DIGOXIN ZENTIVA 0.5mg / 2ml soluție injectabilă prospect medicament

DIGOXIN ZENTIVA 0,5 mg/2 ml soluţie injectabilă

2 ml soluţie injectabilă conţin digoxină 0,50 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: etanol 96% 167,966 mg, propilenglicol 830,000 mg şi sodiu 1,15 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile.

Insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie mică, fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie paroxistică supraventriculară.

Doza optimă este stabilită pentru fiecare pacient în parte.

În cazul în care este necesară digitalizarea rapidă, la pacienţi care nu au mai fost digitalizaţi, se administrează o doză de încărcare de 0,5 - 1 mg digoxină zilnic (1-2 fiole DIGOXIN ZENTIVA), timp de 2-3 zile, monitorizarea pacientului fiind obligatorie.

Tratamentul se continuă cu doze de întreţinere cuprinse între 0,125 - 0,50 mg digoxină zilnic, cu administrare orală (obişnuit 0,25 mg).

La vârstnici, doza de întreţinere este mai mică şi poate fi redusă la 0,125 mg.

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de întreţinere trebuie redusă şi se stabileşte în funcţie de valoarea creatininemiei.

Stabilirea dozei optime zilnice de digoxină cu administrare parenterală la copii este complexă şi se iau în considerare mai mulţi factori: greutatea corporală, stadiul de dezvoltare, gradul de maturitate, precum şi responsivitatea la tratament. Se recomandă următoarele doze pentru administrarea parenterală:

Greutate nou-născut sau Doza de încărcare pe Doza de întreţinere copil (kg) kg (micrograme/kg) (micrograme/kg și zi) <3 10 10 3-6 15 15 6-12 10 10 12-24 7 7 >24 5 5

Tratamentul se începe cu o doză de încărcare administrată intravenos foarte lent; se continuă, după 8 ore, cu doza de întreţinere repartizată în 3 prize/24 ore.

În caz de insuficienţă renală, doza de întreţinere trebuie scăzută aplicându-i un coeficient de multiplicare, în funcţie de nivelul creatininemiei şi al azotemiei, conform tabelului următor:

Creatiniemie Azotemie Multiplicarea dozei (μmol/l) (mmol/l) de întreţinere cu 70-100 8-17 0,6 101-200 17,1-25 0,3 201-400 25,1-33 0,15

Dozarea digoxinemiei este utilă pentru adaptarea modului de administrare în formele severe sau în caz de tratament dificil; digoxinemia trebuie măsurată pentru a evita supradozajul (în caz de insuficienţă renală), sau pentru a mări dozele când este necesar (pacientul nu a răspuns la dozele anterioare).

Administrare pe cale intravenoasă.

- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,

- bloc atrioventricular de grad 2 sau 3,

- tahiaritmii supraventriculare în cadrul sindromului Wolf-Parkinson-White,

- hiperexcitabilitate ventriculară în special extrasistole survenite când pacientul se află deja sub acţiunea unui preparat digitalic,

- cardiomiopatie hipertrofică şi cardiomiopatie restrictivă,

- pericardită cronică constrictivă,

- tahicardie şi fibrilaţie ventriculare,

- administrarea de sultopiridă, calciu intravenos,

- simptome de supradozare digitalică.

Se administrează cu precauţie în bloc atrio-ventricular de grad mic, deoarece poate induce un bloc total. Se recomandă prudenţă la pacienţii cu miocardită acută, infarct miocardic acut şi în afecţiuni pulmonare severe deoarece creşte sensibilitatea miocardului.

Digoxina poate creşte riscul apariţiei de aritmii la pacienţii supuşi cardioversiei şi, ca urmare, tratamentul trebuie întrerupt cu 1,5-3 zile înaintea unei asemenea proceduri.

Dezechilibrul electrolitic şi disfuncţia tiroidiană poate afecta sensibilitatea la DIGOXIN ZENTIVA.

Efectul digoxinei este crescut în caz de hipopotasemie, hipomagneziemie, hipercalcemie, hipoxemie şi hipotiroidie. Ca urmare, dozele trebuie reduse până când aceste tulburări sunt corectate.

În hipertiroidie, poate apărea rezistenţă la acţiunea digoxinei.

DIGOXIN ZENTIVA se administrează cu atenție la pacienții care au primit deja glicozide cardiace, iar doza de digoxină trebuie redusă dacă glicozidele cardiace au fost administrate cu două săptămâni înainte.

La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, la vârstnici şi la prematuri, dozele de DIGOXIN ZENTIVA trebuie reduse şi trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a acestuia.

Acest medicament conţine etanol (alcool) 96% până la 167,966 mg pe fiolă, echivalent cu 4.26 ml bere sau 1.78 ml vin pe fiola. Poate avea efecte nedorite la pacienţii cu alcoolism.

A se lua în considerare la gravide sau la femeile care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut, cum sunt pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie.

Conţine şi propilenglicol. Poate provoca simptome asemănătoare celor provocate de consumul de alcool.

Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol (23 mg) pe doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Administrarea de sultopiridă.

Hipercalcemia creşte toxicitatea, iar administrarea intravenoasă de săruri de calciu este contraindicată la pacienţii cărora li se administrază glicozide cardiotonice.

Administrarea concomitentă a medicamentelor care determină tulburări electrolitice creşte riscul toxicităţii glicozidelor.

Tiazidicele şi diureticele de ansă pot determina hipopotasemie şi hipomagenziemie care, la rândul lor, pot duce la aritmii cardiace.

Tratamentul cu glucocorticoizi, beta-2-agonişti (de exemplu salbutamol), amfotericină, sodiu polistiren sulfonat, carbenoxolonă, precum şi dializa sunt alţi factori ce pot induce hipopotasemie. . Concentraţia plasmatică de DIGOXIN ZENTIVA este crescută semnificativ de către chinidină, hidrochinidină, amiodaronă şi propafenonă. În aceste situaţii se recomandă scăderea dozelor de DIGOXIN

ZENTIVA.

Administrarea concomitentă de DIGOXIN ZENTIVA şi blocante ale canalelor de calciu poate duce la creşterea concentraţiei de digoxină.

DIGOXIN ZENTIVA este un substrat al glicoproteinei-P. Astfel, inhibitorii glicoproteinei-P pot determina creşterea concentraţiilor serice ale digoxinei prin îmbunătăţirea absorbţiei şi/sau prin reducerea learance-ului său renal (vezi pct. 5.2).

Beta-blocantele pot potenţa bradicardia indusă de digoxină.

Nu este recomandată administrarea concomitentă cu alfa-simpatomimetice (miodrina) din cauza majorării efectului bradicardizant şi riscului de apariţie a tulburărilor de conducere atrio-ventriculare şi/sau intraventriculare.

Se recomandă prudenţă în cazul asocierii: eritromicinei, deslanozidei, hipokaliemiantelor, itraconazolului.

Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu 10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie luată în considerare.

Digoxina străbate liber bariera placentară, concentraţia plasmatică a digoxinei fiind similară la mamă şi la făt. Nu au fost semnalate reacţii adverse ale digoxinei asupra fătului şi nou-născutului. Cu toate acestea, reacţii adverse fetale, inclusiv moartea fătului, au fost raportate la mame cu intoxicaţie digitalică.

Administrarea de DIGOXIN ZENTIVA la gravide cu afecţiuni cardiace poate duce la scăderea în greutate a fătului la naștere. Sunt necesare studii suplimentare pentru evaluarea consecinţelor expunerii la digoxină în timpul sarcinii. De aceea, în timpul sarcinii DIGOXIN ZENTIVA nu trebuie administrat decât după analiza raportului risc fetal/beneficiu matern şi este necesar controlul digoxinemiei.

Acest medicament trece în cantitate mică în laptele matern şi atinge concentraţii mult inferioare dozelor terapeutice neonatale. Este posibilă alăptarea în timpul tratamentului.

Efectul DIGOXIN ZENTIVA asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje nu a fost studiat. Nu există nicio dovadă că ar putea afecta aceste abilităţi.

Poate apărea trombocitopenie.

Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.

La vârstnici, pot apărea tulburări psihice (convulsii, delir, halucinaţii, psihoze), caz în care trebuie suspectat un supradozaj.

La vârstnici pot apărea tulburări de vedere.

Cele mai grave reacţii adverse sunt cele la nivel cardiac. Dozele toxice pot declanşa sau agrava insuficienţa cardiacă. Aritmiile ventriculare şi supraventriculare şi tulburările de conducere pot reprezenta un semn precoce de supradozare. În general, incidenţa şi severitatea aritmiei este corelată cu severitatea afecţiunii cardiace. Aproape orice tip de aritmie poate apărea, în special tahicardia ventriculară, tahicardia joncţională atrioventriculară şi tahicardia atrială cu bloc. Mai pot apărea aritmii ca: extrasistole, bloc sinoatrial, bradicardie sinusală şi bloc atrioventricular.

Hipopotasemia predispune la creşterea toxicităţii digoxinei. Reacţiile adverse ale digoxinei apar mai rapid dacă există o depleţie de potasiu produsă de administrarea îndelungată de diuretice.

Pot apărea durerea abdominală, greaţă, vărsături, diaree şi anorexie în cazuri de intoxicaţie cu digoxină sau supradozare.

Totuşi nu se recomandă să se interpreteze greaţa ca semn precoce de supradozaj digitalic.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomele care apar în caz de supradozaj pot fi: -tulburări digestive: anorexie, greaţă, vărsături, diaree, -tulburări neurologice: cefalee, dureri la nivel facial, oboseală, slăbiciune, ameţeală, vertij, somnolenţă, dezorientare, confuzie, coşmaruri şi, mai rar, delir şi psihoze acute, halucinaţii. -tulburări cardiace: tulburări de conducere şi excitabilitate, cu modificări ECG severe, cu potenţial letal.

- foarte rar pot apărea convulsii, tulburări de vedere ca discromatopsie (obiectele se văd colorate în galben sau, mai rar, în verde, roşu, maro, albastru sau alb) sau vedere neclară.

Tratament: în caz de supradozaj terapeutic se opreşte administrarea de digitală şi se recomandă repaus la pat.

În caz de bradicardie se administrează atropină, în caz de hiperexcitabilitate miocardică se administrează lidocaină sau fenitoină.

În caz de intoxicaţie masivă se recomandă internarea urgentă într-un serviciu de specialitate.

Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular. terapia cordului. glicozizi cardiotonici. glicozizi digitalici, codul ATC: C 01AA05.

Digoxina este o glicozidă cardiacă cu acţiune intensă, rapidă şi de scurtă durată. La nivel molecular, stimulează pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice secundar blocării Na-K ATP-azei la nivel sarcolemal. Acţiunea inotrop pozitivă, dar şi acţiunea aritmogenă a dozelor mari se explică prin creşterea disponibilului de calciu pentru mecanismul contractil. Principalele efecte ale digoxinei sunt reprezentate de creşterea forţei contracţiei miocardice - activitate inotrop pozitivă - şi de deprimarea conducerii atrioventriculare. De asemenea, DIGOXIN ZENTIVA are efect asupra muşchilor netezi vasculari, atât direct cât şi indirect, datorită stimulării vagale. Alte efecte: efect cronotrop negativ la nivel sinusal, explicat prin creşterea tonusului vagal; efect batmotrop pozitiv în cazul supradozajului, manifestat prin creşterea excitabilităţii miocardice.

- În absenţa dozelor de încărcare, echilibrul plasmatic se obţine abia după 6 zile deoarece timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1 ½ ore.

- Se leagă în procent foarte mic de proteinele plasmatice (20%), ceea ce explică acţiunea sa rapidă: debutul activităţii la 10-30 minute după administrare intravenoasă şi la 1-2 ore după administrarea orală.

- Transformarea hepatică în metaboliţi activi se face în proporţie foarte mică (10%).

- Concentraţia plasmatică terapeutică este cuprinsă între 0,65 - 2,6 nmol digoxină/l. Această concentraţie corespunde unei cantităţi totale în organism de 0,75 până la 1,5 mg, necesară digitalizării depline.

- Digoxina este un substrat pentru glicoproteina-P. Ca proteină de eflux pe membrana apicală a enterocitelor, glicoproteina-P poate limita absorbţia digoxinei. Glicoproteina-P în tubulii renali proximali pare a fi un important factor în eliminarea renală a digoxinei (vezi pct.4.5).

- Digoxina se elimină predominant renal, sub formă netransformată; există o corelaţie strânsă între clearance-ul renal al digoxinei şi clearance-ul creatininei.

Nu sunt disponibile.

Etanol 96%,

Propilenglicol,

Acid citric monohidrat,

Fosfat disodic dodecahidrat,

Apă pentru preparate injectabile.

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă

Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, cu inel de rupere, a câte 2 ml soluţie injectabilă

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

ZENTIVA S.A.

B-dul Theodor Pallady nr. 50

Sector 3, 032266 Bucureşti, România

Tel.: + 40 21 317 31 36

Fax: + 40 21 317 31 34 zentivaro@zentiva.ro

8890/2016/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016

Decembrie 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .