FLUANXOL DEPOT 20mg / ml soluție injectabilă prospect medicament

Fluanxol Depot 20 mg/ml soluţie injectabilă

Un ml conține 20 mg flupentixol decanoat.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, uleioasă, incoloră până la culoare galben-pal, fără prezenţa particulelor în soluţie.

Tratament de întreţinere în schizofrenie şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt halucinaţiile, mania şi tulburările de gândire însoţite de apatie, reactivitate scăzută, depresie şi stări de abstinenţă.

Dozele şi intervalul între injecţii trebuie individualizate pentru a se obţine reducerea maximă a simptomelor psihotice cu minimum de reacţii adverse.

Fluanxol Depot 20 mg/ml soluţie injectabilă

În tratamentul de întreţinere dozele uzuale variază între 20 şi 40 mg (1-2 ml) la intervale de 2 până la 4 săptămâni în funcţie de reactivitatea pacientului.

Pentru unii pacienţi sunt necesare doze mai mari sau intervale mai scurte între injecţii. Flupentixol decanoat 20 mg/ml nu este potrivit pentru pacienţii care necesită sedare. Injectarea unui volum de soluţie mai mare de 2 ml, se va face fracţionat în două locuri diferite.

Dacă sunt necesare volume mai mari de 2-3 ml de soluţie 20 mg/ml este preferabil să se administreze soluţii mai concentrate (flupentixol decanoat 100 mg/ml sau 200 mg/ml).

În cursul exacerbărilor sau al recăderilor, pot fi necesare injecţii unice de ordinul a 400 mg la 14 zile (sau la nevoie o dată pe săptămână pentru o perioadă scurtă).

În general un control adecvat al simptomelor psihotice severe prin utilizarea soluţiilor cu concentraţie mare se face în cursul a 4 până la 6 luni şi poate justifica revenirea treptată la doze mai reduse de întreţinere.

În cazul trecerii de la medicaţia cu flupentixol administrat oral la tratamentul de întreţinere cu flupentixol decanoat trebuie respectate următoarele reguli privind dozele:

x mg flupentixol oral zilnic corespund la 4x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 2 săptămâni x mg flupentixol oral zilnic corespund la 8x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 4 săptămâni

Administrarea de flupentixol pe cale orală trebuie continuată în cursul primei săptămâni după prima injecţie, dar micşorând doza.

În cazul trecerii de la tratamentul cu alte preparate neuroleptice depot trebuie avute în vedere următoarele echivalenţe de doză: 40 mg flupentixol decanoat echivalează cu 25 mg flufenazină decanoat, cu 200 mg zuclopentixol decanoat sau cu 50 mg haloperidol decanoat.

Dozele următoare de flupentixol decanoat şi intervalul între injectări trebuie sa fie adaptate în funcţie de reactivitatea pacientului.

Pacienţii în vârstă

La pacienţii în vârstă se recomandă utilizarea celor mai mici doze din cadrul intervalului de dozaj recomandat.

Flupentixol decanoat poate fi administrat în doze uzuale pacienţilor cu funcţie renală redusă.

Este necesară prudenţă în stabilirea dozei şi se recomandă verificarea concentraţiei plasmatice a medicamentului, dacă se poate.

Flupentixol decanoat nu este recomandat pentru a fi utilizat la copii datorită lipsei de experienţă clinică în utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă.

Flupentixol decanoat se injectează intramuscular profund în cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Când este necesar un volum de soluţie care depăşeşte 2 ml, acesta se administrează împărţit în două injecţii în locuri diferite. Toleranţa locală este bună.

Hipersensibilitate la flupentixol sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Stare de şoc-colaps, stări de deprimare a activităţii sistemului nervos central de diferite etiologii (de exemplu, intoxicaţie acută cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), stare de comă.

Pentru orice medicament neuroleptic există posibilitatea dezvoltării sindromului neuroleptic malign (manifestat prin hipertermie, rigiditate musculară, fluctuaţii ale stării de conştienţă, instabilitatea sistemului nervos vegetativ). Este posibil ca riscul să fie mai mare în cazul neurolepticelor cu potenţă mare. Pacienţii cu afectări cerebrale organice preexistente, retard mintal, persoanele care fac abuz de alcool etilic şi opiacee sunt preponderente în grupul celor cu risc letal.

Tratament: se întrerupe administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină. Simptomele pot persista mai mult de o săptămână după întreruperea tratamentului oral cu neuroleptice şi ceva mai mult dacă preparatul administrat este sub formă retard.

Ca şi celelalte neuroleptice flupentixol decanoat trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu sindrom organic cerebral, tulburări care predispun la convulsii şi în cazurile de afecţiune hepatică în stadii avansate.

