ECALTA 100mg pulbere pentru concentrat soluție perfuzabilă prospect medicament

ECALTA 100 mg pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Fiecare flacon conţine anidulafungin 100 mg.

Soluţia reconstituită conţine anidulafungin 3,33 mg/ml şi soluţia diluată conţine anidulafungin 0,77 mg/ml.

Excipient cu efect cunoscut: ECALTA conține fructoză 119 mg în fiecare flacon.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere pentru concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Masă solidă de culoare albă până la aproape albă.

Soluţia reconstituită are pH-ul de 3,5 până la 5,5.

Tratamentul candidozei invazive la pacienţi adulţi şi copii şi adolescenţi cu vârsta de la 1 lună până la <18 ani (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.1).

Tratamentul cu ECALTA va fi iniţiat de un medic specializat în abordarea terapeutică a infecţiilor fungice invazive.

Înainte de iniţierea tratamentului trebuie obţinute mostre de cultură fungică. Tratamentul poate fi iniţiat înainte de obţinerea rezultatelor culturii celulare şi poate fi ajustat corespunzător după ce acestea devin disponibile.

Grupa de pacienţi adulţi (doze şi durata tratamentului)

În ziua 1 trebuie administrată o doză unică de atac de 200 mg, urmată de o doză zilnică de 100 mg.

Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic al pacientului.

În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură cu rezultate pozitive.

Nu există date suficiente care să susţină utilizarea dozei de 100 mg pentru mai mult de 35 de zile detratament.

Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă.

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu orice grad de insuficienţă renală, inclusiv pacienţi care efectuează ședințe de dializă. ECALTA poate fi administrat indiferent de momentul hemodializei (vezi pct. 5.2).

Nu sunt necesare ajustări ale dozei la pacienţii adulţi în funcţie de sex, greutate, etnie, prezenţa infecţiei cu HIV sau vârstnici (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi (vârsta de la 1 lună până la <18 ani) (doze şi durata tratamentului)

O doză unică de încărcare de 3,0 mg/kg (a nu se depăşi 200 mg) trebuie administrată în ziua 1, urmată ulterior de o doză zilnică de întreţinere de 1,5 mg/kg (a nu se depăşi 100 mg).

Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic al pacientului.

În general, tratamentul antifungic trebuie continuat cel puţin 14 zile după ultima cultură cu rezultat pozitiv.

Siguranţa şi eficacitatea ECALTA nu au fost stabilite la nou-născuţi (vârsta <1 lună) (vezi pct. 4.4).

Numai pentru administrare intravenoasă.

ECALTA trebuie reconstituit cu apă pentru preparat injectabil, până la obţinerea concentraţiei de 3,33 mg/ml şi, ulterior, diluată înainte de utilizare până la concentraţia de 0,77 mg/ml pentru soluţia perfuzabilă finală. Pentru copii şi adolescenţi, volumul de soluţie perfuzabilă necesar pentru a furniza doza va varia în funcţie de greutatea copilului. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare (vezi pct. 6.6).

Se recomandă administrarea ECALTA cu o viteză a perfuziei care să nu depăşească 1,1 mg/minut (echivalent cu 1,4 ml/minut atunci când se reconstituie şi se diluează după instrucţiuni). Reacţiile adverse asociate administrării perfuziei sunt puţin frecvente atunci când viteza cu care se administrează perfuzia cu anidulafungin nu depăşeşte 1,1 mg/minut (vezi pct. 4.4).

ECALTA nu trebuie administrat sub formă de injecţie în bolus.

Hipersensibilitate la substanţa activǎ sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hipersensibilitate la alte medicamente din clasa echinocandinelor.

ECALTA nu a fost studiat la pacienţii cu Candida endocarditis, osteomielită sau meningită.

Eficacitatea ECALTA a fost evaluată doar la un număr limitat de pacienţi cu neutropenie (vezi pct. 5.1).

Nu se recomandă tratamentul cu ECALTA la nou-născuţi (vârsta <1 lună). Tratarea nou-născuţilor necesită să se țină cont de amploarea diseminării candidozei diseminate, inclusiv la nivelul sistemuluinervos central (SNC); modelele non-clinice de infecţie indică faptul că sunt necesare doze mai mari de anidulafungin pentru a obţine o penetrare adecvată a SNC (vezi pct. 5.3), ducând la doze mai mari de polisorbat 80, unul din excipienţii formei farmaceutice. Aşa cum a fost raportat în literatură, dozele mari de polisorbat au fost asociate cu toxicităţi cu potenţial amenințător de viaţă la nou-născuţi.

Nu există date clinice pentru a susţine eficacitatea şi siguranţa unor doze de anidulafungin mai mari decât cele recomandate la 4.2.

La subiecţi sănătoşi şi pacienţi trataţi cu anidulafungin au fost observate concentraţii plasmatice crescute ale enzimelor hepatice. S-au observat anomalii hepatice semnificative clinic la anumiţi pacienţi cu afecţiuni medicale preexistente grave, cărora li s-au administrat multiple medicamenteconcomitent cu anidulafungin. În studiile clinice au fost raportate ca mai puţin frecvente cazuri de disfuncţie hepatică semnificativă, hepatită şi insuficienţă hepatică.

În timpul tratamentului cu anidulafungin, pacienţii cu valori serice crescute ale enzimelor hepatice trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor de agravare a disfuncţiei hepatice şi trebuie evaluat raportul beneficiu/risc în cazul continuării tratamentului cu anidulafungin.

Reacţii anafilactice, incluzând şocul au fost raportate la utilizarea anidulafunginului. În cazul în care aceste reacţii apar, utilizarea de anidulafungin trebuie întreruptă şi trebuie administrat tratamentul adecvat.

Reacţii determinate de perfuzie

La utilizarea anidulafunginului au fost raportate reacţii adverse asociate perfuziei, incluzând erupţii tranzitorii cutanate, urticarie, hiperemie facială tranzitorie, prurit, dispnee, bronhospasm şi hipotensiune arterială. Reacţiile adverse asociate perfuziei sunt puţin frecvente atunci când viteza cu care este administrată perfuzia cu anidulafungin nu depăşeşte 1,1 mg/minut (vezi pct. 4.8).

Într-un studiu non-clinic (la şobolan) s-a observat exacerbarea reacţiilor determinate de perfuzie în cazul administrării concomitente cu anestezice (vezi pct 5.3). Relevanţa clinică a acestui efect nu este cunoscută. Cu toate acestea, este necesară precauţie în cazul administrării concomitente deanidulafungin cu anestezice.

Conţinutul de fructoză

ECALTA conține fructoză.

Acest medicament nu trebuie administrat pacienţilor cu intoleranţă ereditară la fructoză (IEF) decât dacă este strict necesar.

Este posibil ca sugarii şi copiii mici (sub vârsta de 2 ani) să nu fi fost încă diagnosticaţi cu IEF.

Medicamentele (care conţin fructoză) administrate intravenos pot pune viaţa în pericol şi nu trebuie să fie administrate la acest grup de pacienţi dacă nu există o nevoie clinică considerabilă şi nu sunt disponibile alternative.

Trebuie efectuată o anamneză detaliată cu privire la simptomele IEF pentru fiecare pacient înainte de administrarea acestui medicament.

ECALTA conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per flacon. Pacienții care urmează o dietă cu conținut scăzut de sodiu pot fi informați că acest medicament practic 'nu conține sodiu”.

ECALTA poate fi diluat cu soluții care conțin sodiu (vezi pct. 6.6) și acest aspect trebuie avut în vedere în relație cu cantitatea totală de sodiu din toate sursele care va fi administrată pacientului.

Anidulafungin nu este un substrat, inductor sau inhibitor, relevant clinic al izoenzimelor citocromului

P450 (1A2, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 3A). Totuşi, studiile in vitro nu exclud complet posibilitatea interacţiunii in vivo.

Au fost efectuate studii de interacţiune medicamentoasă cu anidulafungin şi alte medicamente, cuposibilitate de administrare concomitentă. Nu sunt necesare ajustări ale dozei pentru niciunul dintre medicamente atunci când anidulafungin este administrat concomitent cu ciclosporină, voriconazol sau tacrolimus şi nu sunt necesare ajustări ale dozei de anidulafungin în cazul administrării concomitente cu amfotericină B sau rifampicină.

Studiile privind interacţiunile au fost efectuate numai la adulţi.

Datele provenite din utilizarea anidulafungin la femeile gravide sunt inexistente. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

ECALTA nu este recomandat în timpul sarcinii decât dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte clar riscul potenţial la făt.

Nu se cunoaşte dacă anidulafungin se excretă în laptele uman. Datele farmacodinamice/toxicologice obținute la animale au evidenţiat excreţia anidulafunginului în lapte.

Nu se poate exclude un risc pentru sugar. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu ECALTA având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

În studiile efectuate cu anidulafungin la şobolani masculi şi femele nu au existat efecte asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).

Nu sunt relevante.

În timpul tratamentului cu anidulafungin au fost raportate reacţii adverse determinate de perfuzie în studiile clinice, inclusiv erupţie cutanată tranzitorie, prurit, dispnee, bronhospasm, hipotensiune arterială (evenimente frecvente), eritem facial, bufeuri şi urticarie (evenimente mai puţin frecvente), prezentate în tabelul 1 (vezi pct. 4.4).

Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse de orice natură (clasificare MedDRA) observate la 840 subiecţi cărora li s-a administrat anidulafungin 100 mg, sub categoria de frecvenţă corespunzătoare: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi din raportările spontane - cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Tabelul reacţiilor adverse

Clasificare pe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu aparate, sisteme frecvente ≥ 1/100 frecvente ≥ rare frecvenţă şi organe ≥ 1/10 şi ≥ 1/1000 1/10000 < necunoscu< 1/10 şi şi 1/10000 tă<1/100 <1/1000

Tulburări Coagulopatihematologice şi elimfatice

Tulburări ale Şoc sistemului anafilactic, imunitar reacţie anafilactică

*

Tulburări Hipokaliemie Hiperglicemiemetabolice şi de nutriţie

Tulburări ale Convulsii, sistemului nervos cefalee

Tulburări Hipotensiune Eritem vasculare arterială, facial,hipertensiune bufeuriarterială

Tulburări Bronhospasm, respiratorii, dispneetoracice şi mediastinale

Tulburări gastro- Diaree, Vărsături Durere în intestinale greaţă zona abdominală superioară

Tulburări Creştere a Creştere a hepatobiliare valorilor serice concentrațieale alanin i plasmatice aminotransfera a gamma-zei, creştere a glutamiltranconcentrației sferazeiplasmatice a fosfatazei alcaline, creştere a valorilor serice ale aspartat aminotransferazei, creştere a bilirubinemiei, colestază

Afecţiuni Erupţie Urticariecutanate şi ale cutanată ţesutului tranzitorie, subcutanat prurit

Tulburări renale Creştere a şi ale căilor creatininemieiurinare

Clasificare pe Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu aparate, sisteme frecvente ≥ 1/100 frecvente ≥ rare frecvenţă şi organe ≥ 1/10 şi ≥ 1/1000 1/10000 < necunoscu< 1/10 şi şi 1/10000 tă<1/100 <1/1000

Tulburări Durere la generale şi la locul de nivelul locului de perfuzareadministrare

* Vezi pct. 4.4.

Siguranţa administrării anidulafungin a fost evaluată la 68 de copii şi adolescenţi (1 lună până la <18 ani) cu CIC, într-un studiu prospectiv la copii şi adolescenţi, în regim deschis, non-comparativ (vezi pct. 5.1). Frecvenţele anumitor evenimente adverse hepatobiliare, inclusiv creşterea valorilor serice ale alanin aminotransferazei (ALT) şi creşterea valorilor serice ale aspartat aminotransferazei (AST) au fost mai ridicate (7-10%) în cazul acestor pacienţi copii şi adolescenţi decât cele observate la adulţi (2%). Chiar dacă este posibil să fi contribuit întâmplarea sau diferenţele în ceea ce priveşte severitatea afecţiunii medicale preexistente, nu se poate exclude posibilitatea ca evenimentele adverse hepatobiliare să se producă mai frecvent la pacienţii copii şi adolescenţi faţă de adulţi.

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspecte prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Similar oricărui supradozaj, trebuie aplicate măsuri standard de susţinere a funcţiilor vitale, după cum este necesar. În caz de supradozaj, pot să apară reacţii adverse, aşa cum sunt menţionate la pct. 4.8.

În timpul studiilor clinice, o doză unică de 400 mg anidulafungin a fost administrată inadecvat ca doză de atac. Nu au fost raportate reacţii adverse clinice. Nu a fost observată toxicitate limitantă a dozei într-un studiu efectuat la 10 voluntari sănătoşi cărora le-a fost administrată o doză de atac de 260 mg, urmată de administrarea dozei de 130 mg, zilnic; 3 din 10 subiecţi au prezentat creşteri tranzitorii, asimptomatice ale valorilor serice ale transaminazelor (≤3x limita superioară a valorilor normale (LSVN)).

În timpul unui studiu clinic la copii şi adolescenţi, unui subiect i s-au administrat două doze de anidulafungin, care au reprezentat 143% din doza preconizată. Nu au fost raportate reacţii adverse clinice.

ECALTA nu este dializabil.

Grupa farmacoterapeuticǎ: antimicotice de uz sistemic, alte antimicotice sistemice, codul ATC:

J02AX06

Anidulafungin este o echinocandină de semi-sinteză, o lipopeptidă sintetizată dintr-un produs de fermentare a Aspergillus nidulans.

Anidulafungin inhibă selectiv 1,3-β-D glucan sintetaza, o enzimă prezentă în celulele fungice, dar nu în celulele de mamifere. Aceasta determină inhibarea formării 1,3-β-D glucan, un component esenţial al peretelui celular fungic. Anidulafungin a demonstrat activitate fungicidă împotriva speciilor de

Candida şi activitate împotriva regiunilor de creştere celulară activă a hifelor de Aspergillus fumigatus.

In vitro, anidulafungin s-a dovedit eficace împotriva tulpinilor de C. albicans, C. glabrata,

C. parapsilosis, C. krusei şi C. tropicalis. Pentru relevanţa clinică a acestor date, vezi 'Eficacitate şi siguranţă clinică”.

Tulpinile izolate cu mutaţii în regiunile “hot spot” (în care frecvenţa mutaţiilor este mare) ale genei ţintă au fost asociate cu eşecuri clinice sau infecţii recidivante. În majoritatea cazurilor clinice a fost implicat tratamentul cu caspofungin. Cu toate acestea, în studiile efectuate la animale, aceste mutaţii au conferit o rezistenţă încrucişată la toate cele trei echinocandine şi, de aceea, aceste tulpini izolate sunt clasificate ca rezistente la echinocandine, până la extinderea experienţei clinice privind anidulafungin.

Activitatea in vitro a anidulafungin împotriva speciilor de Candida nu este uniformă. Mai exact, în cazul C. parapsilosis, CMI (concentraţiile minime inhibitorii) ale anidulafungin sunt mai mari decât cele pentru alte specii de Candida. O tehnică standardizată pentru testarea sensibilităţii speciilor de

Candida la anidulafungin cât şi a respectivelor valori critice interpretative, a fost stabilită de Comitetul

European privind Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (European Committee on Antimicrobial

Susceptibility Testing - EUCAST).

Tabelul 2. Valori critice EUCAST

Specia de Candida Valoarea critică CMI (mg/l)≤S (Sensibilă) >R (Rezistentă)

Candida albicans 0,03 0,03

Candida glabrata 0,06 0,06

Candida tropicalis 0,06 0,06

Candida krusei 0,06 0,06

Candida parapsilosis 4 4

Alte specii de Candida1 Dovezi insuficiente1Valori critice fără legătură cu specia au fost determinate în principal pe baza datelor PK/PD și sunt independente de distribuțiile CMI ale speciilor Candidaspecifice. Sunt utilizate numai pentru organismele care nu au concentrații critice specifice

Activitatea in vivo

Anidulafungin administrat parenteral a fost eficace împotriva speciilor de Candida, în modele animale de şoarece şi iepure indemne imunitar sau cu imunosupresie. Tratamentul cu anidulafungin a prelungit perioada de supravieţuire şi a redus încărcătura la nivelul organelor cu specii de Candida, în cazul determinării la intervale de la 24 la 96 de ore după ultimul tratament.

Infecţiile experimentale au inclus infecţii diseminate cu C. albicans la iepure cu neutropenie, infecţii esofagiene/orofaringiene cu C. albicans rezistentă la fluconazol la iepure cu neutropenie şi infecţii diseminate cu C. glabrata rezistentă la fluconazol la şoarece cu neutropenie.

Candidemia şi alte forme de candidoză invazivă

Eficacitatea şi siguranţa anidulafungin au fost evaluate într-un studiu pivot de fază 3, randomizat, dublu-orb, multicentric, multinaţional, în special la pacienţi cu neutropenie cu candidemie şi la un număr limitat de pacienţi cu infecţii tisulare profunde cu Candida sau cu formare de abcese. Pacienţii cu endocardită, osteomielită sau meningită cu Candida sau cei cu infecţii cu C. krusei au fost, în mod specific excluşi din studiu. Pacienţii au fost randomizaţi pentru a li se administra anidulafungin (doză de atac administrată intravenos de 200 mg, urmată de o doză zilnică administrată intravenos de 100 mg) sau fluconazol (doză de atac administrată intravenos de 800 mg, urmată de o doză zilnică administrată intravenos de 400 mg) şi au fost stratificaţi conform scorului APACHE II (≤20 şi >20) şi prin prezenţa sau absenţa neutropeniei. Tratamentul a fost administrat timp de cel puţin 14 zile şi nu mai mult de 42 de zile. Pacienţilor din ambele braţe ale studiului li s-a permis să continue terapia cu fluconazol administrat pe cale orală, după cel puţin 10 zile de tratament administrat intravenos, cu condiţia să tolereze medicamentul administrat pe cale orală, să fie afebrili timp de cel puţin 24 de ore şi cele mai recente culturi sanguine să fi avut rezultat negativ pentru infecţia cu tulpini de Candida spp.

Pacienţii cărora li s-a administrat cel puţin o doză din medicamentul de studiu şi care au avut culturi celulare pozitive pentru infecţia cu tulpini de Candida spp. de la un situs normal steril înainte de intrarea în studiu au fost incluşi în populaţia în intenţie de tratament modificată (ITM). În cadrul analizei criteriului principal de evaluare a eficacității, răspunsul global în populaţia ITM la terminarea tratamentului intravenos, anidulafungin a fost comparat cu fluconazol într-o comparaţie statistică în două etape, specificată anterior (non-inferioritate, urmată de superioritate). Un răspuns global de succes a fost reprezentat de ameliorare clinică şi eradicare microbiologică. Pacienţii au fost monitorizaţi pentru o perioadă de şase săptămâni după terminarea tratamentului.

Două sute cincizeci şi şase de pacienţi, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 91 de ani, au fost randomizaţi în cadrul tratamentului şi li s-a administrat cel puţin o doză din medicamentele din studiu. Cel mai frecvent izolate tulpini la momentul iniţial au fost C. albicans (63,8% în grupul de tratament cu anidulafungin, 59,3% în grupul de tratament cu fluconazol), urmate de C. glabrata (15,7% în grupul de tratament cu anidulafungin, 25,4% în grupul de tratament cu fluconazol), C.parapsilosis (10,2% în grupul de tratament cu anidulafungin, 13,6% în grupul de tratament cu fluconazol) şi C. tropicalis(11,8% în grupul de tratament cu anidulafungin, 9,3% în grupul de tratament cu fluconazol) - cu 20, 13 respectiv 5 izolate din ultimele 3 specii, în grupul tratat cu anidulafungin. Majoritatea pacienţilor a avut scoruri Apache II ≤ 20 şi foarte puţini au prezentat neutropenie.

Datele referitoare la eficacitate, atât globală cât şi repartizată pe subgrupuri variate, sunt prezentate în

Tabelul 3.

Tabelul 3. Succesul global în populaţia ITM: criterii finale principale şi secundare de evaluare

Anidulafungin Fluconazol Diferenţa între grupuri a(IÎ 95%)

Terminarea tratamentului I.V. 96/127 (75,6%) 71/118 (60,2%) 15,42 (3,9, 27,0)(criteriu final de evaluare 1) Doar candidemie 88/116 (75,9%) 63/103 (61,2%) 14,7 (2,5, 26,9) Alte situs-uri sterileb 8/11 (72,7%) 8/15 (53,3%) - Lichid peritoneal/abcese IAc 6/8 5/8 Altele 2/3 3/7 C. albicansd 60/74 (81,1%) 38/61 (62,3%) - Specii non-albicansd 32/45 (71,1%) 27/45 (60,0%) - Scor Apache II ≤ 20 82/101 (81,2%) 60/98 (61,2%) - Scor Apache II  20 14/26 (53,8%) 11/20 (55,0%) -

Pacienți fără neutropenie (NAN 94/124 (75.8%) 69/114 (60.5%) -celule/mm3  500) Pacienți cu neutropenie (NAN, 2/3 2/4 -celule/mm3 ≤ 500)

Alte criterii finale de evaluare Terminarea tratamentului complet 94/127 (74,0%) 67/118 (56,8%) 17,24 (2,9, 31,6)e Evaluare la 2 săptămâni 82/127 (64,6%) 58/118 (49,2%) 15,41 (0,4, 30,4)e Evaluare la 6 săptămâni 71/127 (55,9%) 52/118 (44,1%) 11,84 (-3,4, 27,0)ea Calculată ca anidulafungin minus fluconazolb Cu sau fără candidemie concomitentăc Intra-abdominalăd Date prezentate pentru pacienţi cu un singur microorganism patogen la momentul iniţiale Intervale de încredere 98,3%, ajustate post-hoc pentru comparaţii multiple a perioadelor secundare

Frecvenţele mortalităţii în braţele de tratament cu anidulafungin şi fluconazol sunt prezentate mai jos în Tabelul 4:

Tabelul 4. Mortalitatea

Anidulafungin Fluconazol

Mortalitatea globală din studiu 29/127 (22,8%) 37/118 (31,4%)

Mortalitatea în timpul tratamentului 10/127 (7,9%) 17/118 (14,4%)din studiu

Mortalitatea atribuită infecţiei cu 2/127 (1,6%) 5/118 (4,2%)

Candida

Date suplimentare pentru pacienţii cu neutropenie

Eficacitatea tratamentului cu anidulafungin (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg, administrată intravenos) la pacienţii adulţi cu neutropenie(definiţi ca pacienţi cu numărul absolut de neutrofile ≤ 500 celule/mm3, numărul de leucocite ≤ 500 celule/mm3 sau clasificaţi de investigator ca având neutropenie la momentul iniţial) cu candidoză invazivă, confirmată microbiologic, a fost evaluată într-o analiză cumulată a datelor extrase din 5 studii prospective (1 studiu comparativ cu caspofungin şi 4 studii deschise, non-comparative).

Pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. La pacienţii stabili clinic, s-a permis trecerea la tratamentul pe cale orală cu azoli după cel puţin 5 până la 10 zile de tratament cu anidulafungin. În analiză au fost incluşi în total 46 pacienţi. Majoritatea pacienţilor a avut numai candidemie (84,8%; 39/46). Cele mai frecvente tulpini patogene izolate la momentul iniţial au fost C. tropicalis (34,8%; 16/46), C. krusei (19,6%; 9/46), C. parapsilosis (17,4%; 8/46), C. albicans (15,2%; 7/46) şi C. glabrata (15,2%; 7/46). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) a fost de 26/46 (56,5%) şi la sfârşitul întregului tratament a fost de 24/46 (52,2%). Mortalitatea de orice natură la sfârşitul studiului (vizita de monitorizare la 6 săptămâni) a fost de 21/46 (45,7%).

Eficacitatea tratamentului cu anidulafungin la pacienţii adulţi cu neutropenie (definiţi ca pacienţi cu numărul absolut de neutrofile ≤ 500 celule/mm3 în momentul iniţial) cu candidoză invazivă a fost evaluată într-un studiu prospectiv, dublu-orb, randomizat, controlat. Pacienţilor eligibili li s-a administrat fie anidulafungin (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg administrată intravenos), fie caspofungin (doză de încărcare de 70 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 50 mg administrată intravenos) (randomizare 2:1). Pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. La pacienţii stabili clinic, s-a permis trecerea la tratamentul pe cale orală cu azoli după cel puţin 10 zile de tratament de studiu. În total au fost incluşi în studiu 14 pacienţi cu neutropenie cu candidoză invazivă, confirmată microbiologic (populaţia ITM) (11 au fost trataţi cu anidulafungin şi 3 cu caspofungin). Majoritatea pacienţilor a avut numai candidemie.

