HELICOBACTER TEST INFAI 75mg pulbere pentru soluție orală prospect medicament

Test Helicobacter INFAI 75 mg pulbere pentru prepararea unei soluţii de administrare pe cale orală

Un borcan conţine uree pulbere 13C, 75 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere cristalină, de culoare albă, pentru soluţie orală.

Testul Helicobacter INFAI poate fi utilizat pentru diagnosticarea in vivo a unei infecţii Helicobacter pylori a stomacului şi a duodenului la:

- adulţi,

- adolescenţi cu ulcer peptic.

Acest medicament este utilizat numai în scop diagnostic.

Acest medicament trebuie administrat de către o persoană cu pregătire medicală, sub supraveghere medicală adecvată.

Testul Helicobacter INFAI este un test de respiraţie. Tinerilor de la 12 ani în sus şi adulţilor li se administrează conţinutul unui recipient cu 75 mg. Testul de respiraţie este de unică folosinţă.

Pentru efectuarea testului de respiraţie sunt necesari 200 ml de suc de portocale 100 % natural sau 1g acid citric diluat în 200 ml apă (ca masă de test luată înainte) precum şi apă potabilă (pentru diluarea pulberei cu uree 13C) pentru tineri de la 12 ani în sus şi adulţi.

Pacientul trebuie să fi postit înainte de utilizare peste 6 ore, de recomandat pe timpul nopţii. Efectuarea testului durează aproximativ 40 minute.

Dacă este necesară reluarea testului, acesta va fi efectuat numai în ziua următoare.

O reducere a germenilor Helicobacter Pylori poate duce la rezultate greşite-negative. De aceea testul trebuie efectuat cel mai devreme la 4 săptămâni după terapia sistemică antibacteriană şi cu 2 săptămâni după ultima administrare a unui medicament cu efect de blocare a secreţiei acide. Ambele cazuri pot influenţa starea

Helicobacter Pylori. Acest lucru este important în specilal după un tratament de eradicare a Helicobacter.

Este important să se urmeze exact instrucţiunile de utilizare conform punctului 6.6, în caz contrar rezultatul poate fi neconcludent.

Testul nu trebuie utilizat la pacienţi cu o infecţie dovedită sau presupusă a stomacului sau cu gastrită gastrită atrofică, care ar putea perturba testul de respiraţie. Vezi pct. 4.2 (dozare, modul şi durata aplicaţiei).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Un rezultat pozitiv al testului nu justifică o recomandare a unui tratament de eradicare. Consultaţiile endoscopice invazive pot fi recomandate pentru o diagnosticare diferenţială, pentru a verifica, dacă există alte complicaţii, ca de ex. ulcer, o infecţie a mucoasei gastrice declanşată printr-o reacţie autoimună şi tumori maligne.

Nu există informaţii suficiente despre acurateţea de diagnosticare a testului Helicobacter INFAI, pentru a putea recomanda utilizarea sa la pacienţi cu rezecţie gastrică şi la pacienţi sub 12 ani. Pentru copiii începând cu vârsta de 3 ani este disponibil testul Helicobacter INFAI pentru vârste cuprinse între 3 şi 11 ani.

În cazurile izolate în care este prezentă o inflamaţie a mucoasei gastrice de tip A (gastrita atrofică), testul respiraţiei poate avea rezultate pozitive în mod eronat, astfel încât să fie necesare alte verificări pentru a constata prezenţa bacteriei Helicobacter pylori.

Dacă pacientul vomită în timpul testului, este necesară repetarea acestuia. Aceasta trebuie însă să aiba loc cel mai devreme în ziua următoare şi pe stomacul gol, după cum este descris la pct. 4.2.

Medicamentele au efect auspra testului Helicobacter INFAI, care pot influenţa starea Helicobacter Pylori sau activitatea ureazei.

Nu se aşteaptă efecte dăunătoare ale testului de respiraţie pe perioada sarcinii sau de alăptare. Se recomandă citirea instrucţiunilor de utilizare ale medicamentelor, care sunt utilizate în terapia de eradicare, referitor la informaţii despre sarcină şi perioada de alăptare.