Flupentixol decanoat în doze reduse nu este recomandat pacienţilor cu stări de excitaţie sau hiperactivitate, deoarece prin efectul său poate duce la exagerarea acestor manifestări.

Similar altor psihotrope, flupentixol decanoat poate modifica răspunsul la insulină şi glucoză, necesitând uneori modificarea dozelor medicaţiei antidiabetice.

Pacienţii supuşi terapiei pe termen lung, în special la doze mari, trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi periodic pentru a decide când poate fi redusă doza de întreţinere.

Ca şi alte medicamente aparţinând clasei antipsihotice, decanoatul de flupentixol poate determina prelungirea intervalului QT. Persistenţa prelungirii intervalului QT poate creşte riscul aritmiilor maligne. De aceea, decanoatul de flupentixol trebuie utilizat cu precauţie la persoanele susceptibile (cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispoziţii genetice) şi la pacienţii cu tulburări cardiovasculare în antecedente, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut), infarct miocardic acut recent, insuficienţă cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă.

Trebuie evitată asocierea concomitentă cu alte antipsihotice (vezi pct. 4.5).

Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.

Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboembolism venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu flupentixol depot şi trebuie luate măsuri preventive.

Leucopenia, neutropenia şi agranulocitoza au fost raportate în legătură cu antipsihoticele, inclusiv cu flupentixol decanoat.

Antipsihoticele depot cu acţiune prelungită trebuie utilizate cu precauţie în combinaţie cu alte medicamente cunoscute pentru potenţialul mielosupresiv, deoarece acestea nu pot fi eliminate rapid din organism în stări când acest lucru ar fi necesar.

În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Flupentixol decanoat trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Cresterea mortalităţii la pacienţii în vârstă cu dementă

Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare fermă şi precisă a gradului de risc şi cauzele creşterii riscului sunt necunoscute.

Flupentixol decanoat nu are indicaţie aprobată pentru tratamentul tulburărilor de comportament din demenţă.

Asocieri care impun precauţii la utilizare

Flupentixol decanoat poate creşte efectul sedativ al alcoolului etilic, barbituricelor şi al altor deprimante ale sistemului nervos central.

Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul guanetidinei şi al compuşilor similari este redus.

Utilizarea concomitentă a neurolepticelor şi a litiului s-a asociat cu un risc crescut pentru efecte neurotoxice.

Antidepresivele triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.

Flupentixol decanoat poate reduce efectul levodopei şi efectul medicamentelor adrenergice.

Utilizarea concomitentă cu metoclopramidă şi piperazină creşte riscul apariţiei tulburărilor extrapiramidale.

Creşterea intervalului QT în legătură cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbată prin administrarea concomitentă a altor medicamente cunoscute pentru creşterea semnificativă a intervalului QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată. Clasele relevante includ:

- clasa Ia şi III antiaritmice (de exemplu, chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);

- unele antipsihotice (de exemplu, tioridazină);

- unele macrolide (de exemplu, eritromicină);

- unele antihistaminice (de exemplu, terfenadină, astemizol);

- unele quinolone (de exemplu, gatifloxacină, moxifloxacină).

Lista de mai sus nu este exhaustivă şi trebuie evitate şi alte medicamente cunoscute pentru creşterea intervalului QT (de exemplu, cisapridă, litiu).

Medicamentele cunoscute pentru determinarea dezechilibrelor electrolitice, cum sunt diureticele tiazidice (hipokaliemie) şi medicamentele cunoscute pentru creşterea concentraţiei plasmatice de decanoat de flupentixol trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii intervalului QT şi apariţia de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).

Flupentixol decanoat nu trebuie administrat în cursul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care beneficiul matern depăşeşte riscul potenţial fetal.

La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv flupentixol decanoat) în trimestrul al III-lea de sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie.

În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Studii la animale au demonstrat toxicitate reproductivă (a se veda pct. 5.3).

Flupentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici; se presupune că sugarul nu este afectat în cazul administrării de doze terapeutice mamelor. Doza ingerată de sugar este mai mică de 0,5% din doza administrată mamei (exprimată în mg/kg).

Alăptarea poate fi continuată pe parcursul tratamentului cu flupentixol decanoat dacă este considerată a fi de importanţă clinică, dar supravegherea clinică a copilului este recomandată, în mod special în primele 4 săptămâni după naştere.

La om, s-au raportat reacţii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus, disfuncţii erectile şi tulburări de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra funcţiei sexuale şi fertilităţii la femei şi/sau bărbaţi.

