KENTERA 3.9mg / 24h plasture transdermic prospect medicament

Kentera 3,9 mg/24 ore plasture transdermic

Fiecare plasture transdermic conține oxibutinină 36 mg. Suprafața plasturelui este de 39 cm2 și eliberează o cantitate de 3,9 mg oxibutinină în 24 de ore.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Plasture transdermic

Plasturele este din material plastic transparent, partea din spate fiind adezivă și protejată de o folie protectoare care trebuie îndepărtată înainte de aplicare.

Tratamentul simptomatic al incontinenței urinare și /sau al senzației imperioase și frecvente de micționare, care pot apare la pacienții adulți cu vezică urinară instabilă.

Doza recomandată este de un plasture transdermic a 3,9 mg aplicat de două ori pe săptămână (o dată la 3-4 zile).

Pe baza experienței din studiile clinice, nu este considerată necesară nicio ajustare a dozei la această grupă de pacienți. Cu toate acestea, Kentera trebuie utilizat cu precauție la pacienții vârstnici, care pot fi mai sensibili la efectele anticolinergicelor cu acțiune la nivel central și pot prezenta diferențe de farmacocinetică (vezi pct. 4.4).

Siguranța și eficacitatea Kentera la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Utilizarea Kentera nu este recomandată pentru utilizare la copii și adolescenți. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Plasturele trebuie aplicat pe pielea uscată, intactă, la nivelul abdomenului, șoldului sau fesei, imediat după ce a fost scos din plicul protector. Pentru fiecare nou plasture trebuie ales un alt loc de aplicare pentru a evita timp de 7 zile reaplicarea în același loc. Plasturele nu trebuie divizat sau tăiat în bucăți.

Plasturii deteriorați nu trebuie utilizați.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Kentera este contraindicat la pacienții cu retenție urinară, afecțiuni severe gastro-intestinale, miastenia gravis sau glaucom cu unghi îngust și la pacienții care prezintă risc pentru aceste afecțiuni.

Kentera trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală. Utilizarea Kentera la pacienții cu insuficiență hepatică trebuie monitorizată cu grijă. Înaintea tratamentului cu Kentera trebuie evaluate alte cauze ale urinării frecvente (insuficiență cardiacă sau boală renală). Dacă este prezentă o infecție a tractului urinar, trebuie început un tratament antibacterian adecvat.

Retenție urinară: Medicamentele anticolinergice trebuie administrate cu precauție pacienților cu obstrucție semnificativă clinic a fluxului urinar vezical, datorită riscului de retenție urinară.

Kentera trebuie utilizat cu precauție la pacienții vârstnici, care pot fi mai sensibili la efectele anticolinergicelor cu acțiune la nivel central și pot prezenta diferențe de farmacocinetică.

Un total de 496 de pacienți au fost expuși la Kentera în cadrul studiilor de extensie privind siguranța, randomizate, în regim dublu-orb, controlate placebo, cu durata de 12 săptămâni și cu durata de 14 săptămâni. Dintre aceștia, 188 de pacienți (38%) au avut vârsta de 65 de ani și peste și nu au prezentat diferențe generale legate de siguranță sau de eficacitate comparativ cu pacienții mai tineri.

Ca atare, pe baza dovezilor clinice curente, nu este considerată necesară ajustarea dozei în cazul pacienților vârstnici.

Evenimentele anticolinergice de natură psihică și la nivelul SNC, cum sunt tulburările de somn (de exemplu, insomnia) și tulburările cognitive, au fost asociate cu utilizarea oxibutininei, în special la pacienții vârstnici. Trebuie acționat cu prudență atunci când oxibutinina se administrează concomitent cu alte medicamente anticolinergice (vezi și pct. 4.5). În cazul în care un pacient prezintă astfel de simptome, trebuie avută în vedere întreruperea administrării medicamentului.

În timpul utilizării după punerea pe piață au fost raportate și alte evenimente psihice care au implicat un mecanism anticolinergic (vezi pct. 4.8).

La administrarea orală de oxibutinină poate fi necesar să se aibă în vedere următoarele precauții deși aceste evenimente, nu au fost observate pe durata studiilor clinice cu Kentera:

Tulburări gastro-intestinale: Medicamentele anticolinergice pot scădea motilitatea gastro-intestinală și trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu tulburări gastro-intestinale obstructive ca urmare a riscului de retenție gastrică, precum și în afecțiuni cum sunt colita ulcerativă și atonia intestinală.

Medicamentele anticolinergice trebuie utilizate cu prudență la pacienții cu hernie hiatală /reflux gastro-esofagian și/sau care iau concomitent medicamente (cum sunt bifosfonații) care pot provoca sau agrava esofagita.