Cele mai frecvente tulpini patogene izolate la momentul iniţial au fost C. tropicalis (4 anidulafungin, 0 caspofungin), C. parapsilosis (2 anidulafungin, 1 caspofungin), C. krusei (2 anidulafungin, 1 caspofungin) şi C. ciferrii (2 anidulafungin, 0 caspofungin). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) a fost de 8/11 (72,7%) pentru anidulafungin şi de 3/3 (100,0%) pentru caspofungin (diferenţă -27,3; IÎ 95% -80,9; 40,3); procentul de succes global la sfârşitul întregului tratament a fost de 8/11 (72,7%) pentru anidulafungin şi 3/3 (100,0%) pentru caspofungin (diferenţă -27,3; IÎ 95% -80,9; 40,3). Mortalitatea de orice natură până la vizita de monitorizare din săptămâna 6 pentru anidulafungin (populaţia ITM) a fost de 4/11 (36,4%) şi pentru caspofungin de 2/3 (66,7%).

Pacienţii cu candidoză invazivă confirmată microbiologic (populaţia ITM) şi cu neutropenie au fost identificaţi într-o analiză cumulată a datelor extrase din 4 studii prospective cu structură similară, deschise, non-comparative. Eficacitatea tratamentului cu anidulafungin (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg administrată intravenos) a fost evaluată la 35 pacienţii adulţi cu neutropenie, definiţi ca pacienţi cu număr absolut de neutrofile ≤ 500 celule/mm3sau la 22 pacienţi cu număr de leucocite ≤ 500 celule/mm3 sau la 13 pacienţi clasificaţi de investigator ca având neutropenie la momentul iniţial. Toţi pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. La pacienţii stabili clinic, s-a permis trecerea la tratament pe cale orală cu azoli după cel puţin 5 până la 10 zile de tratament cu anidulafungin. Majoritatea pacienţilor a avut numai candidemie (85,7%). Cele mai frecvente tulpini patogene izolate în momentul iniţial au fost C. tropicalis (12 pacienţi), C. albicans (7 pacienţi), C. glabrata (7 pacienţi), C. krusei (7 pacienţi) şi C. parapsilosis (6 pacienţi). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) a fost de 18/35 (51,4%) şi de 16/35 (45,7%) la sfârşitul întregului tratament. Mortalitatea de orice natură până în ziua 28 a fost de 10/35 (28,6%). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos şi la sfârşitul întregului tratament pentru 13 pacienţi cu neutropenie evaluaţi la momentul iniţial de investigatori a fost, în ambele cazuri, 7/13 (53,8%).

Date suplimentare la pacienţii cu infecţii tisulare profunde

Eficacitatea tratamentului cu anidulafungin (doză de încărcare de 200 mg administrată intravenos, urmată de o doză zilnică de 100 mg administrată intravenos) la pacienţii adulţi cu candidoză tisulară profundă, confirmată microbiologic a fost evaluată într-o analiză cumulată a datelor extrase din 5 studii prospective (1 studiu comparativ şi 4 studii deschise). Pacienţii au fost trataţi timp de cel puţin 14 zile. În cele 4 studii deschise, s-a permis trecerea la tratamentul pe cale orală cu azoli după cel puţin 5 până la 10 zile de tratament cu anidulafungin. În analiză au fost incluşi în total 129pacienţi. Douăzeci şi unu (16,3%) au avut candidemie concomitentă. Scorul mediu APACHE II a fost de 14,9 (interval 2 - 44). Cele mai frecvente localizări ale infecţiilor au inclus cavitatea peritoneală(54,3%; 70 din 129), tractul hepatobiliar (7,0%; 9 din 129), cavitatea pleurală (5,4%; 7 din 129) şi rinichii (3,1%; 4 din 129). Cele mai frecvente tulpini patogene izolate de la nivel tisular profund în momentul iniţial au fost C. albicans (64,3%; 83 din 129), C. glabrata (31,0%; 40 din 129), C.

tropicalis (11,6%; 15 din 129) şi C. krusei (5,4%; 7 din 129). Procentul de succes global la sfârşitul tratamentului intravenos (criteriu final principal de evaluare) şi la sfârşitul întregului tratament, precum şi mortalitatea de orice natură până la vizita de monitorizare la 6 săptămâni sunt prezentate în tabelul 5.

Tabelul 5. Procentul de succes globala şi mortalitatea de orice natură la pacienţii cucandidoză tisulară profundă - analiză cumulată

Populaţia ITMn/N (%)

Succes global la STIVb Total 102/129 (79,1) Cavitate peritoneală 51/70 (72,9) Tract hepatobiliar 7/9 (77,8) Cavitate pleurală 6/7 (85,7) Rinichi 3/4 (75,0)

Succes global la SÎTb 94/129 (72,9)

Mortalitatea de orice natură 40/129 (31,0)a Succesul global a fost considerat succesul clinic şi microbiologicb STIV, Sfârşitul Tratamentului Intravenos; SÎT, Sfârşitul Întregului Tratament

Un studiu prospectiv, în regim deschis, non-comparativ, multinaţional a evaluat siguranţa şi eficacitatea administrării anidulafungin la 68 de copii şi adolescenţi cu vârsta de la 1 lună până la <18 ani cu candidoză invazivă inclusiv candidemie (CIC). Pacienţii au fost stratificaţi în funcţie de vârstă (1 lună până la <2 ani, 2 până la <5 ani şi 5 până la <18 ani) şi au primit anidulafungin intravenos o dată pe zi (3,0 mg/kg doza de încărcare în ziua 1, şi după aceea 1,5 mg/kg doza zilnică de întreţinere) timp de până la 35 zile, urmate de o schimbare opţională la fluconazol pe cale orală (6-12 mg/kg şi zi, maximum 800 mg/zi). Pacienţii au fost urmăriţi la 2 şi 6 săptămâni după SÎT.

Dintre cei 68 pacienţi cărora li s-a administrat anidulafungin, 64 au avut infecţie cu Candida confirmată microbiologic şi au fost evaluaţi pentru eficacitatea populaţiei în intenţie de tratament modificată (ITM). Global, 61 pacienţi (92,2%) au avut Candida izolată numai din sânge. Patogenii izolaţi cel mai frecvent au fost Candida albicans (25 [39,1%] pacienţi), urmată de Candida parapsilosis (17 [26,6%] pacienţi), şi Candida tropicalis (9 [14,1%] pacienţi). Un răspuns global de succes a fost definit ca având atât un succes al răspunsului clinic, (vindecare sau ameliorare), cât şi un răspuns microbiologic de succes (eradicarea sau presupusa eradicare). Procentele generale ale răspunsului global de succes ale populaţiei în ITM sunt prezentate în Tabelul 6.

Tabelul 6. Rezumatul răspunsului global de succes în funcţie de grupa de vârstă, populaţia ITM

Răspuns global de succes, n (%)

Moment de Răspunsul 1 lună până la <2 2 până la <5 5 până la <18 Generaltimp global ani ani ani (N=64)(N=16) (N=18) (N=30) n (n/N, %)n (n/N, %) n (n/N, %) n (n/N, %)

STIV Succes 11 (68,8) 14 (77,8) 20 (66,7) 45 (70,3)

IÎ 95% (41,3, 89,0) (52,4, 93,6) (47,2, 82,7) (57,6, 81,1)

SÎT Succes 11 (68,8) 14 (77,8) 21 (70,0) 46 (71,9)

IÎ 95% (41,3, 89,0) (52,4, 93,6) (50,6, 85,3) (59,2, 82,4)2 săpt. U Succes 11 (68,8) 13 (72,2) 22 (73,3) 46 (71,9)

IÎ 95% (41,3, 89,0) (46,5, 90,3) (54,1, 87,7) (59,2, 82,4)6 săpt. U Succes 11 (68,8) 12 (66,7) 20 (66,7) 43 (67,2)

IÎ 95% (41,3, 89,0) (41,0, 86,7) (47,2, 82,7) (54,3, 78,4)

IÎ 95% = intervalul de încredere exact 95% pentru proporţii binomice utilizând metoda Clopper-

Pearson; STIV, Sfârşitul Tratamentului Intravenos; SÎT, Sfârşitul Întregului Tratament; U = urmărire;

ITM = intenţie de tratament modificată; N = număr de subiecţi din populaţie; n = număr de subiecţi cu răspunsuri

Caracteristici farmacocinetice generale

Parametrii farmacocinetici ai anidulafungin au fost caracterizaţi la subiecţi sănătoşi, grupe speciale şi pacienţi. A fost observată o variabilitate mică interindividuală în ceea ce priveşte expunerea sistemică (coeficient de variaţie de aproximativ 25%). Starea de echilibru a fost atinsă în prima zi după administrarea unei doze de atac (de două ori mai mare decât doza zilnică de întreţinere).

Farmacocinetica anidulafungin este caracterizată de un timp de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie rapid (0,5-1 oră) şi un volum de distribuţie de 30-50 l, care este similar cu volumul total de lichide al corpului. La om, anidulafungin se leagă în proporţie mare (>99%) de proteinele plasmatice. La om, nu fost efectuate studii specifice de distribuţie cu anidulafungin. Prin urmare, nu sunt disponibile informaţii referitoare la distribuţia anidulafungin în lichidul cefalorahidian (LCR) şi/sau la traversarea barierei hemato-encefalice.

Nu s-a studiat metabolizarea hepatică a anidulafunginului. Anidulafungin nu este un substrat, inductor sau inhibitor, relevant clinic al izoenzimelor citocromului P450. Este improbabil ca anidulafungin să aibă efecte relevante clinic asupra metabolizării medicamentelor de către izoenzimele citocromului

P450.

La temperaturi şi pH fiziologice, anidulafungin este transformat chimic lent la o peptidă cu inel deschis, care nu are activitate antifungică. In vitro, timpul de înjumătăţire plasmatică prin transformare al anidulafungin, în condiţii fiziologice este de aproximativ 24 de ore. In vivo, produsul cu inel deschis este transformat consecutiv în produşi de peptidici de transformare şi eliminat în principal prin excreţie biliară.

Clearance-ul anidulafungin este de aproximativ 1 l/oră. Anidulafungin are un timp de înjumătăţireplasmatică prin eliminare predominant de aproximativ 24 de ore, care caracterizează majoritatea profilului concentraţie plasmatică-timp şi un timp de înjumătăţire plasmatică terminal de 40-50 de ore care caracterizează faza de eliminare finală a profilului.

Într-un studiu clinic cu doză unică, (14C) anidulafungin radiomarcat (≈88 mg) a fost administrat la subiecţi sănătoşi. Aproximativ 30% din doza marcată radioactiv administrată a fost eliminată în materiile fecale în interval de 9 zile, din care mai puţin de 10% sub formă de medicament netransformat. Mai puţin de 1% din doza marcată radioactiv administrată a fost eliminată în urină, indicând un clearance renal neglijabil. Concentraţiile plasmatice de anidulafungin au scăzut sub limitele inferioare de determinare la 6 zile după administrare. Cantităţi neglijabile de radioactivitate derivată din medicamentul administrat au fost regăsite în sânge, urină şi materii fecale până la 8 săptămâni post-administrare.

Anidulafungin prezintă o farmacocinetică liniară pentru un interval larg de doze zilnice unice (15-130 mg).

Pacienţii cu infecţii fungice

Pe baza analizelor populaţionale farmacocinetice, farmacocinetica anidulafungin la pacienţi cu infecţii fungice este similară cu cea observată la subiecţi sănătoşi. În condiţiile unei scheme de administrare de 200/100 mg zilnic cu o viteză de perfuzie de 1,1 mg/min, Cmax şi Cmin la starea de echilibru pot atinge aproximativ 7, respectiv 3 mg/l, cu un ASC medie la starea de echilibru, de aproximativ 110 mg·x oră/l.

Deşi în cadrul analizei farmacocinetice populaţionale greutatea corporală a fost identificată ca fiind o sursă de variabilitate a clearance-ului, greutatea corporală are o relevanţă clinică mică asupra farmacocineticii anidulafungin.

Concentraţiile plasmatice ale anidulafungin la subiecți sănătoşi bărbaţi şi femei au fost similare. În studiile cu doze repetate efectuate la pacienţi, eliminarea medicamentului a fost uşor mai rapidă (cu aproximaiv 22%) la bărbaţi.

Analiza farmacocinetică populaţională a arătat că eliminarea medie este diferită uşor între grupul de pacienţi vârstnici (pacienţi ≥ 65 ani, clearance mediu = 1,07 l/oră) şi ceilalţi pacienţi (pacienţi < 65 ani, clearance mediu = 1,22 l/oră), totuşi intervalul valorilor clearance-ului a fost similar.

Caracteristicile farmacocinetice ale anidulafungin au fost similare între caucazieni, asiatici şi hispanici.

Infecţia cu HIV

Nu sunt necesare ajustări ale dozei în funcţie de prezenţa infecţiei cu HIV, indiferent de terapia antiretrovirală concomitentă.

Anidulafungin nu este metabolizat la nivel hepatic. Farmacocinetica anidulafungin a fost evaluată la pacienţi cu insuficienţă hepatică clasele Child-Pugh A, B sau C. Concentraţiile plasmatice de anidulafungin nu au fost crescute la subiecţi, indiferent de gradul de insuficienţă hepatică. Deşi a fost observată o uşoară scădere a ASC la pacienţii cu insuficienţă hepatică clasa Child-Pugh C, valoarea redusă s-a încadrat în intervalul de valori estimate la subiecţii sănătoşi.

Anidulafungin are un clearance renal neglijabil (<1%). Într-un studiu clinic efectuat la subiecţi cu insuficienţă renală uşoară, moderată, severă sau în stadiu terminal (dependenţi de dializă), farmacocinetica anidulafungin a fost similară cu cea observată la pacienţi cu funcţie renală normală.

Anidulafungin nu este dializabil şi poate fi administrat indiferent de ședințele de hemodializă.

Caracteristicile farmacocinetice ale anidulafungin au fost studiate la 24 de pacienţi copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 11 ani) şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani) imunocompromişi, cu neutropenie, după administrarea a cel puţin 5 doze zilnice. Starea de echilibru a fost atinsă în prima zi după administrarea unei doze de atac (de două ori mai mare decât valoarea dozei de întreţinere), iar

Cmax şi ASCss au crescut într-o manieră proporţională cu doza. La această grupă de populație, expunerile sistemice după administrarea dozei zilnice de întreţinere de 0,75 mg/kg şi zi şi a dozei zilnice de întreţinere de 1,5 mg/kg şi zi au fost comparabile cu cele observate la adulţi după administrarea dozelor de 50 mg pe zi, respectiv 100 mg pe zi. Ambele scheme terapeutice au fost bine tolerate de aceşti pacienţi.

Farmacocinetica anidulafungin a fost investigată la 66 de pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta de la 1 lună până la <18 ani) cu CIC într-un studiu prospectiv, în regim deschis, non-comparativ, la copii şi adolescenţi, după administrarea dozei de încărcare de 3,0 mg/kg şi a dozei de întreţinere de 1,5 mg/kg (vezi pct. 5.1). Pe baza unei analize populaţionale de farmacocinetică a datelor combinate de la pacienţii adulţi şi copii şi adolescenţi cu CIC, parametrii medii de expunere (ASC0-24,ss şi Cmin,ss) în starea de echilibru în mod global la grupa de pacienţi copii şi adolescenţi în cadrul tuturor grupelor de vârstă (1 lună până la <2 ani, 2 până la <5 ani şi 5 până la <18 ani) au fost comparabili cu cei de la adulţii cărora li se administra doza de încărcare de 200 mg şi doza de întreţinere de 100 mg/zi.

Clearance-ul ajustat în funcţie de greutatea corporală (l/h/kg) şi volumul de distribuţie în starea de echilibru (l/kg) au fost similare în cadrul tuturor grupelor de vârstă.

În studiile cu durata de 3 luni, efectuate la şobolan şi maimuţă, a fost observată toxicitate hepatică, incluzând creşteri ale valorii enzimelor şi modificări morfologice, la doze care determină expuneri de 4-6 ori mai mari decât expunerea clinică anticipată la om. Studiile de genotoxicitate in vitro şi in vivocu anidulafungin au arătat lipsa potenţialului genotoxic. Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen al anidulafungin.

Administrarea anidulafungin la şobolan nu a indicat niciun efect asupra funcției de reproducere, incluzând fertilitatea la masculi şi femele.

Anidulafungin a traversat bariera placentară la şobolan şi a fost detectat în plasma fetală.

Studiile de dezvoltare embrio-fetală au fost realizate cu doze de 0,2-2 ori (la şobolan) şi 1-4 ori (la iepure) mai mari decât doza terapeutică de întreţinere propusă la om, de 100 mg/zi. La şobolan, la cea mai mare doză studiată, anidulafungin nu a determinat efecte toxice legate de medicament asupra dezvoltării. Efectele asupra dezvoltării observate la iepure (greutate fetală uşor redusă) au apărut doar la cea mai mare doză studiată, doză care a determinat şi toxicitate maternă.

La şobolani neinfectaţi adulţi şi nou-născuţi concentraţia de anidulafungin în creier după o singură administrare a fost scăzută (raportul concentraţiei în creier şi plasmă aproximativ 0,2). Cu toate acestea, concentraţiile în creier au crescut la şobolani neinfectaţi nou-născuţi după administrarea a cinci doze zilnice (raportul concentraţiei în creier şi plasmă aproximativ 0,7). În studiile cu doze repetate efectuate la iepuri cu candidoză diseminată şi la şoareci cu infecţii cu Candida la nivelul sistemului nervos central (SNC), s-a demonstrat că anidulafungin reduce încărcarea fungică la nivelul creierului. Rezultatele studiilor de farmacocinetică-farmacodinamică la modele de iepure cu candidoză diseminată şi meningoencefalită hematogenă cu Candida au indicat că au fost necesare doze mai mari de anidulafungin pentru a trata optim infecţiile ţesuturilor SNC faţă de ţesuturile non-SNC (vezi pct. 4.4).

La șobolani s-au administrat trei valori de doze de anidulafungin şi au fost anesteziaţi în interval de o oră utilizând o asociere de ketamină şi xilazină. Şobolanii din grupul la care s-a administrat doza mare au avut reacţii adverse determinate perfuziei, care au fost exacerbate de către anestezie. Anumiţi şobolani din grupul la care s-a administrat doza medie au avut reacţii similare, dar numai după administrarea anesteziei. Nu au existat reacţii adverse la animalele la care s-a administrat doza mică în prezenţa sau absenţa anesteziei şi nu au fost observate reacţii determinate de perfuzie la grupul la care s-a administrat doza medie în absenţa anesteziei.

Studiile efectuate la şobolani tineri nu au indicat o susceptibilitate mai mare la hepatotoxicitatea anidulafungin comparativ cu animalele adulte.

Fructoză

Manitol

Polisorbat 80

Acid tartric

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente sau electroliţi, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.

3 ani

Sunt permise expuneri de până la 96 de ore la temperaturi de până la 25ºC, după care pulberea poate fi păstrată în continuare la frigider.

Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei reconstituite a fost demonstrată pentru 24 de ore la 25°C.

Din punct de vedere microbiologic, respectând bunele practici aseptice, soluţia reconstituită poate fi utilizată până la 24 de ore, dacă este păstrată la 25ºC.

Nu se congelează.

Stabilitatea chimică şi fizică a soluţiei perfuzabile a fost demonstrată pentru 48 de ore la 25ºC.

Din punct de vedere micobiologic, respectând bunele practici aseptice, soluţia perfuzabilă poate fi utilizată până la 48 de ore de la preparare, dacă este păstrată la 25 ºC.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

Pentru condiţiile de păstrare după reconstituirea şi diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.

Flacon din sticlă de tip I, a 30 ml, cu dop din elastomer (cauciuc butilic acoperit cu un polimer inert pe suprafaţa care vine în contact cu medicamentul şi lubrifiat pe suprafaţa superioară pentru o manevrare mai uşoară sau, alternativ, din cauciuc bromobutilic cu un lubrifiant) şi capsă din aluminiu cu cap detaşabil.

Cutie cu 1 flacon.

Nu sunt cerinţe speciale pentru eliminarea reziduurilor.

ECALTA trebuie reconstituit cu apă pentru preparat injectabil şi diluat ulterior NUMAI cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau cu soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

Nu a fost stabilită compatibilitatea soluţiei reconstituite de ECALTA cu substanţe, aditivi sau alte medicamente decât soluţia perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţia perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%). Soluția perfuzabilă nu trebuie congelată.

A se reconstitui aseptic fiecare flacon cu 30 ml apă pentru preparat injectabil pentru a obţine o concentraţie de 3,33 mg/ml. Timpul de reconstituire este de până la 5 minute. Dacă după diluareaulterioară sunt identificate particule sau modificări de culoare ale soluţiei, soluţia trebuie aruncată .

Diluarea şi perfuzarea

Medicamentele cu administrare parenterală trebuie inspectate vizual pentru detectarea particulelor sau modificărilor de culoare înainte de administrare, ori de câte ori soluția și recipientul permit acest lucru. Dacă sunt identificate particule sau modificări de culoare, eliminați soluția.

A se transfera aseptic conţinutul flaconului (flacoanelor) reconstituit(e) într-o pungă (sau flacon) de perfuzie intravenoasă conţinând soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%), pentru a obţine concentraţia corespunzătoare de ECALTA. În tabelul de mai jos sunt prezentate diluția pentru o concentrație de 0,77 mg/ml în soluția perfuzabilă finală și instrucțiunile de perfuzie pentru fiecare doză.

Cerinţele de diluare pentru administrarea ECALTA

Doza Numărul Volumul Volumul Volumul Viteza perfuziei Durata de reconstituit perfuzabilA perfuzabil minimă a flacoane total totalB perfuzieicu pulbere100 mg 1 30 ml 100 ml 130 ml 1,4 ml/min sau 90 min84 ml/oră200 mg 2 60 ml 200 ml 260 ml 1,4 ml/min sau 180 min84 ml/oră

A Soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).

B Concentraţia soluţiei perfuzabile este 0,77 mg/ml

Viteza perfuziei nu trebuie să depăşească 1,1 mg/min (echivalent cu 1,4 ml/min sau 84 ml/oră atunci când soluţia se reconstituie şi se diluează după instrucţiuni) (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 şi 4.8).

Pentru copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 1 lună și < 18 ani, volumul de soluție perfuzabilă necesară pentru administrarea dozei variază în funcție de greutatea corporală a pacientului. Soluția reconstituită trebuie diluată suplimentar până la o concentrație de 0,77 mg/ml pentru a se obține soluția perfuzabilă finală. Se recomandă utilizarea unei seringi programabile sau a unei pompe de perfuzie.

Viteza perfuziei nu trebuie să depășească 1,1 mg/minut (echivalent cu 1,4 ml/min sau 84 ml/oră atunci când soluţia se reconstituie şi se diluează după instrucţiuni) (vezi pct. 4.2 și 4.4).

1. Calculați doza pacientului și reconstituiți flaconul/flacoanele necesar(e), conform instrucțiunilor de reconstituire, pentru a obține o concentrație de 3,33 mg/ml (vezi pct. 2 și 4.2)2. Calculați volumul (ml) de anidulafungin reconstituit necesar:

- Volumul de anidulafungin (ml) = Doza de anidulafungin (mg)  3,33 mg/ml3. Calculați volumul total de soluție de dozare (ml) necesară pentru a obține o concentrație finală de 0,77 mg/ml:

- Volumul total de soluție de dozare (ml) = Doza de anidulafungin (mg) ÷ 0,77 mg/ml4. Calculați volumul de diluant [soluție injectabilă de dextroză 5%, USP sau soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, USP (soluție salină normală)] necesar pentru prepararea soluției de dozare:

- Volumul de diluant (ml) = Volumul total de soluție de dozare (ml) - Volumul de anidulafungin (ml)5. Transferați în condiții aseptice volumele necesare (ml) de anidulafungin și soluție injectabilă de dextroză 5%, USP sau soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, USP (soluție salină normală) într-o seringă de perfuzie sau o pungă de perfuzie i.v. necesară pentru administrare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Pfizer Europe MA EEIG

Boulevard de la Plaine 171050 Bruxelles

Belgia

EU/1/07/416/002

Data primei autorizări: 20 Septembrie 2007

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 28 august 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului http://www.ema.europa.eu.