Dacă apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfuncţii sexuale, trebuie luată în considerare reducerea dozei (dacă se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste efecte sunt reversibile la oprirea tratamentului.

În studiile preclinice de fertilitate la şobolani, flupentixol a afectat uşor procentul de gestaţii la şobolanii-femelă. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decât cele utilizate în timpul studiului clinic.

Fluanxol Depot este un medicament care în doze mici până la moderate (până la 100 mg la 2 săptămâni) nu are efect sedativ.

Cu toate acestea în condiţiile prescrierii unei medicaţii psihotrope este de aşteptat ca pacienţii să manifeste o reducere a capacităţii de atenţie şi concentrare. Pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea modificării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse sunt în majoritate dependente de doză. Frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse sunt mai marcate la începutul tratamentului şi diminuă pe parcursul continuării tratamentului.

Pot să apară simptome motorii de tip extrapiramidal, în special în cursul primelor zile după administrarea injectabilă a medicamentului şi în faza precoce a tratamentului.

În cele mai multe cazuri reacţiile adverse pot fi controlate satisfăcător prin reducerea dozelor şi/sau administrarea de medicamente antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicaţiei antiparkinsoniene nu este recomandată. Antiparkinsonienele nu înlătură diskinezia tardivă şi o pot agrava. În caz de diskinezie tardivă se recomandă reducerea dozei de neuroleptic sau, dacă este posibil, oprirea tratamentului. În caz de akatisie persistentă pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.

În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse care au fost menţionate în literatură precum şi cele rezultate din raportările spontane

Frecvenţa este definită astfel:

Foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1,000, < 1/100); rare ( 1/10,000, < 1/1,000); foarte rare ( 1/10,000); frecvenţă necunoscută (nu se poate evalua din datele disponibile).

Afecţiuni hematologice şi ale Rare Trombocitopenie, neutropenie, leucopenie, sistemului limfatic agranulocitoză

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate, reacţie anafilactică.

Afecţiuni endocrine Rare Hiperprolactinemie.

Tulburări de nutriţie şi metabolism Frecvente Creşterea apetitului, creşterea greutăţii corporale.

Mai puţin Scăderea apetitului. frecvente

Rare Hiperglicemie, modificarea toleranţei la glucoză.

Frecvente Insomnie, depresie, stare de nervozitate,

Tulburări psihice agitaţie, scăderea libidoului.

Mai puţin Stări confuzive. frecvente

Foarte Somnolenţă, akatisie, hiperkinezie,

Afecţiuni ale sistemului nervos frecvente hipokinezie.

Frecvente Tremor, distonie, ameţeli, cefalee.

Mai puţin Diskinezie tardivă, diskinezie, frecvente parkinsonism, tulburări de vorbire, convulsii.

Foarte rare Sindrom neuroleptic malign.

Frecvente Tulburări de acomodare, tulburări de

Afecţiuni oculare vedere.

Mai puţin Crize oculogire. frecvente

Tulburări cardiace Frecvente Tahicardie, palpitaţii

Afecţiuni vasculare Mai puţin Hipotensiune, bufeuri. frecvente

Foarte rare Tromboembolism venos

Afecţiuni ale aparatului respirator, ale Frecvente Dispnee toracelui şi mediastinului

Afecţiuni gastrointestinale Foarte Xerostomie.

frecvente

Frecvente Hipersecreţie salivară, constipaţie, vărsături, dispepsie, diaree.

Mai puţin Durere abdominală, greţuri, flatulenţă. frecvente

Mai puţin Modificări anormale ale testelor funcţionale

Afecţiuni hepatobiliare frecvente hepatice.

Foarte rare Icter.

Afecţiuni ale pielii şi ţesutului Frecvente Hiperhidroză, prurit. subcutanat

Mai puţin Rash cutanat, reacţie de fotosensibilitate, frecvente dermatită.

Afecţiuni musculoscheletale şi ale Frecvente Mialgie. ţesutului conjunctiv

Mai puţin Rigiditate musculară. frecvente

Afecţiuni ale aparatului excretor Frecvente Tulburări de micţiune, retenţie urinară.

Condiţii în legătură cu sarcina, Sindrom de întrerupere la nou născut (vezi perioada puerperală şi perinatală Necunoscută pct. 4.6)

Afecţiuni ale aparatului reproducător Tulburări de ejaculare, disfuncţie erectilă. şi ale sânului Mai puţin frecvente

Rare Ginecomastie, galactoree, amenoree.

Tulburări ale stării generale şi la Frecvente Astenie, fatigabilitate. locul de administrare

Similar altor medicamente din clasa antipsihoticelor, au fost raportate pentru flupentixol decanoat prelungirea intervalului QT, aritmie ventriculară - fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada vârfurilor şi moarte subită (vezi pct. 4.4).

Întreruperea bruscă a administrării flupentixolului decanoat poate fi însoţită de simptome de discontinuitate. Cele mai frecvente simptome sunt greaţa, vărsăturile, anorexia, diareea, rinoreea, transpiraţiile, mialgiile, paresteziile, insomnia, neliniştea, anxietatea şi agitaţia. Pacienţii ar putea manifesta de asemenea vertij, tulburări senzitive cu perceperea alternativă de cald şi rece, precum şi tremor. Simptomele în mod general debutează la 1 sau 4 zile de la întreruperea medicaţiei şi remit într-un interval de 7 până la 14 zile de la întrerupere.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Având în vedere forma farmaceutică şi modul de administrare, este puţin probabil să se producă simptome de supradozaj.

Somnolenţă, comă, tulburări de mişcare, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.

În cazul supradozajului asociat cu medicamente cunoscute pentru afectarea inimii s-au raportat: modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.

Tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Trebuie instituite măsuri pentru susţinerea aparatului respirator şi cardiovascular. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece în această situaţie poate accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi simptomele extrapiramidale cu biperiden.

Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), codul ATC: N05AF01.

Flupentixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.

Efectul antipsihotic al neurolepticelor este datorat blocării receptorilor dopaminergici, dar poate contribui şi la blocarea receptorilor 5-HT (5-hidroxitriptaminei). Atât in vitro cât şi in vivo, flupentixolul are afinitate mare pentru amândouă tipurile de receptori dopaminici D1 şi D2 , flufenazina având afinitate selectivă in vivo pentru receptorii D2. Clozapina un antipsihotic atipic are - ca şi flupentixolul - afinitate echivalentă pentru receptorii D1 şi D2 atât in vitro cât şi in vivo.

Flupentixol are afinitate mare pentru α1-adrenoceptori şi pentru receptorii 5-HT2, deşi mai redusă decât cea a clorproxitenei, a dozelor mari de fenotiazine şi clozapină, dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici muscarinici. Are numai slabe proprietăţi antihistaminice şi nu are activitate de blocare a α2-adrenoceptorilor.

S-a dovedit că flupentixol este un neuroleptic puternic în toate studiile privind comportamentul în cazul evaluării activităţii neuroleptice (blocarea receptorilor dopaminergici). S-a constatat existenţa unei corelaţii între modelele de teste in vivo, afinitatea pentru situsurile de legare la nivelul receptorilor

D2 in vitro şi media dozelor orale zilnice de antipsihotice.

Mişcările periorale la şobolan sunt dependente de stimularea receptorilor D1 sau blocarea receptorilor

D2. Mişcările pot fi prevenite prin administrarea de flupentixol. Ca şi acestea, rezultatele obţinute prin investigaţii la maimuţe indică faptul că hiperkinezia este mai mult în relaţie cu stimularea receptorilor

D1 şi în mai mică măsură cu hipersensibilitatea receptorilor D2. Aceasta duce la sugerarea că activarea

D1 este responsabilă pentru efectele similare la om, cum ar fi diskinezia. De aceea, blocarea receptorilor D1 ar putea fi avantajoasă.

Ca majoritatea neurolepticelor, flupentixolul creşte concentraţia serică de prolactină.

Studiile farmacologice au demonstrat că flupentixol decanoat în soluţie uleioasă are efect neuroleptic prelungit şi cantitatea de medicament necesară pentru a menţine anumit efect timp îndelungat este considerabil mai mică cu preparate retard decât cea corespunzătoare preparatului flupentixol administrat zilnic pe cale orală. S-a demonstrat numai un efect modest şi de scurtă durată de potenţare a somnului indus prin barbiturice la şoarece şi numai la doze mari. Este greu de crezut de aceea, să apară o interferenţă semnificativă cu anestezicele la pacienţii care primesc preparatul retard.

Utilizarea clinică a flupentixolului decanoat este utilizat pentru tratamentul de întreţinere a pacienţilor cu psihoză cronică. Efectul antipsihotic este dependent de doză. La doze mici până la moderate (până la 100 mg/2 săptămâni) flupentixolul decanoat nu are efect sedativ, în timp ce dozele mai mari pot determina sedare.

Flupentixol decanoat este util îndeosebi la pacienţii cu apatie, autism, cu depresie şi puţin motivaţi.

Flupentixol decanoat permite un tratament continuu al bolnavilor, în special pentru pacienţii care sunt necomplianţi la medicaţia orală prescrisă. În felul acesta flupentixolul decanoat previne recăderile frecvente semnalate la pacienţii necomplianţi la medicaţia orală.