Medicamentele anticolinergice trebuie utilizate cu precauție la pacienții care prezintă neuropatie autonomă, tulburări cognitive sau boala Parkinson.

Pacienții trebuie informați că atunci când anticolinergicele, cum este oxibutinina, sunt utilizate într-un mediu cu temperatură ridicată, poate apărea prostrație termică (febră și șoc termic datorate diminuării transpirației).

Oxibutinina poate accentua simptomele de hipertiroidie, boală cardiacă coronariană, insuficiență cardiacă congestivă, aritmii cardiace, tahicardie, hipertensiune arterială și hipertrofie de prostată.

Oxibutinina poate duce la suprimarea secreției salivare, ceea ce poate produce carii dentare, paradontoză sau candidoză orală.

Utilizarea de oxibutinină concomitent cu alte medicamente anticolinergice sau alte substanțe active care se metabolizează tot prin intermediul izoenzimei CYP3A4 poate duce la creșterea frecvenței sau accentuarea uscăciunii bucale, constipației și somnolenței.

Anticolinergicele au capacitatea de a modifica absorbția anumitor medicamente administrate concomitent, datorită efectelor anticolinergice asupra motilității gastro-intestinale. Deoarece oxibutinina este metabolizată de izoenzima CYP3A4 a citocromului P 450, interacțiunile cu medicamente care inhibă această izoenzimă nu pot fi eliminate. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se utilizează antifungice cu structură azolică (de exemplu ketoconazol) sau antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina) concomitent cu oxibutinina.

Activitatea anticolinergică a oxibutininei crește prin utilizarea concomitentă a altor anticolinergice sau a medicamentelor cu activitate anticolinergică, cum sunt amantadina și alte medicamente anticolinergice antiparkinsoniene (de exemplu biperiden, levodopa), antihistaminicele, antipsihoticele (de exemplu fenotiazine, butirofenone, clozapină), chinidina, antidepresivele triciclice, atropina și compușii înrudiți, cum sunt antispasticele atropinice, dipiridamolul.

Pacienții trebuie informați că alcoolul poate crește senzația de somnolență provocată de anticolinergice cum este oxibutinina. (vezi pct. 4.7).

Oxibutinina poate antagoniza efectul tratamentelor prokinetice.

Nu există date adecvate privind utilizarea plasturelui transdermic cu oxibutinină la femeile gravide.

Studiile la animale au evidențiat o toxicitate minoră asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Kentera nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care este absolut necesar.

Atunci când se utilizează oxibutinină în timpul alăptării, o mică cantitate se excretă în laptele mamei.

De aceea, utilizarea oxibutininei nu este recomandată pe durata alăptării.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Deoarece Kentera poate produce moleșeală, somnolență sau încețoșarea vederii, pacienții trebuie sfătuiți să manifeste prudență la conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje. (vezi pct. 4.5).

Cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost cele legate de locul de aplicare apărute la 23,1% dintre pacienți. Alte reacții adverse frecvente raportate la medicament au fost xerostomie (8,6%), constipație (3,9%), diaree (3,2%), cefalee (3,0%), amețeli (2,3%) și încețoșarea vederii (2,3%).

Mai jos sunt enumerate reacțiile adverse observate în studiile clinice de fază 3 și de fază 4, grupate în funcție de clasele de aparate, sisteme și organe și de frecvență. Frecvențele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000). În fiecare grupă de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. De asemenea, au fost incluse reacțiile adverse raportate ulterior punerii pe piață, care nu au fost observate în studiile clinice.

Aparate, sisteme și Frecvență Reacție adversă organe (MedDRA)

Infecții și infestări Frecvente Infecția tractului urinar

Mai puțin frecvente Infecția tractului respirator superior, infecții fungice

Tulburări psihice Mai puțin frecvente Anxietate, confuzie, nervozitate, agitație, insomnie

Rare Atacuri de panică#, delir#, halucinații#, dezorientare#

Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee, somnolență nervos Rare Tulburări de memorie#, amnezie#, letargie#, tulburări de atenție#

Tulburări oculare Frecvente Încețoșarea vederii

Tulburări acustice și Frecvente Amețeli vestibulare

Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Palpitații

Tulburări vasculare Mai puțin frecvente Urticarie, bufeuri

Tulburări respiratorii, Mai puțin frecvente Rinită toracice și mediastinale

Tulburări gastro- Frecvente Xerostomie, constipație, diaree, greață, dureri intestinale abdominale

Mai puțin frecvente Disconfort abdominal, dispepsie

Tulburări musculo- Mai puțin frecvente Dorsalgii scheletice și ale țesutului conjunctiv

Tulburări renale și ale Mai puțin frecvente Retenție urinară, disurie căilor urinare

Tulburări generale și la Foarte frecvente Prurit la locul de aplicare nivelul locului de Frecvente Eritem la locul de aplicare, reacție la locul de administrare aplicare, erupție cutanată tranzitorie la locul de aplicare

Leziuni, intoxicații și Mai puțin frecvente Răniri complicații legate de procedurile utilizate # reacții adverse apărute ulterior punerii pe piață, rezultate numai din raportările post-autorizare (neobservate în studiile clinice), a căror categorie de frecvență a fost estimată din datele de siguranță ale studiilor clinice și care au fost raportate în asociere cu utilizarea topică a oxibutininei (efectele clasei anticolinergicelor).

Reacțiile adverse cunoscute a fi asociate cu terapia anticolinergică, în general sau observate la administrarea orală a oxibutininei, dar care nu au fost încă observate la utilizarea Kentera în studii clinice sau în cadrul experienței ulterioare punerii pe piață, sunt: anorexia, vărsăturile, esofagita de reflux, diminuarea transpirației, șocul termic, scăderea secreției lacrimale, midriaza, tahicardia, aritmia, coșmarurile, neliniștea, convulsiile, hipertensiunea intraoculară și apariția glaucomului, paranoia, fotosensibilitatea, disfuncția erectilă.

În timpul utilizării post-autorizare, la această grupă de vârstă au fost raportate cazuri de halucinații (asociate cu manifestări de anxietate) și de tulburări de somn în legătură cu oxibutinina. Copiii și adolescenții pot fi mai sensibili la efectele medicamentului, în special cu privire la reacțiile adverse la nivelul SNC și la cele de natură psihică.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Concentrația plasmatică de oxibutinină scade în decurs de 1-2 ore după îndepărtarea sistemului(elor) transdermic(e). Pacienții trebuie monitorizați până la dispariția simptomelor. Supradozajul cu oxibutinină a fost asociat cu efectele anticolinergice, incluzând excitația SNC, bufeuri, febră, deshidratare, aritmie cardiacă, vărsături și retenție urinară. S-a raportat ingerarea a 100 mg de clorură de oxibutinină în asociere cu alcool la un băiat cu vârsta de 13 ani care a suferit pierderea memoriei și la o femeie de 34 de ani la care a apărut stupoare, urmată de dezorientare și agitație la trezirea din somn, midriază, uscăciunea pielii, aritmie cardiacă și retenție urinară. Ambii pacienți s-au recuperat complet în urma tratamentului simptomatic.

Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj cu Kentera.

Grupa farmacoterapeutică: antispastice urinare, codul ATC: G04B D04.

Oxibutinina acționează ca antagonist competitiv al acetilcolinei la nivelul receptorilor post-ganglionari muscarinici, având drept rezultat relaxarea musculaturii netede a vezicii urinare.

La pacienții cu vezică urinară hiperactivă, caracterizată prin instabilitatea mușchiului detrusor sau prin hiperreflectivitate, studiile cistometrice au demonstrat că oxibutinina mărește la maximum capacitatea vezicii urinare și crește volumul până la prima contracție a mușchiului detrusor. Astfel, oxibutinina scade nevoia de urinare imperioasă și frecvența atât a episoadelor de incontinență, cât și a urinării voluntare.

Oxibutinina este un amestec racemic (50:50) de izomeri R și S. Activitatea antimuscarinică se datorează în principal izomerului R. Izomerul R din oxibutinină demonstrează o selectivitate crescută pentru subtipurile M1 și M3 ale receptorilor muscarinici (predominante în mușchiul destrusor al vezicii urinare și în glanda parotidă) spre deosebire de subtipul M2 (predominant în țesutul cardiac).

Metabolitul activ, N-dezetiloxibutinină, are o activitate farmacologică asupra mușchiului detrusor uman similară cu cea a oxibutininei în studiile in vitro, dar are o mai mare afinitate de legare la țesutul parotidian în comparație cu oxibutinina. Forma de bază liberă a oxibutininei este echivalentă din punct de vedere farmacologic cu hidroclorura de oxibutinină.

Un număr total de 957 de pacienți cu incontinență urinară imperioasă a fost evaluat în cadrul a trei studii controlate care au comparat Kentera cu placebo, oxibutinină administrată oral și/sau capsule de tolterodină cu acțiune îndelungată. Au fost evaluate reducerea numărului de episoade săptămânale de incontinență, frecvența urinării și volumul intern al vezicii urinare. Kentera a avut drept efect o îmbunătățire constantă a simptomelor de vezică hiperactivă în comparație cu placebo.

Kentera are o concentrație suficientă de oxibutinină pentru a menține transportul continuu pe durata intervalului de 3-4 zile dintre doze. Oxibutinina este transportată prin difuziune pasivă prin stratul cornos, traversând pielea intactă și intrând în circulația sistemică. În urma aplicării Kentera, concentrația plasmatică de oxibutinină crește timp de aproximativ 24 până la 48 de ore, atingând concentrații maxime în medie de 3-4 ng/ml. Concentrația la starea de echilibru se obține în timpul celei de-a doua aplicări a plasturelui transdermic. După acest moment, se mențin concentrații stabile timp de până la 96 de ore. Diferența dintre ASC și Cmax a oxibutininei și a metabolitului activ N-dezetiloxibutinină după administrarea transdermică de Kentera pe abdomen, fese sau șold nu este relevantă din punct de vedere clinic.

Oxibutinina difuzează în proporție ridicată în țesuturi în urma absorbției sistemice. Volumul de distribuție a fost estimat la 193 l după administrarea intravenoasă de 5 mg de hidroclorură de oxibutinină.

Atunci când este administrată pe cale orală, oxibutinina este metabolizată în principal de sistemul enzimatic al citocromului P450, în mod special de CYP3A4, care se găsește mai ales în ficat și în peretele intestinal. Printre metaboliți se numără acidul fenilciclohexilglicolic, care este inactiv din punct de vedere farmacologic, și N-dezetiloxibutinină, care este activ din punct de vedere farmacologic. Administrarea transdermică de oxibutinină șuntează metabolizarea de prim pasaj gastro-intestinal și hepatic, reducând formarea metabolitului N-dezetil.

Oxibutinina este metabolizată în principal în ficat, așa cum s-a menționat mai sus, mai puțin de 0,1% din doza administrată fiind excretată nemodificată în urină. De asemenea, mai puțin de 0,1% din doza administrată este excretată sub forma metabolitului N-dezetiloxibutinină.

Datele non-clinice nu au evidențiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor privind toxicitatea acută, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea și toxicitatea locală. La o doză de 0,4 mg/kg și zi de oxibutinină administrată subcutanat, apariția de anomalii ale organelor este semnificativ crescută, însă aceasta se observă numai în prezența toxicității materne. Kentera eliberează o cantitate de aproximativ 0,08 mg/kg și zi. Cu toate acestea, atâta vreme cât nu este înțeleasă asocierea dintre toxicitatea maternă și efectul asupra dezvoltării, nu poate fi luată în discuție siguranța administrării la om. Deși în urma administrării subcutanate în cadrul studiilor privind fertilitatea la șobolani nu s-au raportat efecte la masculi, fertilitatea la femelă a fost afectată și s-a identificat un

NIARA (nivel insesizabil al reacțiilor adverse) de 5 mg/kg.

Substanța activă oxibutinină persistă în mediul înconjurător.

Filmul de bază

Poliester/acetat de etilen-vinil (PET/AEV), transparent

Stratul din mijloc

Triacetină

Soluție adezivă de copolimer acrilic conținând derivați ai polimerilor 2 etilhexil acrilat N-vinil pirolidonă și dimetilacrilat de hexametilenglicol.

Folie protectoare

Poliester siliconat

Nu este cazul.

3 ani.

A nu se păstra la frigider sau congela.

Plasturii transdermici sunt ambalați individual în plicuri din poliamidă/polietilenă/aluminiu/tereftalat de polietilenă/hârtie laminată și sunt furnizați în cutii cu calendar pentru pacient a 2, 8 sau 24 plasturi.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

A se aplica imediat după îndepărtarea plicului protector. După utilizare, plasturele conține încă cantități considerabile de componente active. Componentele active rămase în plasture pot avea efecte dăunătoare dacă ajung în mediul acvatic. De aceea, după îndepărtare, plasturele utilizat trebuie împăturit la jumătate, cu partea adezivă înspre interior, în așa fel încât membrana cu substanță activă să nu fie expusă, introdus în plicul original și apoi eliminat în condiții de siguranță, fără a ajunge la îndemâna copiilor. Orice plasturi utilizați sau neutilizați trebuie eliminați în conformitate cu reglementările locale în vigoare sau restituiți farmaciei. Plasturii utilizați nu trebuie aruncați în toaletă sau în sistemele de eliminare a deșeurilor lichide.

Activitățile care pot duce la transpirație excesivă, expunere la apă sau la temperaturi extreme pot contribui la apariția de probleme legate de aderență. A nu se expune plasturele la soare.

Teva B.V.

Swensweg 5 2031 GA Haarlem

Olanda

EU/1/03/270/001 8 plasturi transdermici

EU/1/03/270/002 24 plasturi transdermici

EU/1/03/270/003 2 plasturi transdermici

Data primei autorizări: 15 iunie 2004

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 30 aprilie 2009

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu