GLAUTAN 0.05mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

GLAUTAN 0,05 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Un mililitru de picături oftalmice, soluţie conţine latanoprost 0,05 miligrame.

O picătură conţine latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.

Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,20 mg/ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie

Soluţie limpede practic lipsită de impurităţi mecanice, cu un pH cuprins în intervalul 6,0-7,5 şi o osmolalitate cuprinsă între 260 şi 330 mOsmol/kg.

Scăderea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis şi hipertensiune intraoculară.

Scăderea presiunii intraoculare crescute la copii şi adolescenţi cu glaucom şi hipertensiune intraoculară.

Administrare oftalmică

Doza recomandată pentru adulţi (inclusiv vârstnici):

Doza recomandată este de o picătură la nivelul ochiului (ochilor) afectat (ţi), o dată pe zi. Efectul optim este obţinut dacă latanoprost este administrat seara.

Doza de latanoprost nu trebuie să depăşească o picătură zilnic, deoarece s-a observat că administrarea mai frecventă reduce efectul de scădere a presiunii intraoculare.

Dacă se omite o doză, tratamentul trebuie continuat, prin administrarea următoarei doze, la momentul stabilit.

Similar oricăror picături oftalmice, pentru a scădea posibilitatea absorbţiei sistemice, se recomandă compresia sacului lacrimal la nivelul comisurii palpebrale mediale (ocluzia punctată a sacului lacrimal) timp de un minut. Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.

Lentilele de contact trebuie îndepărtate înaintea instilării picăturilor oftalmice şi pot fi reaplicate după 15 minute.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, acestea trebuie administrate la un interval de cel puţin cinci minute unul faţă de celălalt.

GLAUTAN picături oftalmice, soluţie poate fi utilizat la copii şi adolescenţi, utilizând aceleaşi doze ca la adulţi. Nu sunt date disponibile la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de săptămâni). Datele privind copiii cu vârstă mai mică de 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct.

5.1).

Hipersensibilitate la latanoprost, la clorura de benzalconiu sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct 6.1.

Latanoprost poate modifica treptat culoarea ochiului prin creşterea cantităţii de pigment brun de la nivelul irisului. Înainte de iniţierea tratamentulului, pacienţii trebuie informaţi despre posibilitatea modificării permanente a culorii ochiului. Tratamentul unui singur ochi poate determina heterocromie permanentă.

Această modificarea a culorii ochiului a fost observată predominant la pacienţii cu irisuri colorate mixt, de exemplu albastru-căprui, gri-căprui, galben-căprui sau verde-căprui. În studiile efectuate cu latanoprost, debutul modificării de culoare se produce, de regulă, în primele 8 luni de tratament, rar în timpul celui de al doilea sau al treilea an şi nu a fost observată după al patrulea an de tratament. Viteza de progresie a pigmentării irisului scade în timpul tratamentului şi este constantă timp de cinci ani. Nu a fost evaluat efectul de creştere a pigmentării irisului după o perioadă de 5 ani de tratament. Într-un studiu deschis, cu o durată de 5 ani, privind evaluarea siguranţei administrării latanoprost, efectul de pigmentarea a irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.8). Modificarea de culoare a irisului este uşoară în majoritatea cazurilor şi , frecvent, nu se observă clinic. Incidenţa la pacienţii cu irisuri colorate mixt variază de la 7 până la 85%, irisul de culoare galben-căprui având incidenţa cea mai mare. La pacienţii cu iris de culoare albastru omogen, nu s-a observat nicio modificare de culoare, iar la pacienţii cu iris de culoare gri, verde sau brun omogen, modificarea a fost observată rar.

Modificarea de culoare este determinată de creşterea cantităţii de melanină de la nivelul melanocitelor stromale ale irisului şi nu de creşterea numărului de melanocite. În mod caracteristic, la nivelul ochiului afectat, pigmentarea brună din jurul pupilei se extinde concentric către periferie, dar întregul iris sau părţi ale acestuia pot deveni mai brune. După întreruperea tratamentului, nu s-a observat creşterea cantităţii de pigment brun la nivelul irisului. În cadrul studiilor clinice efectuate până în prezent, această pigmentare nu s-a asociat cu niciun simptom sau modificare patologică.

