Prospect KETONAL 100mg / 2ml SOLUȚIE INJECTABILĂ

Codul comercial: W03881002 Cantitate: 10

Indicat în: durere și inflamație

Cale de administrare: injectabilă

Substanța: ketoprofen (antiinflamator nesteroidian)

ATC: M01AE03 (Sistemul musculo-scheletic | Produse antiinflamatoare și antireumatice, non-steroidiene | Derivați de acid propionic)

Atenționări:
Fotosensibilizare
Fotosensibilizare

Evitați expunerea excesivă la soare sau radiații UV.

Interacțiuni medicamentoase majore
Interacțiuni medicamentoase majore

Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.

Nefrotoxicitate
Nefrotoxicitate

Poate afecta rinichii.

Precauție în sarcină
Precauție în sarcină

Utilizați în sarcină doar la recomandarea medicului.

Risc de sângerare
Risc de sângerare

Poate crește riscul de sângerare.

Ulcer / hemoragie digestivă
Ulcer / hemoragie digestivă

Poate crește riscul de ulcer sau sângerare digestivă.

Ketoprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) utilizat pentru a trata durerea și inflamația asociate cu afecțiuni precum artrita reumatoidă, osteoartrita, durerile musculare, durerile de spate și alte afecțiuni inflamatorii. De asemenea, este utilizat pentru a ameliora durerile acute, cum ar fi cele menstruale sau post-traumatice.

Ketoprofenul acționează prin inhibarea enzimelor ciclooxigenaze (COX-1 și COX-2), reducând astfel producția de prostaglandine, substanțe implicate în inflamație, durere și febră. Este disponibil sub formă de comprimate, geluri topice, supozitoare sau soluții injectabile.

Efectele secundare pot include iritații gastrice, greață, arsuri la stomac, amețeli sau, în cazuri rare, ulcere gastrice și sângerări gastrointestinale. Utilizarea pe termen lung sau în doze mari poate crește riscul de evenimente cardiovasculare. Este important ca medicamentul să fie utilizat conform indicațiilor medicului.

Date generale despre KETONAL 100mg / 2ml

  • Substanța: ketoprofen
  • Data ultimei liste de medicamente: 01-08-2019
  • Codul comercial: W03881002
  • Concentrație: 100mg / 2ml
  • Forma farmaceutică: SOLUȚIE INJECTABILĂ
  • Volum ambalaj: 2 ml
  • Prezentare produs: cutie x10 fiole x2ml sol inj/conc ptsol perf
  • Tip produs: Medicament generic
  • Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

  • Producător: LEK PHARMACEUTICALS D.D. - SLOVENIA
  • Deținător: LEK PHARMACEUTICALS D.D. - SLOVENIA
  • Număr APP: 11796/2019/02
  • Valabilitate: 3 ani

Concentrațiile disponibile pentru ketoprofen

  • 10%
  • 100mg
  • 100mg/2ml
  • 100mg/g
  • 100mg/ml
  • 150mg
  • 160mg/2ml
  • 2.5%
  • 200mg
  • 25mg
  • 25mg/g
  • 50mg
  • 50mg/ml
  • 80mg/plic

Combinații cu alte substanțe

Conținutul prospectului pentru medicamentul KETONAL 100mg / 2ml SOLUȚIE INJECTABILĂ

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Ketonal 100 mg/2 ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare 2 ml soluţie injectabilă conţin ketoprofen 100 mg.

Excipienţi: fiecare 2 ml soluţie injectabilă conţin etanol 96º, 200 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă

Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie, practic lipsită de particule în suspensie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice.

Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative şi metabolice şi pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.

Indicaţiile administrării Ketonal injectabil sunt următoarele:

Durere:

- dureri postoperatorii

- dismenoree

- dureri datorate metastazelor osoase

- dureri post-traumatice

Afecţiuni reumatice:

- poliartrită reumatoidă

- spondilartrită seronegativă (spondilită anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă)

- gută, pseudogută

- artroză

- forme extraarticulare de reumatism (tendinite, bursite, capsulite ale umărului).

4.2 Doze şi mod de administrare

Mod de administrare

Medicamentul este recomandat pentru administrare intramusculară.

Doze recomandate:

Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani

Doza recomandată intramuscular este de o fiolă (100 mg) o dată sau de două ori pe zi.

Dacă este necesar, tratamentul injectabil poate fi suplinit cu tratament oral, rectal sau transdermic.

Ketoprofenul poate fi asociat cu analgezice cu acţiune centrală; el poate fi amestecat cu morfina în acelaşi flacon: 10 până la 20 mg morfină şi 100 (până la 200) mg ketoprofen se diluează în 500 ml soluţie pentru injecţii (clorură de sodiu 0,9% soluţie pentru injecţii sau Ringer lactat. Doza maximă de ketoprofen este de 200 mg.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza zilnică maximă recomandată de ketoprofen (incluzând toate formulările) este de 200 mg. Înainte de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se recomandă administrarea de doze mai mari decât doza maximă zilnică (vezi, de asemenea, pct.4.4).

Pacienţi vârstnici

În general, la pacienţii vârstnici se recomandă iniţierea tratamentului cu ketoprofen cu doza cea mai mică pentru a asigura tratamentul de întreţinere al acestor pacienţi cu doză minimă eficace.

Pacienţii vârstnici prezintă risc de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.

Copii

La copii dozajul nu este stabilit.

Atenţionări

Nu se amestecă tramadol şi ketoprofen în acelaşi flacon deoarece precipită.

Flacoanele pentru perfuzie trebuie înfăşurate în hârtie neagră sau folie de aluminiu deoarece ketoprofenul este sensibil la lumină.

4.3 Contraindicaţii

Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate, cum ar fi bronhospasm, atacuri de astm bronșic, rinită, urticarie sau alte reacţii de tip alergic la ketoprofen, ASA sau alte AINS. Reacțiile severe, rareori letale, anafilactice au fost raportate la aceşti pacienţi (vezi pct.

4.8).

Ketonal este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la ketoprofen sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Ketoprofen este, de asemenea, contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Ketoprofenul este contraindicat în următoarele cazuri:

- insuficienţă cardiacă severă;

- ulcer peptic activ sau orice antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală;

- diateză hemoragică;

- insuficienţă renală severă;

- insuficienţă hepatică severă;

Ketoprofen este contraindicat în caz de hemoragie cerebro-vasculară sau orice alte hemoragii active.

Ketoprofen este contraindicat la pacienţii cu tulburări hemostatice sau care se află sub tratament cu anticoagulante.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante cum sunt warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca acidul acetilsalicilic sau nicorandil (vezi pct.4.5).

Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie evitată.

Reacții gastro-intestinale

Hemoragii, ulceraţii şi perforaţii gastro-intestinale cu potenţial letal s-au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), însoţite sau nu de simptome de avertizare sau de antecedente de manifestări gastro-intestinale severe.

Unele date epidemiologice sugerează că ketoprofenul, comparativ cu alte AINS, poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastro-intestinală severă, în special în doze mari (vezi pct. 4.3).

AINS trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colita ulcerativă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8 ).

Riscul de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţie sau perforaţie creşte cu creșterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct.

4.3), şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi ar trebui să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu misoprostol sau inhibitorii pompei protonice) trebuie luat în considerare pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienții care necesită doze mici de acid acetilsalicilic, sau alte medicamente asemănătoare care pot creşte riscul de hemoragii gastro-intestinale (vezi mai jos şi pct. 4.5).

La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la începutul tratamentului.

Pacienţii vârstnici au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerările și perforațiile gastrointestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Când apar sângerări gastrointestinale sau ulcerații la pacienții cărora li se administrează ketoprofen, tratamentul trebuie întrerupt.

Reacții cardiovasculare și cerebrovasculare

Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea unor AINS (în special în doze mari şi pe termen lung), se poate asocia cu un risc crescut de evenimente trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele care să excludă acest risc pentru ketoprofen sunt insuficiente.

Similar tuturor AINS, se recomandă prudența în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară, precum și înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factor de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Un risc crescut de evenimente trombotice arteriale a fost raportat la pacienții tratați cu AINS, altele decât acid acetilsalicilic, pentru durerea perioperatorie în stabilirea intervenției chirurgicale de bypass coronarian.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară sau moderată, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS poate determina retenţie lichidiană şi edem.

Reacții cutanate

La utilizarea AINS pot apare foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică (vezi pct.

4.8). Pacienţii sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc de obicei pe parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la primele semne de apariţie ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Tulburări respiratorii

Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi riscului pentru reacţii alergice la acid acetilsalicilic şi/sau AINS decât populaţia generală.

Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în special la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct. 4.3).

Hiperkaliemia

Pot apărea hiperkaliemie, în special la pacienții cu diabet zaharat, insuficiență renală și/sau tratament concomitent cu agenți de promovare a hiperkaliemiei (vezi pct. 4.5). Nivelul de potasiu trebuie monitorizat în aceste circumstanțe.

Funcția renală

La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă renală cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate determina o reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală.

Funcția hepatică

La pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate periodic concentraţiile serice ale transaminazelor, mai ales în timpul tratamentului de lungă durată.

S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului.

Alte efecte

În cazul unei afecţiuni infecţioase similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei boli infecţioase, precum febra, prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.

Administrarea AINS poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la femeile care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu ketoprofen.

În cazul în care apar tulburări ale vederii, în special vedere înceţoşată, se recomandă întreruperea tratamentului.

Acest medicament conţine 12,3 vol% (V/V) etanol. Fiecare 2 ml conţin 0,2 g etanol. Poate fi dăunător persoanelor cu etilism. Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut cum sunt pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie.

Acest medicament conţine alcool benzilic.

Administrare intravenoasă de alcool benzilic a fost asociată cu evenimente adverse grave și deces la nou născuți (sindrom gasping). Nu se cunoaște cantitatea minimă de alcool benzilic care poate induce toxicitate.

Volumele mari trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la pacienții cu insuficiență hepatică și insuficiență renală, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică).

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Asocieri medicamentoase nerecomandate

Alte AINS (inclusiv ciclooxigenază-2 inhibitori selectivi) şi cu doze mari de salicilaţi cresc riscul de ulceraţii sau sângerări gastro-intestinale

Anticoagulantele

Risc crescut de sângerare:

- heparină

- antagoniști ai vitaminei K (cum ar fi warfarina)

- inhibitori de agregare a trombocitelor (cum ar fi ticlopidina, clopidogrelul)

- inhibitori de trombină (cum ar fi dabigatranul)

- inhibitori direcți ai factorului Xa (cum ar fi apixaban, rivaroxaban, edoxaban)

Dacă administrarea concomitentă este inevitabilă, pacientul trebuie monitorizat îndeaproape

Litiu

Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită reducerii excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate şi valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.

Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână

Risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în special dacă este administrat în doze mari (> 15 mg/săptămână), prin reducerea clearanceului renal şi desfacerea acestuia de pe proteinele plasmatice unde este legat.

Medicamente a căror asociere necesită precauţie

Medicamentele și categoriile terapeutice care pot promova hiperkaliemia (adică, sărurile de potasiu, diureticele care economisesc potasiul, inhibitorii ECA și antagoniștii angiotensinei II, AINS, heparinele (cu greutate moleculară mică sau nefracționată), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim)

Riscul de hiperkaliemie poate fi sporit atunci când medicamentele menționate mai sus sunt administrate în asociere.

Diuretice

Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin inhibare prostaglandinică.

Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II

La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici, asocierea unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă ciclooxigenaza poate accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.

Metotrexat la doze mai mici de 15 mg/săptămână

În timpul primelor săptămâni de tratament combinat, hemograma completă trebuie monitorizată săptămânal. Dacă apar orice modificări ale funcţiei renale sau dacă pacientul este în vârstă, se recomandă monitorizarea strictă a pacientului.

Pentoxifilină

Există un risc crescut de sângerare. Este necesară monitorizarea clinică mai frecventă și monitorizarea timpului de sângerare.

Tenofovir

Administrarea concomitentă de fumarat de tenofovir disoproxil și AINS poate crește riscul de insuficiență renală.

Nicorandil

Administrarea concomitentă a nicorandilului și AINS poate crește riscul complicațiilor grave, cum ar fi ulcerația gastrointestinală, perforarea și hemoragia (vezi pct. 4.4).

Glicozide cardiace

Nu a fost demonstrată o interacțiune farmacocinetică între ketoprofen și digoxin. Cu toate acestea, se recomandă prudență, în special la pacienții cu insuficiență renală, deoarece AINS pot reduce funcția renală și pot scădea clearance-ul renal al glicozidelor cardiace.

Glucocorticoizi

Risc crescut de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Asocieri care trebuie luate în considerare

Antihipertensive (betablocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice)

Risc de reducere a efectului hipotensor (reducerea acțiunii prostaglandinelor vasodilatatoare de către

AINS).

Trombolitice
Risc crescut de hemoragie.

Inhibitori selective ai recaptării serotoninei (ISRS)

Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

Probenecid

Administrarea în asociere de probenecid poate reduce semnificativ clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.

Ciclosporină, Tacrolimus

Risc de efect nefrotoxic aditiv, mai ales la vârstnici.

Riscuri referitoare la efectul antiagregant plachetar

Mai multe substanţe sunt implicate în interacţiuni dependente de efectul lor antiplachetar: tirofiban, eptifibarid, abcixiab şi iloprost. Tratamentul concomitent cu aceste medicamente antiplachetare creşte riscul de hemoragie.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.

Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii cardio-vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embrio-fetală. Suplimentar, au fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardio-vasculare. Ketoprofenul nu trebuie administrat pe parcursul trimestrului întâi şi al doilea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă ketoprofenul este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.

Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor expun fătul la:

- toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară)

- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios

- Mama și nou-născutul, la sfârșitul sarcinii, la:

- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apare chiar la doze mici

- inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit

În consecinţă, ketoprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.

Alăptarea

Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se recomandă pe parcursul alăptării.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor şi despre atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste simptome.

Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibile tulburări vizuale. Dacă pacienţii prezintă tulburări vizuale, aceştia nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Clasificarea după frecvenţele aşteptate: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

La adulţi, au fost raportate următoarele reacţii adverse pentru ketoprofen:

Tulburări hematologice şi limfatice:

- rare: anemie prin hemoragie

- cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, leucopenie, anemie hemolitică, insuficienţă medulară.

Tulburări ale sistemului imunitar

- cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic).

Tulburări psihice

- cu frecvenţă necunoscută: confuzie, tulburări ale dispoziţiei.

Tulburări metabolice și de nutriție

Cu frecvență necunoscută: hiponatremie, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale sistemului nervos

- mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli şi somnolenţă.

- .

- cu frecvenţă necunoscută: meningită aseptică, convulsii, , vertij.

Tulburări oculare

- rare: vedere înceţoşată (vezi pct. 4.4).

Tulburări acustice şi vestibulare

- rare: tinitus.

Tulburări cardiace

- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă.

Tulburări vasculare

- cu frecvenţă necunoscută: hipertensiunea arterială, vasodilataţie, vasculită (inclusiv vasculită leucocitoclastică).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale

- rare: astm bronşic;

- cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid acetilsalicilic şi la alte AINS), rinită.

Tulburări gastro-intestinale

- frecvente: greaţă, vărsături

- mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, gastrite

- rare: stomatite, ulcer gastro-duodenal

- cu frecvenţă necunoscută: hemoragie și perforație gastro-intestinală, pancreatită, disconfort gastro intestinal, durere gastrică și cazuri rare de colită.

Tulburări hepatobiliare

- rare: hepatită, creşteri ale valorilor transaminazelor, creşteri ale bilirubinemiei, determinate de tulburări hepatice.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

- mai puţin frecvente: erupţie cutanată, prurit

- cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate, alopecie, urticarie, edem angioneurotic şi erupţii cutanate buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză toxică epidermică, pustuloză exantematoasă generalizată acută.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefritic, o Retenție lichidiană/de sodiu cu posibilă hiperkaliemie, edem (vezi pct. 4.4 și 4.5).

o Afectare renală care poate determina insuficiență renală acută: au fost raportate cazuri izolate de necroză tubulară acută și necroză papilară renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

- mai puţin frecvente: edem

- cu frecvenţă necunoscută: durere și senzație de arsură la locul injectării, reacții la nivelul locului de administrare, inclusiv dermatită livedoidă cunoscută sub denumirea de sindrom Nicolau.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratamentul pe termen lung) se poate asocia cu un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

4.9 Supradozaj

Principalele semne de supradozaj la adulţi sunt cefaleea, ameţelile, somnolenţa, greaţa, vărsăturile, diareea şi durerea abdominală. În timpul intoxicaţiei severe s-au observat hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi hemoragie gastro-intestinală.

Pacientul trebuie transferat imediat la un spital cu secţie de specialitate unde poate începe tratamentul simptomatic.

Nu există antidot specific.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE03.

Mecanismul de acţiune

Ketoprofenul a demonstrat că are efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor, prin inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin 2 izoenzime ciclooxigenaza 1 (COX 1) şi ciclooxigenaza 2 (COX 2) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului arahidonic.

Ketoprofen stabilizează membrana lizozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică.

Mecansimul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus).

La anumite femei, ketoprofen reduce simptomele dismenorrei primare probabil datorită inhibiţiei sintezei şi/sau eficacităţii prostaglandinelor.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Concentraţia plasmatică medie la 5 minute după începerea administrării intravenoase şi la 4 minute după terminarea administrării este 26,4±5,4 micrograme/ml. Biodisponibilitatea este 90%.

Distribuţie

Ketoprofenul se leagă în proporţie de 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distribuţie este de 0,1-0,2 l/kg. Ketoprofenul pătrunde în lichidul sinovial. La 3 ore după administrarea a 100 mg ketoprofen, concentraţia sa plasmatică este de aproximativ 3 micrograme/ml iar concentraţia în lichidul sinovial este de 1,5 micrograme/ml. După 9 ore concentraţia sa plasmatică este de 0,3 micrograme/ml iar concentraţia în lichidul sinovial este de 0,8 micrograme/ml. Aceasta înseamnă că ketoprofenul pătrunde lent în lichidul sinovial şi este eliminat lent, în timp ce concentraţia plasmatică scade rapid. Concentraţiile stabile ale ketoprofenului sunt atinse după 24 de ore de la începerea tratamentului. La vârstnici, concentraţia plasmatică stabilă atinsă în 8,7 ore este de 6,3 micrograme/l.

După o singură doză intramusculară de 100 mg ketoprofen, concentraţia de ketoprofen a fost detectată în ser şi lichidul cerebrospinal, după 15 minute. Concentraţia plasmatică de vârf a ketoprofenului a fost atinsă în 2 ore (1,3 micrograme/ml).

Metabolizare şi eliminare

Ketoprofenul este metabolizat intens în ficat de către enzimele microzomale hepatice. El este legat de acidul glucuronic şi eliminat din organism în această formă. În urma administrării orale concentraţia sa plasmatică este de 1,16 ml/min/kg. Datorită metabolismului rapid, timpul de înjumătăţire este doar de două ore. Până la 80% din ketoprofen este excretat prin urină, cea mai mare parte (peste 90%) sub formă de ketoprofen glucuronid; aproximativ 10% este excretat prin fecale. La pacienţii cu insuficienţă renală, ketoprofenul este eliminat mai lent iar timpul de înjumătăţire este prelungit cu o oră. La pacienţii cu insuficienţă hepatică, ketoprofenul poate fi acumulat în ţesuturi. Metabolismul şi eliminarea lui sunt încetinite la vârstnici. Oricum, acest lucru este semnificativ numai la pacienţii cu funcţie renală scăzută.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Toxicitatea acută

DL50 a ketoprofenului la şoarece după administrarea orală este de 360 mg/kg corp, la şobolan 160 mg/kg corp şi la cobai 1300 mg/kg.

DL50 a ketoprofenului este de câteva ori mai mare decât a indometacinului.

Toxicitatea cronică

Au fost administrate oral la şobolani doze de 2, 6, respectiv 18 mg ketoprofen pe kg corp, timp de 4 săptămâni. Din ziua a 6-a şi până în a 30-a, 10% dintre animalele tratate cu 18 mg/kg au fost sacrificate; la unii şobolani au apărut ulceraţii gastrice. La câini au fost raportate doar ulceraţii gastrice asociate cu această doză şi toate animalele au supravieţuit. În comparaţie cu indometacinul, 50% dintre animale au fost sacrificate la o doză de 6 mg indometacin/kg corp şi toate animalele au fost sacrificate la o doză de 18 mg/kg corp.

Într-un studiu de 6 luni efectuat pe şobolani, s-au administrat oral 3, 6 sau 9 mg ketoprofen/kg corp.

După 8 săptămâni, 53% dintre şobolanii masculi trataţi cu 6 mg/kg au fost sacrificaţi, precum şi 67% dintre masculi şi 20% dintre şobolanii femelă trataţi cu 9 mg/kg. La animalele tratate cu 9 mg/kg concentraţiile plasmatice ale proteinelor au scăzut iar greutatea splinei şi ficatului au crescut. Nu au fost raportate modificări patologice importante la grupul de animale care au supravieţuit.

Carcinogenitate, mutagenitate, efecte asupra fertilităţii

Studiile de toxicitate cronică orală la şoareci (până la 32 mg/kg şi zi) nu au indicat un potenţial carcinogen al ketoprofenului. Ketoprofenul nu a prezentat potenţial mutagen la testul Ames.

Ketoprofenul administrat la şobolanii masculi (până la 9 mg/kg corp şi zi) nu a avut un efect semnificativ asupra capacităţii de reproducere sau asupra fertilităţii. La femelele de şobolan s-a observat că administrarea a 6 sau 9 mg/kg corp şi zi a determinat scăderea numărului locurilor de nidaţie. La şobolanii masculi şi câini a determinat inhibarea spermatogenezei. Pe testele efectuate la câini şi babuini cu doze mari s-a observat scăderea greutăţii testiculelor.

Teratogenitate

Ketoprofenul administrat la şoareci, în doze de până la 12 mg/kg corp şi zi şi la şobolani în doze până la 9 mg/kg corp/zi, nu a fost teratogen sau embriotoxic.

La iepuri, dozele toxice materne au fost asociate cu embriotoxicitate, dar nu cu teratogenitate.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Propilenglicol

Etanol 96°

Alcool benzilic

Hidroxid de sodiu

Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Nu se amestecă tramadol şi ketoprofen în acelaşi flacon deoarece precipită.

Flacoanele trebuie înfăşurate în hârtie neagră sau folie de aluminiu deoarece ketoprofenul este sensibil la lumină.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, prevăzute cu punct de rupere roșu și un inel (galben) pe gâtul fiolei, pentru identificare, conţinând 2 ml soluţie injectabilă

Cutie cu 50 fiole din sticlă brună, prevăzute cu punct de rupere roșu și un inel (galben) pe gâtul fiolei, pentru identificare, conţinând 2 ml soluţie injectabilă

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Lek Pharmaceuticals dd

Verovskova 57, 1526, Ljubljana

Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

11796/2019/01-02

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Mai 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2019