IVHEBEX 5000UI/100ml 50UI / ml pulbere+solvent soluție perfuzabilă prospect medicament

IVheBex 5000 UI/100 ml pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă

100 ml soluţie reconstituită conţin imunoglobulină umană anti-hepatită B..……………5000 UI corespunzând la o concentraţie de 50 UI/ml

Conţinut în proteine umane: aproximativ 50g/l din care cel puţin 90% IgG. Distribuţia IgG în subclase: IgG1:

57%, IgG2: 35%, IgG3: 6%, IgG4: 2%.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere şi solvent pentru soluţie perfuzabilă.

Pulbere albă sau uşor gălbuie higroscopică sau cu aspect de masă solidă friabilă.

Soluţie limpede, incoloră.

Prevenirea recidivei hepatitei B după transplant hepatic, la pacienţii cu antigen de suprafaţă al virusului hepatic B pozitiv.

Se recomandă administrarea unei doze de 10000 UI în ziua transplantului, pre-operator, urmată de o administrarea unei doze de 10000 UI în fiecare zi, timp de 7 zile după transplant.

Ulterior, dacă este necesar, se recomandă administrarea unei doze de 10000 UI, pentru menţinerea titrului de anticorpi peste100-150 UI/l la pacienţii cu ADN-HBV negativi şi de peste 500 UI/l la pacienţii cu

ADN-HBV pozitiv.

Schema terapeutică trebuie ajustată în funcţie de suprafaţa corporală. Doza recomandată este de 10000

UI/1,73 m .

Trebuie asociată vaccinarea anti-hepatită B. Prima doză de vaccin poate fi injectată în aceeaşi zi cu imunoglobulina anti-hepatită B, dar în locuri de administrare diferite.

IVheBex se prezintă sub formă de pulbere care va fi reconstituită în momentul utilizării cu apă pentru preparate injectabile, conform instrucţiunilor de la pct. 6.6.

Soluţia reconstitută este opalescentă.

IVheBex trebuie să se administreze în perfuzie, pe cale intravenoasă.

Viteza de perfuzare trebuie ajustată în funcţie de tolerabilitatea clinică, şi nu trebuie să depășească 1 ml/kg şi oră în primele 30 de minute administrare. Dacă medicamentul este bine tolerat, viteza de perfuzare poate fi crescută treptat, până la maxim de 4 ml/kg şi oră.

- Hipersensibilitate la imunoglobuline umane, în special la pacienţii cu deficit de IgA şi care prezintă anticorpi circulanţi anti-IgA.

- Hipersensibilitate la oricare din componentele medicamentului, mai ales la urmele de pepsină porcină utilizată în procesul de fabricaţie.

Titrurile de anticorpi serici anti HBs trebuie monitorizate periodic.

Precauţia este recomandată pentru pacienţii cu hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului.

Pacienţii trebuie supravegheaţi cel puţin 20 de minute după administrare.

Anumite reacții adverse pot fi asociate cu viteza de perfuzare. Viteza de perfuzare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie strict monitorizaţi şi supravegheaţi atent în timpul administrării, pentru a se putea observa orice semne de intoleranţă. Dacă apar semne de intoleranţă, fie trebuie redusă viteza de perfuzare, fie se opreşte administrarea până la dispariţia acestora.

La pacienţii cu risc de insuficienţă renală trebuie luat în considerare conţinutul de zahăr (27,5 mg/ml).

Exista un risc teoretic de insuficienţă renală la pacienţii trataţi cu imunoglobulină anti-Hepatită B, deoarece în cazul administrării intravenoase de imunoglobuline a apărut insuficienţă renală la pacienţii cu factori de risc, cum sunt: insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, supraponderalitate, administrare concomitentă de medicamente nefrotoxice sau vârsta peste 65 de ani. Astfel de raportări cu privire la disfuncţia renală sau insuficienţa renală acută au fost asociate cu utilizarea de medicamente administrate intravenos care conţin imunoglobuline şi zahăr, ca şi stabilizator, ele considerându-se a fi un procent disproporţionat din numărul total.

La toţi pacienţii trataţi cu imunoglobulină anti- hepatită B sunt necesare:

- hidratare adecvată înaintea administrării perfuziei cu imunoglobulină anti-hepatită B

- monitorizare a eliminării urinei

- monitorizarea creatininemiei

- evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă

In caz de insuficienţă renală, trebuie luată în considerare întreruperea administrării imunoglobulinei anti-hepatită B.

La pacienţii cu risc, poate fi luată în considerare utilizarea medicamentelor cu imunoglobulină anti-hepatită

B, care nu conţin zahăr.

Conţinutul de glucoză 7,5 mg/ml trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, diabet zaharat latent sau la cei care urmează o dietă cu restricţie de carbohidraţi. Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu diabet asimptomatic, care pot dezvolta glucozurie tranzitorie precum şi la pacienţii cu intolerantă la oricare dintre componente.

Anumite reacţii adverse pot să apară mai frecvent la pacienţii cu hipogamaglobulinemie sau agamaglobulinemie, cu sau fără deficit de IgA.

Reacţiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot să apară în cazuri rare de deficit de IgA cu anticorpi anti-IgA sau în cazurile de hipersensibilitate la urmele de pepsină de origine animală (porcină) conţinute în medicament.

În caz de reacţii alergice sau anafilactice, perfuzia trebuie oprită imediat. În caz de şoc trebuie instituite măsurile standard curente pentru tratamentul şocului.

Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor, rezultate din utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screening-ul donărilor individuale şi al rezervelor de plasmă pentru identificarea markerilor specifici ai infecţiei şi includerea în procesul tehnologic a unor etape eficace pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor.

În ciuda acestor măsuri, atunci când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă în totalitate. Aceasta se aplică de asemenea, virusurilor necunoscute sau celor nou-apărute, precum şi altor agenţi patogeni.

Măsurile luate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, VHB şi VHC. Măsurile luate pot fi limitate împotriva virusurilor neîncapsulate cum sunt VHA şi parvovirusul B19.

Experienţa clinică reconfirmă lipsa transmiterii virusului hepatitic A şi a parvovirusului B19 prin intermediul imunoglobulinelor, iar acest fapt este susţinut, de asemenea, de prezenţa anticorpilor care au o contribuţie importantă la siguranţa virală.

Este recomandat ca de fiecare dată când se administrează IVheBex unui pacient, să se noteze numele acestuia şi numărul lotului medicamentului, pentru a păstra o legătură intre pacient şi lotul medicamentului.

Vaccinuri cu virusuri vii, atenuate

Administrarea de imunoglobulină poate influenţa dezvoltarea răspunsului imun la vaccinuri cu virusuri vii atenuate, cum sunt cele pentru rubeolă, oreion, rujeolă şi varicelă, pe o perioadă de până la 3 luni. După administrarea acestui medicament, trebuie să treacă un interval de 3 luni înainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate.

Imunoglobulina umană împotriva hepatitei B trebuie administrată după trei până la patru săptămâni de la vaccinarea cu astfel de vaccinuri cu virusuri vii atenuate. În cazul în care administrarea imunoglobulinei umane anti-hepatită B este absolut necesară în decurs de trei până la patru săptămâni post-vaccinare, la interval de trei luni după utilizarea imunoglobulinei umane împotriva hepatitei B trebuie efectuată o revaccinare.

După administrarea imunoglobulinei, creşterea tranzitorie a titrurilor diverşilor anticorpi transferaţi pasiv în sângele pacienţilor, poate determina rezultate fals pozitive la testele serologice.

Transmiterea pasivă de anticorpi împotriva antigenelor eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu unele teste serologice pentru determinarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu testul antiglobulinic (testul

Coomb).

Nu au fost efectuate studii cu IVheBex cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale.

Siguranţa utilizării IVheBex la gravide, nu a fost stabilită prin studii clinice controlate şi, ca urmare,

IVheBex trebuie administrat cu prudentă, la gravide şi la femeile care alăptează. Experienţa clinică cu imunoglobuline sugerează că nu este de aşteptat niciun efect nociv asupra sarcinii, fătului şi nou născutului.

Deoarece proteinele conţinute în IVheBex sunt constituenţi normali ai plasmei umane, secreţia lor în laptele matern nu trebuie să determine reacţii adverse la nou-născut.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Următoarele reacţii adverse s-au înregistrat în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă.

Ele au fost clasificate conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacții adverse mai puţin frecvente (≥1 /1000 şi <1/100)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: creşterea temperaturii (hipertermie), hipotermie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: dureri de spate (dorsale), lobalgii, artralgii, mialgii

Tulburări gastro-intestinale : greaţă, vărsături

Tulburări ale sistemului nervos: cefalee

Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice

Reactii adverse rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Tulburări vasculare: hipotensiune arterială

Tulburări ale sistemului imunitar: şoc anafilactic, chiar dacă nu s-a observat nicio reacţie de hipersensibilitate la administrarea anterioară

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: febră, frisoane

Reactii adverse foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Tulburări renale şi ale căilor urinare: insuficienţă renală acută la pacienţii cu antecedente de sindrom hepato-renal

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: intoleranţă la medicament, care poate fi relaţionată cu creşterea intervalului între administrări, în timpul terapiei preventive impotriva reinfectării grefonului

Pentru informaţii suplimentare cu privire la siguranţă, în ceea ce priveşte transmiterea agenţilor patogeni, vezi pct. 4.4.

Nu se cunosc consecinţele în caz de supradozaj.

Grupa farmacoterapeutică: imunoseruri şi imunoglobuline, imunoglobuline specifice, imunoglobulină antihepatită B, codul ATC: J06B B04

Imunoglobulina umană împotriva hepatitei B conţine în principal imunoglobulină G (IgG) cu conţinut mare specific, de anticorpi împotriva antigenului de suprafaţă al virusului hepatitic B (HBs).

Imunoglobulină umană anti-hepatită B are aceleaşi caracteristici ca şi anticorpii fiziologici anti-HBs.

După administrare intravenoasă, biodisponibilatatea imunoglobulinei umane împotriva hepatitei B este totală şi imediată. IgG este distribuită rapid între plasmă şi compartimentul lichidelor extravasculare. Echilibrul între compartimentele intravascular şi extra-vascular este stabilit în 3 până la 5 zile.

La voluntarii sănătoşi, IVheBex are un timp de înjumătăţire plasmatică de 27  4 zile. Acest timp de înjumătăţire plasmatică poate varia de la pacient la pacient.

Imunoglobulinele şi complexele imune sunt degradate la nivelul sistemului reticulo-endotelial.

Datele preclinice sugerează ca IVheBex nu prezintă potenţial mutagen la testul Ames.

Zahăr,

Glicină,

Glucoză anhidră

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor privind compatibilitatea, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

3 ani.

După reconstituire soluţia trebuie utilizată imediat.

Totuşi, stabilitatea fizico-chimică a fost demonstrată pentru un interval de timp de 24 de ore la temperaturi de 25 C.

A se păstra la frigider ( 2ºC-8ºC ).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Cutie cu un flacon cu pulbere (sticlă tip II ), un flacon cu solvent a 100 ml (sticlă tip II) prevăzute cu dop (cauciuc halobutilic), un sistem de transfer prevăzut cu filtru sterilizant (15 m) şi un set de administrare cu filtru.

A se respecta regulile uzuale de asepsie.

A nu se utiliza niciodată flacoanele imediat ce au fost scoase din frigider.

Se aduc cele două flacoane (pulbere şi solvent) la temperatura camerei.

Se scoate capsula protectoare de pe flaconul cu solvent (apă pentru preparate injectabile) şi de pe flaconul cu pulbere.

Se dezinfectează suprafaţa fiecărui dop.

Se îndepărtează învelişul protector transparent al sistemului de transfer şi se introduce complet acul astfel degajat în centrul dopului flaconului cu solvent, efectuând simultan şi o mişcare de rotaţie a acului.

Se îndepărtează al doilea înveliş protector de la nivelul celeilalte extremităţi a sistemului de transfer.

Se menţin cele două flacoane în poziţie orizontală (cu orificiul de aerisire îndreptat în sus) şi se introduce rapid extremitatea liberă a acului în centrul dopului flaconului cu pulbere. Se asigură ca acul să fie permanent imersat în solvent, pentru a evita devidarea prematură..

Se plasează imediat ansamblul în poziţie verticală, cu flaconul cu solvent exact deasupra flaconului cu pulbere, astfel încât să se permită transferul soventului în flaconul cu pulbere.

În timpul transferului, se dirijează jetul de solvent către toată suprafaţa pulberii. Se asigură că a fost transferat tot solventul.

Devidarea are loc automat la sfârşitul procedurii de transfer (aer steril).

Se îndepărtează flaconul golit (solvent), împreună cu sistemul de transfer.

Se agită uşor, timp de câteva minute, printr-o mişcare de rotaţie lentă pentru a evita formarea de spumă, până la dizolvarea completă a pulberii.

Pulberea trebuie dizolvată complet în mai puţin de 15 minute.

Înainte de administrare, medicamentul reconstituit trebuie examinat vizual pentru a se asigura că nu prezintă particule străine şi modificări de culoare. Soluţia reconstituită prezintă o opalescenţă mai mult sau mai puţin pronunţată. Nu se va utiliza soluţia care prezintă un aspect tulbure sau care conţine depozite.

Medicamentul trebuie administrat intravenos imediat după reconstituire, ca doză unică.

- Se conectează flaconul care conţine soluţia reconstituită la setul pentru perfuzie furnizat, prevăzut cu un filtru non-sterilizant de 15 μm.

- Viteza de perfuzare trebuie ajustată în funcţie de tolerabilitatea clinică, fără a depăşi 1 ml/kg şi oră în prima jumătate de oră. Ulterior viteza de perfuzare poate fi crescută treptat, până la maxim de 4 ml/kg şi oră.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

LFB - BIOMEDICAMENTS 3, avenue des Tropiques - BP305 - Les Ulis - 91958

Courtaboeuf Cedex, Franţa

5129/2012/01

Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2012

Octombrie 2012