Nici nevii şi nici petele punctiforme de la nivelul irisului nu au fost influenţate de tratament.

Acumularea de pigment la nivelul reţelei trabeculare sau în altă localizare la nivelul camerei anterioare nu a fost observată în cadrul studiilor clinice. Pe baza experienţei clinice după 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu a determinat consecinţe din punct de vedere clinic şi tratamentul cu latanoprost poate fi continuat chiar dacă apare pigmentarea irisului. Cu toate acestea, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic şi dacă starea clinică o impune, tratamentul cu latanoprost poate fi întrerupt.

Există o experienţă clinică limitată privind tratamentul cu latanoprost la pacienţii cu glaucom cu unghi închis, glaucom cu unghi deschis şi pseudofakie şi pacienţii cu glaucom pigmentar. Nu există experienţă privind tratamentul cu latanoprost la pacienţii cu glaucom inflamator şi glaucom neovascular, în afecţiuni inflamatorii ale ochiului sau glaucom congenital. Latanoprost nu prezintă sau are un efect redus asupra pupilei, dar nu există experienţă în criza de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca latanoprost să fie utilizat cu prudenţă în astfel de afecţiuni, până când se va obţine mai multă experienţă clinică.

Datele provenite din studii privind utilizarea latanoprost în timpul perioadei peri-operatorii a unei intervenţii chirurgicale pentru cataractă sunt limitate. Latanoprost trebuie administrat cu prudenţă la aceşti pacienţi.

GLAUTAN trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu istoric de keratită herpetică, trebuie evitată administrarea la pacienţii cu keratită activă determinată de herpesul simplex sau la cei cu antecedente de keratită herpetică recidivantă, în special în asociere cu analogi de prostaglandine.

S-au raportat cazuri de edem macular (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la pacienţii cu pseudoafakie şi ruptură de capsulă posterioară sau cu pseudofakie de cameră anterioară sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid (cum sunt retinopatia diabetică şi ocluzia venoasă retiniană). GLAUTAN trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudoafakie şi ruptură a capsulei posterioare sau cu pseudoafakie de cameră anterioară, precum şi în cazul pacienţilor cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid.

La pacienţii cu factori de risc care predispun la irită/uveită, latanoprost trebuie utilizat cu prudenţă.

Există o experienţă limitată în cazul pacienţilor cu astm bronşic, dar în cadrul studiilor din perioada post-autorizare s-au raportat câteva cazuri de exacerbare a astmului bronşic şi/sau a dispneei. Ca urmare, pacienţii cu astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă, până când va exista suficientă experienţă clinică (vezi şi pct. 4.8).

S-a observat modificarea culorii tegumentului periorbital, majoritatea cazurilor fiind raportate la pacienţi japonezi. Experienţa acumulată până în prezent demonstrează că modificarea de culoare a tegumentului periorbital nu are un caracter permanent şi în anumite cazuri a fost reversibilă în cursul continuării tratamentului cu latanoprost.

Latanoprost poate modifica treptat genele şi firele de păr de la nivelul ochilor trataţi şi din zonele înconjurătoare; aceste modificări includ creşterea lungimii, grosimii, pigmentării, a numărului de gene sau fire de păr şi o direcţie greşită de creştere a genelor. Modificările genelor sunt reversibile după întreruperea tratamentului.

Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copii cu vârsta sub 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1). Nu sunt disponibile date la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de săptămâni).

La copiii cu vârsta cuprinsă între între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, glaucom congenital primar (GCP), tratamentul de primă intenţie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).

Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii nu a fost încă stabilită.

Acest medicament conţine clorură de benzalconiu care poate determina iritaţii la nivelul ochilor.

Trebuie evitat contactul cu lentilele de contact moi. Lentilele de contact trebuie îndepărtate înaintea administrării soluţiei oftalmice şi se aşteaptă cel puţin 15 minute înainte de a le reaplica (vezi pct. 4.2).

Clorura de benzalconiu este cunoscută pentru capacitatea ei de a modifica culoarea lentilelor de contact moi. Au fost raportate cazuri de keratopatie punctată şi/sau keratopatie ulcerativă toxică determinate de clorura de benzalconiu şi iritaţii la nivelul ochilor. Se recomandă monitorizare strictă, în cazul tratamentului frecvent sau prelungit cu latanoprost, la pacienţii cu xeroftalmie sau cu afecţiuni în care corneea este afectată.

Acest medicament conţine ca excipient aproximativ 90 mmol/l soluţie tampon fosfat. La pacienţii cu afecţiuni ale corneei există riscul calcificării corneene. Aceşti pacienţi trebuie să utilizeze medicamente care nu conţin fosfat sau a căror concentraţie în fosfaţi nu depăşeşte pe cea din lichidul lacrimal (1,45 mmol/l).

Nu s-au efectuat studii clinice privind interacţiunile medicamentoase.

Au fost raportate creşteri paradoxale ale tensiunii intraoculare după administrarea oftalmică concomitentă a doi analogi de prostaglandine. Ca urmare, nu este recomandată utilizarea concomitentă a două sau mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandine sau derivaţi de prostaglandină.

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunile la copii.

În studiile efectuate cu latanoprost la animale, nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele (vezi pct. 5.3).

Până în prezent, siguranţa administrării acestui medicament în timpul sarcinii nu a fost stabilită. Este posibil să prezinte riscul apariţiei unor efecte farmacologice nocive asupra sarcinii, fătului sau nou-născutului. Prin urmare, GLAUTAN nu trebuie administrat în timpul sarcinii.

La om, latanoprost şi metaboliţii lui pot fi excretaţi în lapte şi, prin urmare, GLAUTAN nu trebuie utilizat la femeile care alăptează sau alăptarea trebuie întreruptă.

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Similar altor medicamente oftalmice, administrarea de picături oftalmice poate determina tulburarea tranzitorie a vederii. Pacienţii nu trebuie să conducă sau să folosească utilaje cît timp tulburarea nu a dispărut.

Majoritatea evenimentelor adverse apar la nivel ocular. Într-un studiu de siguranţă deschis, cu durata de 5 ani, privind evaluarea siguranţei administrării latanoprost, efectul de pigmentare a irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4). Alte evenimente adverse la nivel ocular sunt în general tranzitorii şi apar la administrarea dozei.

Lista reacţiilor adverse

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 la <1/100), rare (≥1/10000 la <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme Foarte Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte şi organe frecvente ≥1/100 şi ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi rare ≥1/10 <1/10 <1/100 <1/1000 <1/10000

Infecţii şi Keratită infestări herpetică*§

Tulburări ale Ameţeli*; Cefalee* sistemului nervos

Tulburări oculare Hiperpigmenta Keratită Edem palpebral; Irită*; edem Modificări rea irisului; punctiformă; xeroftalmie; cornean*; periorbitale hiperemie blefarită; keratită*; vedere eroziune şi la conjunctivală durere înceţoşată*; edem corneană*; nivelul uşoară până la oculară; macular, inclusiv edem pleoapei moderată; fotofobie; edem macular periorbital; care iritaţie oculară conjunctivită* cistoid*; uveită* trichiasis*; determină (arsură, prurit, distichiază; adâncirea înţepături sau chistul şanţului senzaţie de irisului*§; palpebral* corp străin reacţii cutanate intraocular); localizate la modificări la nivelul nivelul genelor pleoapelor; şi de tip închiderea lanugo culorii (creşterea în tegumentului lungime, în palpebral; grosime, pseudopemfi pigmentarea şi goidul creşterea conjunctivei numărului de oculare*§ gene)

Tulburări Angină pectorală; Angină cardiace palpitaţii* pectorală instabilă*

Tulburări Astm bronşic*; Exacerbarea respiratorii, dispnee* astmului toracice şi bronşic mediastinale

Afecţiuni Erupţie cutanată Prurit cutanate şi ale tranzitorie ţesutului subcutanat

Tulburări Mialgie*; artralgie* musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări Durere toracică* generale şi la nivelul locului de administrare

*Reacţie adversă identificată după punerea pe piaţă §Reacţie adversă a cărei frecvenţă a fost estimată utilizând 'Regula lui 3”

Nu sunt disponibile informaţii.

