Prospect GOBIVAZ 50mg SOLUȚIE INJECTABILĂ ÎN PEN PREUMPLUT

Grupă farmacoterapeutică: Imonosupresoare, inhibitori ai factorului de necroză tumorală alfa (TNF-α), codul ATC: L04AB06

GOBIVAZ este un medicament biosimilar. Informații detaliate sunt disponibile pe site-ul Agenției

Europene pentru Medicamente https://www.ema.europa.eu

Golimumab este un anticorp monoclonal uman care formează cu mare afinitate complexe stabile atât cu forma solubilă cât și cu cea transmembranară bioactivă a TNF-α uman, împiedicându-l astfel pe acesta să se lege de receptorii specifici.

S-a demonstrat că legarea TNF uman de către golimumab neutralizează expresia moleculei de adeziune E-selectină la suprafața celulară, efect indus de către TNF-α. De asemenea, neutralizează expresia moleculei de adeziune pentru celula vasculară (VCAM)-1 și a moleculei intercelulare de adeziune (ICAM)-1 de către celulele endoteliale umane. In vitro, golimumab a inhibat și secreția indusă de TNF a interleukinelor (IL)-6, IL-8 și a factorului de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage (GM-CSF) la nivelul celulelor endoteliale umane.

S-a constatat ameliorarea nivelului de proteină C reactivă (PCR) comparativ cu grupurile cu placebo, iar tratamentul cu golimumab a dus la o scădere semnificativă față de valorile inițiale a valorilor serice de IL-6, ICAM-1, matrix-metaloproteinază (MMP)-3 și a factorului de creștere vascular endotelial (VEGF), comparativ cu tratamentul de control. În plus, valorile de TNF- au fost scăzute la pacienții cu poliartrită reumatoidă și spondilită anchilozantă, iar valorile de IL-8 au fost scăzute la pacienții cu artrită psoriazică. Aceste modificări s-au observat la prima evaluare (săptămâna 4) după prima administrare a golimumab și s-au menținut, în general, până în săptămâna 24.

Poliartrita reumatoidă la adulți

Eficacitatea golimumabului a fost demonstrată în trei studii multicentrice, randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, care au inclus peste 1500 pacienți cu vârste ≥ 18 ani cu poliartrită reumatoidă activă moderată până la severă, diagnosticată conform criteriilor Colegiului American de

Reumatologie (American College of Rheumatology - ACR), cu cel puțin 3 luni înainte de screening.

Pacienții au avut cel puțin 4 articulații tumefiate și 4 articulații sensibile. Golimumab sau placebo au fost administrate subcutanat la intervale de 4 săptămâni.

GO-FORWARD a evaluat 444 pacienți cu poliartrită reumatoidă activă în pofida administrării unei doze stabile de metotrexat de cel puțin 15 mg pe săptămână și care nu fuseseră tratați anterior cu un medicament anti-TNF. Pacienții au fost randomizați pentru a urma tratament cu placebo + MTX, golimumab 50 mg + MTX, golimumab 100 mg + MTX sau golimumab 100 mg + placebo. Pacienții care au urmat tratament cu placebo + MTX, după săptămâna 24 de tratament, au fost schimbați pe tratament cu golimumab 50 mg + MTX. La săptămâna 52, pacienții au fost înrolați într-o extensie de studiu deschisă pe termen lung.

GO-AFTER a evaluat 445 pacienți care fuseseră tratați anterior cu unul sau mai multe dintre medicamentele anti-TNF adalimumab, etanercept sau infliximab. Pacienții au fost randomizați și li s-a administrat placebo, golimumab 50 mg sau golimumab 100 mg. Pacienților li s-a permis să continue terapia concomitentă cu medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (MARMB), cu MTX, sulfasalazină (SSZ) și/sau hidroxiclorochină (HCC) pe parcursul studiului. Motivele declarate de întrerupere a terapiilor anterioare anti-TNF au fost lipsa de eficacitate (58%), intoleranța (13%) și/sau alte motive fără legătură cu siguranța sau eficacitatea (29% majoritatea din motive financiare).

GO-BEFORE a evaluat 637 pacienți cu PR activă cărora nu li s-a administrat anterior MTX și care nu au fost tratați anterior cu vreun medicament anti-TNF. Pacienții au fost randomizați și li s-a administrat placebo + MTX, golimumab 50 mg +MTX, golimumab 100 mg + MTX sau golimumab 100 mg + placebo. La săptămâna 52, pacienții au intrat într-o extensie deschisă pe termen lung a studiului, în care pacienții cărora li s-a administrat placebo + MTX și care au prezentat cel puțin 1 articulație sensibilă sau tumefiată, au fost redistribuiți pentru a li se administra golimumab 50 mg +

MTX.

Criteriile finale principale (combinate) în GO-FORWARD au fost reprezentate de procentul de pacienți la care s-a obținut răspunsul ACR 20 în săptămâna 14 și îmbunătățirea față de starea inițială a

Chestionarului de Evaluare a Sănătății (HAQ) în săptămâna 24. În GO-AFTER, criteriul final principal a fost procentul de pacienți la care s-a obținut răspunsul ACR 20 la săptămâna 14. În

GO-BEFORE, criteriile asociate finale principale au fost procentul de pacienți la care s-a obținut răspunsul ACR 50 la săptămâna 24 și modificarea față de starea inițială a scorului van der

Heijde modificat Sharp (vdH-S) la săptămâna 52. Pe lângă obiectivul(ele) principal(e), s-au efectuat evaluări suplimentare ale impactului pe care l-a avut tratamentul cu golimumab asupra semnelor și simptomelor artritei, răspunsului radiologic, funcției fizice și asupra calității vieții legate de starea de sănătate.

În general, nu s-au observat diferențe semnificative în măsurătorile de eficacitate între schemele terapeutice cu golimumab 50 mg și cele cu 100 mg, administrate în asociere cu metotrexat, în cursul săptămânii 104 în studiile GO-FORWARD și GO-BEFORE și în cursul săptămânii 24 în studiul GO-

AFTER. Conform design-ului în fiecare studiu de artrită reumatoidă, este posibil ca pacienții înrolați în extensia de studiu pe termen lung să fi schimbat dozele de golimumab 50 mg cu cele de 100 mg la cererea medicului.

Rezultatele cheie ale ACR pentru doza de golimumab 50 mg la săptămânile 14, 24 și 52 pentru

GO-FORWARD, GO-AFTER și GO-BEFORE, sunt reprezentate în Tabelul 3 și sunt descrise mai jos.

Răspunsurile au fost observate la prima evaluare (săptămâna 4) după administrarea inițială a golimumab.

În GO-FORWARD, dintre 89 de subiecți randomizați să utilizeze tratament cu golimumab 50 mg +

MTX, 48 au continuat să utilizeze acest tratament la săptămâna 104. Dintre aceștia, 40, 33 și 24 de pacienți au avut răspunsuri ACR 20,50, respectiv 70 la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab au fost observate rate similare de răspunsuri ACR 20,50,70 din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

În GO-AFTER, procentul de pacienți la care s-a obținut un răspuns ACR 20 a fost mai mare în grupul tratat cu golimumab față de cel la care s-a administrat placebo, indiferent de motivul raportat de întrerupere a terapiei anterioare cu medicamente anti-TNF.

Tabelul 3

Rezultatele cheie de eficacitate din secțiunile controlate ale GO-FORWARD, GO-AFTER și GO-

BEFORE.

GO-FORWARD GO-AFTER GO-BEFORE

Poliartrită reumatoidă Poliartrită reumatoidă activă, Poliartrită reumatoidă activă activă în pofida tratată anterior cu unul sau cărora nu li s-a administrat administrării mai multe anterior MTX

MTX medicamente anti-TNF

Placebo Golimuma Placebo Golimumab + MTX b 50 mg Golimumab + MTX 50 mg + MTX Placebo 50 mg + MTX

Na 133 89 150 147 160 159

Pacienți care au răspuns la tratament, % dintre pacienți

ACR 20

Săptămâna 14 33% 55%* 18% 35%* NA NA

Săptămâna 24 28% 60%* 16% 31% p = 0,002 49% 62%

Săptămâna 52 NA NA NA NA 52% 60%

ACR 50

Săptămâna 14 10% 35%* 7% 15% p = 0,021 NA NA

Săptămâna 24 14% 37%* 4% 16%* 29% 40%

Săptămâna 52 NA NA NA NA 36% 42%

ACR 70

Săptămâna 14 4% 14% 2% 10% p = 0,005 NA NA p = 0,00

Săptămâna 24 5% 20%* 2% 9% p = 0,009 16% 24%

Săptămâna 52 NA NA NA NA 22% 28% a N reflectă pacienții randomizați; numărul real de pacienți care au putut fi evaluați pentru fiecare criteriu final poate varia în funcție de momentul evaluării.

* p ≤ 0,001

NA: Nu este cazul ('Not Applicable”)

În GO-BEFORE, analiza principală a pacienților cu poliartrită reumatoidă grad de severitate moderat spre sever (pentru ACR 50 la grupurile cu asociere golimumab 50 și 100 mg + MTX vs. MTX în monoterapie) nu a evidențiat diferențe semnificativ statistic la săptămâna 24 (p = 0,053). La săptămâna 52 în cadrul întregii populații studiate, procentul de pacienți din grupul golimumab 50 mg + MTX care a obținut răspuns ACR a fost per total mai mare, dar nu cu diferență semnificativă în comparație cu cei la care s-a administrat MTX în monoterapie (vezi Tabelul 3). Analize suplimentare au fost efectuate la subgrupe reprezentative pentru populația selecționată de pacienți cu PAR severă, activă și progresivă.

La nivel global, un efect mai însemnat a fost demonstrat la golimumab 50 mg + MTX versus MTX în monoterapie la populația indicată, comparativ cu toată populația studiată.

În studiile GO-FORWARD și GO-AFTER, au fost observate răspunsuri semnificative statistic și cu relevanță clinică pe Scala Activității Bolii (SAB) 28, la fiecare moment pre-specificat, în săptămâna 14 și săptămâna 24 (p ≤ 0,001). Dintre pacienții care au rămas cu tratamentul cu golimumab la care au fost randomizați la începutul studiului, răspunsurile SAB28 s-au menținut până la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, răspunsurile SAB28 au fost similare din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

În GO-BEFORE, a fost urmărit răspunsul clinic major, definit ca menținerea unui răspuns ACR 70 pentru o perioadă continuă de peste 6 luni. La săptămâna 52, 15% dintre pacienții din grupul tratat cu golimumab 50 mg + MTX au obținut un răspuns clinic major comparativ cu 7% dintre pacienții din grupul la care s-a administrat placebo + MTX (p = 0,018). Dintre 159 de pacienți randomizați pentru golimumab 50 mg + MTX, 96 au continuat tratamentul la săptămâna 104. Dintre aceștia, 85, 66, și 53 de pacienți au avut răspuns ACR 20/50/70 la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab au fost observate rate similare de răspunsuri ACR 20/50/70 din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

Evaluarea răspunsului prin examinarea radiografică

În GO-BEFORE modificarea de la starea inițială a scorului vdH-S, un scor compozit al leziunilor care măsoară prin examinare radiografică numărul și mărimea eroziunilor articulare și gradul de îngustare a spațiului articular de la nivelul mâinilor/încheieturilor și picioarelor, a fost utilizată pentru evaluarea gradului de distrugere structurală. În Tabelul 4 sunt prezentate rezultatele cheie ale dozei de golimumab 50 mg la săptămâna 52.

Numărul pacienților care nu au prezentat eroziuni noi sau la care modificarea față de starea inițială a scorului vdH-S total ≤ 0, a fost semnificativ mai mare la grupul de tratament cu golimumab față de cel din grupul de control (p = 0,003). Rezultatele radiografice observate la săptămâna 52 s-au menținut pe întreaga perioadă până la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, efectele radiologice au fost similare din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

Tabelul 4

Modificările medii (DS) radiografice față de starea inițială a scorului vdH-S total la săptămâna 52 la întreaga populație studiată în GO-BEFORE Placebo + MTX Golimumab 50 mg + MTX

N a 160 159

Scor total

Starea inițială 19,7 (35,4) 18,7 (32,4)

Modificare față de starea inițială 1,4 (4,6) 0,7 (5,2)*

Scor de erosiune

Starea inițială 11,3 (18,6) 10,8 (17,4)

Modificare față de starea inițială 0,7 (2,8) 0,5 (2,1)

Scor JSN

Starea inițială 8,4 (17,8) 7,9 (16,1)

Modificare față de starea inițială 0,6 (2,3) 0,2 (2,0)** a N reflectă pacienții randomizați

* p = 0,015

** p = 0,044

Funcția fizică și calitatea vieții legată de starea de sănătate

Funcția fizică și incapacitatea au fost evaluate ca fiind criterii finale separate în GO-FORWARD și

GO-AFTER cu ajutorul indicelui de incapacitate din HAQ DI. În aceste studii, golimumab a demonstrat o ameliorare semnificativă din punct de vedere clinic și statistic în HAQ DI față de starea inițială, comparativ cu grupul de control, la săptămâna 24. Dintre pacienții care au menținut tratamentul cu golimumab la care au fost randomizați la începutul studiului, ameliorarea în HAQ DI s-a menținut până la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, ameliorarea în HAQ DI a fost similară din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

În GO-FORWARD, s-au demonstrat ameliorări semnificative clinic și statistic în calitatea vieții legate de starea de sănătate, măsurată prin componenta fizică a scorului SF-36 al pacienților tratați cu golimumab, comparativ cu placebo, la săptămâna 24. Dintre pacienții care au rămas cu tratamentul cu golimumab la care au fost randomizați la începutul studiului, ameliorarea componentei fizice a scorului SF-36 s-a menținut până la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, ameliorarea componentei fizice a scorului SF-36 a fost similară din săptămâna 104 până în săptămâna 256. În GO-FORWARD și GO-AFTER, s-au observat ameliorări semnificative statistic ale oboselii, măsurată prin evaluarea funcțională de pe scala de terapie a oboselii în bolile cronice (FACIT-F).

Artrita psoriazică la adulți

Siguranța și eficacitatea golimumab au fost evaluate într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (GO-REVEAL) la 405 pacienți adulți cu artrită psoriazică activă (≥ 3 articulații tumefiate și ≥ 3 articulații sensibile) în pofida terapiei cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau cu MARMB. Pacienții din acest studiu erau diagnosticați cu artrită psoriazică de cel puțin 6 luni și aveau cel puțin boală psoriazică ușoară. Au fost înrolați pacienți aparținând fiecărui subtip de artrită psoriazică, inclusiv cu artrită poliarticulară fără noduli reumatoizi (43%), artrită periferică asimetrică (30%), artrită distală a articulațiilor interfalangiene (15%), spondilită cu artrită periferică (11%) și artrită mutilantă (1%). Nu au fost permise tratamente anterioare cu un anti-TNF. Golimumab sau placebo au fost administrate subcutanat la intervale de 4 săptămâni. Pacienții au fost randomizați și li s-a administrat placebo, golimumab 50 mg sau golimumab 100 mg. La pacienții cărora li s-a administrat placebo, s-a modificat tratamentul administrându-se golimumab 50 mg după săptămâna 24.

Pacienții au intrat într-o extensie de tip deschis pe termen lung la săptămâna 52. Aproximativ 48% dintre pacienți au continuat tratamentul cu doze stabile de metotrexat (≤ 25 mg pe săptămână).

Criteriile finale principale asociate au fost reprezentate de procentul de pacienți la care s-a obținut un răspuns ACR 20 la săptămâna 14 și modificarea față de valoarea inițială a scorului vdH-S total modificat pentru APs în săptămâna 24.

În general, nu s-au observat diferențe semnificative din punct de vedere clinic în măsurătorile de eficacitate între grupurile cu golimumab în doză de 50 mg și 100 mg în cursul săptămânii 104.

Conform design-ului studiului, este posibil ca pacienții înrolați în extensia de studiu pe termen lung să fi schimbat dozele de golimumab de 50 mg cu cele de 100 mg conform deciziei medicului.

Rezultatele cheie pentru doza de 50 mg la săptămânile 14 și 24 sunt prezentate în Tabelul 5 și sunt descrise mai jos.

Tabelul 5

Rezultatele cheie de eficacitate din GO-REVEAL Placebo Golimumab 50 mg*

Na 113 146

Pacienți care au răspuns la tratament, % dintre pacienți

ACR 20

Săptămâna 14 9% 51%

Săptămâna 24 12% 52%

ACR 50

Săptămâna 14 2% 30%

Săptămâna 24 4% 32%

ACR 70

Săptămâna 14 1% 12%

Săptămâna 24 1% 19%

PASIb 75c

Săptămâna 14 3% 40%

Săptămâna 24 1% 56%

* p < 0,05 pentru toate comparațiile; a N reflectă pacienții randomizați; numărul real de pacienți care au putut fi evaluați pentru fiecare criteriu final poate varia în funcție de momentul evaluării b Indicele de suprafață și severitate ale psoriazisului c Bazat pe subgrupul de pacienți cu ≥ 3% afectare inițială a BSA, 79 pacienți (69,9%) în grupul cu placebo și 109 (74,3%) în grupul cu golimumab 50 mg.

Răspunsurile au fost observate la prima evaluare (săptămâna 4) după administrarea inițială a golimumab. Răspunsuri ACR 20 similare în săptămâna 14 s-au observat la pacienții subtipuri ale APs cu artrită poliarticulară fără noduli reumatoizi și la cei cu artrită periferică asimetrică. Numărul de pacienți cu alte subtipuri de artrită psoriazică a fost prea mic pentru a permite evaluări ale semnificației.

Răspunsurile observate în grupurile tratate cu golimumab au fost similare indiferent dacă pacienților li s-a administrat sau nu metotrexat concomitent. Dintre cei 146 pacienți randomizați la golimumab 50 mg, 70 au mai rămas pe acest tratament la săptămâna 104. Dintre acești 70 pacienți, 64, 46 și respectiv 31 pacienți au avut un răspuns ACR 20/50/70. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab au fost observate rate similare de răspunsuri ACR 20/50/70 din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

De asemenea, s-au observat răspunsuri semnificative statistic în DAS28 la săptămânile 14 și 24 (p < 0,05).

La săptămâna 24, în cazul pacienților tratați cu golimumab, s-au constatat îmbunătățiri ale parametrilor de activitate periferică tipice pentru artrita psoriazică (de exemplu numărul articulațiilor tumefiate, numărul articulațiilor dureroase/sensibile, dactilita și entezita). Tratamentul cu golimumab a determinat o îmbunătățire semnificativă a funcției fizice evaluate prin HAQ DI, precum și la îmbunătățiri semnificative ale calității vieții legate de starea de sănătate, determinată prin componentele fizice și mentale ale scorurilor SF-36. Dintre pacienții care au rămas pe tratamentul cu golimumab, tratament la care au fost randomizați la începutul studiului, răspunsurile DAS28 și HAQ DI s-au menținut până la săptămâna 104. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, răspunsurile DAS28 și

HAQ DI au fost similare din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

Evaluarea răspunsului prin examinarea radiografică

Afectarea structurală atât la nivelul mâinilor cât și la nivelul picioarelor a fost evaluată radiografic prin modificarea față de valoarea inițială în scorul vdH-S, modificat pentru APs prin adăugarea articulațiilor interfalangiene distale ale mâinii (AIFD).

