KAULIV 20mcg / 80mcl soluție injectabilă prospect medicament

Kauliv 20 micrograme/80 microlitri soluție injectabilă

Fiecare doză de 80 microlitri conține teriparatid 20 micrograme*.

Fiecare cartuș de 3 ml conține teriparatid 750 micrograme (corespunzător la 250 micrograme per ml).

*Teriparatidul, rhPTH(1-34), produs în E. coli prin utilizarea tehnologiei recombinării ADN, este identic cu secvența de 34 aminoacizi N-terminală a hormonului paratiroidian uman endogen.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1

Soluție injectabilă (injecție).

Soluție injectabilă incoloră, limpede

Kauliv este indicat la adulți.

Tratamentul osteoporozei la femei în post-menopauză și la bărbați cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1). La femeile în post-menopauză, s-a demonstrat reducerea semnificativă a incidenței fracturilor vertebrale și non-vertebrale, dar nu și a fracturilor de șold.

Tratamentul osteoporozei asociate tratamentului sistemic susținut cu glucocorticoizi, la femei și bărbați cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1).

Doza recomandată de Kauliv este de 20 micrograme administrate o dată pe zi.

Pacienții trebuie să primească suplimente de calciu și vitamina D, dacă aportul prin dietă este inadecvat.

Durata totală maximă a tratamentului cu teriparatid trebuie să fie de 24 luni (vezi pct. 4.4). Tratamentul de 24 luni cu teriparatid nu trebuie repetat de-a lungul vieții unui pacient.

După întreruperea tratamentului cu teriparatid, pacienții pot să continue cu alte tratamente pentru osteoporoză.

Nu este necesară ajustarea dozelor în funcție de vârstă (vezi pct. 5.2).

Teriparatidul nu trebuie utilizat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3). La pacienții cu insuficiență renală moderată, teriparatidul trebuie utilizat cu precauție. Nu sunt prevăzute precauții speciale pentru pacienții cu insuficiență renală moderată.

Nu sunt disponibile date la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.3). Astfel, teriparatidul trebuie utilizat cu precauție.

Copii și adolescenți și adulți tineri cu cartilaje de creștere epifizare active

Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea teriparatidului la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.

Teriparatidul nu trebuie utilizat la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) sau la adulți tineri cu cartilaje de creștere epifizare active.

Kauliv trebuie administrat o dată pe zi prin injecție subcutanată la nivelul coapsei sau abdomenului.

Pacienții trebuie instruiți să utilizeze tehnici de injectare corecte (vezi pct. 6.6). Pentru instrucțiuni privind medicamentul înaintea administrării,vezi pct. 6.6. Instrucțiunile de utilizare,care sunt incluse în ambalajul stiloului injector (pen); de asemenea, acestea sunt disponibile pentru a instrui pacienții cu privire la folosirea corectă a pen-ului.

* Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

* Sarcina și alăptarea (vezi pct. 4.4 și 4.6).

* Hipercalcemie preexistentă.

* Insuficiență renală severă.

* Afecțiuni osoase metabolice (incluzând hiperparatiroidismul și boala osoasă Paget), altele decât osteoporoza primară sau osteoporoza indusă de tratamentul cu glucocorticoizi.

* Creșteri inexplicabile ale fosfatazei alcaline.

* Radioterapie osoasă anterioară sau radioterapie prin implant.

* Pacienții cu tumori maligne osoase sau metastaze osoase trebuie excluși de la tratamentul cu teriparatid.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Calciu seric și urinar

La pacienții cu normocalcemie, după injecția cu teriparatid s-au observat creșteri ușoare și tranzitorii ale calcemiei. Concentrațiile plasmatice ale calciului ating un maximum după 4-6 ore și revin la valorile inițiale la 16-24 ore după administrarea fiecărei doze de teriparatid. Prin urmare, în cazul în care sunt recoltate probe de sânge pentru măsurarea concentrației plasmatice a calciului, acestea trebuie recoltate la cel puțin 16 ore de la injecția cea mai recentă cu teriparatid. În cursul tratamentului nu este necesară monitorizarea de rutină a concentrației plasmatice a calciului.

Teriparatidul poate să determine mici creșteri ale excreției urinare de calciu, dar studiile clinice nu au relevat o incidență a hipercalciuriei diferită față de cea de la pacienții tratați cu placebo.