Testul Helicobacter INFAI nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.

Necunoscute.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

Întrucât fiecare trusă de test conţine numai 75 mg 13C-uree, nu este posibilă o supradozare.

Grup farmacoterapeutic: alte diagnostice, cod ATC: VO4CX

Pentru o cantitate de 75 mg uree 13C, care se administrează ca doză unică pentru testul de respiraţie, nu este descrisă nici o activitate farmacodinamică.

După administrarea orală a ureei marcate marcat ajunge la mucoasa stomacului. În prezenţa Helicobacter

Pylori uree 13C se metabolizează prin enzima urează a Helicobacter Pylori.

2H N(13CO)NH + 2H O Enzimă: urează2 2 2 4NH3 + 213CO2

Dioxidul de carbon pătrunde în vasele de sânge. De acolo este transportat sub forma de bicarbonat în plămâni şi expirat sub forma de 13CO2.

În prezenţa ureazei bacteriene, raportul izotopilor de carbon 13C/12C se modifică în mod semnificativ.

Cantitatea de 13CO2 din probele de aer expirat este stabilită cu ajutorul spectometriei de masă pentru stabilirea raportului de izotopi (IRMS) şi este indicată drept raport absolut (valoare-∆δ) între valoare la 00-minute- şi cea la 30-minute.

Ureaza este produsă în stomac în mod eclusiv de Helicobacter Pylori. Alte bacterii producătoare de urează nu au putut fi depistate decât foarte rar în flora stomacului.

Valoarea limită pentru diferenţierea pacienţilor cu Helicobacter Pylori negativ şi pozitiv este stabilită ca valoare ∆δ din 4 ‰. Aceasta înseamnă că o creştere a valorii ∆δ indică o infecţie cu peste 4 ‰. În comparaţie cu diagnosticele bioptice pentru depistarea unei infecţii cu Helicobacter Pylori, testul de respiraţie a atins în studii clinice pe 457 pacienţi o senzitivitate de 96,5 % până la 97,9 % [95 %-CI: 94,05 %-99,72 %] şi o specificitate de 96,7 % până la 100 % [95 %-CI: 94,17 %-103,63 %].

În cazul absenţei ureazei bacteriene, întreaga cantitate de uree administrată este metabolizată după absorbţie prin tractul gastrointestinal precum şi uree endogenă. Amonicaul produs din cauza hidrolizei descrise mai sus este preluat sub forma de NH +4 în metabolism.

Acest medicament a primit o “aprobare condiţionată”.

Aceasta înseamnă că sunt aşteptate dovezi suplimentare despre acest medicament.

Agenţia Europeană a Medicamentului (EMEA) va revizui în fiecare an informaţiile noi privind medicamentul şi acest RCP va fi actualizat, după cum va fi necesar.

Ureea 13C administrată oral este metabolizată în dioxid de carbon şi amonica sau se integrează în ciclul de uree propriu corpului. Fiecare creştere de 13CO2 este măsurată prin analiza-izotopilor.

Absorbţia şi distribuţia de 13CO2 este mai rapidă decât reacţia ureazei. Împărţirea ureei 13C prin ureaza

Helicobacter reprezintă de aceea pasul care determină viteza întregului proces.

Numai la pacienţii cu Helicobacter pozitiv, administrarea a 75 mg de uree marcată duce în primele 30 de minute la o creştere semnificativă a 13CO2 în proba de aer expirat.

Nu există reţineri în ceeea ce priveşte utilizarea clinică a produsului.

Niciuna.

Nu este cazul.

3 ani

A nu se depozita la peste 25°C.

O trusă de testare conţine următoarele componente:

Nr. Componente Cantitate 1 Recipient (10 ml volum, polistirol cu capac din polietilenă) cu 75 mg uree 13C pulbere pentru obţinerea unei soluţii de uz intern. 1

Ebrubete pentru colectarea, păstrarea şi transportulprobelor de aer 2 expirat spre a fi analizate:

Ora de prelevare a probei: valoarea 00 minute 2

Ora de prelevare a probei: valoarea 30 minute 2 3 Pai pentru introducerea probelor de aer expirat în eprubetele corespunzătoare 1 4 Formular de documentare a pacientului 1 5 Instrucţiuni 1 6 Etichete şi autocolante cu cod de bare 1

1. Testul trebuie efectuat în prezenţa unei persoane calificate profesional. 2. Fiecare pacient trebuie documentat cu ajutorul formularului corespunzător. Se recomandă efectuarea testului de către pacient, în poziţia întinsă. 3. Testul începe cu colectarea de probe pentru stabilirea valorilor iniţiale (valoarea 00-minute):

* Se iau paiul şi ambele eprubete cu inscripţionarea ' Ora de prelevare a probei: valoarea 00-minute' din setul testului.

* Se îndepărtează capacul unei eprubete, se depachetează paiul şi se ţine în recipient.

* Se expiră uniform prin pai, până când se abureşte peretele interior al eprubetei.

* Paiul se extrage din eprubetă expirându-se în continuare şi se închide imediat eprubeta cu capacul. (În cazul în care eprubeta rămâne deschisă mai mult de 30 de secunde, rezultatul testului poate avea valori incorecte!)

* Eprubeta trebuie ţinută în poziţie verticală şi se aplică eticheta cu codul de bare 'valoare 00-minute', astfel încât liniile codului de bare să aliniate în linie orizontală.

4. După aceea se umple şi cea de-a doua eprubetă cu (inscripţionarea: 'Ora de prelevare a probei: valoarea 00-minute') cu aer, urmându-se paşii descrişi mai sus.

5. Apoi se beau repede 200 ml de suc de portocale 100 % natural sau 1g acid citric dizolvat în 200 ml de apă.

6. Apoi are loc prepararea soluţiei pentru test:

* Se scoate recipientul cu inscripţionarea “uree 13C pulbere“ din setul testului, se deschide şi se umple aproximativ trei sferturi din volumul său cu apă potabilă.

* Se închide recipientul şi se agită uşor, până când se dizolvă complet pulberea.

* Se varsă conţinutul într-un pahar.

* Recipientul cu uree 13C se umple o a doua şi o a treia oară plin cu apă şi se varsă de fiecare dată conţinutul în pahar (cantitatea totală de apă potabilă trebuie să fie de aproximativ 30 ml). 7. Soluţia trebuie băută imediat de către pacient şi se va nota ora la care a fost administrată. 8. La 30 de minute după administrarea soluţiei (punctul 7) se colectează probele cu 'valoarea la 30-minute' în ambele ebrubete rămase în ambalaj (inscripţionarea: 'Ora de prelevare a probei: valoarea 30-minute') precum este descris la paşii 3 şi 4. Pentru aceste probe se utilizează etichetele cu codul de bare 'Valoarea 30minute'.

9. Eticheta cu codul de bare prevăzută pentru formularul de documentare a pacientului se aplică pe formular.

După încheierea testului ambalajul se închide cu ajutorul aotocolantului special. 10. Eprubetele trebuie trimise apoi în ambalajul original la un laborator calificat pentru a fi analizate.

Analiza probelor de aer expirat şi specificaţii ale testului pentru laboratoare

Probele de aer expirat colectate în eprubetele de 10 ml din sticlă sau material plast sunt analizate cu ajutorul unui spectometru de masă pentru stabilirea raportului izotopilor (IRMS).

Stabilirea raportului izotopilor 13C/12C al dioxidului de carbon din probele de aer expirat reprezintă o parte componentă integrată a setului testului Helicobacter INFAI. Exactitatea testului depinde în mod semnificativ de calitatea analizei aerului expirat. Specificaţiile aparatelor spectrometrului de masă precum linearitatea, stabilitatea (precizia gazului de referinţă) şi precizia măsurării joacă un rol foarte important pentru exactitatea analizei.

Trebuie să se asigure că analiza este efectuată de către un laborator calificat. Metoda aprobată în cererea de aprobare este descrisă după cum urmează:

* Pregătirea probelor pentru IRMS

Pentru stabilirea cu ajutorul spectometrului de masă a raportului 13C/12C în dioxidul de carbon al probelor de aer expirat, dioxidul de carbon trebuie izolat din probă şi introdus în spectometrul de masă. Sistemul automat de pregătire a probelor pentru spectometrul de masă pentru izotopi prevăzut pentru analiza testului de respiraţie se bazează pe o separare gazcromatografică cu ajutorul tehnicii 'Continuous-flow“.

Apa din proba de aer expirat este îndepărtată cu ajutorul unui condensator nafion sau cu ajutorul sistemului gazcromatografic, care separă fiecare componentă în parte sub formă de gaz cu helium în calitate de eluent.

Gazele din aerul expirat izolate prin separare sunt depistate cu ajutorul unui detector de ionizare. Dioxidul de carbon este identificat prin durata caracteristică de retenţie şi este transferat în sistemul de spectometrie de masă.

* Analiza prin spectometria de masă

Pentru analiza dioxidului de carbon izolat se ionizează moleculele de gaz, sunt adunate într-o rază ionică, accelerate într-un câmp electric, deviate şi desfăcute într-un câmp magnetic şi apoi sunt înregistrate cantitativ. Aceşti cinci paşi au loc în aşa-numitul analizator al spectometrului de masă, care poate fi împărţit în domeniile sursă, ţeavă şi colector. Ionizarea, colectarea într-un fascicul de raze şi accelerarea au loc în sursă, devierea magnetică are loc în ţeavă, iar în colector sunt numărate componentele izotopilor.

* Introducerea probei

Pentru introducerea dioxidului de carbon în analizator sunt disponibile mai multe sisteme. Pentru analiza probelor de aer expirat este esenţială egalizarea individuală a dioxidului de carbon din probele de aer expirat cu un gaz standard-de referinţă-dioxid de carbon. Această egalizare asigură exactitatea sistemului, deoarece calcularea conţinutului de izotopi din dioxidul de carbon al probei de aer expirat are loc în comparaţie directă cu un standard independent.

* Specificaţii pentru stabilirea raportului 13C/12C

Baza testului de respiraţie o reprezintă administrarea unei ureei 13C specific marcate, a cărui descompunere metabolică poate fi redat prin măsurarea 13CO2 în aerul expirat.

Spectometrul de masă trebuie să fie dotat cu:

Reproducţie multiplă: cel puţin 3 analize multiple ale unei probe în timpul măsurării

Limitare de siguranţă: Memorarea parametrilor de măsurare şi a rezultatelor măsurătorilor cu limitarea accesului, pentru împiedicarea manipulărilor ulterioare

Etalonare: Raport 13C/12C în comparaţie cu PDB (Pee Dee Beliminate)

Volum probă: < 200 µl

Respectarea specificaţiilor se verifică prin teste privind linearitatea, stabilitatea (precizia gazului de referinţă) şi privind precizia măsurătorii.

Toate spectometrele de masă, care sunt utilizate pentru analiza probelor de aer expirat, tebuie să îndeplinească următoarele specificaţii:

Linearitate: ≤ 0,5 ‰ la probe de aer expirat, cu o concentraţie de CO2 între 1 % şi 7 %

Stabilitate: ≤ 0,2 ‰ la 10 măsurători consecutive

Precizia măsurători: ≤ 0,3 ‰ la 13C în frecvenţă naturală în eprubete pentru probe de aer expirat de 10 ml cu o concentraţie de 3 % CO2 în probă

O infecţie Helicobacter Pylori este depistată atunci când diferenţa dintre 13C/12C ale valorii bazale (valoarea 00-minute) şi a valorii 30-minute depăşeşte 4,0 ‰.

Alternativ pot fi efectuate alte metode validate în laboratoare calificate.

INFAI GmbH

An der Kohlenbahn 39

D-58135 Hagen

Germania

EU/1/97/045/001

Data primei autorizări: 14 august 1997

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 14 august 2007

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.