Cazurile de calcifiere corneană au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor de ochi care conțin fosfat la unii pacienți cu afectarea gravă a corneei.

În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤ 12 săptămâni), care au inclus 93 de copii şi adolescenţi (25 şi 68), profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost identificate reacţii adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferite subgrupe de copii şi adolescenţi au fost, de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Evenimentele adverse observate mai frecvent la copii şi adolescenţi decât la adulţi sunt: nasofaringită şi febră.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Cu excepţia iritaţiei oculare şi hiperemiei conjunctivale, nu sunt cunoscute alte reacţii adverse în cazul supradozajului cu latanoprost.

Dacă latanoprost este ingerat în mod accidental, următoarele informaţii pot fi utile: un flacon conţine latanoprost 125 micrograme. Mai mult de 90% este metabolizat la nivelul primului pasaj hepatic.

Perfuzia intravenoasă cu latanoprost 3 micrograme/kg la voluntari sănătoşi nu a produs simptome, dar o doză de 5,5-10 micrograme/kg a determinat greaţă, durere abdominală, ameţeli, fatigabilitate, bufeuri şi transpiraţii. La maimuţe, latanoprost a fost administrat intravenos, în perfuzie, în doze de până la 500 micrograme/kg fără efecte importante asupra aparatului cardiovascular.

Administrarea intravenoasă de latanoprost la maimuţe a determinat bronhoconstricţie tranzitorie.

Totuşi, la pacienţii cu astm bronşic în formă moderată, latanoprost nu a determinat bronhoconstricţie, atunci când a fost administrat topic la nivel ocular, în doze de şapte ori mai mari decât doza terapeutică.

Dacă apare supradozajul cu GLAUTAN, tratamentul trebuie să fie simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente folosite în oftalmologie, preparate antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandine, codul ATC: S01EE01.

Substanţa activă, latanoprost, un analog al prostaglandinei F2α, este un agonist selectiv al receptorului prostanoid FP care scade presiunea intraoculară prin creşterea efluxului umorii apoase. La om, scăderea presiunii intraoculare debutează după aproximativ 3 până la 4 ore după administrare şi efectul maxim este atins după 8 până la 12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 de ore.

Studiile la animale şi la om demonstrează că principalul mecanism de acţiune este creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi facilitarea eliminării umorii apoase pe cale trabeculară (prin scăderea rezistenţei).

Studiile pivot au demonstrat că latanoprostul este eficace în monoterapie. În plus, au fost efectuate studii clinice privind utilizarea în asociere cu alte medicamente. Acestea includ studii care demonstrează că latanoprost este eficace în asociere cu antagonişti beta-adrenergici (timolol). Studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează că, în cazul administrării în asociere, efectul latanoprost este aditiv efectului determinat de agoniştii adrenergici (dipivalil epinefrină), inhibitorii anhidrazei carbonice cu administrare orală (acetazolamidă) şi cel puţin parţial aditiv, în cazul administrării în asociere cu agonişti colinergici (pilocarpină).

Studiile clinice au demonstrat că latanoprost nu prezintă efecte semnificative asupra producerii de umoare apoasă. Nu s-a dovedit că latanoprost are vreun efect asupra barierei sânge-umoare apoasă.

Când este administrat în doze terapeutice, în cadrul studiului la maimuţe, latanoprost nu are sau are efecte neglijabile asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul tratamentului topic, poate să apară hiperemia conjunctivală sau episclerală de intensitate uşoară până la moderată.

Tratamentul de lungă durată cu latanoprost la maimuţe, cărora li s-a efectuat extracţia extracapsulară a cristalinului, nu a afectat vasele sanguine retiniene, observaţie demonstrată prin angiografia cu fluoresceină.

În timpul tratamentului de scurtă durată, latanoprost nu a determinat trecerea fluoresceinei la nivelul segmentului posterior al ochiului la pacienţii cu pseudofakie.

S-a demonstrat că administrat în doze terapeutice, latanoprost nu are niciun efect farmacologic semnificativ asupra aparatelor cardiovascular sau respirator.

Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune oculară şi glaucom. Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie de cel puţin 36 de săptămâni. Pacienţilor li s-a administrat fie latanoprost 50 micrograme/ml o dată pe zi, fie timolol 0,5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta mai mică de 3 ani) de 2 ori pe zi.

Principalul criteriu final de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a presiunii intraoculare (PIO) de la nivelul iniţial în săptămâna 12 a studiului. Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol a fost similară. La toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la <3 ani, de la 3 la < 12 ani şi de la 12 la 18 ani) scăderea medie a PIO în săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost similară cu cea observată în grupul de tratament cu timolol. Cu toate acestea, datele privind eficacitatea pentru latanoprost la grupa de vârstă 0 la < 3 ani au fost obţinute doar de la 13 pacienţi. Nu sunt disponibile date de la copii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 de săptămâni).

Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu glaucom infantil/congenital primar (GCP) au fost similare cu cele obţinute la grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu glaucom cu unghi deschis juvenil, glaucom afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la grupul cu GCP.

La fel ca la adulţi, efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament şi s-a menţinut pe parcursul perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic (vezi tabelul).

Tabel: scăderea PIO (mmHg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi diagnosticul iniţial Latanoprost Timolol

N=53 N=54

Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)

Săptămâna 12 Modificare faţă de -7,18 (0,81) -5,72 (0,81) †valoarea medie iniţială (ES) valoarea- p faţă de timolol 0,2056 GCP Non-GCP GCP Non-GCP

N=28 N=25 N=26 N=28

Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)

Săptămâna 12 Modificare faţă de -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02 (1,18) †valoarea medie iniţială (ES) valoarea- p vs. timolol 0,6957 0,1317

ES: eroare standard.

†

Estimarea ajustată pe baza unei analize de covarianţă (ANCOVA).

Latanoprost (greutate moleculară = 432,58) este un pro-medicament de tip ester izopropilic, care este inactiv în această formă, dar devine biologic activ după hidroliza la acidul latanoprostului.

Pro-medicamentul este bine absorbit prin cornee şi întreaga cantitate de medicament care pătrunde în umoarea apoasă este hidrolizată în timpul pasajului prin cornee.

Studiile efectuate la om indică faptul că la nivelul umorii apoase, concentraţia maximă este atinsă după aproximativ două ore de la administrarea topică. După administrarea topică la maimuţe, latanoprost este distribuit iniţial la nivelul segmentului anterior, conjunctivei şi pleoapelor. Numai cantităţi mici de medicament ajung în segmentul posterior.

Practic, la nivelul ochiului, nu se produce metabolizarea acidului latanoprostului. În principal, metabolizarea se realizează la nivelul hepatic. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 17 minute. În studiile efectuate la animale s-a arătat că principalii metaboliţi, 1,2-dinor şi 1,2,3,4-tetranor, nu prezintă sau au numai acţiune biologică scăzută şi sunt excretaţi în principal prin urină.

Un studiu deschis de farmacocinetică a concentraţiilor plasmatice de acid al latanoprostului a inclus 22 de adulţi şi 25 de copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi <18 ani) cu hipertensiune intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu latanoprost 50 micrograme/ml, o picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la acidul latanoprostului a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă 3 până la < 12 ani şi de 6 ori mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de siguranţă largă pentru reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurt (<20 de minute), similar la copii şi adolescenţi şi la adulţi şi, la starea de echilibru, nu a determinat acumularea de acid al latanoprostului în circulaţia sistemică.

Toxicitatea oculară ca şi cea sistemică a latanoprostului a fost investigată la mai multe specii de animale. În general, latanoprost este bine tolerat, cu limita de siguranţă dintre doza terapeutică administrată ocular şi doza care determină toxicitate sistemică de cel puţin 1000 de ori. Dozele mari de latanoprost, de aproximativ 100 de ori mai mari decât doza terapeutică per kg/corp, administrate intravenos la maimuţe neanesteziate, au demonstrat creşterea frecvenţei respiratorii, determinată probabil de bronhoconstricţie de scurtă durată. În studiile la animale, nu s-a constatat că latanoprost ar avea efecte de sensibilizare.

La nivel ocular, nu au fost depistate efecte toxice cu doze de latanoprost de până la 100 micrograme/ochi/zi administrate la iepuri sau maimuţe (doza terapeutică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi). Totuşi, la maimuţe, s-a dovedit că latanoprost determină creşterea pigmentării irisului.

Mecanismul creşterii pigmentării pare a fi stimularea producerii de melanină în melanocitele de la nivelul irisului, fără a fi observate modificări proliferative. Modificarea culorii irisului poate fi permanentă.

De asemenea, în studiile cu privire la toxicitatea oculară cronică, administrarea latanoprostului în doză de 6 micrograme/ochi/zi a indus creşterea incidenţei fisurilor palpebrale. Acest efect este reversibil şi apare la doze mai mari decât dozele terapeutice. Efectul nu a fost observat la om.

Latanoprost nu a determinat mutaţii reversibile în cadrul testelor efectuate pe bacterii, mutaţii genetice la nivelul limfomului la şoarece şi la testul micronucleilor la şoarece. Au fost observate aberaţii cromozomiale in vitro pe limfocitele umane. Efecte similare au fost observate în cazul prostaglandinei

F2α, o prostaglandină endogenă, indicând faptul că acesta este un efect de clasă.

Studii adiţionale de mutagenitate privind sinteza in vitro/in vivo neprogramată de ADN la şobolan, au avut rezultate negative, indicând faptul că latanoprost nu are potenţial mutagen. Studiile de carcinogenitate la şoareci şi şobolani au fost negative.

În studiile la animale, latanoprost nu a determinat efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele. În studiile de embriotoxicitate la şobolani, nu s-a observat embriotoxicitate în cazul administrării intravenoase de latanoprost în doze de 5,50 şi 250 micrograme/kg şi zi. Totuşi, latanoprost a indus efecte embrioletale la iepuri la doze de 5 micrograme/kg/zi sau mai mari.

Administrarea dozei de 5 micrograme/kg/zi (de aproximativ 100 de ori mai mare decât doza terapeutică) a determinat toxicitate embriofetală semnificativă caracterizată prin creşterea incidenţei resorbţiei tardive, avortului şi prin greutatea scăzută a fătului.

Nu a fost detectat potenţial teratogen.

Fosfat disodic dodecahidrat

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Clorură de sodiu

Clorură de benzalconiu

Apă purificată

Studiile in vitro au arătat că la amestecarea picăturilor oftalmice conţinând tiomersal cu latanoprost apare precipitare. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice trebuie administrate la interval de cel puţin 5 minute.

Flacon nedeschis: 2 ani

După prima deschidere a flaconului: 28 zile

Flacon nedeschis: A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

După prima deschidere a flaconului: A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Cutie cu un flacon din PEJD (de 5 ml), prevăzut cu picurător din PEJD, cu capac cu inel de siguranţă din PEÎD.

Fiecare flacon conţine 2,5 ml picături oftalmice, soluţie, echivalentul a aproximativ 80 de picături de soluţie.

Fără cerințe speciale.

S.C. Rompharm Company S.R.L.

Strada Eroilor nr. 1A, Otopeni, 075100, judeţul Ilfov, România

12123/2019/01

Data primei autorizări: August 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019

Aprilie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.