Teriparatidul nu a fost studiat la pacienții cu litiază renală activă. Teriparatidul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu litiază renală activă sau recentă din cauza potențialului de exacerbare a acestei afecțiuni.

În studiile clinice pe termen scurt cu teriparatid, s-au observat episoade izolate de hipotensiune arterială ortostatică tranzitorie. Caracteristic, evenimentul a început în decurs de 4 ore de la administrare și s-a rezolvat spontan într-un interval de la câteva minute până la câteva ore. Atunci când a apărut hipotensiune arterială ortostatică tranzitorie, aceasta s-a manifestat la primele câteva doze și s- a ameliorat prin așezarea pacientului în clinostatism și nu a împiedicat continuarea tratamentului.

Este necesară precauție la pacienții cu insuficiență renală moderată.

Populația adultă tânără

Experiența la populația adultă tânără, inclusiv la femeile în pre-menopauză, este limitată (vezi pct. 5.1). La această populație tratamentul trebuie inițiat numai dacă beneficiile depășesc în mod evident riscurile.

În timpul utilizării teriparatidului, femeile de vârstă fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace. Dacă rămân gravide, teriparatidul trebuie întrerupt.

Studiile efectuate la șobolan evidențiază o incidență crescută a osteosarcoamelor în administrarea pe termen lung a teriparatidului (vezi pct. 5.3). Până la apariția altor date clinice, durata recomandată de 24 luni a tratamentului nu trebuie depășită.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Într-un studiu efectuat la 15 voluntari sănătoși cărora li s-a administrat digoxină zilnic până la starea de echilibru, o doză unică de teriparatid nu a modificat efectul cardiac al digoxinei. Totuși, raportarea unor cazuri izolate a sugerat că hipercalcemia poate predispune pacienții la toxicitate digitalică.

Deoarece teriparatidul crește tranzitoriu concentrația plasmatică a calciului, acesta trebuie utilizat cu prudență la pacienții care fac tratament cu digitalice.

Teriparatidul a fost evaluat în studii de interacțiune farmacodinamică cu hidroclorotiazida. Nu s-au observat interacțiuni semnificative clinic.

Administrarea concomitentă a raloxifenului sau a tratamentului hormonal de substituție cu teriparatid nu a modificat efectele teriparatidului asupra concentrației plasmatice sau urinare a calciului sau asupra evenimentelor clinice adverse.

Femei de vârstă fertilă/Contracepția la femei

În timpul administrării teriparatidului, femeile de vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace. Dacă rămân gravide, administrarea Kauliv trebuie întreruptă.

Kauliv este contraindicat în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Kauliv este contraindicat la femeile care alăptează. Nu se cunoaște dacă teriparatidul se elimină în laptele uman.

Studiile efectuate la iepure au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu a fost studiat efectul teriparatidului asupra dezvoltării fetale umane. Riscul potențial la om nu este cunoscut.

Kauliv are o influență neglijabilă sau nu are influență asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unii pacienți s-au observat hipotensiune arterială ortostatică sau amețeli tranzitorii. Acești pacienți nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje până la remisiunea simptomelor.

Rezumatul profilului de sigu ranță

Reacțiile adverse cel mai frecvent raportate la pacienții tratați cu teriparatid sunt greață, dureri la nivelul membrelor, cefalee și amețeli.

În studiile clinice efectuate cu teriparatid, 82,8% dintre pacienții tratați cu teriparatid și 84,5% dintre cei tratați cu placebo au raportat cel puțin 1 reacție adversă.

Reacțiile adverse asociate cu utilizarea teriparatidului în studiile clinice privind osteoporoza și în perioada de după punerea pe piață sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Pentru clasificarea reacțiilor adverse s-a utilizat următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100) și rare (≥1/10 000 și <1/1000).

Tabelul 1. Reacții adverse

Clasificare pe aparate, sisteme și organe Frecvență Reacții adverse

Tulburări hematologice și limfatice Frecvente Anemie

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Anafilaxie

Frecvente Hipercolesterolemie

Tulburări metabolice și de nutriție Mai puțin frecvente Hipercalcemie mai mare de 2,76 mmol/l, hiperuricemie

Rare Hipercalcemie mai mare de 3,25 mmol/l

Tulburări psihice Frecvente Depresie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Amețeli, cefalee, durere sciatică, sincopă

Tulburări acustice și vestibulare Frecvente Vertij Frecvente Palpitații

Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Tahicardie

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice Frecvente Dispnee și mediastinale Mai puțin frecvente Emfizem

Frecvente Greață, vărsături, hernie hiatală, boală de reflux gastro-esofagian

Tulburări gastro- intestinale Mai puțin frecvente Hemoroizi

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente Hipersudorație Foarte frecvente Dureri la nivelul membrelor

Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului Frecvente Crampe musculare conjunctiv Mai puțin frecvente Mialgii, artralgii, crampe/dureri dorsale* Mai puțin frecvente Incontinență urinară, poliurie, micțiuni

Tulburări renale și ale căilor nocturne imperioase, nefrolitiază urinare Rare Insuficiență/afectare renală Fatigabilitate, durere toracică, astenie,

Tulburări generale și la nivelul reacții ușoare și tranzitorii la locul locului de administrare Frecvente injectării, incluzând durere, edem, eritem, echimoză localizată, prurit și sângerări minore la locul injectării

Mai puțin frecvente Eritem la locul injectării, reacție la locul injectării Posibile evenimente alergice imediat

Rare după injectare: dispnee acută, edem oro/facial, urticarie generalizată, durere toracică, edeme (în special periferice) Creștere ponderală, murmur cardiac,

Investigații diagnostice Mai puțin frecvente creștere a concentrației plasmatice a fosfatazei alcaline

*Au fost raportate cazuri grave de crampe sau dureri dorsale în interval de minute de la injectare.

În studiile clinice au fost raportate următoarele reacții, cu o diferență de frecvență ≥ 1% față de placebo: vertij, greață, dureri ale membrelor, amețeli, depresie, dispnee.

Teriparatidul crește concentrațiile plasmatice ale acidului uric. În studiile clinice, 2,8% din pacientele tratate cu teriparatid au prezentat concentrații plasmatice ale acidului uric peste limita superioară a normalului, în comparație cu 0,7% dintre pacientele tratate cu placebo. Totuși, hiperuricemia nu a determinat creșterea incidenței gutei, artralgiilor sau litiazei renale.

În cazul în care există, este posibil ca anticorpii împotriva medicamentului să fie observați, în mod similar altor medicamente care conțin teriparatid. Nu s-au evidențiat reacții de hipersensibilitate, reacții alergice, efecte asupra concentrației plasmatice a calciului sau efecte asupra răspunsului Densității Minerale Osoase (DMO).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Teriparatidul a fost administrat în doze unice de până la 100 micrograme și în doze repetate de până la 60 micrograme/zi timp de 6 săptămâni.

Efecte care pot fi așteptate în caz de supradozaj includ: hipercalcemie întârziată și risc de hipotensiune arterială ortostatică. De asemenea, pot să apară greață, vărsături, amețeli și cefalee.

Experiența privind supradozajul ca urmare a raportărilor spontane post-autorizare

În raportări spontane din perioada post-autorizare au existat cazuri de administrare greșită în care întregul conținut (până la 750 micrograme) al unui stilou injector (pen) cu teriparatid a fost administrat într-o singură doză. Evenimentele tranzitorii raportate au fost greață, slăbiciune/letargie și hipotensiune arterială.

În unele cazuri nu au apărut evenimente adverse în urma supradozajului. Nu au fost raportate decese ca urmare a supradozajului.

Nu există un antidot specific pentru teriparatid. Tratamentul unui supradozaj suspectat trebuie să includă întreruperea temporară a tratamentului cu teriparatid, monitorizarea concentrației plasmatice a calciului și aplicarea măsurilor de susținere adecvate, cum este hidratarea.

Grupa farmacoterapeutică: Homeostazie calcică, hormoni paratiroidieni și analogi, codul ATC: H05AA02

Kauliv este un medicament biosimilar. Sunt disponibile informații detaliate pe website-ul Agenției

Europene a Medicamentului http://www.ema.europa.eu.

Hormonul paratiroidian endogen cu 84 aminoacizi (PTH) este reglatorul principal al metabolismului calciului și fosfatului la nivel osos și renal. Teriparatidul (rh PTH(1-34)) este fragmentul activ (1-34) al hormonului paratiroidian endogen uman. Acțiunile fiziologice ale PTH includ stimularea osteogenezei prin efecte directe asupra celulelor osteogene (osteoblaști), crescând indirect absorbția intestinală de calciu și amplificând reabsorbția tubulară de calciu și excreția de fosfat de către rinichi.

Teriparatidul este un medicament osteogen pentru tratamentul osteoporozei. Efectele scheletice ale teriparatidului depind de modul expunerii sistemice. Administrarea teriparatidului în priză zilnică unică crește apoziția de os nou pe suprafețele trabeculare și corticale ale osului prin stimularea preferențială a activității osteoblastice față de cea osteoclastică.

Ef icacitatea și siguranța clinică

Pentru a putea identifica femeile și bărbații cu risc crescut de fracturi osteoporotice și care ar putea beneficia de pe urma tratamentului, trebuie luați în considerare factorii de risc independenți, ca de exemplu, DMO scăzută, vârsta, fractură preexistentă, istoric familial de fracturi de șold, turnover osos crescut și indice de masă corporală scăzut.

Femeile în pre-menopauză, cu osteoporoză indusă de tratamentul cu glucocorticoizi trebuie considerate ca având risc crescut de fractură dacă au o fractură pre-existentă sau au o combinație de factori de risc care le încadrează la risc crescut de fractură (de exemplu DMO [de exemplu scorul T ≤ -2], tratament intensiv cu glucocorticoizi în doze mari [de exemplu ≥7,5 mg/zi pentru cel puțin 6 luni], boală de fond în puseu acut, concentrații scăzute ale steroizilor sexuali).

Un studiu pivot a inclus 1637 femei în post-menopauză (vârsta medie 69,5ani). La începutul studiului, nouăzeci la sută din paciente avuseseră una sau mai multe fracturi vertebrale, și în medie, DMO vertebrală a fost de 0,82 g/cm2 (echivalentă cu un scor T = -2,6 DS). Tuturor pacientelor li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi și cel puțin 400 UI vitamină D pe zi. Rezultatele tratamentului cu teriparatid pentru o perioadă de până la 24 luni (mediană: 19 luni) demonstrează reducerea semnificativă statistic a numărului de fracturi (Tabelul 2). Pentru a preveni una sau mai multe fracturi vertebrale noi, 11 femei au necesitat tratament, în medie, timp de 19 luni.

Tabelul 2. Incidența fracturilor vertebrale la femei în post-menopauză Placebo Teriparatid Riscul relativ (N = 544) (%) (N = 541) (%) (IÎ 95%) comparativ cu placebo

Fractură vertebrală nouă (≥1)a 14,3 5,0b 0,35 (0,22, 0,55)

Fracturi vertebrale multiple (≥2)a 4,9 1,1b 0,23 (0,09, 0,60)

Fracturi non-vertebrale de 5,5% 2,6%b 0,47 fragilitatec (0,25, 0,87)

Fracturi non-vertebrale de fragilitate 3,9% 1,5%b 0,38 majore c (șold, radius, humerus, (0,17, 0,86) coaste și pelvis)

Abrevieri: N = numărul de paciente repartizate aleator fiecărui grup de tratament; IÎ = Interval de Încredere a Incidența fracturilor vertebrale a fost evaluată la 448 paciente tratate cu placebo și la 444 paciente tratate cu teriparatid, cărora li s-au efectuat radiografii vertebrale atât la intrarea în studiu cât și ulterior. b p≤ 0,001 în comparație cu placebo. c Nu a fost demonstrată o reducere semnificativă a incidenței fracturilor de șold. p≤ 0,025 în comparație cu placebo.

După un tratament de 19 luni (în medie), DMO a crescut la nivelul coloanei lombare și șoldului cu 9%, respectiv 4% în comparație cu placebo (p< 0,001).

Abordarea terapeuticăpost-tratament: În urma tratamentului cu teriparatid,1262 femei în post-menopauză din studiul pivot s-au înrolat într-un studiu de urmărire post-tratament. Obiectivul principal al acestui studiu a fost colectarea de date cu privire la siguranța utilizării teriparatidului. În timpul acestei perioade de observație au fost permise alte tratamente pentru osteoporoză și, în plus, s-a efectuat evaluarea fracturilor vertebrale.

Timp de 18 luni în valoare mediană, după întreruperea teriparatidului, a existat o reducere de 41% (p=0,004) a numărului de paciente cu cel puțin o nouă fractură vertebrală, în comparație cu placebo.

Într-un studiu deschis, 503 femei cu osteporoză severă aflate în post-menopauză și o fractură de fragilitate în cursul ultimilor 3 ani (83% au primit anterior un tratament pentru osteporoză) au primit tratament cu teriparatid până la 24 luni. La 24 luni, creșterea medie a DMO față de momentul inițial la nivelul coloanei vertebrale lombare, șoldului și a colului femural a fost de 10,5%, 2,6% și respectiv de 3,9%. Creșterea medie a DMO de la 18 la 24 luni a fost de 1,4%, 1,2% și de 1,6% la nivelul coloanei vertebrale lombare, șoldului și respectiv a colului femural.

Un studiu randomizat de fază 4, dublu-orb, controlat cu un comparator, desfășurat pe o perioadă de 24 luni, a inclus 1360 femei aflate în post-menopauză, cu diagnostic stabilit de osteoporoză. 680 subiecți au fost randomizați cu teriparatid iar 680 subiecți au fost randomizați cu risendronat 35 mg/săptămână, administrat pe cale orală. La începutul studiului, vârsta medie a femeilor a fost de 72,1 ani, cu o mediană prevalentă de 2 fracturi vertebrale; 57,9% dintre paciente primiseră anterior tratament cu bifosfonați și 18,8% au primit, concomitent, glucocorticoizi, pe durata studiului. 1013 (74,5%) dintre paciente au terminat cele 24 luni ale studiului. Valoarea medie (mediana) cumulată a dozei de glucocorticoid a fost de 474,3 (66,2) mg în brațul cu teriparatid și 898,0 (100,0) mg în brațul cu risedronat. Pacienților li s-a administrat o medie de 1433 UI/zi (1400 UI/zi) de vitamină D în brațul cu teriparatid și 1191 UI/zi (900

UI/zi) în brațul cu risedronat. La pacienții care au avut radiografii făcute atât inițial și pe parcursul studiului, incidența de noi fracturi vertebrale a fost de 28/516 (5,4%) la pacienții tratați cu teriparatid și 64/533 (12,0%) la pacienții tratați cu risedronat, cu un risc relativ (IÎ 95%) = 0,44 (0,29-0,68), p<0,0001.

Incidența cumulativă a fracturilor clinice (fracturi vertebrale și non-vertebrale) a fost de 4,8% la pacienții tratați cu teriparatid și de 9,8% la pacienții tratați cu risedronat, risc relativ (IÎ 95%) = 0,48 (0,32-0,74), p=0,0009.

Osteoporoza la bărbați

Într-un studiu clinic, au fost înrolați 437 bărbați (vârsta medie 58,7 ani) cu osteoporoză hipogonadală (definită ca valoare matinală de testosteron liber scăzută sau FSH sau LH crescute) sau osteoporoză idiopatică. Scorurile medii T inițiale ale DMO vertebrale și la nivelul colului femural au fost de -2.2 DS și respectiv de -2,1 DS. La momentul inițial 35% dintre pacienți aveau o fractură vertebrală și 59% aveau o fractură non-vertebrală.

Tuturor pacienților li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi și cel puțin 400 UI vitamină D pe zi. DMO la nivelulcoloaneilombare a crescutsemnificativ după 3 luni. După 12 luni, DMO a crescut la nivelul coloanei lombare și șoldului cu 5%, respectiv 1%, în comparație cu placebo. Totuși, nu s-a demonstrat un efect semnificativ asupra frecvenței fracturilor.

Eficacitatea teriparatidului la bărbații și femeile (N=428) care au primit tratament sistemic susținut cu glucocorticoizi (echivalent cu 5 mg prednison sau mai mult, timp de cel puțin 3 luni) a fost demonstrată într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu un comparator (alendronat 10 mg/zi), desfășurat pe prima perioadă de 18 luni a unui studiu de 36 luni. La începerea studiului, douăzeci și opt la sută dintre pacienți aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidențiate radiografic. Toți pacienții au primit 1000 mg calciu pe zi și 800 UI vitamina D pe zi.

Acest studiu a inclus femei în post-menopauză (N=277), femei în pre-menopauză (N=67) și bărbați (N=83). La începerea studiului, femeile în post-menopauză aveau vârsta medie de 61 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,7, o doză mediană echivalentă de prednison de 7,5 mg/zi, iar 34% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidențiate radiografic; femeile în pre-menopauză aveau vârsta medie de 37 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,5, o doză mediană echivalentă de prednison de 10 mg/zi, iar 9% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidențiate radiografic; bărbații aveau o vârstă medie de 57 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,2, o doză mediană echivalentă de prednison de 10 mg/zi, iar 24% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidențiate radiografic.

Șaizeci și nouă la sută dintre pacienți au terminat cele 18 luni ale primei perioade de studiu. La finalul celor 18 luni, teriparatidul a determinat o creștere semnificativă a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare (7,2%) față de alendronat (3,4%) (p<0,001). Teriparatidul a crescut DMO totală la nivelul șoldului (3,6%) f ață de alendronat (2,2%) (p<0,01), precum și la nivelul colului femural (3,7%) față de alendronat (2,1%) (p<0,05). La pacienții tratați cu teriparatid, DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, șoldului și colului femural a crescut suplimentar, de la 18 la 24 luni, cu 1,7%, 0,9 și respectiv 0,4%.

La 36 luni, analiza radiografiilor de coloană vertebrală a 169 de pacienți din grupul tratat cu alendronat și a 173 de pacienți din grupul tratat cu teriparatid a arătat că 13 pacienți din grupul tratat cu alendronat (7,7%) au avut o nouă fractură vertebrală față de 3 pacienți din grupul tratat cu teriparatid (1,7%) (p=0,01).

În plus, 15 din 214 pacienți din grupul tratat cu alendronat (7,0%) au înregistrat o fractură non-vertebrală față de 16 din 214 pacienți din grupul tratat cu teriparatid (7,5%) (p=0,84).

La femeile în pre-menopauză, creșterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare de la începutul până la sfârșitul primelor 18 luni de tratament a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu teriparatid f ață de grupul tratat cu alendronat (4,2% față de -1,9%, p<0,001), precum și a DMO totală la nivelul șoldului (3,8% față de 0,9%, p=0,005). Cu toate acestea, nu a fost demonstrat un efect semnificativ asupra ratei de apariție a fracturilor.

Volumul aparent de distribuție este aproximativ 1,7 l/kg. Timpul de înjumătățire plasmatică al teriparatidului este de aproximativ o oră atunci când se administrează subcutanat, ceea ce reflectă timpul necesar pentru absorbția de la locul injectării.

Nu s-au efectuat studii privind metabolizarea sau excreția teriparatidului dar se consideră că metabolizarea periferică a hormonului paratiroidian are loc predominant în ficat și în rinichi.

Teriparatidul se elimină prin clearance hepatic și extrahepatic (aproximativ 62 l/oră la femei și 94 l/oră la bărbați).

Nu au fost evidențiate diferențe ale parametrilor farmacocinetici ai teriparatidului determinate de vârstă (între 31 și 85 ani). Nu este necesară ajustarea dozelor în funcție de vârstă.

Într-o baterie standard de teste, teriparatidul nu a fost genotoxic. El nu a produs efecte teratogene la șobolan, șoarece sau iepure. Nu s-au observat efecte importante la femelele de șobolan sau șoarece gestante cărora li s-au administrat doze zilnice de 30 până la 1000 micrograme/kg teriparatid. Totuși, la doze zilnice de 3 până la 100 micrograme/kg, la femelele gestante de iepure au apărut resorbție fetală și resturi fetale de dimensiuni reduse. Embriotoxicitatea observată la iepure poate fi în legătură cu sensibilitatea mult mai mare a iepurilor la efectele PTH asupra calciului sanguin ionizat față de cea a rozătoarelor.

Șobolanii tratați zilnic cu injecții aproape pe tot parcursul vieții au prezentat osteogeneză exagerată dependentă de doză și o incidență crescută a osteosarcoamelor, datorată probabil unui mecanism epigenetic. Teriparatidul nu a crescut incidența nici unui alt tip de neoplazie la șobolan. Datorită diferențelor fiziologiei osului la șobolan și la om, relevanța clinică a acestor date este probabil minoră. Nu s-au observat tumori osoase la maimuțele ovarectomizate tratate timp de 18 luni precum și timp de 3 ani după încetarea tratamentului. În plus, nu au fost observate cazuri de osteosarcom în studiile clinice sau în timpul studiului de urmărire post-tratament.

