Prospect ELREXFIO 40mg / ml soluție injectabilă

ELREXFIO 40 mg/ml soluție injectabilă

ELREXFIO 40 mg/ml soluție injectabilă

Un flacon conține elranatamab 44 mg în 1,1 ml (40 mg/ml).

ELREXFIO 40 mg/ml soluție injectabilă

Un flacon conține elranatamab 76 mg în 1,9 ml (40 mg/ml).

Elranatamab este un anticorp IgG2 kappa bispecific derivat din doi anticorpi monoclonali (mAbs).

Elranatamab este produs utilizând două linii de celule ovariene de hamster chinezesc (CHO) prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție injectabilă (injecție).

Soluție limpede sau ușor opalescentă, incoloră până la maro deschis, cu pH de 5,8 și osmolaritate de aproximativ 301 mOsm/l.

ELREXFIO este indicat ca monoterapie pentru tratamentul pacienților adulți cu mielom multiplu recidivat și refractar, care au primit cel puțin trei tratamente anterioare, inclusiv un medicamentimunomodulator, un inhibitor de proteazom și un anticorp anti-CD38 și au prezentat o progresie a bolii la ultimul tratament.

Tratamentul trebuie inițiat și supravegheat de medici cu experiență în tratamentul mielomului multiplu.

ELREXFIO trebuie administrat prin injecție subcutanată de către un profesionist din domeniul sănătății care dispune de personal medical pregătit corespunzător și de echipament medical adecvat pentru a gestiona reacțiile severe, inclusiv sindromul de eliberare de citokine (CRS) și sindromul de neurotoxicitate asociat cu celulele efectoare imune (ICANS) (vezi pct. 4.4).

Înainte de a începe tratamentul, trebuie efectuată o hemoleucogramă completă. Trebuie exclusă orice posibilitate a unei infecții active și/sau a unei sarcini la femeile aflate la vârstă fertilă (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Dozele recomandate sunt doze progresive de 12 mg în ziua 1 și 32 mg în ziua 4, urmate de dozacompletă de tratament de 76 mg săptămânal, din săptămâna 2 până în săptămâna 24 (vezi Tabelul 1).

Pentru pacienții care au primit tratament cel puțin 24 de săptămâni și care au obținut un răspuns, intervalul de dozare ar trebui să treacă la o schemă de administrare o dată la două săptămâni. Pentru pacienții care au primit cel puțin 24 de săptămâni de tratament în schema de administrare o dată la două săptămâni și care și-au menținut răspunsul, intervalul de dozare ar trebui să treacă la o schemă de administrare o dată la patru săptămâni.

ELREXFIO trebuie administrat în conformitate cu schema de administrare cu creșterea progresivă a dozei din Tabelul 1 pentru a reduce incidența și severitatea CRS și ICANS. Din cauza riscului de CRS și ICANS, pacienții trebuie monitorizați pentru semne și simptome timp de 48 de ore după administrarea fiecăreia dintre cele 2 doze progresive și trebuie instruiți să rămână în apropierea unei unități medicale (vezi pct. 4.4).

Tabelul 1. Schema de administrare pentru ELREXFIO

Schema de administrare Săptămână/zi Doză

Schema de administrare cu Săptămâna 1: ziua 1 Doza progresivă 2 mg creșterea progresivă a dozeia,b Săptămâna 1: ziua 4 Doza progresivă 2 32 mg

Schema de administrare Doza completă de 76 mg o dată pe a,c,d Săptămâna 2 - 24: ziua 1săptămânală tratament săptămână

Schema de administrare o

Săptămâna 25 - 48: ziua Doza completă de 76 mg o dată la dată la fiecare 2 d,e 1 tratament două săptămânisăptămâni

Schema de administrare o

Începând din săptămâna Doza completă de 76 mg o dată la dată la fiecare d,f,g 49: ziua 1 tratament patru săptămâni4 săptămâni

a. Medicamentele anterioare tratamentului trebuie administrate înainte de primele trei doze de ELREXFIO.

b. Trebuie menținut un interval de minimum 2 zile între doza progresivă 1 (12 mg) și doza progresivă 2 (32 mg).

c. Trebuie menținut un interval de minimum 3 zile între doza progresivă 2 (32 mg) și prima doză completă de tratament (76 mg).

d. Trebuie menținut un interval de minimum 6 zile între doze.

e. Pentru pacienții care au obținut un răspuns.

f. Pentru pacienții care au primit cel puțin 24 de săptămâni de tratament în schema de administrare o dată la fiecare două săptămâni.g. Pentru pacienții care au menținut răspunsul.

Notă: vezi Tabelul 5 pentru recomandări privind reluarea ELREXFIO după întârzieri ale dozei.

Medicamente recomandate înaintea tratamentului

Următoarele medicamentele de administrat anterior tratamentului trebuie administrate cu aproximativ 1 oră înainte de primele trei doze de ELREXFIO, care includ doza progresivă 1, doza progresivă 2 și prima doză completă de tratament , așa cum este descris în Tabelul 1, pentru a reduce riscul de CRS (vezi pct. 4.4):

- paracetamol 500 mg pe cale orală (sau echivalent)

- dexametazonă 20 mg pe cale orală sau intravenoasă (sau echivalent)

- difenilhidramină 25 mg pe cale orală (sau echivalent)

Trebuie avută în vedere administrarea profilactică de antimicrobiene și antivirale în conformitate cu reglementările locale (vezi pct. 4.4).

Modificări ale dozei pe baza toxicității

Nu sunt recomandate reduceri ale dozei de ELREXFIO. Pot fi necesare întârzieri ale dozei pentru a gestiona toxicitățile (vezi pct. 4.4.)

Vezi Tabelele 2 și 3 pentru acțiunile recomandate pentru reacții adverse de CRS și, respectiv, ICANS.

Vezi Tabelul 4 pentru acțiunile recomandate pentru alte reacții adverse.

CRS trebuie identificat pe baza prezentării clinice (vezi pct. 4.4). Pacienții trebuie evaluați și tratați pentru alte cauze de febră, hipoxie și hipotensiune arterială. Tratamentul de susținere pentru CRS (incluzând, fără a se limita la agenți antipiretici, suport lichidian intravenos, vasopresoare, inhibitori ai

IL-6 sau ai receptorilor de IL-6, oxigen suplimentar etc.) trebuie administrat după cum este corespunzător. Trebuie avute în vedere testările de laborator pentru monitorizarea coagulării intravasculare diseminate (CID), a parametrilor hematologici, precum și a funcției pulmonare, cardiace, renale și hepatice.

Tabelul 2. Recomandări pentru managementul CRS

Grada Simptome de prezentare Acțiuni

Gradul 1 Temperatură ≥ 38°Cb - Întrerupeți tratamentul până la rezolvarea

CRS.c

- Furnizați tratament de susținere.

Gradul 2 Temperatură ≥ 38°C cu una din - Întrerupeți tratamentul până la rezolvarea următoarele: CRS.c

- Hipotensiune arterială care - Furnizați tratament de susținere.răspunde la fluide și nu necesită - Monitorizați pacienții zilnic timp de 48 de administrarea de vasopresoare ore după următoarea doză de ELREXFIO. și/sau Instruiți pacienții să rămână în apropierea

- Necesar de oxigen cu flux unei unități medicale.redusd pe canulă nazală sau balon de ventilare

Gradul 3 Temperatură ≥ 38°C cu una din - Întrerupeți tratamentul până la rezolvarea (prima următoarele: CRS.capariție) - Hipotensiune arterială care - Furnizați tratament de susținere, care poate necesită un vasopresor cu sau include terapie intensivă.fără vasopresină și/sau - Administrați medicamentele anterioare

- Necesar de oxigen pe canulă administrării tratamentului înainte de nazală cu flux ridicatd, mască următoarea doză de ELREXFIO.facială, mască de respirație fără - Monitorizați pacienții zilnic timp de 48 de inhalare de aer atmosferic sau ore după următoarea doză de ELREXFIO. mască Venturi Instruiți pacienții să rămână în apropierea unei unități medicale.

Gradul 3 Temperatură ≥ 38 °C cu una din - Întrerupeți permanent tratamentul.(recurent) următoarele: - Furnizați tratament de susținere, care poate

- Hipotensiune arterială care include terapie intensivă.necesită un vasopresor cu sau fără vasopresină și/sau

- Necesar de oxigen pe canulă nazală cu flux ridicatd, mască facială, mască de respirație fără inhalare de aer atmosferic sau mască Venturi

Grada Simptome de prezentare Acțiuni

Gradul 4 Temperatură ≥ 38 °C cu una din - Întrerupeți permanent tratamentul.

următoarele: - Furnizați tratament de susținere, care poate

- Hipotensiune arterială care include terapie intensivă.

necesită multiple vasopresoare (excluzând vasopresina) și/sau

- Necesar de oxigen cu presiune pozitivă (de exemplu, presiune pozitivă continuă în căile respiratorii [CPAP], presiune pozitivă pe două niveluri în căile respiratorii [BiPAP], intubare și ventilare mecanică)

a. Pe baza gradelor CRS ale Societății americane de transplant și terapie celulară (ASTCT) 2019.

b. Atribuit CRS. Febra poate să nu fie întotdeauna prezentă concomitent cu hipotensiunea arterială sau hipoxia, deoarece poate să fie mascată de intervenții cum sunt tratamentele cu antipiretice sau anticitokine.

c. Vezi Tabelul 5 pentru recomandări privind reluarea ELREXFIO după întârzieri ale dozelor.

d. Canula nazală cu flux scăzut are un debit ≤ 6 l/minut, iar canula nazală cu flux ridicat are un debit > 6 l/minut.

Toxicități neurologice, inclusiv ICANS

Trebuie excluse alte cauze de simptome neurologice. Pacienții trebuie evaluați imediat și tratați pe baza severității. Trebuie furnizat tratament de susținere pentru toxicitățile neurologice severe sau care pot pune viața în pericol, care poate include terapie intensivă. Pacienții care prezintă ICANS de gradul 2 și mai mare cu doza anterioară de ELREXFIO trebuie instruiți să rămână în apropierea unei unitățimedicale și să fie monitorizați pentru semne și simptome zilnic timp de 48 de ore după următoarea doză.

Tabelul 3. Recomandări pentru managementul ICANS

Grada Simptome la prezentarea la unitatea Acțiunimedicalăb

Gradul 1 Scor ICE 7-9c - Întrerupeți tratamentul până la rezolvarea ICANS.e

Sau nivel de conștiență scăzutd: trezire - Monitorizați simptomele spontană. neurologice și aveți în vedere consultarea unui neurolog pentru evaluare ulterioară și management.

- Aveți în vedere medicamente anticonvulsivante nesedative (de exemplu, levetiracetam) pentru profilaxia convulsiilor.

Gradul 2 Scor ICE 3-6c - Întrerupeți tratamentul până la rezolvarea ICANS.e

Sau nivel de conștiență scăzutd: trezire - Administrați dexametazonăf 10 mg la auzul vocii. intravenos la fiecare 6 ore.

Continuați utilizarea dexametazonei până la remiterea la gradul 1 sau mai puțin și apoi diminuați progresiv.

- Monitorizați simptomele neurologice și aveți în vedere consultarea unui neurolog și a altor specialiști pentru evaluare ulterioară și management.

- Aveți în vedere medicamente anticonvulsivante nesedative (de exemplu, levetiracetam) pentru profilaxia convulsiilor.

- Monitorizați pacienții zilnic timp de

Grada Simptome la prezentarea la unitatea Acțiunimedicalăb48 de ore după următoarea doză de

ELREXFIO. Instruiți pacienții să rămână în apropierea unei unități medicale.

Gradul 3 Scor ICE 0 - 2c - Întrerupeți tratamentul până la (Prima apariție) rezolvarea ICANS.esau nivel de conștiență scăzutd: trezire - Administrați dexametazonăf 10 mg doar la stimuli tactili intravenos la fiecare 6 ore.

Continuați utilizarea dexametazonei sau convulsiid, fie: până la remiterea la gradul 1 sau mai

- orice convulsie cu manifestare puțin și apoi diminuați progresiv.

clinică, focală sau generalizată, care - Monitorizați simptomele se ameliorează rapid, fie neurologice și aveți în vedere

- crize non-convulsive pe consultarea unui neurolog și a altor electroencefalogramă (EEG) care se specialiști pentru evaluare ulterioară ameliorează prin intervenție și management.

- Aveți în vedere medicamente sau presiune intracraniană crescută: anticonvulsivante nesedative (de edem focal/local vizibil la exemplu, levetiracetam) pentru neuroimagisticăd profilaxia convulsiilor.

- Furnizați tratament de susținere, care poate include terapie intensivă.

- Monitorizați pacienții zilnic timp de 48 de ore după următoarea doză de

ELREXFIO. Instruiți pacienții să rămână în apropierea unei unități medicale.

Gradul 3 Scor ICE 0 - 2c - Întrerupeți permanent tratamentul.(recurent) - Administrați dexametazonăf 10 mg sau nivel de conștiență scăzutd: trezire intravenos la fiecare 6 ore. doar la stimuli tactili Continuați utilizarea dexametazonei până la remiterea la gradul 1 sau mai sau convulsiid, fie: puțin și apoi diminuați progresiv.

