DICLOFENAC DUO PHARMASWISS 75mg capsule eliberare prelungită prospect medicament

Diclofenac Duo Pharmaswiss 75 mg capsule cu eliberare prelungită

Fiecare capsulă conţine diclofenac sodic 75 mg (25 mg în pelete gastro-rezistente şi 50 mg în pelete cu eliberare modificată).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Capsule cu eliberare prelungită

Capsule nr. 2, cu capac de culoare albastru opac inscripționat în alb cu D75 şi corp incolor, transparent, inscripționat în alb cu D75, conţinând pelete sferice de culoare albă până la crem.

- artrite acute (inclusiv guta acută).

- artrite cronice, în special poliartrită reumatoidă.

- spondilite anchilozante (boala Bechterew) şi alte afecţiuni inflamatorii reumatismale ale coloanei vertebrale.

- stări de iritaţie în afecţiunile degenerative ale articulaţiilor coloanei vertebrale (artroze şi spondilartroze).

- reumatism abarticular.

- tumefacţii dureroase sau inflamaţii apărute ca urmare a unor traumatisme sau intervenţii chirurgicale.

Adulţi: doza recomandată este de o capsulă Diclofenac Duo Pharmaswiss 75 mg pe zi, administrată oral.

Dacă este necesar, doza poate fi crescută la o capsulă Diclofenac Duo Pharmaswiss 75 mg, de 2 ori pe zi.

În cazuri particulare cu manifestări mai severe dimineaţa, doza zilnică de 2 capsule Diclofenac Duo

Pharmaswiss 75 mg poate fi administrată în priză unică, dar pentru o perioadă scurtă de timp.

Copii şi adolescenţi: datorită conţinutului ridicat în substanţa activă, nu se recomandă administrarea capsulelor Diclofenac Duo Pharmaswiss 75 mg la aceste grupe de vârstă.

Capsulele trebuie înghiţite cu o cantitate mare de lichid, fără a fi mestecate.

Administrarea după masă poate determina întârzierea absorbţiei substanţei active. De aceea, în cazul durerilor acute, Diclofenac Duo Pharmaswiss 75 mg se administrează înainte de masă.

Durata tratamentului trebuie stabilită în funcţie de indicaţia terapeutică.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Administrarea diclofenacului este contraindicată în următoarele cazuri:

- hipersensibilitate la diclofenac sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

- ulcer gastric sau duodenal activ;

- tulburări ale hematopoezei de etiologie neprecizată;

- hemoragii digestive;

- insuficienţă hepatocelulară severă;

- insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară.

- insuficienţă cardiacă severă

- insuficienţă renală severă;

- ultimul trimestru de sarcină;

- copii şi adolescenţi.

Diclofenacul trebuie administrat numai după evaluarea atentă de către medic a raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial, în următoarele cazuri:

- primele două trimestre de sarcină;

- perioada de alăptare;

- porfirie inductibilă.

În următoarele cazuri se recomandă supravegherea atentă de către medic:

- tulburări gastro-intestinale, antecedente de ulcer gastric sau duodenal, precum şi în caz de inflamaţii intestinale (colite ulcerative, maladia Crohn);

- insuficienţă renală sau hepatică uşoară-moderată;

- hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă;

- imediat după intervenţii chirurgicale majore;

- pacienţi vârstnici.

Diclofenacul poate fi administrat la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate la alte antiinflamatoare nesteroidiene, manifestate sub forma crizelor de astm bronşic, reacţiilor cutanate sau rinitelor alergice acute, numai în cazul în care sunt disponibile mijloacele terapeutice adecvate.

Pacienţii cu astm bronşic, boli pulmonare obstructive cronice, stări febrile sau polipoză nazală sunt mai predispuşi decât alţii la reacţii adverse faţă de antiinflamatoarele nesteroidiene, manifestate prin crize de astm bronşic, edem angioneurotic, edem Quincke sau urticarie.

Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, pot să apară reacții alergice la diclofenac, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide, atunci când nu există expunere anterioară la medicament. De asemenea, reacţiile de hipersensibilitate pot evolua în sindromul Kounis, o reacţie alergică gravă care poate determina apariţia infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacţii se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu o reacţie alergică la diclofenac.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după evaluare atentă.

Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastrointestinală. În cazul utilizarii dicolofenacului după o intervenţie chirurgicală gastrointestinală se recomandă supraveghere medicală atentă şi prudentă.

Diclofenac Duo Pharmaswiss conţine sodiu şi propilenglicol

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză adică practic 'nu conţine sodiu”.

Acest medicament conţine 1 mg propilenglicol per fiecare capsulă cu eliberare prelungită.

Administrarea diclofenacului în asociere cu litiu sau digoxină poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de litiu, respectiv digoxină.

Diclofenacul poate reduce efectul medicamentelor diuretice sau al altor medicamente antihipertensive.

Adminstrarea diclofenacului în asociere cu medicamente diuretice care economisesc potasiu, poate duce la hiperkaliemie.

Administrarea diclofenacului în asociere cu glucocorticoizi sau alte antiinflamatoare creşte riscul hemoragiilor gastro-intestinale.

Adminstrarea diclofenacului cu 24 ore înainte de sau după administrarea de metotrexat poate duce la creşterea concentraţiei plasmatice de metotrexat şi a potenţialului toxic al acestei substanţe.

Medicamente anticoagulante și antiagregante plachetare: se recomandă precauție, întrucât administrarea concomitentă poate mări riscul de hemoragii. Deși investigațiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influențează acțiunea anticoagulantelor, la pacienții la care se administrează concomitent diclofenac și medicamente anticoagulante există raportări privind riscul mărit de hemoragie. De aceea, la acești pacienți se recomandă monitorizare atentă.

Medicamentele antiinflamatoare nesteriodiene antireumatice (similar diclofenacului sodic) pot potenţa nefrotoxicitatea ciclosporinei.

După administrarea de diclofenac au fost raportate cazuri izolate de modificare a glicemiei, fiind necesare ajustări ale dozei pentru medicamentele antidiabetice orale.

Nu există suficiente date privind siguranţa administrării acestui medicament în timpul sarcinii. Deoarece nu se cunoaşte influenţa inhibării sintezei de prostaglandine asupra evoluţiei sarcinii, diclofenacul nu trebuie utilizat în primele 6 luni de sarcină decât dacă este absolut necesar.

Diclofenacul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină, datorită efectelor sale: tocolitic, de închidere prematură a canalului arterial, de inducere a hemoragiilor materne sau fetale şi de creştere a riscului de apariţie a edemelor la mamă.

Diclofenacul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. În perioada de alăptare trebuie evitată administrarea diclofenacului.

Chiar şi la dozele recomandate, în special în asociere cu alcoolul etilic, acest medicament poate influenţa reactivitatea pacienţilor, alterând astfel capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Frecvent apar manifestări gastro-intestinale, cum sunt: greaţă, vărsături, diaree, precum şi hemoragii gastro-intestinale oculte, care pot determina foarte rar anemii. Ocazional, pot să apară indigestie, flatulenţă, spasme abdominale, inapetenţă, ulcer gastric sau duodenal (asociat în unele cazuri cu hemoragii sau perforaţii) şi rareori, scaune hemoragice sau diaree hemoragică.

Au fost raportate cazuri izolate de inflamaţii ale mucoasei bucale, inflamaţii ale limbii, leziuni esofagiene, afecţiuni abdominale (de exemplu colite hemoragice nespecifice, agravări ale cazurilor preexistente de boală Crohn sau colite ulcerative), constipaţie.

Cu frecvență necunoscută: colită ischemică.

Ocazional, pot să apară tulburări la nivelul sistemului nervos central cum sunt cefalee, iritabilitate, excitaţie, insomnie, fatigabilitate, oboseală sau ameţeli.

Au fost raportate cazuri izolate de tulburări senzitive, gustative, vizuale (vedere înceţoşată sau diplopie), tinitus, tulburări acustice tranzitorii, dismnezie, dezorientare, spasme, anxietate, coşmaruri, tremor sau depresii.

Ocazional, pot să apară reacţii de hipersensibilitate cutanată, cum sunt exantem sau prurit, sau, mai rar, urticarie sau alopecie.

În cazuri izolate s-au raportat exanteme veziculoase, eczeme, eritem, fotosensibilizare, dermatoragii pe suprafeţe mici (incluzând cazurile condiţionate de alergii) şi reacţii cutanate mai grave (sindrom Stevens - Johnson, sindrom Lyell).

În cazuri izolate s-au raportat insuficienţă renală acută, proteinurie, hematurie sau afecţiuni renale (nefrită interstiţială, sindrom nefrotic, necroză papilară). De aceea, se recomandă monitorizarea regulată a funcţiei renale la pacienţii trataţi cu diclofenac.

În cazuri rare s-au raportat afectări hepatice (creşterea valorilor serice ale transaminazelor, hepatită cu sau fără icter, cu evoluţie fulminantă în cazuri izolate). De aceea, se recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice la pacienţii trataţi cu diclofenac.

Tulburări pancreatice

S-au raportat cazuri izolate de pancreatită.

În cazuri rare, pot să apară tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie). Simptomele iniţiale pot fi: pirexie, senzaţie de gât uscat, leziuni superficiale ale cavităţii bucale, simptome de tip gripal, fatigabilitate accentuată, hemoragii nazale sau cutanate. La pacienţii trataţi timp îndelungat cu diclofenac se recomandă monitorizarea hemoleucogramei.

În cazuri izolate s-a observat anemie hemolitică.

Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kaunis

Sunt posibile reacţii severe de hipersensibilitate care se pot manifesta sub formă de edeme faciale, tumefacţia limbii, a laringelui, apnee care poate duce la crize de astm bronşic, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale, eventual şoc. Dacă apar una sau mai multe dintre aceste reacţii, se recomandă asistenţă medicală de urgenţă (uneori chiar şi după doza iniţială).

În cazuri izolate pot să apară palpitaţii, dureri retrosternale.

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În caz de supradozaj pot să apară reacţii nervos centrale (ameţeli, cefalee, hiperventilaţie, dezorientare, chiar spasme mioclonice la copii), tulburări gastro-intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale, hemoragii) şi afecţiuni hepatice sau renale. Nu există antidot specific pentru diclofenac.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi ai acidului acetic şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB05

Diclofenacul este un medicament antiinflamator/analgezic nesteroidian care a demonstrat pe modelele animale tipice de inflamaţie că îşi exercită acţiunea prin intermediul inhibării sintezei prostaglandinelor.

La om, diclofenacul atenuează durerile inflamatorii, reduce edemul şi scade febra. Diclofenacul mai inhibă şi agregarea plachetară indusă de ADP şi colagen.

După administrare pe cale orală, diclofenacul se absoarbe complet în porţiunea distală a stomacului.

Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice maxime este realizată după 1 oră de la administrarea orală a diclofenacului.

În cazul administrării orale, diclofenacul este metabolizat în proporţie mare la primul pasaj hepatic, astfel încât numai 35-70% din substanţa activă absorbită ajunge în circulaţia posthepatică în formă nemetabolizată. Aproximativ 30% din substanţa activă este metabolizată şi eliminată prin materii fecale.

După metabolizare hepatică (hidroxilare şi conjugare), aproximativ 70% din doză se elimină pe cale renală sub formă de metaboliţi inactivi din punct de vedere farmacologic. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore şi este independent într-o mare măsură de funcţia renală şi hepatică. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 99%.

Studii de biodisponibilitate

În anul 1992, au fost efectuate 2 studii comparative de biodisponibilitate cu Diclofenac Duo Pharmaswiss 75 mg la 16, respectiv 24 voluntari sănătoşi. Parametrii farmacocinetici au fost măsuraţi după administrarea unei singure doze şi după doze multiple (la starea de echilibru).

S-au obţinut următoarele rezultate, comparativ cu produsul de referinţă.

Studiu la voluntari sănătoşi, bărbaţi (n=16)

Valorile mediei geometrice a parametrilor farmacocinetici pentru Diclofenac după o singură doză (ziua 1) şi la starea de echilibru (ziua 5):

Diclofenac Duo Produs de referinţă a 50 mg Pharmaswiss 75 mg comprimate gastro-rezistente (de 2 ori pe zi) (de 3 ori pe zi) ________________________________________________________________________

Concentraţie plasmatică maximă (ng/ml)

Cmax (ziua 1) 628,80 1167,1

Cmax 0-24 (ziua 5) 512,95 1088,2

Timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime (ore)

Tmax (ziua 1) 1,66 2,18

Tmax 0-24 (ziua 5) 3,30 13,30

Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ng/mlꞏoră)

ASC 0-∞ (ziua 1) 1475,60 1409,00

ASC 0-24 (ziua 5) 2826,10 3278,90

Studiu la voluntari sănătoşi, bărbaţi (n=24):

Valorile medii ale parametrilor farmacocinetici ai diclofenacului în zilele 1 şi 5 de tratament:

Diclofenac Comprimate Comprimate gastro- rezistente Duo Pharmaswiss cu eliberare 50 mg 75 mg modificată 75 mg ________________________________________________________________________

Cmax (μg/l) ziua 1 869,3 289,9 1003,0 ziua 5 793,9 271,0 747,40

Tmax (ore) ziua 1 1,0 6,0 2,0 ziua 5 1,0 3,0 3,0

ASC (μg/lꞏoră) 0-16 ziua 1 1473,428,4 1315,7 0-Tn ziua 5 1631,6 1320,9 1195,9

Studiile de toxicitate acută efectuate la diferite specii de animale nu au demonstrat o sensibilitate particulară.

Toxicitatea cronică a fost studiată la şobolan, câine şi maimuţă. La doze toxice, mai mari de 0,5 mg/kg sau 2,0 mg/kg, în funcţie de specie, s-au observat ulceraţii gastro-intestinale şi modificări ale hemoleucogramei.

Potenţial mutagen şi cancerigen

În studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece şi şobolan nu s-a observat potenţial carcinogen.

Rezultatele studiilor in vitro şi in vivo exclud posibilitatea efectelor mutagene ale diclofenacului.

Toxicitate asupra procesului de reproducere

Potenţialul embriotoxic al diclofenacului a fost studiat la 3 specii de animale (şoarece, şobolan şi iepure).

La doze toxice materne s-au observat moarte fetală şi întârzierea creşterii. Nu s-au observat malformaţii congenitale. Diclofenacul a prelungit perioada de gestaţie şi naşterea. Nu s-au evidenţiat reacţii adverse asupra fertilităţii. Dozele sub limita toxică pentru mamă nu au influenţat dezvoltarea postnatală a fătului.

Pelete gastro-rezistente

Celuloză microcristalină

Povidonă K 25

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Copolimer acid metacrilic-etilacrilat (1:1) neutralizat cu hidroxid de sodiu

Talc

Pelete cu eliberare modificată

Celuloză microcristalină

Povidonă K25

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Copolimer amoniu metacrilat tip B

Copolimer amoniu metacrilat tip A

Trietilcitrat

Talc

Indigotină (E 132)

Dioxid de titan (E 171)

Gelatină

Gelatină

Shellac Glaze

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.

Cutie cu 3 blistere PVC/PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.

Fără cerinţe speciale

BAUSCH HEALTH IRELAND LIMITED 3013 Lake Drive, Citywest Business Campus, Dublin 24, D24PPT3, Irlanda

7914/2015/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2015

Martie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.