Studiile la animale au arătat că reducerea marcată a fluxului sanguin hepatic descrește expunerea PTH la principalul sistem de metabolizare (celulele Kupffer) și, prin urmare, clearance-ul PTH (1-84).

Acid acetic glacial

Manitol

Metacrezol

Acetat de sodiu anhidru

Acid clorhidric diluat (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte produse medicamentoase.

24 luni.

Stabilitatea chimică, fizică și microbiologică a fost demonstrată pe durata utilizării timp de 28 zile la 2°C- 8°C.

După prima utilizare, medicamentul poate fi păstrat maximum 28 zile în cadrul perioadei de valabilitate la 2°C-8°C. După introducerea cartușului în stiloul injector (pen), stiloul injector împreună cu cartușul atașat trebuie puse la frigider imediat după fiecare utilizare. A nu se păstra stiloul injector (pen-ul) cu acul atașat.

A nu se îndepărta cartușul din stiloul injector după prima utilizare. De asemenea, cartușul introdus în stiloul injector (pen) poate fi păstrat în suportul furnizat împreună cu stiloul injector (pen), pentru a fi protejat de lumină.

Orice alte perioade sau condiții de păstrare pe durata utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra la frigider (2°C-8°C).

A nu se congela. A se păstra cartușul în cutie pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare după prima deschidere a medicamentului, vezi pct. 6.3.

Cartuș (cartuș din sticlă de tip I USP) a 3 ml, prevăzut cu un opritor pentru piston (brombutilic) și disc de sigilare (sigilii din aluminiu și căptușeală din cauciuc), ambalat într-o tăviță din plastic, sigilată cu capac sub formă de folie și furnizat într-o cutie.

Fiecare cartuș conține 3 ml soluție injectabilă, echivalent cu 28 doze a câte 20 micrograme (în 80 microlitri).

Kauliv 1 cartuș sau 3 cartușe.

Kauliv cartuș și ambalaj pentru stilou injector:

O cutie interioară cu cartuș Kauliv (conține 1 cartuș) și o cutie interioară cu stilou injector Kauliv (conține 1 stilou injector).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Cartușele Kauliv trebuie administrate exclusiv cu ajutorul stiloului injector (pen) multidoză Kauliv reutilizabil. Acele pentru injecție nu sunt furnizate împreună cu acest medicament.

Fiecare cartuș și stilou injector (pen) este destinat utilizării numai de către un singur pacient. Stiloul injector poate fi utilizat cu ace pentru injecție de 32 G, de 4 mm, de unică folosință.

La fiecare injecție trebuie folosit un ac nou, steril.

Întotdeauna înainte de introducerea cartușului în stiloul injector (pen) Kauliv trebuie verificată data de expirare de pe eticheta cartușului. Pentru a evita erorile de administrare asigurați-vă că data în care se începe utilizarea unui nou cartuș este cu cel puțin 28 zile mai devreme de termenul său de valabilitate.

Înainte de a utiliza pentru prima dată stiloul injector, pacientul trebuie să citească și să înțeleagă instrucțiunile privind utilizarea stiloului injector, care sunt furnizate împreună cu stiloul injector.

După fiecare injecție, stiloul injector trebuie pus din nou la frigider. După prima utilizare, cartușul nu trebuie îndepărtat din stiloul injector (pen) pe parcursul celor 28 zile de utilizare. A nu se utiliza Kaliv dacă este sau a fost congelat.

Kauliv soluție injectabilă nu trebuie transferat într-o seringă. Cartușele goale nu trebuie reumplute.

Kauliv nu trebuie utilizat dacă soluția este tulbure, colorată sau conține particule vizibile.

Data primei injecții trebuie notată pe cutia exterioară a cartușului Kauliv (vezi spațiile de pe cutie: 'Prima utilizare”).

Stiloul injector (pen) reutilizabil Kauliv prezintă un selector de doză, cu clichete auditive și indicatori vizuali, pentru a avea siguranța că este configurată doza corectă pentru încărcare (P) și pentru a facilita setarea dozei (D).

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Strides Pharma (Cyprus) Ltd.

Themistokli Dervi, 3

Julia House, 1st Floor, 1066, Nicosia,

Cipru

EU/1/22/1710/001 [1 cartuș]

EU/1/22/1710/002 [3 cartușe]

EU/1/22/1710/003 [cartuș și ambalaj pentru stilou injector]

Data primei autorizări:

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe pagina web a Agenției Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu/.