Prin esterificarea flupentixolului cu acid decanoic, flupentixolul este transformat într-o substanţă intens lipofilă, flupentixol decanoat. Când esterul este dizolvat în ulei şi este injectat intramuscular acesta difuzează lent din ulei în faza apoasă din organismul uman unde este rapid hidrolizat eliberând substanţa activă flupentixol.

După injectarea intramusculară concentraţia maximă serică este în general obţinută într-o perioadă de 3-7 zile. Având un timp de înjumătăţire plasmatică estimat la 3 săptămâni (luând în considerare eliberarea din forma farmaceutică retard) starea de echilibru a concentraţiei plasmatice va fi obţinută după aproximativ 3 luni de administrări repetate.

Volumul aparent de distribuţie al flupentixolului (Vd)β este de aproximativ 14,1 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 99%.

Metabolizarea flupentixolului se face prin trei căi principale: sulfoxidare, N-dezalchilarea catenei laterale şi conjugarea cu acid glucuronic. Metaboliţii nu au activitate psihofarmacologică.

Flupentixolul predomină faţă de metaboliţi în creier şi alte ţesuturi.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T 1/2  ) a flupentixolului este de aproximativ 35 ore şi clearance-ul sistemic mediu (ClS) este de aproximativ 0,29 l/min.

Flupentixolul este excretat, în special prin fecale şi mai puţin prin urină. Administrându-se la om flupentixol marcat cu tritiu, s-a evidenţiat că excreţia prin materiile fecale este de 4 ori mai mare decât cea urinară.

La mamele care alăptează, flupentixolul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Raportul concentraţiei în lapte/concentraţia serică la femeile tratate este de aproximativ 1,3.

Cinetica flupentixolului este liniară. Concentraţia plasmatică medie de echilibru înaintea injectării, corespunzătoare unor doze de 40 mg cis(Z)-flupentixol decanoat injectate la intervale 2 săptămâni, este de aproximativ 6 nmol/l.

Nu au fost efectuate investigaţii privind farmacocinetica flupentixolului la pacienţi vârstnici. Totuşi, pentru medicamente tioxantene înrudite cum este zuclopentixolul, parametrii farmacocinetici sunt independenţi de vârstă.

Având în vedere caracteristicile privind eliminarea, menţionate anterior se poate considera că insuficienţa renală nu influenţează semnificativ concentraţia plasmatică a substanţei.

Nu există date disponibile.

O concentraţie serică (plasmatică) de 1-3 ng/ml (2-8 nmol/l) şi o fluctuaţie max./min. < 2,5 înaintea injectării sunt sugerate drept ghid pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii schizofrenici cu o formă uşoară până la moderată a afecţiunii. Din punct de vedere farmacocinetic o doză de flupentixol decanoat 40 mg/2 săptămâni este echivalentă cu doza zilnică orală de10 mg flupentixol.

Toxicitatea acută flupentixolului este redusă.

În cursul studiilor privind toxicitatea cronică, nu au fost constatate date semnificative pentru utilizarea terapeutică a flupentixolului.

În studiile preclinice de fertilitate la şobolani, flupentixol a afectat uşor procentul de gestaţii la şobolanii-femelă. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decât cele utilizate în timpul studiului clinic.

Studiile de reproducere la şoareci, şobolani şi iepuri nu au evidenţiat efecte teratogene. Efecte embriotoxice în ceea ce priveşte procentul de creştere a pierderilor post-implantare/creştere a procentului de absorbţie au fost observate la şobolani şi iepuri la doze asociate cu toxicitatea maternă.

Flupentixolul nu are potenţial carcinogen.

Toxicitate locală

Toleranţa locală este bună. În cazul neurolepticelor în soluţie apoasă au fost remarcate leziuni locale după injectarea intramusculară a acestora. În cazul injectării intramusculare de flupentixol decanoat în soluţie uleioasă s-a remarcat o uşoară hemoragie şi edem.

Trigliceride cu lanţ mediu

Decanoatul de flupentixol nu trebuie amestecat cu preparate retard care conţin ca solvent ulei de susan, deoarece produsul rezultat are proprietăţi farmacocinetice diferite.

4 ani

A se păstra fiolele în ambalajul original pentru a fi protejate de lumină.

Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră, de clasa hidrolitică I, cu punct de rupere, închise cu dopuri teflonate, sertizate cu capsă; conțin câte 1 ml soluţie injectabilă.

Fără cerințe speciale.

H. LUNDBECK A/S,

Ottiliavej 9, 2500 Valby,

Danemarca

11433/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Februarie 2019

Februarie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .