Prospect CUPRIOR 150mg comprimate filmate

Cuprior 150 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține tetraclorhidrat de trientină, echivalentul a trientină 150 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat (comprimat)

Comprimat filmat galben, de formă alungită, 16 mm x 8 mm, cu o linie mediană pe fiecare față.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Cuprior este indicat pentru tratamentul bolii Wilson la adulți, adolescenți și copii ≥ 5 ani cu intoleranță la terapia cu D-penicilamină.

Tratamentul trebuie inițiat numai de medici specialiști cu experiență în tratarea bolii Wilson.

De obicei, doza inițială corespunde cu cea mai mică doză din interval, iar doza este ajustată ulterior, conform răspunsului clinic al pacientului (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată este cuprinsă între 450 mg și 975 mg (3 până la 6 și jumătate comprimate filmate) pe zi, divizată în 2 până la 4 prize.

Doza inițială la copii și adolescenți este mai mică decât cea pentru adulți și depinde de vârstă, putând fi calculată pe baza greutății corporale. Doza trebuie ajustată ulterior, în funcție de răspunsul clinic al copilului (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți (între ≥ 5 ani și 18 ani)

Doza recomandată este cuprinsă de obicei între 225 mg și 600 mg pe zi (1 și jumătate până la 4 comprimate filmate), divizată în 2 până la 4 prize.

Copii cu vârsta < 5 ani

Siguranța și eficacitatea trientinei la copii cu vârsta < 5 ani nu au fost stabilite.

Forma farmaceutică nu este adecvată pentru administrarea la copii < 5 ani.

Dozele recomandate de Cuprior sunt exprimate ca mg din baza de trientină (nu în mg din sarea de tetraclorhidrat de trientină).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici.

Există informații limitate referitoare la pacienții cu insuficiență renală. Nu sunt necesare ajustări specifice ale dozei la acești pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4).

Cuprior este pentru administrare orală. Comprimatele filmate trebuie înghițite cu apă. Dacă este necesar, comprimatul filmat poate fi divizat în două jumătăți egale, utilizând linia mediană, pentru a obține o doză mai precisă sau pentru a facilita administrarea.

Este important ca Cuprior să fie administrat pe stomacul gol, cu cel puțin o oră înainte de masă sau la două ore după masă și la cel puțin o oră după utilizarea oricărui alt medicament, aliment sau lapte (vezi pct. 4.5).

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Se recomandă atenție atunci când un pacient este trecut la altă formulă de trientină, deoarece dozele exprimate ca baza de trientină pot să nu fie echivalente (vezi pct. 4.2).

Trientina este un agent chelator despre care s-a constatat că reduce concentrațiile serice de fier.

Suplimentele de fier pot fi necesare în cazul anemiei prin deficit de fier și trebuie administrate într-un moment diferit (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă a trientinei cu zinc nu este recomandată. Sunt disponibile doar date limitate referitoare la utilizarea concomitentă și nu pot fi făcute recomandări pentru doze specifice.

La pacienții care au fost tratați anterior cu D-penicilamină, au fost raportate reacții de tip lupus în timpul tratamentului ulterior cu trientină, însă nu este posibil să se stabilească existența unei relații cauzale cu trientina.

Pacienții cărora li se administrează Cuprior trebuie să rămână sub supraveghere medicală regulată și să fie monitorizați pentru controlul adecvat al simptomelor și concentrațiilor serice de cupru, cu scopul de a optimiza doza (vezi pct. 4.2).

Scopul tratamentului de menținere este menținerea concentrațiilor serice de cupru liber în limite acceptabile. Indicele cel mai sigur al terapiei de monitorizare este determinarea concentrațiilor serice de cupru liber, care se calculează pe baza diferenței dintre cuprul total și cuprul legat de ceruloplasmină (concentrația serică normală a cuprului liber este de obicei de 100 până la 150 micrograme/l).

Măsurarea excreției de cupru în urină poate fi efectuată în timpul terapiei. Deoarece terapia de chelare provoacă o creștere a concentrațiilor de cupru din urină, aceasta poate să nu reflecte/nu va reflecta în mod corect încărcătura excesivă de cupru din corp, dar poate reprezenta o măsură utilă a complianței la tratament.

Agravarea simptomelor clinice, inclusiv deteriorarea neurologică, poate apărea la începutul terapiei de chelare, din cauza concentrațiilor serice excesive de cupru liber în timpul răspunsului inițial la tratament. Este necesară monitorizarea atentă pentru optimizarea dozei sau pentru ajustarea tratamentului, dacă este necesar.

Tratamentul excesiv implică un risc de deficit de cupru. Trebuie efectuată monitorizarea simptomelor induse de tratamentul excesiv, în special atunci când necesitățile de cupru pot varia, de exemplu în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6) și la copii, la care este necesar controlul adecvat al concentrațiilor de cupru, pentru a asigura creșterea și dezvoltarea mentală corespunzătoare.

Pacienții cu insuficiență renală cărora li se administrează trientină trebuie să rămână sub supraveghere medicală regulată pentru controlul adecvat al simptomelor și concentrațiilor de cupru. De asemenea, la acești pacienți este recomandată monitorizarea atentă a funcției renale (vezi pct. 4.2).

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile.

S-a constatat că trientina reduce concentrațiile serice de fier, posibil prin reducerea absorbției acestuia și poate fi necesară administrarea de suplimente de fier. Deoarece fierul și trientina pot inhiba fiecare absorbția celuilalt, suplimentele de fier trebuie luate după cel puțin două ore de la administrarea trientinei.

Trientina este absorbită în proporție redusă după administrarea orală, iar principalul mecanism de acțiune necesită expunerea sistemică la trientină (vezi pct. 5.1) și, din acest motiv, este importantă luarea comprimatelor filmate în condiții de repaus alimentar, cu cel puțin o oră înainte de masă sau la cel puțin 2 ore după masă și la cel puțin o oră față de utilizarea oricărui alt medicament, aliment sau lapte (vezi pct. 4.2). Aceasta maximizează absorbția trientinei și reduce probabilitatea de legare a medicamentului de metalele din tractul intestinal. Nu au fost efectuate însă studii referitoare la interacțiunea cu alimentele, prin urmare amploarea efectului alimentelor asupra expunerii sistemice la trientină nu este cunoscută.

Cu toate că nu există dovezi că antiacidele care conțin calciu și magneziu influențează eficacitatea trientinei, administrarea separată a acestora este o practică bună.

Există un volum limitat de date legate de utilizarea trientinei la femeile gravide.

Studiile la animale au indicat toxicitate asupra funcției de reproducere, care a reprezentat, probabil, un rezultat al deficitului de cupru indus de trientină (vezi pct. 5.3).

Cuprior trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a beneficiilor, comparativ cu riscurile tratamentului, pentru fiecare pacientă în parte. Factorii care trebuie luați în calcul includ riscurile asociate cu boala în sine, riscul indus de tratamentele alternative disponibile și posibilul efect teratogen al trientinei (vezi pct. 5.3).

Cuprul este necesar pentru creșterea și dezvoltarea mentală corespunzătoare și, din acest motiv, pot fi necesare ajustări ale dozei, pentru a se asigura faptul că fătul nu va prezenta un deficit de cupru, iar monitorizarea atentă a pacientei este esențială (vezi pct. 4.4).

Sarcina trebuie monitorizată cu atenție pentru a detecta posibilele anomalii fetale și pentru a evalua concentrațiile serice materne de cupru pe tot parcursul sarcinii. Doza utilizată de trientină trebuie ajustată pentru a menține concentrațiile serice de cupru în limitele normale.

Copiii născuți de mame tratate cu trientină trebuie monitorizați în ce privește concentrațiile serice de cupru, după cum este necesar.

Nu se cunoaște dacă trientina se excretă în laptele matern. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Trebuie luată o decizie privind întreruperea alăptării sau întreruperea/abținerea de la terapia cu Cuprior, ținându-se cont de beneficiul alăptării pentru copil și de beneficiul terapiei pentru femeie.

Nu se cunoaște dacă trientina are efecte asupra fertilității umane.

Cuprior nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cea mai frecvent raportată reacție adversă la trientină este greața. În timpul tratamentului pot apărea anemie gravă prin deficit de fier și colită severă.

Următoarele reacții adverse au fost raportate la utilizarea trientinei pentru boala Wilson.

Frecvențele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/00 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/00), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme și organe Reacții adverse

Tulburări hematologice și limfatice Mai puţin frecvente: anemie sideroblastică

Cu frecvență necunoscută: anemie cu deficit de fier.

Tulburări gastrointestinale Frecvente: greață.

Cu frecvență necunoscută: duodenită, colită (inclusiv colită severă).

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Mai puțin frecvente: erupție cutanată tranzitorie, prurit, subcutanat eritem.

Cu frecvență necunoscută: urticarie.

Este importantă raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

S-au raportat cazuri ocazionale de supradozaj cu trientină. În cazurile în care s-au utilizat până la 20 g de bază de trientină, nu au fost raportate reacții adverse evidente. Un supradozaj mare, cu 40 g de bază de trientină, a determinat amețeală și vărsături autolimitante, fără a fi raportate alte sechele clinice sau modificări biochimice semnificative.

Nu există antidot pentru supradozajul acut cu trientină.

Tratamentul excesiv cronic poate duce la deficit de cupru și anemie sideroblastică reversibilă.

Tratamentul excesiv și eliminarea excesivă a cuprului pot fi monitorizate utilizând valorile excreției cuprului în urină și ale concentrațiilor cuprului nelegat de ceruloplasmină. Este necesară monitorizarea atentă pentru optimizarea dozei sau pentru ajustarea tratamentului, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).

Grupa farmacoterapeutică: Alte medicamente pentru tractul digestiv și metabolism, diverse medicamente pentru tractul digestiv și metabolism, codul ATC: A16AX12.

Trientina este o substanță care chelează cuprul, al cărei mecanism de acțiune principal este să elimine cuprul absorbit din corp prin formarea unui complex stabil, care este eliminat ulterior prin excreție urinară. Trientina poate chela și cuprul din tractul intestinal și astfel poate inhiba absorbția cuprului.

Absorbția trientinei după administrarea orală este redusă și variabilă la pacienții cu boala Wilson.

Profilul farmacocinetic al Cuprior a fost evaluat după administrarea orală de doze unice de 450 mg, 600 mg și 750 mg de trientină la subiecți sănătoși, bărbați și femei. Concentrațiile plasmatice de trientină au crescut rapid după administrare, atingând concentrația maximă mediană după 1,25 până la 2 ore. După aceea, concentrația plasmatică de trientină a scăzut în mod multifazic, inițial rapid, urmat de o fază de eliminare mai lentă. Profilurile farmacocinetice generale au fost asemănătoare la bărbați și femei, cu toate că bărbații au avut concentrații plasmatice de trientină mai mari.

Există puține cunoștințe despre distribuția trientinei în organe și țesuturi.

Trientina este acetilată la doi metaboliți principali, N(1)-acetiltrietilenetetramină (MAT) și

N(1),N(10)-diacetiltrietilenetetramină (DAT). MAT poate participa și la acțiunea clinică generală a

Cuprior, însă importanța MAT în efectul general al Cuprior asupra concentrațiilor de cupru nu este încă determinată.

Trientina și metaboliții săi se excretă rapid în urină, deși concentrații reduse de trientină mai pot fi detectate în plasmă după 20 de ore. Trientina neabsorbită este eliminată prin excreția în materiile fecale.

Expunerile plasmatice la om au demonstrat o relație liniară cu dozele în cazul administrării orale de trientină.

Datele preclinice obținute pentru trientină au indicat reacții adverse neobservate în studiile clinice, dar semnalate la animale la valori de expunere similare cu cele clinice și cu posibilă relevanță pentru utilizarea clinică, după cum urmează:

Toxicitatea în cazul administrării de doze repetate

Trientina administrată la șoarece în apa de băut a determinat o frecvență crescută a inflamării interstițiului pulmonar și infiltrări adipoase hepatice periportale. S-a observat proliferarea celulelor hematopoietice în splina masculilor. Rinichii și greutatea corporală s-au redus la masculi, precum și incidența vacuolizării citoplasmice renale. NOAEL a fost stabilit la aproximativ 92 mg/kg/zi la masculi și 99 mg/kg/zi la femele. La șoarecii cărora li s-au administrat oral doze de trientină de până la 600 mg/kg/zi, timp de 26 de săptămâni, histopatologia a indicat pneumonită interstițială focală cronică însoțită de fibroză a peretelui alveolar cu incidență și severitate dependente de doză . Modificările microscopice pulmonare au fost considerate indicatoare ale unei reacții inflamatorii persistente sau ale unui efect toxic persistent asupra celulelor alveolare. Având în vedere că trientina are proprietăți iritante, s-a estimat că pneumonita interstițială cronică poate fi determinată de efectul citotoxic al trientinei indus de acumularea în celulele epiteliale bronhiolare și pneumocitele alveolare. Rezultatele nu au fost reversibile. La șobolani, NOAEL a fost considerat 50 mg/kg/zi la femele; pentru masculi nu a fost stabilit un NOAEL.

În studiile de toxicitate cu doză repetată, câinii cărora li s-au administrat oral doze de trientină de până la 300 mg/kg/zi au prezentat simptome clinice neurologice și/sau musculo-scheletice (mers anormal, ataxie, slăbiciune la nivelul membrelor, tremor al corpului), atribuite acțiunii trientinei de depleție a cuprului. NOAEL a fost stabilit la 50 mg/kg/zi, rezultând în limite de siguranță de aproximativ 4 la masculi și 17 la femele, apropiate de expunerile terapeutice la om.

Genotoxicitatea

În general, trientina a avut ca rezultat teste pozitive în studiile de genotoxicitate in vitro, inclusiv testul

Ames și testele de genotoxicitate în celulele de mamifere. In vivo, însă, trientina a determinat rezultat negativ al testului micronucleilor la șoareci.

La rozătoarele hrănite în timpul gestației cu o dietă cu conținut de trientină, frecvența reabsorbțiilor și incidența fetușilor anormali la termen au avut o creștere dependentă de doză. Aceste efecte pot fi determinate de deficitul de cupru și zinc indus de trientină.

Toleranță locală

Datele in silico estimează că trientina prezintă proprietăți iritante și sensibilizante. Au fost raportate rezultate pozitive pentru potențialul de sensibilizare în testele de maximizare efectuate la cobai.

Manitol

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Dibehenat de glicerol

Alcool polivinilic

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Monocaprilocaprat de glicerol (tip I)

Oxid galben de fer (E 172)

Laurilsulfat de sodiu

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Blistere oPA-Al-PVC/Al, fiecare blister conține 8 comprimate filmate.

Mărimi de ambalaj: 72 sau 96 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

Orphalan 226 Boulevard Voltaire 75011 Paris

Franța

EU/1/17/1199/001 72 comprimate filmate

EU/1/17/1199/002 96 comprimate filmate

Data primei autorizări: 5 septembrie 2017

Data ultimei reînnoiri a autorizației: 18 august 2022

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.