ETIONAMIDA ATB 250mg comprimate filmate prospect medicament

Etionamidă Atb 250 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine 250 mg etionamidă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă.

Etionamidă Atb este indicată în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice ca medicament de linia a doua la pacienţii cu Mycobacterium tuberculosis în condiţiile în care s-a instalat rezistenţa la medicamentele de primă intenţie (izoniazidă şi rifampicină).

Acest medicament se poate administra atât la adulţi, cât şi la copii.

Etionamidă Atb se va administra doar dacă a fost prescrisă de un medic cu experienţă în tratamentul tuberculozei multidrog-rezistentă.

Etionamidă Atb se va administra întotdeauna în combinaţie cu alte medicamente tuberculostatice.

Doza zilnică optimă la adulţi este de 15-20 mg/kg. Doza uzuală este de 500 mg-1 g/zi, în funcţie de greutatea corporală şi tolerabilitatea individuală.

Această doză zilnică poate fi administrată ca şi doză unică sau separat în două doze pe parcursul zilei pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea.

Etionamidă Atb poate fi administrată atât cu, cât şi fără alimente. Administrarea de etionamidă împreună cu alimente poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastrointestinală.

Întrucât rezistenţa la terapia antituberculoasă de primă intenţie este rară la copii mici şi copii, medicamentul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani cu excepţia situaţiilor când este definită rezistenţa la terapia de primă intenţie şi diseminare sistemică a bolii sau alte complicaţii care pun viaţa în pericol.

Doza optimă la copii nu a fost stabilită.

Doza zilnică totală pediatrică este de 10-20 mg/kg şi poate fi administartă în doză unică sau în două doze divizate pe parcursul zilei, pentru a îmbunătăţi tolerabilitatea.

Administarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală:

Etionamida este metabolizată aproape în întregime în ficat. Utilizarea sa ar trebui evitată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu există date privind utilizarea de etionamidă la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată.

Etionamida se excretă într-o proporţie mică prin rinichi, de aceea nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală.

Durata tratamentului este în funcţie de regimul ales, starea clinică a pacientului, răspunsul radiologic, rezultatele obţinute în urma examinării frotiului şi a culturii, precum şi în funcţie de studiile de susceptibilitate la Mycobacterium tuberculosis.

Dacă tratamentul este întrerupt, schema de tratament ar trebui să fie prelungită până la o dată ulterioară în funcţie, de exemplu, de durata de întrerupere, momentul întreruperii din timpul tratamentului (devreme sau mai târziu) sau de starea pacientului.

- Hipersensibilitate la etionamidă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- Insuficienţă hepatică severă.

Utilizarea doar a etionamidei în tratamentul tuberculozei determină dezvoltarea rapidă a rezistenţei.

De aceea, este esenţială administrarea şi a altor tuberculostatice alese în funcţie de rezultatele testelor de sensibilitate. Cu toate acestea, tratamentul poate fi iniţiat şi înaintea primirii rezultatelor de sensibilitate, dacă medicul consideră acest lucru.

În timpul tratamentului cu etionamidă pot să apară: hepatită toxică, icter obstructiv, necroză hepatică acută, precum şi creşterea moderată a valorilor transaminazelor hepatice, a bilirubinei şi fosfatazei alcaline, cu sau fără icter. (vezi şi cap. 4.8.). De aceea, înaintea iniţierii tratamentului se vor realiza teste funcţionale hepatice, iar valoarea transaminazelor serice se va monitoriza la 2-4 săptămâni în timpul tratamentului. Dacă nivelul transaminazelor depăşeşte de 5 ori nivelul superior al normalului, cu sau fără simptomatologie, sau de 3 ori nivelul superior al normalului însoţit de icter şi/sau hepatită, se va întrerupe temporar administrarea de etionamidă sau a oricărui alt medicament hepatotoxic până când se normalizează probele de laborator.

Medicamentele se vor reintroduce treptat în tratament pentru a decela care dintre acestea a determinat reacţiile hepatotoxice. Creşterea riscului de hepatotoxicitate a fost descrisă la pacienţii cu diabet zaharat.

Efecte neurologice

În timpul tratamentului cu etionamidă au fost raportate tulburări psihotice, encefalopatie, nevrită periferică şi optică, precum şi sindrom pelagra-like. (vezi pct. 4.8.). În unele situaţii, aceste simptome s-au îmbunătăţit în urma administrării de nicotinamidă şi piridoxină. De aceea, administrarea concomitentă de piridoxină este recomandată pentru a preveni efectele neurotoxice ale etionamidei.