Tratamentul cu golimumab 50 mg scade rata de progresie a afectării articulației distale comparativ cu tratamentul cu placebo la săptămâna 24 fiind măsurată ca modificarea față de valoarea inițială în

Scorul total vdH-S modificat (media ± scorul DS a fost 0,27 ± 1,3 la grupul placebo comparativ cu -0,16 ± 1,3 la grupul golimumab; p = 0,011). Dintre cei 146 pacienți care au fost randomizați la golimumab 50 mg, la 126 pacienți au fost disponibile imagini radiografice la săptămâna 52, dintre care 77% nu au prezentat nicio progresie comparativ cu imaginile inițiale. La săptămâna 104, au fost disponibile imagini radiografice pentru 114 pacienți, și 77% nu au prezentat nicio progresie față de imaginile inițiale. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, au fost observate rate similare ale pacienților care nu au prezentat niciun progres de la valoarea inițială din săptămâna 104 până în săptămâna 256.

Spondilartrit axială la adulți

Spondilita anchilozantă la adulți

Siguranța și eficacitatea golimumab au fost evaluate într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (GO-RAISE) la 356 pacienți adulți cu spondilită anchilozantă activă (definită printr-un Indice Bath de Activitate a Spondilitei Anchilozante (BASDAI) ≥ 4 și un VAS pentru dorsalgia totală ≥ 4, pe o scală între 0 și 10 cm). Pacienții înrolați în acest studiu au prezentat boală activă în pofida tratamentului anterior sau actual cu AINS sau MARMB și nu li s-a administrat anterior tratament anti-TNF. golimumab sau placebo au fost administrate subcutanat la intervale de 4 săptămâni. Pacienții au fost randomizați și li s-a administrat placebo, golimumab 50 mg și golimumab 100 mg și li s-a permis să continue tratamentul concomitent cu MARMB (MTX, SSZ și/sau HCC). Criteriul final principal a fost reprezentat de procentul de pacienți care au obținut un răspuns ASAS (Ankylosing Spondylitis Assessment Study Group) 20 la săptămâna 14. Datele de eficacitate controlate cu placebo au fost recoltate și analizate până în săptămâna 24.

Rezultatele cheie pentru doza de 50 mg sunt prezentate în Tabelul 6 și sunt descrise mai jos. În general, nu s-au observat diferențe semnificative clinic între măsurătorile de eficacitate din grupurile tratate cu golimumab 50 mg și 100 mg până în săptămâna 24. Conform design-ului studiului, este posibil ca pacienții înrolați în extensia de studiu pe termen lung să fi schimbat dozele de golimumab de 50 mg cu cele de 100 mg conform deciziei medicului.

Tabelul 6

Rezultatele cheie de eficacitate din GO-RAISE.

Placebo Golimumab 50 mg*

Na 78 138

Pacienți care au răspuns la tratament, % dintre pacienți

ASAS 20

Săptămâna 14 22% 59%

Săptămâna 24 23% 56%

ASAS 40

Săptămâna 14 15% 45%

Săptămâna 24 15% 44%

ASAS 5/6

Săptămâna 14 8% 50%

Săptămâna 24 13% 49%

* p ≤ 0,001 pentru toate comparațiile a N reflectă pacienții randomizați; numărul real de pacienți care au putut fi evaluați pentru fiecare criteriu final pot varia în funcție de momentul de evaluare

În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab, proporția pacienților care au obținut un răspuns ASAS 20 și ASAS 40 a fost similară din săptămâna 24 până în săptămâna 256.

De asemenea, s-au observat răspunsuri semnificative statistice în BASDAI 50, 70 și 90 (p ≤ 0,017), la săptămânile 14 și 24. Ameliorări ale măsurătorilor cheie ale activității bolii au fost observate la prima evaluare (săptămâna 4) după administrarea inițială a golimumabului și s-au menținut până în săptămâna 24. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu golimumab au fost observate rate similare ale modificărilor față de valoarea de bază în BASDAI din săptămâna 24 până în săptămâna 256. S-au înregistrat rezultate consecvente de eficacitate indiferent de utilizarea medicamentelor antireumatice modificatoare ale bolii (MTX, sulfasalazină și/sau hidroxiclorochină), de statusul antigenului HLA-B27 sau de valorile inițiale ale PCR, conform răspunsurilor ASAS 20 la săptămâna 14.

Tratamentul cu golimumab a determinat îmbunătățiri semnificative ale funcției fizice așa cum a rezultat din modificările față de valorile de bază ale Indicelui Bath Funcțional al Spondilitei

Anchilozante [BASFI] la săptămânile 14 și 24.Calitatea vieții legată de starea de sănătate, conform componentei fizice a scorului SF-36 a fost, de asemenea, ameliorată semnificativ la săptămânile 14 și 24. În rândul pacienților rămași în studiu și tratați cu GOBIVAZ îmbunătățirea stării fizice și calității vieții legată de starea de sănătate au fost similare din săptămâna 24 până în săptămâna 256.

Spondilartrita axială non-radiografică la adulți

GO-AHEAD

Siguranța și eficacitatea golimumab au fost evaluate într-un studiu clinic multicentric, randomizat, dublu-orb, placebo controlat (GO-AHEAD) la 197 pacienți adulți cu SpAax-nr activă severă (definiți ca acei pacienți care au întrunit criteriile de clasificare ale spondilartritei axiale ASAS, dar nu au întrunit criteriile modificate New York pentru SA). Pacienții înrolați în acest studiu au avut boală activă (definită printr-un indice BASDAI ≥ 4 și printr-o Scală Vizuală Analogă (SVA) pentru dorsalgia totală ≥ 4, fiecare pe o scală de la 0-10 cm), în pofida tratamentului actual sau anterior cu

AINS și nu au fost tratați anterior cu niciun medicament biologic, inclusiv tratament anti-TNF.

Pacienții au fost randomizați aleatoriu să li se administreze placebo sau golimumab 50 mg subcutanat la intervale de 4 săptămâni. La săptămâna 16, pacienții au fost incluși într-o extensie deschisă în care tuturor pacienților li s-a administrat GOBIVAZ 50 mg subcutanat, la fiecare 4 săptămâni, până la săptămâna 48, cu evaluări ale eficacității efectuate până la săptămâna 52 și monitorizare a siguranței până la săptămâna 60. Aproximativ 93% dintre pacienții cărora li s-a administrat golimumab la începutul extensiei deschise (săptămâna 16) au continuat tratamentul până la finalizarea studiului (săptămâna 52). Analizele au fost efectuate atât la grupul cu toți pacienții tratați (TT, N = 197), cât și la grupul de pacienți cu semne obiective ale inflamației (SOI, N = 158, definite prin valori crescute ale

PCR și/sau dovezi inițiale de sacroiliită la RMN). Datele privind eficacitatea din studiul placebo controlat au fost colectate și analizate până la săptămâna 16. Criteriul final principal a fost proporția de pacienți care au realizat un răspuns ASAS 20 la săptămâna 16. Rezultatele cheie sunt prezentate în

Tabelul 7 și sunt descrise mai jos.

Tabelul 7

Rezultatele cheie privind eficacitatea din GO-AHEAD la săptămâna 16

Ameliorări ale semnelor și simptomelor Grupul cu toToți pacienții tratați (TT) Grupul de pacienți cu semne obiective ale inflamației (SOI)

Placebo Golimumab 50 mg Placebo Golimumab 50 mg

Na 100 97 80 78

Respondenți, % de pacienți

ASAS 20 40% 71%** 38% 77%**

ASAS 40 23% 57%** 23% 60%**

ASAS 5/6 23% 54%** 23% 63%**

ASAS Remisie parțială 18% 33%* 19% 35%*

ASDAS-C b < 1,3 13% 33%* 16% 35%*

BASDAI 50 30% 58%** 29% 59%**

Inhibarea inflamației articulațiilor sacroiliace (SI) măsurată prin RMN Placebo Golimumab 50 mg Placebo Golimumab 50 mg

Nc 87 74 69 61

Modificarea medie a scorului SPARCCd pentru articulația sacroiliacă, măsurat prin RMN -0,9 -5,3** -1,2 -6,4** a N reflectă pacienții randomizați și tratați b Scorul de activitate în spondilita anchilozantă pe baza valorilor Proteinei C reactive (TT-Placebo, N = 90; TT-golimumab 50 mg, N = 88; SOI-Placebo, N = 71; SOI-golimumab 50 mg, N = 71) c N reflectă numărul de pacienți cu date RMN inițiale și la săptămâna 16 d SPARCC (Consorțiul pentru cercetarea spondilartritei din Canada)

** p < 0,0001 pentru comparări golimumab vs placebo

* p < 0,05 pentru comparări golimumab vs placebo

La săptămâna 16 au fost demonstrate ameliorări semnificative statistic ale semnelor și simptomelor

SpAax-nr active severe la pacienții tratați cu golimumab 50 mg comparativ cu placebo (Tabelul 7).

Ameliorările au fost observate la prima evaluare (săptămâna 4) după administrarea inițială a golimumab. Scorul SPARCC măsurat prin RMN a indicat reduceri semnificative statistic ale inflamației articulației SI la săptămâna 16 la pacienții tratați cu golimumab 50 mg comparativ cu placebo (Tabelul 7). Durerea evaluată prin SVA pentru Dorsalgia Totală și Dorsalgia Nocturnă și activitatea afecțiunii măsurată prin ASDAS-C au indicat, de asemenea, o ameliorare semnificativă statistic de la momentul inițial până la săptămâna 16 la pacienții tratați cu golimumab 50 mg comparativ cu placebo (p < 0,0001).

Ameliorări semnificative statistic ale mobilității coloanei vertebrale evaluate prin indicele BASMI (Indicele Bath de Activitate a Bolii pentru Spondilita Anchilozantă) și ale funcției fizice evaluate prin indicele BASFI au fost demonstrate la pacienții tratați cu golimumab 50 mg în comparație cu pacienții tratați cu placebo (p < 0,0001). Pacienții tratați cu golimumab au prezentat semnificativ mai multe îmbunătățiri ale calitatății vieții în funcție de starea de sănătate, evaluată prin ASQoL, EQ-5D și componentele fizice și mentale din SF-36 și au prezentat semnificativ mai multe îmbunătățiri ale productivității, evaluată prin reduceri mai mari ale afectării generale a capacității de muncă și ale deprecierii activității, evaluată prin chestionarul WPAI, decât pacienții cărora li s-a administrat placebo.

La săptămâna 16, pentru toate criteriile finale descrise mai sus au fost demonstrate, de asemenea, rezultate semnificative statistic pentru pacienții cu SOI.

În ambele grupuri de pacienți, TT și SOI, ameliorarea semnelor și simptomelor, mobilitatea coloanei vertebrale, funcția fizică, calitatea vieții și productivitatea, observate la săptămâna 16 în rândul pacienților tratați cu golimumab 50 mg, s-au menținut în rândul celor rămași în studiu la săptămâna 52.

GO-BACK

Eficacitatea și siguranța continuării tratamentului cu golimumab (frecvența de administrare completă sau redusă) comparativ cu întreruperea tratamentului au fost evaluate la pacienți adulți (cu vârsta de 18-45 ani) cu SpAax-nr activă, care au demonstrat remisie susținută pe parcursul a 10 luni de tratament lunar deschis cu golimumab (GO-BACK). Pacienții eligibili (care au obținut un răspuns clinic până în luna 4 și un status inactiv al afecțiunii (ASDAS < 1,3) atât în luna 7 cât și în luna 10), care au intrat în faza de întrerupere în regim dublu-orb, au fost randomizați pentru a continua tratamentul cu administrare lunară a golimumab (schemă de tratament completă, N = 63), cu administrare la interval de 2 luni a golimumab (schemă de tratament redusă, N = 63) sau administare lunară de placebo (întreruperea tratamentului, N = 62) timp de până la aproximativ 12 luni.

Criteriul final principal de eficacitate a fost proporția pacienților fără un episod acut al activității afecțiunii. Pacienții care au suferit un episod acut, adică, au avut ASDAS colectat în cadrul a 2 evaluări consecutive, care ambele au evidențiat fie un scor absolut ≥ 2,1 fie o creștere după întrerupere de ≥ 1,1 comparativ cu luna 10 (sfârșitul perioadei deschise), au reinițiat administrarea lunară de golimumab în cadrul unei faze deschise de reîncepere a tratamentului pentru a caracteriza răspunsul clinic.

Răspunsul clinic după întreruperea tratamentului dublu-orb

Dintre cei 188 pacienți cu afecțiune inactivă cărora li s-a administrat cel puțin o doză de tratament dublu-orb, o proporție semnificativ (p < 0,001) mai mare de pacienți nu au prezentat un episod acut al afecțiunii atunci când au continuat tratamentul cu golimumab fie cu schema completă (84,1%), fie cu schema redusă (68,3%), comparativ cu cei care au întrerupt tratamentul (33,9%) (Tabelul 8).

Tabelul 8

Analiza proporției participanților fără un episod acuta Populația din cadrul setului complet de analiză (perioada 2 - dublu-orb) Diferența în % vs placebo

Tratament n/N % Estimat (IÎ 95%)b Valoarea pb

GLM s.c. QMT 53/63 84,1 50,2 (34,1; 63,6) < 0,001

GLM s.c. Q2MT 43/63 68,3 34,4 (17,0; 49,7) < 0,001

Placebo 21/62 33,9

Setul complet de analiză include toți participanții randomizați care au obținut status inactiv al afecțiunii în cadrul perioadei 1 și cărora li s-a administrat cel puțin o doză de tratament orb de studiu. a Definit ca ASDAS în cadrul a 2 vizite consecutive care ambele indică fie un scor absolut ≥ 2,1, fie o creștere după întrerupere de ≥ 1,1 comparativ cu luna 10 (vizita 23). b Rata de eroare de tip I pentru comparațiile multiple de tratament (GLM s.c. QMT vs placebo și GLM s.c. Q2MT vs placebo) a fost controlată utilizând o procedură de testare secvențială (descendentă). Derivat pe baza metodei stratificate

Miettinen și Nurminen cu nivelul PCR (> 6 mg/l sau ≤ 6 mg/l) ca factor de stratificare.

Participanții care au întrerupt prematur perioada 2 și înaintea unui 'episod acut” vor fi considerați ca având un 'episod acut”.

N = Număr total de participanți; n = număr de participanți fără un episod acut; GLM = golimumab; s.c. = subcutanat, QMT = administrare lunară; Q2MT = administrare la interval de două luni.

Diferența de timp până la primul episod acut între grupul care a întrerupt tratamentul și oricare dintre grupurile de tratament cu golimumab este prezentată în Figura 1 (log-rank p < 0,0001 pentru fiecare comparație). În grupul placebo, episoadele acute au început la aproximativ 2 luni după ce administrarea golimumabului a fost întreruptă, majoritatea episoadelor acute apărând în decurs de 4 luni de la întreruperea tratamentului (Figura 1).

Figura 1: Analiza Kaplan-Meier a timpului până la primul episod acut

Răspunsul clinic la reînceperea tratamentului pentru un episod acut al afecțiunii

Răspunsul clinic a fost definit ca o îmbunătățire a BASDAI de ≥ 2 sau ≥ 50% comparativ cu media celor 2 scoruri BASDAI consecutive, atribuite episodului acut al afecțiunii. Dintre cei 53 participanți din cadrul schemelor de administrare redusă sau de întrerupere a tratamentului care au avut un episod acut al afecțiunii confirmat, 51 (96,2%) au obținut un răspuns clinic la golimumab în primele 3 luni de la reînceperea tratamentului, cu toate că mai puțini pacienți (71,7%) au reușit să îl susțină pe întreaga perioadă a celor 3 luni.

Colita ulcerativă la adulți

Eficacitatea golimumabului a fost evaluată în două studii clinice randomizate, dublu-orb, placebo controlate la pacienții adulți.

Studiul de inducție (studiul de Inducție PURSUIT) a evaluat pacienții care prezentau colită ulcerativă activă moderată până la severă (scor Mayo 6 până la 12; subscor Endoscopic ≥ 2), care au avut un raspuns inadecvat sau au eșuat în a tolera terapiile conventionale, sau au fost dependenți de corticosteroizi. În partea de studiu care confirmă doza, 761 pacienți au fost randomizați să li se administreze fie 400 mg golimumab s.c. în săptămâna 0 și 200 mg în săptămâna 2, 200 mg golimumab s.c. în săptămâna 0 și 100 mg în săptămâna 2 sau placebo s.c.în săptămânile 0 și 2. Au fost permise doze stabile concomitente de aminosalicilați oral, corticosteroizi și/sau imunomodulatoare. Eficacitatea golimumabului până la săptămâna 6 a fost evaluată în acest studiu.

Rezultatele studiului de întreținere (studiul de Întreținere PURSUIT) s-au bazat pe evaluarea a 456 pacienți care au obținut răspuns clinic anterior de inducție cu golimumab. Pacienții au fost randomizați să li se administreze golimumab 50 mg, golimumab 100 mg sau placebo subcutanat la intervale de 4 săptămâni. Au fost permise doze stabile concomitente de aminosalicilați oral, corticosteroizi și/sau imunomodulatoare. Corticosteroizii urmau să fie întrerupți progresiv la începutul studiului de întreținere. Eficacitatea golimumabului până la săptămâna 54 a fost evaluată în acest studiu. Pacienții care au finalizat studiul de întreținere până la săptămâna 54 au continuat tratamentul într-o extensie de studiu, cu evaluarea eficacității până la săptămâna 216. Evaluarea eficacității în extensia de studiu s-a bazat pe modificările în utilizarea corticosteroizilor, evaluarea medicală globală (EMG) a activității bolii și îmbunătățirea calității vieții măsurată prin chestionarul pentru boala inflamatorie intestinală (CBII).

Tabelul 9

Rezultatele cheie privind eficacitatea din PURSUIT- Inducție și PURSUIT- Întreținere

Studiul de Inducție PURSUIT Placebo Golimumab 200/100 mg

N = 251 N = 253

Procentul de pacienți

Pacienți care prezintă răspuns clinic la 30% 51%** săptămâna 6a

Pacienți în remisiune clinică la 6% 18%** săptămâna 6b

Pacienți cu vindecarea mucoasei la 29% 42%* săptămâna 6c

PURSUIT- Întreținere Placebod Golimumab Golimumab

N = 154 50 mg 100 mg

N = 151 N = 151

Procentul de pacienți

Întreținere de răspuns (Pacienții care 31% 47%* 50%** prezintă răspuns clinic până la săptămâna 54)e

Remisie susținută (Pacienți cu remisie 16% 23%g 28%* clinică atât la săptămâna 30 cât și la săptămâna 54)f

N = numărul de pacienți

** p ≤ 0,001

* p ≤ 0,01 a definit ca o scădere față de valoarea inițială a scorului Mayo cu ≥ 30% și ≥ 3 puncte, însoțită de o scădere a subscorului de sângerare rectală de ≥ 1 sau un subscor de sângerare rectală de 0 sau 1. b Definit ca un scor Mayo ≤ 2 puncte, cu niciun subscor individual > 1 c Definit ca 0 sau 1 pe subscorul de endoscopie de scor Mayo. d Doar inducție cu golimumab. e Pacienții au fost evaluați pentru activitatea bolii CU în funcție de scorul Mayo parțial la fiecare 4 săptămâni (pierderea răspunsului a fost confirmată prin endoscopie). Prin urmare, un pacient care a menținut răspunsul a fost într-o stare de răspuns clinic continuu la fiecare evaluare până în săptămâna 54. f Un pacient a trebuit să fie în remisie la ambele săptămâni 30 și 54 (fără a demonstra o pierdere a răspunsului în orice moment până în săptămâna 54) pentru a obține remisia durabilă. g La pacienții cu greutate corporală mai mică de 80 kg, un procent mai mare din pacienții care au primit terapie de întreținere de 50 mg au obținut remisie clinică susținută, comparativ cu cei care au primit placebo.

Mai multi pacienți tratați cu golimumab au demonstrat vindecarea susținută a mucoasei (pacienți care prezintă vindecarea mucoasei atât la săptămâna 30 și săptămâna 54) în grupul de 50 mg (42%, p nominal < 0,05) și grupul de 100 mg (42%, p < 0,005) comparativ cu pacienții din grupul placebo (27%).

Din cei 54% dintre pacienții (247/456) cărora li s-a administrat concomitent corticosteroizi la începutul

PURSUIT-Întreținere, proporția de pacienți care au menținut răspunsul clinic până în săptămâna 54 și nu li s-a administrat concomitent corticosteroizi la săptămâna 54 a fost mai mare la grupul de 50 mg (38%, 30/78) și grupul de 100 mg (30%, 25/82), comparativ cu grupul placebo (21%, 18/87). Proporția de pacienți care au eliminat corticosteroizi până în săptămâna 54 a fost mai mare în grupul de 50 mg (41%, 32/78) și grupul de 100 mg (33%, 27/82), comparativ cu grupul placebo (22%, 19/87). În rândul pacienților care au fost incluși în extensia de studiu, proporția subiecților cărora nu li s-a administrat coticosteroizi s-a menținut, în general, până la săptămâna 216.

Pacienților care nu au obținut un răspuns clinic la săptămâna 6 în studiile de Inducție PURSUIT, li s-a administrat golimumab 100 mg la fiecare 4 săptămâni în studiul de Întreținere PURSUIT. La săptămâna 14, 28% dintre acești pacienți au obținut un răspuns definit prin scorul Mayo parțial (a scăzut cu ≥ 3 puncte comparativ cu valoarea de la începutul inducției). La săptămâna 54, rezultatele clinice observate la acești pacienți au fost similare cu rezultatele clinice raportate pentru pacienții care au obținut un răspuns clinic la săptămâna 6.

La săptămâna 6 golimumab a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții, masurată prin modificarea de la valoarea inițială a unei măsuri specifice bolii, CBII (chestionar pentru boala inflamatorie a intestinului). La pacienții cărora li s-a administrat tratament de întreținere cu golimumab, îmbunatațirea calității vieții măsurată prin CBII a fost menținută până la săptămâna 54.

Aproximativ 63% dintre pacienții cărora li s-a administrat golimumab la începutul extensiei de studiu (săptămâna 56) au continuat tratamentul până la finalizarea studiului (ultima administrare de golimumab la săptămâna 212).

Artrită juvenilă idiopatică poliarticulară la copii și adolescenți

Siguranța și eficacitatea Golimumab au fost evaluate într-un studiu clinic de întrerupere randomizat, în regim dublu-orb, controlat cu placebo (GO-KIDS) efectuat la 173 copii și adolescenți (cu vârsta de 2 până la 17 ani), cu AJIp activă, cu cel puțin 5 articulații afectate activ și un răspuns inadecvat la MTX.

Au fost incluși în studiu copii cu artrită juvenilă idiopatică cu evoluţie poliarticulară (poliartrită cu factor reumatoid pozitiv sau negativ, oligoartrită extinsă, artrită psoriazică juvenilă sau AJI sistemică fără simptomatologie sistemică actuală). Numărul median inițial al articulațiilor afectate activ a fost 12, iar valoarea mediană a PCR a fost 0,17 mg/dl.

Prima parte a studiului a fost reprezentată de fază în regim deschis cu durata de 16 săptămâni, în care au fost înrolați 173 copii cărora li s-a administrat Golimumab 30 mg/m2 (maxim 50 mg) subcutanat la fiecare 4 săptămâni și MTX. Cei 154 copii care au înregistrat un răspuns ACR Ped 30 la săptămâna 16 au intrat în partea a doua a studiului, faza de întrerupere randomizată, și li s-a administrat Golimumab 30 mg/m2 (maxim 50 mg) + MTX sau placebo + MTX la fiecare 4 săptămâni. După reactivarea afecțiunii, copiilor și adolescenților li s-a administrat Golimumab 30 mg/m2 (maxim 50 mg) + MTX.

Începând cu săptămâna 48 copiii și adolescenții au intrat într-o fază de urmărire pe termen lung.

Copiii și adolescenții care au participat în acest studiu au prezentat scoruri de răspuns ACR Ped 30, 50, 70 și 90 din cea de-a 4-a săptămână a studiului.

La săptămâna 16, 87% dintre copii au atins scoruri de răspuns ACR Ped 30, iar 79%, 66% și respectiv 36% dintre copii au atins scoruri de răspuns ACR Ped 50, ACR Ped 70 și respectiv ACR Ped 90. La săptămâna 16, 34% dintre copii au avut afecțiune inactivă, definită ca având prezente toate caracteristicile următoare: nicio articulație cu artrită activă; afebril, fără erupție cutanată tranzitorie, serozită, splenomegalie, hepatomegalie sau limfoadenopatie generalizată atribuită AJI; fără uveită activă; VSH (< 20 mm/oră) sau PCR (< 1,0 mg/dl) cu valori normale; evaluarea globală a evoluției bolii efectuată de către medic (SVA ≤ 5 mm); durata redorii matinale < 15 minute.

La săptămâna 16, toate componentele ACR Ped au înregistrat îmbunătățiri relevante clinic față de valorile inițiale (vezi Tabelul 10).

Tabelul 10

Îmbunătățiri față de valorile inițiale ale componentelor ACR Ped, la săptămâna 16a Valoarea mediană a îmbunătățirii procentuale Golimumab 30 mg/m2 nb = 173

Evaluarea globală a evoluției bolii efectuată de către medic 88% (SVAc 0-10 cm)

Evaluarea globală a stării de bine generale efectuată de către 67% subiect/părinte (SVA 0-10 cm)

Număr de articulații afectate activ 92%

Număr de articulații cu mișcare limitată 80%

Activitate fizică conform CHAQd 50%

VSH (mm/h)e 33% a valoare inițială = săptămâna 0 b 'n” reflectă numărul de pacienți înrolați c SVA: Scală Vizuală Analoagă d CHAQ: chestionar de evaluare a stării de sănătate a copilului e VSH (mm/h): viteza de sedimentare a hematiilor (milimetri pe oră)

Criteriul final de evaluare principal, proporția copiilor care au atins scoruri de răspuns ACR Ped 30 la săptămâna 16 și nu au prezentat un episod acut între săptămâna 16 și săptămâna 48, nu a fost atins.

Majoritatea copiilor nu au prezentat un episod acut între săptămâna 16 și săptămâna 48 (59% în grupul

Golimumab + MTX și respectiv 53% în grupul placebo + MTX; p = 0,41).

Analiza criteriului final de evaluare principal în cadrul subgrupurilor prestabilite, în funcție de valoarea inițială a PCR (≥ 1 mg/dl față de < 1 mg/dl) a demonstrat o incidență mai mare a episoadelor acute în grupul placebo + MTX față de Golimumab + MTX, în rândul subiecților cu valori inițiale

PCR ≥ 1 mg/dl (87% față de 40%, p = 0,0068).

La săptămâna 48, 53% și 55% dintre copiii din grupul Golimumab + MTX și respectiv din grupul placebo + MTX au atins scor de răspuns ACR Ped 30, în timp ce 40% și 28% dintre copiii din grupul

Golimumab + MTX și respectiv din grupul placebo + MTX, au intrat în faza de remisiune a bolii.

Siguranța și eficacitatea Golimumab au fost evaluate într-un studiu de fază III, multicentric, în regim deschis (PURSUIT 2), conceput pentru a înrola copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 17 ani, cu colită ulcerativă activă, aflată în stadii moderate până la severe, definită ca având un scor Mayo complet la momentul inițial între 6 și 12, inclusiv cu subscor endoscopic ≥2. Copiii cu expunere anterioară la agenți anti-TNF-α nu au fost eligibili pentru participare. Majorității celor 69 de participanți (97,1%) li se administrau medicamente pentru CU (corticosteroizi, imunomodulatoare și/sau 5-ASA); la 52,2% dintre participanți se administrau corticosteroizi, iar la 88,4% se administra 5-ASA pe cale orală.

Vârsta medie a participanților a fost de 13,4 ani (interval 4-17). 53,6% (37) dintre participanți erau de sex feminin. Greutatea corporală medie a fost de 52,4 kg (interval 16-107). Caracteristicile inițiale ale bolii pentru populația totală la care s-a administrat golimumab erau reprezentative pentru copiii și adolescenții cu UC activă, aflată în stadii moderate până la severe.

În faza de inducție (din săptămâna 0 până la săptămâna 6), copiilor li s-a administrat golimumab subcutanat în funcție de greutatea corporală, la săptămânile 0 și 2. Copiilor cu greutate corporală ≥45 kg li s-au administrat subcutanat doze fixe de inducție de 200 mg, la săptămâna 0, și 100 mg la săptămâna 2. Copiilor cu greutate corporală <45 kg li s-au administrat doze de inducție ajustate în funcție de suprafața corporală, de 120 mg/m2 subcutanat (până la maximum 200 mg) la săptămâna 0 și 60 mg/m2 subcutanat (până la maximum 100 mg) la săptămâna 2. La săptămâna 6, copiii au fost evaluați din punct de vedere al eficacității și siguranței.

În faza de întreținere (din săptămâna 6 până la săptămâna 54), copiilor care prezentau răspuns clinic la golimumab (o scădere față de valoarea inițială a scorului Mayo complet cu ≥30% și ≥3 puncte, cu o scădere față de valoarea inițială a subscorului de sângerare rectală cu ≥1 sau un subscor de sângerare rectală de 0 sau 1, utilizând valoarea locală a subscorului endoscopic) li s-a administrat în continuare golimumab subcutanat în doză de 100 mg (copiii cu greutatea corporală ≥45 kg) sau 60 mg/m2 (copiii cu greutatea corporală <45 kg), la fiecare 4 săptămâni, până la săptămâna 50. În cazul copiilor fără răspuns clinic la săptămâna 6, s-ar fi putut administra doze suplimentare la săptămânile 6 și 10, urmate de o evaluare a răspunsului la săptămâna 14 pentru a stabili dacă copiii vor continua tratamentul cu golimumab, la fiecare 4 săptămâni, până la săptămâna 50. Dintre cei 41 de copii care au intrat în faza de întreținere, 39 de copii au rămas în studiu la săptămâna 54 (li s-a făcut o evaluare a eficacității pe baza scorului Mayo complet).

Criteriul final de evaluare principal legat de remisiunea clinică, măsurat prin scorul Mayo, a fost definit ca un scor Mayo ≤2 puncte, fără niciun subscor individual >1 (pe baza subscorului endoscopic

Mayo stabilit de medicul care a efectuat endoscopia la nivel local). În total, 22 (31,9%) dintre copii au prezentat remisiune clinică la săptămâna 6. La săptămâna 54, 31,7% dintre pacienții care au prezentat răspuns clinic la săptămâna 6 se aflau în remisiune clinică.

Tabelul 11

Rezultate cheie privind eficacitatea din PURSUIT 2 - Inducție și PURSUIT 2 - Întreținere

PURSUIT 2 - Inducție

Criteriu final de evaluare principal Golimumab

N=69

Pacienți în remisiune clinică, evaluați conform scorului Mayo la săptămâna 6a 22 (31,9%)

Criterii finale de evaluare secundare majore

Pacienți cu răspuns clinic la săptămâna 6b 39 (56,5%)

Pacienți cu vindecare endoscopică la săptămâna 6c 28 (40,6%)

PURSUIT 2 - Întreținere

Criterii finale de evaluare secundare majore Golimumab

N=41

Pacienți în remisiune clinică la săptămâna 54, 13 (31,7%) conform evaluării pe baza scorului Mayoa,e

Pacienți cu vindecare endoscopică la 15 (36,6%) săptămâna 54c

Pacienți în remisiune clinică la săptămâna 54, 12 (54,5%) conform evaluării pe baza scorului Mayo, pentru participanții care se află în remisiune clinică la săptămâna 6a,d,e

N = număr de pacienți a Remisiunea clinică este definită printr-un scor Mayo ≤2 puncte, fără subscor individual >1. b Răspunsul clinic este definit ca o scădere a scorului Mayo, față de valoarea inițială, cu ≥30% și ≥3 puncte, cu o scădere față de valoarea inițială a subscorului de sângerare rectală cu ≥1 sau un subscor de sângerare rectală de 0 sau 1. c Vindecarea endoscopică este definită printr-un subscor endoscopic de 0 sau 1 pe baza endoscopiei efectuate la nivel local. d Numitorul este reprezentat de pacienții care se aflau în remisiune clinică la săptămâna 6. e Pacienții cărora le lipsea scorul endoscopic la săptămâna 54 au fost considerați ca nefiind în remisiune clinică.

În timpul tratamentului cu golimumab se pot dezvolta anticorpi anti-golimumab. Formarea acestor anticorpi poate fi asociată cu o expunere sistemică scăzută la golimumab, dar nu a fost observată o corelație evidentă între dezvoltarea anticorpilor și eficacitate. Prezența anticorpilor anti-golimumab poate crește riscul de a avea reacții la locul injectării (vezi pct. 4.8).