- orice convulsie clinică, focală sau - Monitorizați simptomele generalizată, care se ameliorează neurologice și aveți în vedere rapid, fie consultarea unui neurolog și a altor

- crize non-convulsive pe specialiști pentru evaluare ulterioară electroencefalogramă (EEG) care se și management. ameliorează prin intervenție - Aveți în vedere medicamente anticonvulsivante nesedative (de sau presiune intracraniană crescută: exemplu, levetiracetam) pentru edem focal/local vizibil la profilaxia convulsiilor.neuroimagisticăd

- Furnizați tratament de susținere, care poate include terapie intensivă.

Gradul 4 Scor ICE 0c - Întrerupeți permanent tratamentul.

- Administrați dexametazonăf 10 mg

Sau nivel de conștiență scăzutd fie: intravenos la fiecare6 ore.

- pacientul nu poate fi trezit sau Continuați utilizarea dexametazonei necesită stimuli tactili viguroși sau până la remiterea la gradul 1 sau mai repetați pentru a se trezi, sau puțin și apoi diminuați progresiv.

- stupoare sau comă, - În mod alternativ, aveți în vedere administrarea de metilprednisolon sau convulsiid, fie: 00 mg pe zi intravenos, timp de 3 zile.

Grada Simptome la prezentarea la unitatea Acțiunimedicalăb

- convulsii prelungite (>5 minute) - Monitorizați simptomele care pun viața în pericol fie neurologice și aveți în vedere

- convulsii repetitive cu manifestare consultarea unui neurolog și a altor clinică sau electrică fără revenire la specialiști pentru evaluare ulterioară starea inițială între convulsii, și management.

- Aveți în vedere medicamente sau rezultate motoriid: anticonvulsivante nesedative (de

- deficit motoriu focal profund, cum exemplu, levetiracetam) pentru este hemipareza sau parapareza, profilaxia convulsiilor.

- Furnizați tratament de susținere, care sau presiune intracraniană poate include terapie intensivă.cerebrală/edem cerebrald, cu semne/simptome precum:

- edem cerebral difuz la investigația neuroimagistică sau

- posturare decerebrată sau decorticată sau

- paralizie a nervului cranian VI sau

- edem papilar, sau

- triada Cushing

Abrevieri: Encefalopatia asociată celulelor imune efectoare (ICE).

a. Pe baza gradelor ICANS ale Societății americane de transplant și terapie celulară (ASTCT) 2019.

b. Managementul este stabilit de către cel mai sever eveniment, care nu este atribuibil niciunei alte cauze.

c. Dacă pacientul poate fi trezit și este capabil de a efectua evaluarea Encefalopatiei asociate celulelor imune efectoare (ICE), evaluați:

Orientarea (orientarea cu privire la an, lună, oraș, spital=4 puncte); Numirea (numește 3 obiecte, de exemplu, indicăceasul, stiloul, nasturele=3 puncte); Urmarea comenzilor (de exemplu, 'arătați-mi 2 degete” sau 'închideți ochii și scoateți limba”=1 punct); Scrierea (capacitatea de a scrie o propoziție standard=1 punct); și Atenția (să numere înapoi de la 100 din 10 în 10=1 punct). Dacă pacientul nu poate fi trezit și nu este capabil să efectueze evaluarea ICE (Gradul 4 ICANS)=0 puncte.

d. Neatribuibil niciunei alte cauze.

e. Vezi Tabelul 5 pentru recomandări privind reluarea ELREXFIO după întârzieri ale dozei.

f. Toate referirile la administrarea de dexametazonă înseamnă dexametazonă sau medicamente echivalente.

Tabelul 4. Acțiuni recomandate pentru alte reacții adverse

Reacții adverse Gravitate Acțiuni

Reacții adverse Număr absolut de neutrofile mai mic - Întrerupeți tratamentul până hematologice de 0,5 × 109/l când numărul absolut de (vezi pct. 4.8) neutrofile este de 0,5 × 109/l sau mai mare.b

Neutropenie febrilă - Întrerupeți tratamentul până când numărul absolut de neutrofile este de 1 × 109/l sau mai mare și febra se remite.b

Hemoglobină mai mică de 8 g/dl - Întrerupeți tratamentul până când hemoglobina este de 8 g/dl sau mai mare.b

Număr de trombocite mai mic de - Întrerupeți tratamentul până 25 000/mcl când numărul de trombocite este de 25 000/mcl sau mai

Număr de trombocite între mare și nu există nicio 25 000/mcl și 50 000/mcl cu dovadă de sângerare.bsângerare

Reacții adverse Gravitate Acțiuni

Alte* reacții adverse Gradul 3 sau 4 - Întrerupeți tratamentul până la non-hematologicea recuperarea la gradul 1 sau (vezi pct. 4.8) mai mic sau la nivelul de la momentul inițial.b

- Opriți permanent tratamentul dacă nu apare recuperarea.

a. Pe baza Criteriilor de terminologie comună pentru evenimente adverse ale Institutului național de cancer (NCI-

CTCAE), Versiunea 5.0.

b. Vezi Tabelul 5 pentru recomandări privind reluarea ELREXFIO după întârzieri ale dozelor (vezi pct. 4.2).

* Altele decât CRS și ICANS.

Reluarea ELREXFIO după întârzierea dozei

Dacă o doză este întârziată, tratamentul trebuie reluat pe baza recomandărilor enumerate în Tabelul 5 și tratamentul trebuie reluat în conformitate cu schema de administrare (vezi Tabelul 1).

Medicamentele anterioare tratamentului trebuie administrate așa cum este indicat în Tabelul 5.

Tabelul 5. Recomandări pentru reluarea tratamentului cu ELREXFIO după întârzierea dozelor

Ultima doză Durata întârzierii față de ultima

Acțiuneadministrată doză administrată

Doza progresivă 2 săptămâni sau mai puțin (≤ 14 Reluați cu doza progresivă 2 (32 mg).a1 (12 mg) zile) Dacă este tolerată, creșteți până la 76 mg 4 zile mai târziu.

Mai mult de 2 săptămâni (> 14 zile) Reluați schema de administrare progresivăcu doza progresivă 1 (12 mg).a

Doza progresivă 2 săptămâni sau mai puțin (≤ 14 Reluați 76 mg.a2 (32 mg) zile)

Mai mult de 2 săptămâni până la mai Reluați cu doza progresivă 2 (32 mg).apuțin sau egal cu 4 săptămâni (15 Dacă este tolerată, creșteți până la 76 mg zile și ≤ 28 zile) 1 săptămână mai târziu.

Mai mult de 4 săptămâni (> 28 zile) Reluați schema de administrare progresivăcu doza progresivă 1 (12 mg).a

Orice doză 12 săptămâni sau mai puțin Reluați 76 mg.completă de (≤ 84 zile)tratament (76 mg) Mai mult de 12 săptămâni Reluați schema de administrare progresivă(> 84 zile) cu doza progresivă 1 (12 mg).a Dacă este tolerată, creșteți până la 76 mg 1 săptămână mai târziu.

a. Administrați medicamentele de administrat înaintea tratamentului înainte de doza de ELREXFIO.