Deoarece tratamentul cu etionamidă a fost asociat cu hipoglicemie, este indicată monitorizarea periodică a glicemiei în timpul tratamentului cu Etionamidă Atb. Acest lucru este mai dificil la pacienţii cu diabet zaharat.

Hipotiroidie

În timpul tratamentului cu etionamidă este indicată monitorizarea funcţiei tiroidiene, atât în cazul hipotiroidismului cu guşă, cât şi fără guşă.

Etionamida poate determina reacţii severe de hipersensibilitate cu erupţie cutanată tranzitorie şi febră (vezi şi cap. 4.8.). Dacă apar astfel de manifestări, se va întrerupe administrarea etionamidei.

Înainte şi periodic, în timpul tratamentului cu etionamidă, este recomandată oftalmoscopia, deoarece acest medicament poate determina tulburări vizuale.

Ingestia în cantităţi crescute de alcool etilic trebuie evitată datorită unor reacţii psihotice care au fost raportate.

Administrarea concomitentă a etionamidei şi rifampicinei a fost asociată cu o frecvenţă ridicată de apariţie a hepatitei cu icter. Într-un studiu, hepatită a apărut la 4,5% dintre pacienţii trataţi cu rifampicină şi etionamidă. Mortalitatea în acest subgrup de pacienţi a fost de 26%. Administrarea concomitentă a acestor medicamente ar trebui să fie evitată, cu excepţia cazului în care beneficiile sunt considerate mai importante decât riscurile. În acest caz, pacientul ar trebui să fie monitorizat cu regularitate pentru anomalii ale funcţiei hepatice, precum şi a semnelor clinice şi simptomelor de disfuncţie hepatică.

Administrarea concomitentă de etionamidă şi izoniazidă a crescut concentraţia serică a izoniazidei atât la acetilatorii rapizi cât şi la cei lenţi. Dacă administrarea concomitentă este extrem de necesară se va administra suplimentar piridoxină şi se vor monitoriza efectele adverse ale izoniazidei (nevrită periferică, hepatotoxicitate, encefalopatie).

În urma administrării concomitente de etionamidă şi cicloserină a apărut encefalopatia pelagra-like reversibilă. Acest lucru poate fi cauzat de tulburări ale metabolismului piridoxinei.

Au fost raportate convulsii la administrarea etionamidei cu cicloserina şi se impune prudenţă la asocierea celor două medicamente.

Ingestia în cantităţi crescute de alcool etilic trebuie evitată datorită unor reacţii psihotice care su fost raportate.

Carcinogenitate, mutagenitate, Sarcină Categoria C

Au fost efectuate studii cu etionamidă care au demonstrat potenţialul teratogen al etionamidei la iepuri şi şobolani (vezi şi cap. 5.3.)

Unele date indică un excedent al malformaţiilor congenitale în urma administrării de etionamidă la femeile gravide.

Prin urmare, ar trebui să fie excluse de la tratament gravidele sau cele care este posibil să rămână gravide în timpul tratamentului, cu excepţia cazului când beneficiul terapeutic depăşeşte riscul potenţial.

Nu se cunoaşte dacă etionamida se excretă în laptele uman. Copii alăptaţi de către mame sub tratament cu etionamidă ar trebui monitorizaţi pentru reacţiile adverse ale etionamidei (vezi pct.4.8.).

Nu au fost efectuate studii privind efectele tratamentului cu etionamidă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, starea clinică a pacientului şi profilul de reacţii adverse la etionamidă ar trebui să fie avute în vedere atunci când se analizează capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacţiile adverse considerate a fi cel puţin posibil legate de tratamentul cu etionamidă sunt enumerate mai jos în funcţie de frecvenţă, pe aparate şi sisteme. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1 /10), frecvente (≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000, <1/100), rare (≥ 1/10000, <1/1000) sau foarte rare (≤ 1/10000). În plus, reacţiile adverse identificate în perioada post-autorizare sunt enumerate la categoria de frecvenţă: 'necunoscută'. Din moment ce acestea sunt raportate în mod voluntar la o populaţie de dimensiuni necunoscute, frecvenţă nu poate fi estimată.

Cu frecvenţă necunoscută: trombocitopenie.

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de pelagra-like, hipoglicemie.

Cu frecvenţă necunoscută: hipotiroidie

Cu frecvenţă necunoscută: reacţii psihotice.

Frecvente: dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, astenie, parestezie.

Cu frecvenţă necunoscută: encefalopatie, nevrită periferică, tulburări olfactive.

Necunoscută: hipotensiune arterială posturală.

Foarte frecvente: disconfort epigastric, dureri abdominale, anorexie, greaţă, vărsături, diaree,

Cu frecvenţă necunoscută: gust metalic şi-sau sulfuros, hipersialoree, disgeuzie.

Foarte frecvente: valori mari ale transaminazelor serice,

Frecvente: hepatită, icter.

Necunoscută: erupţii cutanate, urticarie, acnee, fotosensibilitate, stomatită, alopecie, purpură.

Tulburări ale aparatului genital şi a sânului

Necunoscută: ginecomastie, tulburări menstruale, impotenţă.

Necunoscută: tulburări vizuale (de exemplu, diplopie, vedere înceţoşată, nevrită optică).

Necunoscută: ototoxicitate.

Necunoscută: reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate, febră).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu au fost descrise în literatura de specialitate cazuri grave de supradozaj.

În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Etionamida nu este dializabilă.

Grupa farmacoterapeutică: antimicobacteriacee, medicamente pentru tratamentul tuberculozei, derivaţi de tio-carbamide, codul ATC: J04AD03.

Etionamida este bacteriostatic împotriva M. tuberculosis la concentraţii terapeutice, dar poate fi bactericid la concentraţii mai mari.

Etionamida este, de asemenea, activ împotriva M.kansasii, M leprae şi împotriva unor tulpini de M.

avium-complexe.

Mecanismul exact de acţiune al etionamidei nu a fost pe deplin elucidat, dar se pare că inhibă sinteza peptidelor în organismele sensibile. Rezistenţa la medicamente se dezvoltă rapid atunci când etionamida este administrată ca monoterapie.

Există date limitate care sugerează că poate exista rezistenţă încrucişată între etionamidă şi tiosemicarbazone (de exemplu tiacetazonă) ca şi izoniazida.

Numele etionamidei este 2-etil-tioizonicotinamidei.

Etionamidei inhibă sinteza acidului micolic în Mycobacterium şi stimulează reacţiile de oxido-reducere.

Etionamida este aproape complet absorbită după administrarea orală.

După o singură doză de 250 mg de etionamidă administrată de la voluntari sănătoşi, Cmax a fost 2489 ng/ml (30,2%), valoarea corespunzătoare pentru ASC0-inf a fost 9161 ng.hr/ml (23,6%) şi pentru ASC0-t 8941 ng.hr/ml (24,2%). Valoarea mediană (interval) Tmax a etionamidei a fost 0,75 (0,17 - 3,00) ore.

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%, iar volumul de distribuţie a fost raportat la aproximativ 80 litri.

Etionamida suferă metabolizare extinsă la nivel hepatic în metaboliţi activi sau inactivi. Au fost izolaţi 6 metaboliţi: 2-etil-izonotinamida, carbonil-dihidropiridină, tio-carbonil-dihidropiridină, S-carbamoil- dihidropiridină, 2-etil-tio-izo-nicotinamidă şi etionamid-sulfoxid.

Etionamid-sulfoxid este metabolitul major şi s-a raportat că are activitate antibacteriană.

Aproximativ 1% din doza de etionamidă se excretă nemodificată în urină. Timpul de înjumătăţire plasmatic al etionamidei este de aproximativ 2-3 ore.

Farmacocinetica grupelor speciale de populaţie

Nu sunt disponibile date farmacocinetice nici pentru pacienţii cu insuficienţă renală, nici pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.2).

Efecte carcinogenetice

O dozare biologică pentru o posibilă carcinogenitate, a fost realizată prin administrarea de etionamidă pentru hrana şobolanilor Fischer 344 şi şoarecilor B6C3F1. Grupelor de 35 de şobolani şi 34, respectiv 35 de şoareci din fiecare sex li s-a administrat etionamidă în doze de 1500 sau 3,00 ppm pentru şobolani, şi 1000 sau 2000 ppm pentru şoareci. S-a ajuns la concluzia că, etionamida nu a fost cancerigenă nici la şobolani Fischer 344, nici la şoareci B6C3F1.

Efectul teratogenic

Studiile la animale efectuate cu etionamidă indică faptul că medicamentul are potenţialul teratogen la iepuri şi şobolani. Dozele de mg/kg utilizate în aceste studii au fost considerabil peste dozele recomandate la om. Nu există studii adecvate şi bine controlate la femelele gravide.

Etionamida nu s-a dovedit a fi mutagenă, aşa cum arată testul Ames pe Salmonella şi pe micronuclei.

Amidon de porumb

Gelatină

Amidonglicolat de sodiu tip A

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Acacia

Talc

Stearat de magneziu

Povidonă K30

Hipromeloză 5 cps

Dioxid de titan (E 171)

Talc

Galben de chinolină (E 104)

Dietilftalat

Nu este cazul.

3 ani

Nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 10 blistere Al/Al a câte 10 comprimate filmate.

Fără cerinţe speciale.

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi, România

12392/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației-August 2019

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .