineri sănătoşi. Cu toate acestea, această concluzie nu este relevantă din punct de vedere clinic, deoarece expunerea sistemică atât pentru vârstnici, cât şi pentru subiecţii tineri a rămas extrem de mică în urma administrării oculare. Nu s-a produs în timp nicio acumulare de bimatoprost în sânge şi profilul de siguranţă a fost similar la vârstnici şi la pacienţii tineri.

În studiile non-clinice au fost observate efecte numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică pentru utilizarea clinică.

Maimuţele cărora li s-au administrat concentraţii oculare de bimatoprost de  0,3 mg/ml zilnic timp de 1 an au prezentat o accentuare a pigmentării irisului şi efecte perioculare reversibile asociate dozei caracterizate printr-un şanţ superior şi/sau inferior proeminent şi o lărgire a fantei palpebrale.

Pigmentarea accentuată a irisului pare să fie determinată de stimularea crescută a producţiei de melanină în melanocite şi nu de o creştere a numărului de melanocite. Nu s-au observat modificări funcţionale sau microscopice asociate efectelor perioculare, iar mecanismul de acţiune pentru modificările perioculare este necunoscut.

Bimatoprost nu s-a dovedit a fi mutagen sau carcinogen într-o serie de studii in vitro şi in vivo.

Bimatoprost nu a afectat fertilitatea la şobolani până la doze de 0,6 mg/kg/zi (cel puţin de 103 ori mai mari decât expunerea anticipată la om). În studiile privind dezvoltarea embrionară/fetală, s-au observat avorturi, dar nu şi efecte asupra dezvoltării la şoareci şi şobolani la doze care au fost de minim 860 de ori sau, respectiv, de 1 700 ori mai mari decât doza la om. Aceste doze au condus la expuneri sistemice de minim 33 sau, respectiv, 97 de ori mai mari decât expunerea anticipată la om. În studiile peri/postnatale la şobolan, toxicitatea maternă a determinat o reducerea a duratei de gestaţie, deces fetal şi greutate scăzută a puilor la 0,3 mg/kg/zi (de minim 41 de ori mai mare decât expunerea anticipată la om). Funcţiile neurocomportamentale ale puilor nu au fost afectate.

Clorură de benzalconiu

Clorură de sodiu

Fosfat de sodiu dibazic heptahidrat

Acid citric monohidrat

Acid clorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă purificată

Nu este cazul.

2 ani.

4 săptămâni de la prima deschidere a flaconului.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Flacoane din polietilenă de joasă densitate, de culoare alb opac şi capac cu filet, din polistiren. Fiecare flacon are un volum de umplere de 3 ml.

Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutii care conţin 1 sau 3 flacoane a câte 3 ml soluţie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

AbbVie Deutschland GmbH & Co. KG

Knollstrasse 67061 Ludwigshafen

Germania

EU/1/02/205/003

EU/1/02/205/004

Data primei autorizări: 07 ianuarie 2010

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu/.