Tratamentul trebuie continuat până la progresia bolii sau toxicitate inacceptabilă.

Dacă o doză este omisă, doza trebuie administrată cât de curând posibil, iar schema de administraretrebuie ajustată pentru a menține intervalul de dozare așa cum este necesar (vezi Tabelul 1).

Nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată (rata estimată a filtrării glomerulare [RFGe] > 30 mL/minut/1,73 m2). Sunt disponibile date limitate de la pacienții cu insuficiență renală severă, vezi pct. 5.2.

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară (bilirubina totală > 1 până la 1,5 × LSN și orice AST, sau bilirubina totală ≤ LSN și AST > LSN, vezi pct. 5.2).

Nu există date privind utilizarea relevantă a ELREXFIO la copii și adolescenți pentru tratamentul mielomului multiplu.

ELREXFIO este numai pentru administrare prin injecție subcutanată și trebuie administrat de către un profesionist din domeniul sănătății.

Doza necesară trebuie injectată în țesutul subcutanat al abdomenului (locul de injectare preferat). În mod alternativ, poate fi injectat în țesutul subcutanat al coapsei.

ELREXFIO nu trebuie injectat în zone unde pielea este roșie, învinețită, sensibilă, dură sau zone unde există cicatrici.

Pentru instrucțiuni privind manipularea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

La pacienții cărora li se administrează ELREXFIO poate apărea CRS, inclusiv reacții care pun viața în pericol sau letale. Semnele și simptomele clinice de CRS pot include, dar nu sunt limitate la febră, hipoxie, frisoane, hipotensiune arterială, tahicardie, cefalee și valori serice crescute ale enzimelorhepatice (vezi pct. 4.8).

Tratamentul trebuie inițiat în conformitate cu schema de administrare progresivă pentru a reduce riscul de CRS și pacienții trebuie monitorizați corespunzător după administrarea ELREXFIO.

Medicamentele de administrat înaintea tratamentului trebuie administrate înainte de primele trei doze, pentru a reduce riscul de CRS (vezi pct. 4.2).

Pacienții trebuie sfătuiți să solicite ajutor medical de urgență dacă apar semne sau simptome de CRS.

La primele semne de CRS, ELREXFIO trebuie oprit și pacienții trebuie evaluați imediat în vederea spitalizării. CRS trebuie gestionat în conformitate cu recomandările de la pct. 4.2 și trebuie avut în vedere managementul ulterior în conformitate cu reglementările locale. Trebuie administrat tratamentul de susținere pentru CRS (inclusiv, dar fără a se limita la agenți antipiretici, susținere cu fluide intravenoase, vasopresoare, IL-6 sau inhibitori ai receptorilor IL-6, oxigen suplimentar etc.) în mod corespunzător. Trebuie avute în vedere testările de laborator pentru monitorizarea coagulării intravasculare diseminate (CID), a parametrilor hematologici, precum și a funcțiilor pulmonare, cardiace renale și hepatice.

Toxicități neurologice, inclusiv ICANS

După tratamentul cu ELREXFIO pot apărea toxicități neurologice grave sau care pun viața în pericol, inclusiv ICANS (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie monitorizați în timpul tratamentului pentru depistarea semnelor și simptomelor de toxicități neurologice (de exemplu, scăderea nivelului de conștiență, convulsii și/sau slăbiciune motorie).

Pacienții trebuie sfătuiți să solicite ajutor medical de urgență dacă apar semne și simptome de toxicități neurologice.

La primul semn de toxicitate neurologică, inclusiv ICANS, ELREXFIO trebuie întrerupt și trebuie avută în vedere evaluarea neurologică. Abordarea terapeutică generală pentru toxicitatea neurologică(de exemplu ICANS) este rezumată în Tabelul 3 (vezi pct. 4.2).

Din cauza potențialului pentru ICANS, pacienții trebuie să fie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să manevreze utilaje grele sau potențial periculoase în timpul schemei de administrare progresive și timp de 48 de ore după încheierea fiecăreia dintre cele 2 creșteri ale dozei precum și în eventualitatea debutului a oricăror simptome neurologice (vezi pct. 4.2 și 4.7).

La pacienții cărora li se administrează ELREXFIO au fost raportate infecții severe, care pun viața în pericol sau letale (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu ELREXFIO au apărut infecții virale noi sau reactivate, inclusiv infecția/reactivarea infecției cu citomegalovirus. În timpul tratamentului cu

ELREXFIO a apărut, de asemenea, leucoencefalopatia progresivă multifocală (LPM) care poate fi fatală.

Tratamentul nu trebuie inițiat la pacienții cu infecții active. Pacienții trebuie monitorizați pentru depistarea semnelor și simptomelor de infecție înainte de și în timpul tratamentului cu ELREXFIO și trebuie tratați în mod corespunzător. ELREXFIO trebuie întrerupt pe baza severității infecției, așa cum este indicat în Tabelul 4 pentru alte reacții adverse non-hematologice (vezi pct. 4.2).

În scop profilactic, trebuie administrare antimicrobiene (de exemplu, prevenția pneumoniei cu pneumocystis jirovecii) și antivirale (de exemplu, prevenția reactivării herpes zoster), în conformitate cu reglementările locale (vezi pct. 4.2).

La pacienții cărora li se administrează ELREXFIO au fost raportate neutropenie și neutropenie febrilă (vezi pct. 4.8).

Hemoleucograma completă trebuie monitorizată la momentul inițial și periodic în timpul tratamentului. Tratamentul cu ELREXFIO trebuie întrerupt așa cum este indicat în Tabelul 4 (vezi pct. 4.2). Pacienții cu neutropenie trebuie monitorizați pentru depistarea semnelor de infecție.

Tratamentul de susținere trebuie furnizat în conformitate cu reglementările locale.

La pacienții cărora li se administrează ELREXFIO a fost raportată hipogamaglobulinemie (vezi pct. 4.8).

Concentrațiile de imunoglobuline trebuie monitorizate în timpul tratamentului. Trebuie avut în vedere tratamentul subcutanat sau intravenos cu imunoglobuline (i.v. cu Ig) dacă valorile IgG scad sub 400 mg/dl și pacienții trebuie tratați în conformitate cu reglementările locale, inclusiv prin precauții cu privire la infecții și administrarea profilactică de antimicrobiene.

Utilizarea concomitentă de vaccinuri cu virusuri vii

Siguranța imunizării cu vaccinuri cu virusuri vii în timpul sau după tratamentul cu ELREXFIO nu a fost studiată. Nu se recomandă vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii în interval de 4 săptămâni înainte de prima doză, în timpul tratamentului și timp de cel puțin 4 săptămâni după încheierea tratamentului.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile cu ELREXFIO.

Eliberarea inițială de citokine asociată cu începerea tratamentului cu ELREXFIO poate suprima enzimele citocromului P450 (CYP). Este de așteptat ca cel mai mare risc de interacțiune să apară în timpul și până la 14 zile după schema de administrare progresivă ca și în timpul și până la 14 zile după un eveniment CRS. Pe parcursul acestei perioade, toxicitatea sau concentrațiile plasmatice alemedicamentelor trebuie monitorizate la pacienții care primesc concomitent substraturi CYP sensibile,cu un indice terapeutic îngust (de exemplu, ciclosporina, fenitoina, sirolimus și warfarina). Doza de medicament administrat concomitent trebuie ajustată după cum este necesar.

Înainte de inițierea tratamentului cu ELREXFIO, trebuie verificată prezența sarcinii la femeile cu potențial fertil.

Femeile cu potențial fertil trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului cu

ELREXFIO și timp de 6 luni după ultima doză.

Nu există date de la om sau de la animale pentru a evalua riscul utilizării elranatamab în timpul sarcinii. Se cunoaște faptul că imunoglobulina (IgG) umană traversează placenta după primul trimestru de sarcină. Pe baza mecanismelor de acțiune, elranatamab poate provoca vătămări fetale atunci când este administrat unei femei gravide și de aceea ELREXFIO nu este recomandat pentru utilizare în timpul sarcinii.

ELREXFIO este asociat cu hipogamaglobulinemie, prin urmare, trebuie avută în vedere evaluarea nivelului imunoglobulinelor la copiii nou-născuți ai mamelor tratate cu ELREXFIO.

Nu se cunoaște dacă elranatamab este excretat în laptele uman sau în laptele animalelor, dacă afectează sugarii alăptați sau dacă afectează producția de lapte. Se cunoaște faptul că IgG umane sunt excretate în laptele matern. Nu poate fi exclus un risc asupra sugarului alăptat și, de aceea, nu este recomandată alăptarea în timpul tratamentului cu ELREXFIO și timp de 6 luni după ultima doză.

Nu există date cu privire la efectul elranatamab asupra fertilității la om. Efectele elranatamab asupra fertilității masculine sau feminine nu au fost evaluate în studii la animale.

ELREXFIO are o influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Din cauza potențialului de dezvoltare a ICANS, pacienții cărora li se administrează ELREXFIO prezintă risc de scădere a nivelului de conștiență (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie să fie instruiți să se abțină de la a conduce vehicule sau a manevra utilaje grele sau potențial periculoase pe parcursul și timp de 48 de ore după încheierea fiecăreia dintre cele 2 doze progresive și în eventualitatea debutului toxicității neurologice, până la remiterea oricăror simptome neurologice (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Cele mai frecvente reacții adverse sunt CRS (57,9%), anemie (54,1%), neutropenie (45,9%), fatigabilitate (44,8%), infecție a tractului respirator superior (43,2%), reacții la locul de injectare (38,3%), diaree (42,1%), pneumonie (38,3%), trombocitopenie (36,6%), limfopenie (30,1%), scăderea apetitului alimentar (27,3%), pirexie (29,0%), erupție cutanată tranzitorie (27,9%), artralgie (26,8%), hipokaliemie (23,5%), greață (21,9%), piele uscată (21,9%) și dispnee (20,8%).

Reacțiile adverse grave sunt pneumonia (31,7%), sepsisul (15,8%), CRS (12,6%), anemia (5,5%), infecția tractului respirator superior (5,5%), infecția tractului urinar (3,8%), neutropenia febrilă (3,3%), diareea (2,7%), dispneea (2,7%) și pirexia (2,2%).

Tabelul 6 rezumă reacțiile adverse raportate la pacienții cărora li s-a administrat ELREXFIO în schema de administrare recomandată (N=183, inclusiv 64 de pacienți cu tratament anterior cu medicament anticorp conjugat [ADC] direcționat împotriva BCMA sau cu limfocite T cu receptor antigenic chimeric (CAR) [Cohorta suport B]. Durata mediană a tratamentului a fost de 4,1 (interval: 0,03 până la 35,9) luni. Datele de siguranță ale ELREXFIO au fost, de asemenea, evaluate la toți pacienții tratați (N=265), fără a fi identificate reacții adverse suplimentare.

Reacțiile adverse sunt enumerate în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență. Categoriile de frecvență sunt definite ca foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/00 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/00), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvență, acolo unde este relevant, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Tabelul 6. Reacții adverse la pacienții cu mielom multiplu tratați cu ELREXFIO în studiul

MagnetisMM-3 la doza recomandată

Clasificarea pe aparate, Reacție adversă Frecvență N=183sisteme și organe (Toate gradele) Orice Gradul 3 grad (%) sau 4 (%)

Infecții și infestări Pneumoniea Foarte frecvente 38,3 25,7

Sepsisb Foarte frecvente 18,6 13,1

Infecție a tractului Foarte frecvente 43,2 6,0respirator superior

Infecție a tractului urinar Foarte frecvente 13,7 6,0

Infecție cu Frecvente 9,3 2,2citomegalovirusc

Leucoencefalopatie Mai puțin 0,5* 0progresivă multifocală frecvente

Tulburări hematologice și Neutropenie Foarte frecvente 45,9 44,3limfatice Anemie Foarte frecvente 54,1 42,6

Trombocitopenie Foarte frecvente 36,6 26,2

Limfopenie Foarte frecvente 30,7,9

Leucopenie Foarte frecvente 18,6 13,1

Neutropenie febrilă Frecvente 3,3 3,3

Tulburări ale sistemului Sindromul de eliberare de Foarte frecvente 57,9 0,5imunitar citokine

Hipogamaglobulinemie Foarte frecvente 16,9 2,7

Tulburări metabolice și Scăderea apetitului Foarte frecvente 27,3 1,1de nutriție alimentar

Hipokaliemie Foarte frecvente 23,5 9,3

Hipofosfatemie Frecvente 6,6 0,5

Tulburări ale sistemului Neuropatie perifericăd Foarte frecvente 17,5 1,1nervos Cefalee Foarte frecvente 19,7 0

Sindrom de Frecvente 3,3 1,1neurotoxicitate asociat cu celulele efectoare imune(ICANS)

Tulburări respiratorii, Dispnee Foarte frecvente 20,8 4,9toracice și mediastinale

Tulburări gastro- Diaree Foarte frecvente 42,,7intestinale Greață Foarte frecvente 21,9 0

Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată Foarte frecvente 27,9 0țesutului subcutanat tranzitoriee

Piele uscată Foarte frecvente 21,9 0

Tulburări musculo- Artralgie Foarte frecvente 26,8 1,6scheletice și ale țesutului conjunctiv

Tulburări generale și la Reacții la locul de Foarte frecvente 38,3 0nivelul locului de injectareadministrare Pirexie Foarte frecvente 29,0 3,3

Fatigabilitate Foarte frecvente 44,8 6,0

Investigații diagnostice Creșterea valorii Foarte frecvente 17,5 5,5transaminazelor

* Caz fatal raportat (Gradul 5)

a. Pneumonia include pneumonie atipică, aspergiloză bronhopulmonară, pneumonie cu coronavirus, pneumonie cu

COVID-19, infecție a tractului respirator inferior, infecție bacteriană a tractului respirator inferior, infecție fungică a tractului respirator inferior, pneumonie cu Pneumocystis jirovecii, pneumonie, pneumonie adenovirală, pneumonie de aspirație, pneumonie bacteriană, pneumonie cu citomegalovirus, pneumonie fungică, pneumonie cu haemophilus, pneumonie gripală, pneumonie pneumococică, pneumonie cu pseudomonas, pneumonie cu virusul sincițial respirator, pneumonie virală.

b. Sepsis include bacteriemie, bacteriemie cu campylobacter, bacteriemie legată de dispozitiv, sepsis legat de dispozitiv, bacteriemie cu escherichia, sepsis cu klebsiella, sepsis cu pseudomonas, sepsis, șoc septic, bacteriemie stafilococică, sepsis stafilococic, sepsis streptococic, urosepsis.

c. Infecția cu citomegalovirus include corioretinită cu citomegalovirus, gastroenterită cu citomegalovirus, infecția cu citomegalovirus, reactivarea infecției cu citomegalovirus, viremie cu citomegalovirus.

d. Neuropatia periferică include disestezia, sindromul Guillain-Barre, hipoestezia, nevralgia, neuropatia periferică, parestezia, neuropatia periferică motorie, neuropatia periferică motor-senzitivă, neuropatia periferică senzitivă, polineuropatia.

e. Erupție cutanată tranzitorie include dermatită exfoliativă, dermatită exfoliativă generalizată, epidermoliză, eritem, sindromul eritrodiesteziei palmo-plantare, erupție cutanată tranzitorie, erupție cutanată tranzitorie eritematoasă, erupție cutanată tranzitorie maculară, erupție cutanată tranzitorie maculo-papulară, erupție cutanată tranzitorie pustulară, exantem simetric intertriginos și al zonelor de flexie legat de medicament.

CRS a apărut la 57,9% dintre pacienții cărora li s-a administrat ELREXFIO conform schemei de dozare recomandate, cu CRS gradul 1 la 43,7%, gradul 2 la 13,7% și gradul 3 la 0,5% dintre pacienți.

Majoritatea pacienților au prezentat CRS după doza progresivă 1 (43,2%) sau doza progresivă 2(19,1%), cu 7,1% dintre pacienți prezentând CRS după prima doză completă de tratament și 1,6% dintre pacienți după o doză ulterioară. CRS recurent a apărut la 13,1% dintre pacienți. Perioada mediană până la debutul CRS a fost de 2 (interval: 1 până la 9) zile după cea mai recentă doză, cu o durată mediană de 2 (interval: 1 până la 19 zile) zile.

În rândul pacienților care au dezvoltat CRS, simptomele asociate au inclus febră (98,1%), hipotensiunearterială (20,8%) și hipoxie (11,3%), iar 34,0% au primit tocilizumab (sau siltuximab) și 15,1% au primit corticosteroizi pentru tratamentul CRS.

Sindromul de neurotoxicitate asociat cu celulele efectoare imune (ICANS)

ICANS a apărut la 3,3% dintre pacienți după tratamentul cu ELREXFIO conform schemei de administrare recomandate, cu ICANS de gradul 1 la 0,5%, de gradul 2 la 1,6% și gradul 3 la 1,1% dintre pacienți. Majoritatea pacienților au avut ICANS după doza progresivă 1 (2,7%), 1 (0,5%) pacient a avut ICANS după doza progresivă 2 și 1 (0,5%) pacient a avut ICANS după o doză ulterioară. ICANS recurent a apărut la 1,1% dintre pacienți. Perioada mediană până la debut a fost de 3 (interval: 1 până la 4) zile după cea mai recentă doză, cu o durată mediană de 2 (interval: 1 până la 18) zile.

Declanșarea ICANS poate fi concomitentă cu CRS, poate fi după rezolvarea CRS sau în absența CRS.

Cele mai frecvente simptome ale ICANS au inclus un nivel scăzut al stării de conștiență și scoruri ale

Encefalopatiei asociate celulelor imune efectoare (ICE) de gradul 1 sau gradul 2 (vezi Tabelul 3). În rândul pacienților care au dezvoltat ICANS, 66,7% au primit corticosteroizi, 33,3% au primit tocilizumab (sau siltuximab), 33,3% au primit levetiracetam și 16,7% au primit anakinra pentru tratamentul ICANS.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Simptome și semne

Există o experiență minimală cu supradozajul în studiile clinice. Doza maximă tolerată de elranatamab nu a fost stabilită. În studiile clinice, au fost administrate doze de până la 76 mg, o dată pe săptămână.

În eventualitatea unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru orice semne sau simptome ale reacțiilor adverse, iar tratamentul de susținere corespunzător trebuie instituit imediat.

Grupa farmacoterapeutică: Anticorpi monoclonali și conjugate medicament anticorp, codul ATC:

L01FX32

Elranatamab este un anticorp bispecific care implică limfocitele T, care se leagă de CD3-epsilon pe limfocitele T și de antigenul de maturare al limfocitelor B (BMCA) pe celulele plasmatice, plasmablaști și celulele mielomului multiplu. Legarea elranatamab de BMCA pe celulele tumorale și de CD3 de pe limfocitele T este independentă de specificitatea receptorului limfocitelor T native (TCR) sau de dependența de moleculele de clasa 1 ale complexului major de histocompatibilitate (CMH). Elranatamab a activat limfocitele T, a condus la eliberarea de citokine proinflamatorii și a dus la liza celulară în mielomul multiplu.

În timpul tratamentului cu elranatamab la doza recomandată în studiul MagnetisMM-3, anticorpii anti-medicament (AAM) au fost detectați la 9,5% dintre participanți. Nu a fost observată nicio dovadă a impactului AAM asupra farmacocineticii, eficacității sau siguranței; totuși, datele sunt în continuarelimitate.

Mielomul multiplu recidivat sau refractar

Eficacitatea ELREXFIO în monoterapie a fost evaluată la pacienții cu mielom multiplu recidivat sau refractar într-un studiu de fază 2, în regim deschis, non-randomizat, multicentric (MagnetisMM-3).

Studiul a inclus pacienți care au fost refractari la cel puțin un inhibitor de proteazom (IP), un medicament imunomodulator (IMiD) și un anticorp monoclonal anti-CD38. MagnetisMM-3 a inclus 123 pacienți neexpuși la tratament anterior direcționat împotriva BCMA (Cohorta pivot A). Pacienții au avut boală măsurabilă conform criteriilor Grupului de lucru internațional pentru mielom (IMWG) la înrolare. Studiul a inclus pacienți cu un scor ECOG de ≤ 2, cu funcții adecvate la momentul inițial ale măduvei osoase (număr absolut de neutrofile ≥ 1,0 × 109/l, număr de trombocite ≥ 25 × 109/l, valoarea hemoglobinei ≥ 8 g/dl), renale (CrCL ≥ 30 ml/min) și hepatice [aspartat aminotransferaza (AST) și alanin transaminaza (ALT) ≤ 2,5 × limita superioară a normalului (LSN), bilirubina totală ≤ 2 × LSN], și fracția de ejecție a ventriculului stâng ≥ 40%. Pacienții cu mielom multiplu asimptomatic, leucemie activă cu celule plasmatice, amiloidoză, POEMS (polineuropatie, organomegalie, endocrinopatie, tulburări ale celulelor plasmatice monoclonale, modificări ale pielii), transplant de celule stem în interval de 12 săptămâni înainte de înrolare, infecții active, ori neuropatii și boală cardiovasculară semnificative clinic au fost excluși din studiu.

Pacienților li s-a administrat subcutanat ELREXFIO cu doze progresive de 12 mg în ziua 1 și 32 mg în ziua 4 de tratament, urmate de prima doză completă de tratament de ELREXFIO (76 mg) în ziua 8 de tratament. Ulterior, pacienții au primit 76 mg o dată pe săptămână. După 24 de săptămâni, la pacienții care au obținut o categorie de răspuns IMWG de răspuns parțial sau mai bine, cu răspuns care persistă timp de cel puțin 2 luni, intervalul de dozare a fost modificat de la o dată pe săptămână la o dată la 2 săptămâni și de la o dată la 2 săptămâni la o dată la 4 săptămâni după cel puțin 24 de săptămâni de dozare de 76 mg o dată la 2 săptămâni (vezi pct. 4.2).

În rândul celor 123 de pacienți tratați în cohorta pivot A, vârsta medie a fost de 68 (interval: 36 până la 89) ani, cu 19,5% dintre pacienți având vârsta de ≥ 75 ani. 44,7% au fost femei; 58,5% au fost albi, 13,0% au fost asiatici, 8,9% au fost hispanici/latino și 7,3% au fost negri. Stadiul bolii (R-ISS) la intrarea în studiu a fost de 22,8% în Stadiul I, 55,3% în Stadiul II și de 15,4% în Stadiul III. Timpul median de la diagnosticul inițial de mielom multiplu până la înrolare a fost de 72,9 (interval: 16 până la 228) luni. Pacienții au primit în medie 5 linii anterioare de tratament (interval: 2 până la 22); cu 96,0% care au primit ≥ 3 linii anterioare de tratament. 96,7% au fost refractari la trei clase și 95,9% au fost refractari la ultima lor linie de tratament. 68,3% au primit anterior transplant de celule stem autolog și 5,7% au primit anterior transplant de celule stem alogen. Analize de citogenetică cu risc crescut [t(4;14), t(14;16) sau del(17p)] au fost prezente la 25,2% dintre pacienți. 31,7% dintre pacienți au avut boală extramedulară [prezența oricărui plasmocitom (extramedular și/sau paramedular) cu o componentă de țesuturi moi] prin Evaluarea centrală independentă 'în orb” (Blinded Independent

Central Review - BICR) la momentul inițial.

Rezultatele privind eficacitatea s-au bazat pe rata răspunsului și durata răspunsului (DR), așa cum au fost evaluate de BICR pe baza criteriilor IMWG. Rezultatele de eficacitate din Cohorta pivot A sunt prezentate în Tabelul 7. Monitorizarea medie (interval) de la doza inițială pentru cei care au prezentat răspuns a fost de 27,9 (3,6, 36,8) luni.

Tabelul 7. Rezultatele privind eficacitatea în studiul MagnetisMM-3 în Cohorta pivot A

Pacienții neexpuși la tratamentul direcționat împotriva BCMA(Cohorta pivot A)

Toți cei tratați (N=123)

Rata răspunsului obiectiv (RRO: RCs+RC+RPFB+RP), n (%) 75 (61,0%)(IÎ 95%) (51,8, 69,6)

Răspuns complet stringent (RCs) 20 (16,3%)

Răspuns complet (RC) 26 (21,1%)

Răspuns parțial foarte bun (RPFB) 23 (18,7%)

Răspuns parțial (RP) 6 (4,9%)

Rata de răspuns complet (RCs+RC), n (%) 46 (37,4%)(IÎ 95%) (28,8, 46,6)

Timpul până la primul răspuns (luni)

Număr de pacienți cu răspuns 75

Mediană 1,22

Interval (0,9, 7,4)

Durata răspunsului (DR) (luni)

Număr de pacienți cu răspuns 75

Mediana (IÎ 95%) NE (NE, NE)

Rata la 12 luni (IÎ 95%) 73,4 (61,4, 82,1)

Rata la 24 luni (IÎ 95%) 66,9 (54,4, 76,7)

Rata de negativitate pentru BMRa la pacienții care obțin RC sau

RCs și sunt evaluabili pentru BMR (31 dintre cei 46 de pacienți care au atins RC/RCs au fost evaluabili pentru BMR)n (%) 28 (90,3%)

IÎ 95% (%) (74,2, 98,0)

Abrevieri: IÎ=interval de încredere; NE=nu se poate estima, BMR=boală minimă reziduală.

a. Prin pragul 10-5, testul clonoSEQ de secvențiere de nouă generație (biotehnologii adaptive).

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu ELREXFIO la toate subgrupele de copii și adolescenți în mielomul multiplu (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Acest medicament a fost autorizat conform unei proceduri numite 'aprobare condiționată”. Aceasta înseamnă că sunt așteptate date suplimentare referitoare la acest medicament.

Agenția Europeană pentru Medicamente va revizui informațiile noi privind acest medicament cel puțin o dată pe an și acest RCP va fi actualizat, după cum va fi necesar.

Parametrii farmacologici sunt prezentați ca media geometrică (coeficient de variație [CV]%) pentru elranatamab nelegat, cu excepția situației în care se specifică altfel. Cmax și ASCtau pentru elranatamab după prima doză subcutanată a crescut într-o manieră proporțională cu doza pe parcursul intervalului de doză evaluat prin administrare subcutanată (~ 6 până la 76 mg). Rata medie de acumulare după 24 de săptămâni de dozare săptămânală față de prima doză subcutanată de elranatamab 76 mg pentru Cmaxși ASCtau a fost de 6,6 și respectiv de 11,2 ori mai mare. Cavg, Cmax, prevăzute și Ctrough observată pentru elranatamab sunt prezentate în Tabelul 8.

Tabelul 8. Parametri farmacocinetici pentru elranatamab după dozele recomandate

Moment de timp Parametri

Prevăzuți Observați

C davg Cmax Ctrough Ctrough(µ g/ml) (µ g/ml) (µ g/ml) (µ g/ml)

Sfârșitul dozei săptămânale 32,0 33,0a 30,5 (48%) 32,2 (71%) (săptămâna 24) (46%) (46%)

Starea de echilibru 17,7 19,5(administrare o dată la două 15,1 (60%) 16,5 (59%) a,b (53%) (51%)săptămâni)

Starea de echilibru 11,5 (administrare o dată la patru 8,8 (58%) 5,9 (78%) 6,7 (76%)(54%)săptămâni)a,c

a. Parametri farmacocinetici prevăzuți sunt raportați la pacienții care au obținut un răspuns.

b. Expunerea prevăzută la elranatamab în starea de echilibru cu administrare o dată la două săptămâni este aproximată în săptămâna 48.

c. Expunerea prevăzută la elranatamab în starea de echilibru cu administrare o dată la patru săptămâni este aproximată în săptămâna 72.

d. Ctrough observată pentru elranatamab este prezentată ca medie geometrică (CV%). Concentrațiile înainte de dozareîn ciclul 7, ziua 1 (n=40), ciclul 13, ziua 1 (n=23) și ciclul 25 ziua 1 (n=10) reprezintă Ctrough în starea de echilibru pentru administrarea săptămânală, administrarea o dată la două săptămâni și, respectiv, administrarea o dată la patru săptămâni.

Media prevăzută a biodisponibilității elranatamab a fost de 56,2% la administrarea subcutanată. Tmaxmedian după administrarea SC a elranatamab în cadrul tuturor concentrațiilor de doză a variat de la 3 până la 7 zile.

Pe baza modelului de farmacocinetică populațională, volumul mediu prevăzut de distribuție al elranatamab nelegat a fost de 4,78 l, 69% (CV) pentru compartimentul central și 2,83 l pentru compartimentul periferic.

Media geometrică a timpului de înjumătățire prevăzut pentru elranatamab este de 22, 64% (CV) zile la săptămâna 24 după doze de 76 mg săptămânal. Pe baza modelului de farmacocinetică populațională, clearance-ul mediu prevăzut pentru elranatamab a fost de 0,324 l/zi, 100% (CV).

Nu au fost observate diferențe relevante în farmacocinetica elranatamab pe baza vârstei (36 până la 89 ani), sexului (167 bărbați, 154 femei), rasei (193 albă, 49 asiatică, 29 neagră) și greutății corporale (37 până la 160 kg).

Nu s-au efectuat studii cu elranatamab la pacienții cu insuficiență renală. Rezultatele analizei farmacocinetice populaționale indică faptul că insuficiența renală ușoară (60 ml/minut/1,73 m2 ≤RFGe < 90 ml/minut/1,73 m2) sau insuficiență renală moderată (30 ml/minut/1,73 m2 ≤ RFGe< 60 ml/minut/1,73 m2) nu au influențat semnificativ farmacocinetica elranatamab. Sunt disponibile date limitate de la pacienții cu insuficiență renală severă (RFGe mai mică de 30 ml/minut/1,73 m2).

Nu s-au efectuat studii cu elranatamab la pacienții cu insuficiență hepatică. Rezultatele analizei farmacocinetice populaționale indică faptul că insuficiența hepatică ușoară (bilirubina totală > 1 până la 1,5 x LSN și orice AST sau bilirubina totală ≤ LSN și AST > LSN) nu au influențat semnificativ farmacocinetica elranatamab. Nu sunt disponibile date pentru pacienții cu insuficiență hepatică moderată (bilirubina totală >1,5 până la 3,0 × LSN și orice AST) sau severă (bilirubina totală > 3,0 ×

LSN și orice AST).

Nu au fost efectuate studii la animale pentru a evalua potențialul carcinogen sau genotoxic al elranatamab.

Nu au fost efectuate studii la animale pentru a evalua efectele elranatamab asupra fertilității sau reproducerii și dezvoltării fetale.

Într-un studiu de toxicitate după doze repetate, cu durata de 13 săptămâni, efectuat la maimuțăcynomolgus matură sexual, nu au existat efecte notabile asupra organelor de reproducere masculine sau feminine după administrare subcutanată de doze de până la 6 mg/kg/săptămână (de aproximativ 6,5 ori doza maximă recomandată la om, pe baza expunerii ASC).

Edetat disodic

L-histidină

Clorhidrat de L-histidină monohidrat

Polisorbat 80

Apă pentru preparate injectabile

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Flacon nedeschis3 ani.

Stabilitatea fizică și chimică în timpul utilizării, după deschiderea flaconului, inclusiv păstrarea în seringi pregătite, a fost demonstrată timp de 7 zile la temperaturi de 2°C până la 8°C și timp de 24 de ore la temperaturi de până la 30°C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, perioadele de păstrare pentru utilizare și condițiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, nu trebuie să depășească 24 de ore la temperaturi de 2°C până la 8°C, cu excepția cazului în care pregătirea a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

ELREXFIO 40 mg/ml soluție injectabilă1,1 ml soluție într-un flacon (sticlă tip 1) cu un capac (cauciuc butilic) și un sigiliu din aluminiu cu un capac flip-off care conține 44 mg de elranatamab.

Ambalaj cu 1 flacon.

ELREXFIO 40 mg/ml soluție injectabilă1,9 ml soluție într-un flacon (sticlă tip 1) cu un capac (cauciuc butilic) și un sigiliu din aluminiu cu un capac flip-off care conține 76 mg de elranatamab.

Ambalaj cu 1 flacon.

ELREXFIO 40 mg/ml soluție injectabilă este furnizat ca soluție gata de utilizare care nu necesită diluare înainte de utilizare. Nu agitați.

ELREXFIO este o soluție limpede sau ușor opalescentă, incoloră până la maro deschis. Soluția nu trebuie administrată dacă este decolorată sau dacă conține particule.

Pentru prepararea și administrarea ELREXFIO trebuie utilizată o tehnică aseptică.

Flacoanele de ELREXFIO 40 mg/l soluție injectabilă sunt de unică folosință.

ELREXFIO trebuie să fie preparat urmând instrucțiunile de mai jos (vezi Tabelul 9) în funcție de doza necesară. Se sugerează utilizarea unui flacon cu doză unică de 44 mg/1,1 ml (40 mg/ml) pentru fiecare dintre dozele progresive.

Tabelul 9. Instrucțiuni de preparare pentru ELREXFIO

Doza necesară Volumul dozei12 mg (doza progresivă 1) 0,3 ml32 mg (doza progresivă 2) 0,8 ml76 mg (doza completă de tratament) 1,9 ml

Flaconul și orice conținut rămas trebuie eliminate după o unică utilizare. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Pfizer Europe MA EEIG

Boulevard de la Plaine 171050 Bruxelles

Belgia

EU/1/23/1770/001

EU/1/23/1770/002

Data primei autorizări: 7 decembrie 2023

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 8 septembrie 2025

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu.