KETOROLAC TROMETAMOL ROMPHARM 30mg/ml soluție injectabilă - prospect medicament

Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă

Fiecare mililitru soluţie injectabilă conţine ketorolac trometamol 30 mg.

Fiecare mililitru de soluţie conţine etanol (96%) 100 mg şi sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, slab gălbuie, lipsită de particule vizibile.

Ketorolac Trometamol Rompharm este indicat în tratamentul pe termen scurt al durerilor acute, mai ales post-operatorii, de intensitate moderată până la severă.

Timpul de instalare al efectului analgezic după administrarea intramusculară şi intravenoasă este similar şi este de aproximativ 30 minute, efectul analgezic maxim apare în decurs de 1-2 ore.

Durata medie a efectului analgezic este, în general, de 4-6 ore.

Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacientului.

Administrarea continuă intramusculară sau intravenoasă a dozelor zilnice multiple de ketorolac trometamol nu trebuie să depăşească 2 zile deoarece reacţiile adverse se pot intensifica dacă se administrează o perioadă mai lungă. Există experienţă limitată privind administrarea pe o perioadă îndelungată deoarece la majoritatea pacienţilor s-a făcut trecerea la administrare orală sau nu a fost necesară medicaţia analgezică după acest timp.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza iniţială recomandată este de 10 mg ketorolac trometamol apoi, dacă este necesar, se pot administra doze de 10 - 30 mg, la 4 - 6 ore. Dacă este necesar, în perioada post-operatorie imediată, Ketorolac Trometamol Rompharm poate fi administrat la fiecare 2 ore.

Se recomandă administrarea dozei minime eficace.

Doza zilnică maximă recomandată este de 90 mg ketorolac trometamol (3 fiole Ketorolac Trometamol

Rompharm) pentru adulţi şi de 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm) pentru vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi cu greutatea sub 50 kg.

Durata maximă de tratament este de 2 zile.

La pacienţii care au primit ketorolac trometamol pe cale intravenoasă sau intramusculară şi la care s-a făcut trecerea la administrarea orală de ketorolac, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice administrate nu trebuie să depăşească 90 mg ketorolac trometamol (3 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm) la adulţi şi 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm) la vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi cu greutatea sub 50 kg.

De asemenea, dozele administrate oral nu trebuie să depăşească 40 mg ketorolac trometamol în ziua în care s-a efectuat trecerea de la administrarea intramusculară sau intravenoasă la administrarea orală. Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil.

La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse.

Analgezicele opioide (de exemplu: morfina, petidina) pot fi administrate concomitent dacă sunt necesare pentru un efect analgezic optim sau pentru efectele lor anxiolitice şi/sau sedative.

Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml nu este un analgezic opioid.

Ketorolac trometamol nu interferă cu legarea de proteine a opioidelor şi nu determină creşterea deprimării respiratorii sau creşterea sedării dată de opioide. Când opioidele sunt utilizate în asociere cu Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml administrat intramuscular sau intravenos, doza zilnică de opioide trebuie sa fie mai mică decât în mod obişnuit. Totuşi, reacţiile adverse ale opioidelor trebuie luate în considerare, în special în ziua intervenţiei chirurgicale.

Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastro-intestinală în timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. Doza zilnică maximă nu trebuie sa depăşească 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm). La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse.

Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (vezi pct. 4.3). Doza zilnică totală este de 60 mg ketorolac trometamol (2 fiole Ketorolac Trometamol Rompharm).

Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. De aceea, Ketorolac

Trometamol Rompharm 30 mg/ml este contraindicat copiilor sub 16 ani.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Ketorolac Trometamol Rompharm se administrează intramuscular sau intravenos în bolus.

Bolusul intravenos trebuie administrat în mai mult de 15 secunde. Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml nu poate fi administrat epidural sau intratecal. Tratamentul trebuie iniţiat şi administrat de către personal calificat.

Hipersensibilitate la ketorolac sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi la pacienţii la care aspirina şi alţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine induc reacţii alergice (la astfel de pacienţi s-au observat reacţii severe de tip anafilactic) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu istoric de astm bronşic.

Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu sindrom parţial sau complet de polipi nazali, angioedem sau bronhospasm.

Ca şi alte AINS, ketorolac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă hepatică şi insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu afectare renală moderată sau severă (creatinina serică > 160 μmol/litru) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală datorată depleţiei de volum sau deshidratării.

Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu ulcer peptic activ, antecedente de sângerări gastro-intestinale, ulceraţie sau perforaţie, la pacienţii cu sângerări gastro-intestinale sau perforaţii active relaţionate cu terapia anterioară cu AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer peptic sau hemoragie gastro-intestinală şi la pacienţii cu hemoragie gastro-intestinală activă (două sau mai multe episoade de ulceraţii sau sângerări).

Ketorolac inhibă funcţia plachetară şi este, ca urmare, contraindicat la pacienţii cu hemoragie cerebrovasculară suspectată sau confirmată, la pacienţii cu operaţii cu risc crescut de hemoragie sau hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare, de exemplu, cei cu diateză hemoragică, inclusiv tulburări de coagulare.

Ketorolac este contraindicat la pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante orale, inclusiv warfarină şi doze mici de heparină (2500 - 5000 UI la 12 ore).

Ketorolac este contraindicat la pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS (inclusiv inhibitori de ciclooxigenază-2).

Combinaţia dintre ketorolac şi oxpentifilină (pentoxifilină), săruri de litiu, probenecid este contraindicată.

Ketorolac este contraindicat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani.

Ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării (vezi pct. 4.6).

Ketorolac este contraindicat ca analgezic preoperator profilactic, datorită inhibării agregării plachetare şi este contraindicat intraoperator datorită riscului crescut de sângerare.

Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă este contraindicat pentru administrarea neuraxială (epidurală sau intratecală) datorită conţinutului său în alcool etilic.

Probele epidemiologice sugerează că ketorolacul poate fi asociat cu un risc ridicat de toxicitate gastrointestinală severă, relaţionat cu alte AINS, în special când este utilizat fără a respecta indicaţiile specialiştilor şi/sau pentru perioade lungi de timp (vezi de asemenea pct. 4.1, 4.2 şi 4.3).

Medicul trebuie să ţină cont de faptul că la unii pacienţi ameliorarea durerii nu apare după 30 minute de la administrarea intravenoasă sau intramusculară.

Utilizarea ketorolac trometamol concomitent cu AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 trebuie evitată.

Reacţiile adverse pot fi minimizate utilizând cea mai mică doză eficace pentru durata cea mai scurtă necesară controlării simptomelor.

Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă ridicată de reacţii adverse la AINS, în special sângerări gastrointestinale sau perforaţii care pot fi letale (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastrointestinale, prezentate mai jos). Pacienţii taraţi par să tolereze mai puţin bine ulceraţia sau sângerarea decât ceilalţi. Cele mai multe evenimente gastrointestinale letale asociate cu medicamente antiinflamatorii nonsteroidiene au avut loc la pacienţii vârstnici şi/sau taraţi.

Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia şi perforaţia:

Sângerarea gastro-intestinală, ulceraţia sau perforaţia, care poate fi letală, a fost raportată pentru toate

AINS, incluzând şi tratamentul cu ketorolac şi poate surveni în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau pe fondul unor antecedente personale de evenimente gastro-intestinale.

Riscul de sângerări gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii este mai mare odată cu mărirea dozelor de

AINS incluzând şi tratamentul cu ketorolac administrat intravenos la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă acesta este complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai scăzută doză disponibilă. Terapia combinată cu agenţi protectori (de exemplu: misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie luată în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită concomitent aspirină în doză scăzută sau alte medicamente care probabil măresc riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie să anunţe orice simptom abdominal neobişnuit (în special sângerare gastro-intestinală), în special în etapele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă prudenţă la pacienţii care primesc medicaţie concomitentă care poate mări riscul de ulceraţii sau sângerări, cum ar fi corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante, cum ar fi warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de anticoagulante, cum ar fi warfarina, este contraindicată (vezi pct. 4.3).

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulceroasă, boala Crohn), deoarece acestea pot fi agravate (vezi pct. 4.8). Atunci când se produce sângerare gastro-intestinală sau ulceraţii la pacienţii trataţi cu ketorolac trometamol intravenos, tratamentul trebuie întrerupt.

Ca în cazul altor AINS, incidenţa şi severitatea complicaţiilor gastro-intestinale poate creşte cu creşterea dozei şi duratei tratamentului cu ketorolac trometamol administrat intravenos. Riscul de hemoragie gastro-intestinală semnificativă clinic este dependent de doză. Această afirmaţie este valabilă în special la pacienţii vârstnici care primesc o doză medie zilnică de ketorolac trometamol administrat intravenos mai mare de 60 mg/zi. Antecedentele de ulcer peptic cresc probabilitatea de apariţie a unor complicaţii gastro- intestinale serioase în cursul tratamentului cu ketorolac trometamol.

Utilizarea ketorolac trometamol la pacienţii cu tulburări ale coagulării trebuie făcută cu multă prudenţă şi aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi foarte atent. Deşi studiile nu indică interacţiuni semnificative între ketorolac trometamol şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a terapiei care afectează hemostaza, inclusiv a terapiei anticoagulante (de exemplu, warfarina) în doze terapeutice, a heparinei în doze profilactice (2500-5000 UI la 12 ore) şi a dextranului, se poate asocia cu un risc crescut de sângerare. Administrarea ketorolac trometamol la aceşti pacienţi trebuie făcută extrem de prudent, iar aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi atent. În experienţa post-marketing s-au raportat hematoame postoperatorii şi alte semne de sângerare la nivelul leziunilor în relaţie cu utilizarea perioperatorie a ketorolac trometamol soluţie injectabilă. Medicul trebuie să fie informat asupra riscului potenţial de hemoragie când hemostaza este critică, de exemplu, în rezecţia de prostată, tonsilectomie, chirurgie cosmetică.

Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate serioase, unele chiar letale, cum ar fi dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică în asociere cu utilizarea AINS (vezi pct 4.8). Se pare că pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare al acestor reacţii la începutul tratamentului. Tratamentul cu ketorolac trebuie întrerupt la primele semne de erupţie cutanată, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Retenţia sodică/hidrică în bolile cardiovasculare şi edemul periferic:

Se recomandă precauţie la pacienţii cu antecedente de hipertensiune şi/sau insuficienţă cardiacă deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edem în asociere cu terapia AINS.

Au fost observate retenţie hidrică, hipertensiune şi edem periferic la unii pacienţi care utilizau AINS, inclusiv ketorolac, şi, ca urmare, acesta trebuie prescris cu prudenţă la pacienţii cu decompensare cardiacă, hipertensiune sau boli similare.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi a anumitor AINS (în special în doze mari şi tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Cu toate că nu a fost demonstrat că ketorolac creşte posibilitatea evenimentelor trombotice cum ar fi infarctul miocardic, datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketorolac.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketorolac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Ca şi alte AINS, fiind un inhibitor potent al sintezei de prostaglandine, ketorolac trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afectarea funcţiei renale sau cu o afecţiune renală în antecedente. Prudenţa se impune, deoarece s-a observat toxicitate renală la utilizarea ketorolac sau a altor AINS la pacienţi în condiţii de reducere a volumului sanguin şi/sau fluxului sanguin renal, unde prostaglandinele renale au un rol de susţinere a perfuziei renale. La aceşti pacienţi administrarea de ketorolac sau alte AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării prostaglandinelor renale şi poate să precipite decompensarea sau insuficienţa renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu funcţie renală alterată, hipovolemie, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care iau diuretice şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu ketorolac sau alte AINS este urmată de obicei de revenirea la starea anterioară tratamentului.

Reacţii anafilactice (anafilactoide) (incluzând dar nefiind limitate la anafilaxie, bronhospasm, reacţii vasomotorii, erupţii cutanate, hipotensiune, edem laringian şi angioedem) pot apărea la pacienţii cu sau fără antecedente de hipersensibilitate la aspirină, alte AINS sau ketorolac. Ele pot apărea şi la persoane cu antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (exemplu astm) şi polipi nazali. Reacţiile anafilactoide, ca şi anafilaxia, pot fi fatale. Ca urmare, ketorolac trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente astmatice şi la cei cu sindroame complete sau parţiale de polipoză nazală, angioedem sau bronhospasm.

Precauţii asupra fertilităţii:

Utilizarea ketorolac intravenos, ca orice medicament care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne însărcinate sau care efectuează teste de fertilitate.

Retenţia hidrică şi edemul:

La utilizarea ketorolac s-au raportat retenţie hidrică, hipertensiune şi edem şi, ca urmare, acesta trebuie prescris cu prudenţă la pacienţi cu decompensare cardiacă, hipertensiune sau condiţii similare. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de probenecid deoarece au fost raportate modificări ale farmacocineticii ketorolacului în această combinaţie.

Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de metotrexat deoarece a fost raportat că unele medicamente care inhibă sinteza prostaglandinei reduc clearance-ul metotrexatului şi pot creşte astfel toxicitatea acestuia.

Ketorolac Trometamol Rompharm 30 mg/ml soluţie injectabilă este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).

Abuzul şi dependenţa de medicamente:

Ketorolacul nu are potenţial de dependenţă. Nu au fost observate simptome de sevraj după întreruperea bruscă a tratamentului cu ketorolac.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Acest medicament conține 100 mg de alcool (etanol) per fiecare ml. Cantitatea per 1 ml din acest medicament este echivalentă cu mai puțin de 2,5 ml bere sau 1 ml vin. Cantitatea mică de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.

Este contraindicată asocierea ketorolac trometamol cu alte AINS, oxpentifilină (pentoxifilină), probenecid şi săruri de litiu (vezi pct. 4.3).

De asemenea, este contraindicată asocierea ketorolac trometamol cu antiagregante plachetare, anticoagulante orale şi heparină (vezi pct. 4.3).

Anticoagulante: AINS pot mări efectele anticoagulantelor cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4). Ketorolacul inhibă agregarea plachetară, reduce concentraţiile tromboxanului şi prelungeşte timpul de sângerare. Spre deosebire de efectele prelungite de către aspirină, funcţia plachetară revine la normal între 24-48 ore după oprirea tratamentului cu ketorolac.

Deşi studiile nu indică o interacţiune semnificativă între ketorolac şi warfarină sau heparină, utilizarea concomitentă a ketorolacului şi a terapiei care afectează coagularea, incluzând dozele terapeutice de medicamente anticoagulante (warfarină), dozele mici profilactice de heparină (2500-5000 UI la 12 ore) şi dextranii, poate fi asociată cu un risc crescut de sângerare.

La pacienţii care utilizează în mod curent acid acetilsalicilic sau alte AINS, riscul reacţiilor adverse serioase provocate de AINS poate fi mărit.

Atunci când ketorolacul este administrat concomitent cu oxpentifilină (pentoxifilină), tendinţa de sângerare este mai mare.

Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc mărit de sângerări gastrointestinale (vezi pct. 4.4).

Corticosteroizi: risc mărit de ulceraţii gastrointestinale sau sângerări (vezi pct. 4.4).

Probenecidul nu trebuie administrat concomitent cu ketorolacul din cauza creşterii concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului şi a timpului plasmatic de înjumătăţire.

S-a observat că unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinelor reduc clearance-ul metotrexatului şi este posibil ca astfel să se mărească toxicitatea acestuia.

Inhibarea clearance-ului litiului renal care duce la mărirea concentraţiei plasmatice a litiului a fost raportată cu unele medicamente inhibitoare ale sintezei prostaglandinei. Au fost raportate cazuri de mărire a concentraţiilor plasmatice ale litiului.

Ketorolacul trometamol nu alterează legarea de proteine a digoxinei. Studiile in vitro arată că la concentraţii terapeutice ale salicilatului (300 µg/ml), legarea ketorolacului s-a redus de la aproximativ 99,2% la 97,5% reprezentând o creştere potenţială de 2 ori a concentraţiilor plasmatice ale ketorolacului nelegat. Concentraţiile terapeutice de digoxină, warfarină, ibuprofen, naproxen, piroxicam, paracetamol, fenitoină şi tolbutamidă nu afectează legarea de proteine a ketorolacului trometamol.

Ketorolac soluţie injectabilă scade răspunsul diuretic la furosemid cu aproximativ 20% la subiecţii normovolemici sănătoşi; ca urmare la pacienţii cu decompensare cardiacă sunt necesare precauţii speciale.

AINS pot reduce efectul diureticelor şi al produselor medicale antihipertensive. Riscul de insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi mărit la unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici) atunci când inhibitori ECA şi/sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II sunt combinaţi cu AINS. De aceea, combinaţia trebuie folosită cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi periodic după aceea.

Este necesară precauţie la administrarea concomitentă cu chinolone datorită riscului de apariţie a convulsiilor.

S-a arătat că ketorolacul reduce necesitatea de analgezice opioide concomitente atunci când este prescris pentru ameliorarea durerilor postoperatorii.

Utilizarea ketorolac, ca orice medicament care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza de prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care intenţionează să rămână însărcinate. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac la femeile cu dificultăţi de a rămâne gravide sau care efectuează teste de fertilitate. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.

La om, nu s-au efectuat studii clinice care să evidenţieze efecte teratogene.

Ca şi la alte antiinflamatoare nesteroidiene, în cursul trimestrului trei de sarcină, ketorolac trometamol favorizează închiderea prematură a canalului arterial. Administrată în perioada perinatală poate provoca sângerări abundente.

Ketorolac este contraindicat în timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării (vezi pct. 4.3).

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului.

Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan, de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a rezultat în creşterea riscului de pierdere a sarcinii pre şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză. În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, ketorolac nu trebuie administrat decât dacă este absolut necesar. Dacă ketorolac este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însărcinată sau în primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata tratamentului cât mai scurtă posibil. În timpul sarcinii, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:

Fetusul la: - Toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); - Disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidraminoza; Mama şi nou-născutul la sfârşitul sarcinii la: - Eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate să apară chiar şi la doze foarte mici. - Inhibarea contracţiilor uterine care rezultă în întârzierea sau prelungirea travaliului.

Ketorolacul traversează placenta în proporţie de până la 10%.

Travaliu şi naştere

Ketorolac este contraindicat în travaliu şi la naştere deoarece, prin efectul său inhibitor al sintezei de prostaglandine, poate avea efecte adverse asupra circulaţiei fetale şi poate inhiba contracţiile uterine, crescând astfel riscul de hemoragie uterină.

Mamele care alăptează

Ketorolacul a fost detectat în laptele uman, în concentraţii reduse. În perioada alăptării este contraindicată administrarea ketorolac.

Unii pacienţi pot prezenta ameţeală, vertij, insomnie sau depresie la utilizarea ketorolac trometamol. Dacă pacienţii au aceste efecte adverse sau altele similare, ei trebuie să manifeste prudenţă în desfăşurarea activităţilor care necesită alertă corticală.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

După punerea pe piaţă

Următoarele reacţii adverse pot apărea la pacienţii care utilizează ketorolac trometamol. Frecvenţele evenimentelor adverse nu sunt cunoscute, deoarece acestea sunt raportate în mod voluntar de către un procent necunoscut al populaţiei.

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastro-intestinală. Pot apărea ulcere peptice, ulceraţii, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, uneori letale, în mod special la vârstnici (vezi pct.

4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, eructație, esofagită, ulcerații gastro-intestinale, sângerări rectale, pancreatită, gură uscată, exacerbări ale colitelor şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

Meningită aseptică (în special la pacienţii cu afecţiuni autoimune existente, cum ar fi lupus eritematos sistemic, boală mixtă de ţesut conjunctiv), cu simptome cum ar fi rigiditatea gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct. 4.4).

Anafilaxie, reacţii anafilactoide cum este anafilaxia, care pot avea deznodământ fatal, reacţii de hipersensibilitate cum ar fi bronhospasm, erupţii, hipotensiune, edem laringian.

Anorexia, hiperkalemia, hiponatremia.

Tulburări de gândire, depresie, insomnie, anxietate, nervozitate, reacţii psihotice, vise anormale, halucinaţii, euforie, incapacitate de concentrare, somnolenţă.

Tulburări ale sistemul nervos:

Cefalee, ameţeală, convulsii, parestezii, hiperkinezie, tulburări ale gustului.

Tinitus, pierderea auzului, vertij

Insuficienţă renală acută, creşterea frecvenţei urinare, nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, retenţie urinară, oligurie, sindrom hemolitic uremic, durere în flancuri (cu sau fără hematurie şi/sau azotemie). Ca şi în cazul altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor, semnele de afectare renală cum ar fi (dar nu numai) creşterea creatininei şi a potasiului seric, pot apărea chiar după o singură doză de ketorolac trometamol.

Palpitaţii, bradicardie, insuficienţă cardiacă.

Hipertensiune, hipotensiune, hematom, înroşirea feţei, paloare, hemoragia plăgii postoperatorii.

Datele din experienţele clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea coxibilor şi unele AINS (în special în doze mari) poate fi asociată cu o creştere uşoară a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau atac cerebral). Cu toate că nu s-a demonstrat că ketorolacul măreşte evenimentele trombotice, cum ar fi infarctul miocardic, sunt insuficiente datele care exclud un astfel de risc pentru ketorolac.

Tulburări ale sistemul genital şi sânului:

Infertilitate la femei.

Astm, dispnee, edem pulmonar.

Hepatită, icter colestatic, insuficienţă hepatică.

Dermatită exfoliativă, erupţie maculopapulară, prurit, purpură, angioedem, transpiraţie, reacţii buloase cum ar fi sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (foarte rar).

Mialgie.

Sete excesivă, astenie, edem, reacţii la locul injecţiei, febră, dureri toracice.

Timp de sângerare crescut, uree serică mărită, creatinina mărită, anomalii ale probelor funcţionale hepatice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.: Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Supradozele unice de ketorolac trometamol au fost asociate variabil cu dureri abdominale, greaţă, vărsături, hiperventilaţie, ulcer peptic şi/sau gastrită erozivă şi disfuncţie renală, care s-au corectat după întreruperea administrării. Pot apărea sângerări gastrointestinale. De asemenea, pot apărea hipertensiune, insuficienţă renală acută, depresie respiratorie şi comă după utilizarea de AINS, însă în cazuri rare. Au fost raportate reacţii anafilactoide la utilizarea terapeutică de AINS şi acestea pot apărea şi în caz de supradoză.

Se administrează tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Nu există antidot specific.

Dializa nu elimină semnificativ ketorolacul din sânge.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB15 Ketorolac trometamol nu este un analgezic opioid. Ketorolac inhibă sinteza prostaglandinelor şi poate fi considerat un analgezic cu acţiune periferică deoarece nu s-au evidenţiat efecte asupra receptorilor opioizi. Este un medicament nesteroidian cu activitate antiinflamatoare şi antipiretică slabă.

Ketorolac trometamol este absorbit rapid şi complet după administrare intramusculară, realizându-se o concentraţie plasmatică maximă de 2,2 micrograme/ml, care apare la aproximativ 50 minute de la administrarea unei singure doze de 30 mg ketorolac trometamol. Peste 99% din ketorolac trometamol din plasmă este legat de proteine. Farmacocinetica ketorolac trometamol la administrarea intramusculară în doze unice sau repetate este liniară. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru este atinsă după administrarea la fiecare 6 ore, timp de o zi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 5,3 ore la adulţii tineri şi de 7 ore la vârstnici (vârsta medie - 72 ani). Nu au apărut modificări ale clearance-ului la administrarea cronică.

Hemodinamica pacienţilor nu este alterată de administrarea parenterală a ketorolac trometamol.

Principala cale de eliminare a ketorolac trometamol şi metaboliţilor săi (conjugaţi şi a para-hidroxi- metaboliţilor) este cea renală (în medie aproximativ 91,4%), iar restul se elimină prin fecale (în medie 6,4%).

Nu au fost observate efecte teratogene la iepurii care au primit doze orale de până la 3,6 mg/kg şi zi. Nu s- au evidenţiat efecte carcinogene în studiile pe termen lung efectuate la şoareci (2 mg/kg şi zi echivalent cu o doză parenterală maximă recomandată la om). Nu au fost evidenţiate efecte mutagene în testul Ames şi în alte teste de mutagenitate.

Etanol 96%

Clorură de sodiu

Edetat disodic

Hidroxid de sodiu soluţie 1M

Hidroxid de sodiu sau acid clorhidric (soluţii 1M pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Nu se recomandă amestecarea într-un volum mic (de exemplu, în seringă) cu sulfat de morfină, clorhidrat de petidină, clorhidrat de prometazină, clorhidrat de hidroxizină deoarece poate să apară precipitarea ketorolac trometamolului. Este compatibil cu serul fiziologic, glucoza 5%, soluţie Ringer, soluţie Ringer-lactat. Compatibilitatea ketorolacului cu alte medicamente este necunoscută.

3 ani

A nu se păstra la frigider sau congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, clasa hidrolitică I, prevăzute cu inel de rupere, conţinând 1 ml soluţie injectabilă.

Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, clasa hidrolitică I, prevăzute cu inel de rupere, conţinând 1 ml soluţie injectabilă.

Fără cerinţe speciale.

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Str. Eroilor, nr. 1A, Otopeni, cod 075100, Jud. Ilfov

România

13067/2020/01-02

Data primei autorizări: Iunie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2020

Martie 2020

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .