Prospect CIPROFLOXACINA VIOSER 2mg / ml SOLUȚIE PERFUZABILĂ
Indicat în: infecții bacteriene
Cale de administrare: prin perfuzie
Substanța: ciprofloxacină (antibiotic fluorochinolonic)
ATC: J01MA02 (Antiinfecțioase de uz sistemic | Chinolone antibacteriene | Fluoroquinolonele)
Poate necesita ajustarea dozei în boli renale.
Risc de reacție alergică severă. Solicitați urgent ajutor medical dacă apar simptome grave.
Solicitați sfatul medicului dacă apare diaree severă sau persistentă.
Nu luați împreună cu lapte, calciu, fier, magneziu sau antiacide, dacă prospectul recomandă separarea.
Evitați expunerea excesivă la soare sau radiații UV.
Poate avea interacțiuni importante cu alte medicamente.
Poate afecta nervii sau sistemul nervos.
Poate crește riscul de tulburări de ritm cardiac.
Poate crește riscul de convulsii.
Opriți tratamentul și cereți sfatul medicului dacă apare durere de tendon.
Ciprofloxacina este un antibiotic din clasa fluorochinolonelor utilizat pentru tratarea unei game largi de infecții bacteriene. Este indicată în infecții ale tractului urinar, infecții respiratorii, infecții gastrointestinale, infecții ale pielii și țesuturilor moi, precum și în anumite infecții osoase și articulare. De asemenea, este utilizată în tratamentul antraxului.
Ciprofloxacina acționează prin inhibarea ADN-girazei și a topoizomerazei IV, enzime esențiale pentru replicarea și repararea ADN-ului bacterian, ceea ce duce la distrugerea bacteriilor. Este disponibilă sub formă de tablete, soluții injectabile și picături oftalmice sau auriculare.
Efectele secundare pot include greață, diaree, dureri de cap, amețeli sau reacții alergice. În cazuri rare, poate provoca tendinită, rupturi de tendoane sau reacții severe, cum ar fi neuropatia periferică. Este contraindicată la copii, femei însărcinate și la pacienții cu hipersensibilitate la fluorochinolone.
Date generale despre CIPROFLOXACINA VIOSER 2mg / ml
- Substanța: ciprofloxacină
- Data ultimei liste de medicamente: 01-06-2026
- Codul comercial: W68020002
- Concentrație: 2mg / ml
- Forma farmaceutică: SOLUȚIE PERFUZABILĂ
- Cantitate: 10
- Prezentare produs: cutie x10 flac transparente din pejd x200ml sol perf
- Tip produs: Medicament generic
- Preț: 183.65 RON
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Forme farmaceutice disponibile pentru ciprofloxacină
Concentrațiile disponibile pentru ciprofloxacină
- 0.3%
- 1000mg
- 100mg
- 100mg/10ml
- 100mg/50ml
- 10mg/ml
- 200mg/100ml
- 250mg
- 2mg/ml
- 3mg/ml
- 400mg/200ml
- 500mg
- 50mg/ml
- 750mg
Prospect CIPROFLOXACINA VIOSER 2mg/ml
Combinații cu alte substanțe
Listele de compensare pentru CIPROFLOXACINA VIOSER 2mg / ml Vioser
GX (C1) - GENERIC (utilizat în lista de compensare, C1, pentru alt diagnostic)
Preț
Coplată
Plată pacient
183.65 RON
183.65 RON
0.00 RON
PNS 1.A (C2) - Persoane cu infecție HIV/SIDA şi tratatamentul postexpunere
Preț
Coplată
Plată pacient
183.65 RON
183.65 RON
0.00 RON
Conținutul prospectului pentru medicamentul CIPROFLOXACINA VIOSER 2mg / ml SOLUȚIE PERFUZABILĂ
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 2 mg.
100 ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 200 mg.
200 ml soluție perfuzabilă conține ciprofloxacină 400 mg.
Excipient(ți) cu efect cunoscut: fiecare ml soluție perfuzabilă conține sodiu 3,724 mg (0,162 mmol)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluție incoloră, limpede, sterilă, fără particule.
Valoarea pH-ului soluţiei perfuzabile variază de la 3,9 până la 4,5.
Osmolaritatea soluției este cuprinsă între 270 - 320 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluţie perfuzabilă este indicat în tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).
Adulţi* Infecţii ale tractului respirator inferior determinate de bacterii Gram-negativ:
- exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
În exacerbările bolii pulmonare obstructive cronice, Ciprofloxacină VIOSER trebuie administrat doar dacă se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene recomandate în mod uzual pentru tratamentul acestor infecții.
- infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică sau bronşiectazii;
- pneumonie;
* Otită medie cronică purulentă;
* Exacerbare acută a sinuzitei cronice, mai ales dacă aceasta este produsă de bacterii Gram-negativ;
* Pielonefrită acută
* Infecţii complicate ale tractului urinar;
* Prostatită bacteriană
* Cistită acută necomplicată
Ciprofloxacină VIOSER trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.
* Infecții ale aparatului genital
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
- Uretrită gonococcică și cervicite determinate de Neisseria gonorrhoeae
- Boală inflamatorie pelvină, inclusiv cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
* Infecţii ale tractului gastro-intestinal (de exemplu 'diareea călătorului”);
* Infecţii intra-abdominale;
* Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi determinate de bacterii Gram-negativ;
* Otită externă malignă;
* Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizată în abordarea terapeutică a pacienților cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană.
Copii şi adolescenţi* Infecţii bronhopulmonare din fibroza chistică produse de Pseudomonas aeruginosa;
* Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită acută;
* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă se consideră că este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).
Înainte de iniţierea terapiei, o atenţie specială trebuie acordată informaţiilor disponibile privind rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale despre utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologic(e), de funcţia renală a pacientului şi de greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii, de evoluţia clinică şi de rezultatele bacteriologice.
După iniţierea tratamentului pe cale intravenoasă, se poate trece la administrarea pe cale orală sub formă de comprimate sau suspensie orală, dacă este indicat de contextul clinic şi sub supraveghere medicală. Tratamentul pe cale intravenoasă trebuie urmat de administrarea pe cale orală, cât mai curând posibil.
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neuropenici şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
AdulțiIndicație Doza zilnică Durata totală a exprimată în mg tratamentului (incluzând trecerea la terapia cu administrare orală cât mai curând posibil)
Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile zi până la 400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale Exacerbare acută a 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile tractului sinuzitei cronice zi până la respirator superior 400 mg de trei ori pe zi
Infecții ale urechii Otită medie cronică 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile supurativă zi până la 400 mg de trei ori pe zi
Otită externă malignă 400 mg de trei ori pe 28 zile până la 3 luni zi
Pielonefrite acute 400 mg de două ori pe 7 până la 21 de zile, zi până la perioada poate fi 400 mg de trei ori pe prelungită peste 21 de zi zile în anumite circumstanțe specifice (cum sunt abcesele)
Infecţii ale Cistite necomplicate 200 mg de două ori pe 3 zile tractului urinar zi până la 400 mg de două ori pe zi
La femei în perioada pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 400 mg
Uretrită gonococcică și 400 mg ca doză unică 1 zi (doză unică) cervicite determinate de
Neisseria gonorrhoeae
Prostatite bacteriene 400 mg de două ori pe 2 până la 4 săptămâni zi până la (acut) 400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale Orhiepididimită și boală 400 mg de două ori pe Cel puțin 14 zile tractului genital inflamatorie pelvină zi până la 400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale Diarree cauzată de 400 mg de două ori pe 1 zi tractului gastro- bacterii patogene zi intestinal și incluzând Shigella spp.
infecţii intra- altele decât Shigella abdominale dysenteriae tip 1 și tratament empiric al diareei călătorului severe
Diarree cauzată de 400 mg de două ori pe 5 zile
Shigella dysenteriae tip 1 zi
Diarree cauzată de Vibrio 400 mg de două ori pe 3 zile cholerae zi
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe 7 zile zi
Infecţii intra-abdominale 400 mg de două ori pe 5 până la 14 zile cauzate de bacterii Gram- zi până la negativ 400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 400 mg de două ori pe 7 până la 14 zile zi până la 400 mg de trei ori pe zi
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 400 mg de două ori pe maxim 3 luni zi până la 400 mg de trei ori pe zi
Pacienți cu neutropenie care prezintă febră 400 mg de două ori pe Tratamentul trebuie suspectată a fi cauzată de o infecție bacteriană zi până la continuat pe toată durata 400 mg de trei ori pe neutropeniei
Ciprofloxacina trebuie administrată zi concomitent cu alte medicamente antibacteriene adecvate în conformitate cu recomandările oficiale.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere 400 mg de două ori pe 60 zile de la confirmarea şi tratament curativ) pentru persoanele care zi expunerii la Bacillus necesită tratament parenteral anthracis
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată
Copii şi adolescenţiIndicaţie Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (incluzând trecerea la terapia cu administrare orală cât mai curând posibil)
Fibroza chistică 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un 10 până la 14 zile maxim de 400 mg per doză
Infecţiile complicate de tract urinar 6 mg/kg de trei ori pe zi până la 10 până la 21 zile şi pielonefrite acute 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză
Antrax prin inhalare (profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 60 zile de la confirmarea expunerii după expunere şi tratament curativ) 15 mg/kg de două ori pe zi cu un la Bacillus anthracis pentru persoanele care necesită maxim de 400 mg per doză tratament parenteral
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată
Alte infecţii severe 10 mg/kg de trei ori pe zi cu un În funcţie de tipul infecţiei maxim de 400 mg per doză
Pacienţi vârstniciLa pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.
Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică
Dozele recomandate de iniţiere şi de întreţinere, pentru pacienţii cu insuficienţă renală:
Clearance al creatininei Creatinină serică Doza administrată intravenos [ml/min/1,73 m2] [µmol/l] [mg] >60 <124 Vezi doza uzuală 30-60 124 - 168 200-400 mg la interval de 12 ore <30 >169 200-400 mg la interval de 24 ore
Pacienţi care efectuează >169 200-400 mg la interval de 24 ore hemodializă (după dializă)
Pacienţi care efectuează dializă >169 200-400 mg la interval de 24 ore peritoneală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Doza la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiată.
Mod de administrareCiprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă trebuie inspectat vizual înainte de utilizare. Nu trebuie utilizat dacă este tulbure.
Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de 60 minute.
La pacienţii adulţi, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 400 mg şi de 30 minute pentru doza de Ciprofloxacină VIOSER 200 mg. Perfuzia lentă într-o venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile compatibile (vezi pct. 6.6).
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor conținând chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3).
Reacții adverse grave la medicament, prelungite și potențial ireversibile
La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse prelungite (care persistă timp de luni sau ani), reacții adverse grave și potențial ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv). Ciprofloxacina trebuie întreruptă imediat la primele semne sau simptome ale oricărei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să contacteze medicul curant pentru recomandări.
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina în monoterapie nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi determinate de microorganisme Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, din cauza eficacităţii inadecvate.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de izolate de Neisseria gonorrhoeae rezistente la fluorochinolone. Pentru orhiepididimită și boli inflamatorii pelviene, administrarea empirică de ciprofloxacină poate fi luată în considerare doar în asociere cu un alt agent antibacterian adecvat (de exemplu, o cefalosporină), doar dacă poate fi exclusă prezența Neisseria gonorrhoeae rezistent la ciprofloxacină. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecții complicate ale tractului urinar
Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai comun patogen implicat în infecțiile complicate ale tractului urinar - variază în Uniunea Europenă. Medicii prescriptori sunt sfătuiți să ia în considerare prevalența locală a rezistenței Escherichia coli la fluorochinolone.
Infecții complicate ale tractului urinar și pielonefrite acute
Tratamentul cu ciprofloxacină pentru infecțiile tractului urinar trebuie luat în considerare când nu pot fi utilizate alte terapii, și trebuie să se bazeze pe rezultatul investigațiilor microbiologice. Studiile clinice au inclus copii și adolescenți cu vârsta de la 1-17 ani.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecții ale oaselor și articulațiilor
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să urmeze recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii și adolescențiUtilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice și/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 - 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi, respectiv, de 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost de 9,0% şi, respectiv, de 5,7%. Creșterea în timp a incidenței cazurilor de artropatie suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, din cauza evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturi adiacente (vezi pct. 4.8)
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 - 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult mai limitată.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
HipersensibilitateHipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice și anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Tendinite și rupturi de tendon
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Tendinitele și rupturile de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Achile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterale, pot apărea în primele 48 de ore de la începerea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone și apariția acestora a fost raportată chiar și timp de până la câteva luni după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Riscul de tendinite și rupturi de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organe solide și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. De aceea, administrarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.
La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamaţie), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt și trebuie luat în considerare un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectate trebuie tratate corespunzător (de exemplu, imobilizare). Corticosteroizii nu trebuie utilizați dacă apar semne de tendinopatie.
Pacienți cu miastenia gravis
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauție la pacienți cu miastenia gravis, din cauză că simptomele pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Anevrism și disecție aortică
Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție aortică după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică, sau în prezența alți factori sau condiții care predispun la anevrism și disecție aortică (de exemplu, sindromul Marfan, sindrom vascular Ehlers-Danlos, arterită Takayasu, arterită cu celule gigantice, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză diagnosticată).
În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.
Tulburări de vedereÎn cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie solicitat imediat consultul unui medic oftalmolog.
FotosensibilitateS-a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
ConvulsiiCiprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8).
Neuropatie perifericăAu fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care au dus la parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune la pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone. Pacienții tratați cu ciprofloxacină trebuie sfătuiți să se adreseze medicului înainte de a continua tratamentul, dacă manifestă simptome de neuropatie cum ar fi durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală sau slăbiciune, pentru a preveni dezvoltarea unei afecțiuni potențial ireversibile.
(vezi pct. 4.8)
Reacții psihice
După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Tulburări cardiaceAtunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, este necesară atenție la pacienții cu factor de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu:
- Sindrom congenital QT prelungit
- Utilizare concomitentă de medicamente care sunt cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de exemplu antiaritmice de lasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
- Dezechilibru electrolitic (de exemplu hipokalemie, hipomagnezie)
- Boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
Pacienții vârstnici și femeile pot fi mult mai sensibili la medicamentele ce prelungesc intervalul QT.
De aceea, este necesară prudență dacă se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la aceste grupe de populație (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9)
Disglicemie
Similar tuturor chinolonelor, au fost raportate modificări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), în general la pacienții vârstnici cu diabet zaharat cărora li se administrează tratament concomitent cu un antidiabetic oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8).
În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinareS-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficiență renalăDeoarece ciprofloxacina este excretată extensiv prin căile renale, se recomandă ajustarea dozelor la pacienții cu insuficiență renală, așa cum este descris la pct. 4.2, pentru a evita o creștere a reacțiilor adverse din cauza acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În cazul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie, icter, urină închisă la culoare, prurit sau abdomen sensibil).
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.
Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi, dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.
RezistenţăÎn timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţă la ciprofloxacină trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. În mod particular în timpul tratamentului de lungă durată şi/sau în cazul infecţiilor nozocomiale, în special în cazul infecţiilor provocate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas, este posibil riscul de selectare a unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate provoca creşterea concentraţiei serice a medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină), administrate concomitent. În consecinţă, pacienţii cărora li se administrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina trebuie monitorizaţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice, în special în cazul teofilinei (vezi pct. 4.5). Administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu tizanidină este contraindicată.
MetotrexatNu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laboratorActivitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis poate determina rezultate fals negative ale testelor bacteriologice în probele prelevate de la pacienții tratați cu ciprofloxacină.
Reacţii la nivelul locului injectării
S-au raportat reacţii locale la nivelul locului de administrare intravenoasă după administrarea de ciprofloxacină. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de ≤ 30 minute. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea perfuziei.
Administrarea intravenoasă ulterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului în care reacţiile reapar sau se agravează.
Conținut de sodiuAcest medicament conține 3,724 mg sodiu per 1 ml.
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 100 ml)
Acest medicament conține 372,4 mg sodiu per 100 ml, echivalent cu 19% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml (flacon a 200 ml)
Acest medicament conține 744,8 mg sodiu per 200 ml, echivalent cu 37% din doza zilnică maximă recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.
Doza zilnică maximă din acest medicament conține sodiu echivalent cu 112% din doza zilnică maximă recomandată de OMS.
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are un conținut crescut de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în mod special la pacienții care urmează o dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii tratați cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).
ProbenecidProbenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată concomitent cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
MetotrexatTransportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
TeofilinăAdministrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
FenitoinăAdministrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.
CiclosporinăLa administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent (bisăptămânal) al valorilor creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei KAdministrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K poate creşte efectele anticoagulante ale acestuia. Factorii de risc pot varia în funcţie de stările infecţioase, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste circumstanţe este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă).
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi Cmax pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi, respectiv, 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
LidocainăLa voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apărea o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.
ClozapinăDupă administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi, respectiv, 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
SildenafilCmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea orală a unei doze de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi sildenafil.
Agomelatină
În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a expunerii la agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. 4.4).
Zolpidem
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale/ neonatale. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, nu pot fi excluse leziunile induse de medicament la nivelul cartilajelor articulare în cazul organismului uman imatur/făt (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
AlăptareaCiprofloxacina se excretă în laptele matern. Din cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
FertilitateaNu sunt disponibile date la om cu privire la fertilitatea bărbaților și femeilor. Studiile de fertilitate efectuate la animale nu au prezentat dovezi de afectare a fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ciprofloxacină VIOSER 2 mg/ml soluție perfuzabilă are influență moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Din cauza efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse la medicament (RAM) sunt greaţa, diareea, vărsăturile, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii şi reacţii la locul injectării şi perfuzării.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos clasificate în funcție de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, frecvente necunoscută sisteme şi (nu poate fi organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1/10000 estimată din <1/10 <1/100 <1/1000 datele disponibile)
Infecţii şi Suprainfecţii infestări micotice
Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie hematologice Anemie hemolitică şi limfatice Neutropenie Agranulocitoz Leucocitoză ă
Trombocitopeni Pancitopenie e (cu risc letal)
Trombocitemie Aplazie medulară (cu risc letal)
Tulburări ale Reacţii alergice Reacţie sistemului Edem alergic/ anafilactică imunitar angioedem Șoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip boala serului
Tulburări Sindromul de endocrine secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)
Tulburări Apetit Hiperglicemie Comă metabolice şi diminuat Hipoglicemie hipoglicemicde nutriţie (vezi pct. 4.4) ă (vezi pct. 4.4)
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, frecvente necunoscută sisteme şi (nu poate fi organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1/10000 estimată din <1/10 <1/100 <1/1000 datele disponibile)
Tulburări Hiperactivitate Confuzie şi Reacţii Manie, psihice* psihomotorie/dezorientare psihotice incluzând agitaţie Reacţie de (care pot hipomanie anxietate culmina
Vise anormale potenţial cu
Depresie (care ideaţie/gândupoate culmina ri sucidale, potenţial cu tentative de ideaţie/gânduri suicid sau sucidale, suicid) (vezi tentative de pct. 4.4) suicid sau suicid) (vezi pct.
4.4)
HalucinaţiiTulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică și nervos* Tulburări ale Hipoestezie coordonare polineuropatisomnului Tremor Tulburări de e (vezi
Tulburări ale Convulsii mers pct. 4.4) sensibilităţii (inclusiv status Tulburări ale gustative epilepticus, vezi sensibilităţii (disgeuzie) pct. 4.4) olfactive Vertij Hipertensiune intracraniană și pseudotumor cerebral
Tulburări Tulburări de Tulburări ale oculare* vedere (de percepţiei exemplu, culorilor diplopie)
Tulburări Tinnitus acustice şi (zgomote în vestibulare* urechi) Pierdere a auzului/tulburări de auz
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, frecvente necunoscută sisteme şi (nu poate fi organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1/10000 estimată din <1/10 <1/100 <1/1000 datele disponibile)
Tulburări Tahicardie Aritmie cardiace ventriculară și torsada vârfurilor (raportate predominant la pacienţii cu factori de risc de prelungire a
QT), prelungire a intervalului
QT , evidenţiată
ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări Vasodilataţie Vasculită vasculare Hipotensiune arterială
SincopăTulburări Dispnee respiratorii, (inclusiv status toracice şi astmatic) mediastinale
Tulburări Greaţă Vărsături Diaree asociată Pancreatită gastro- Diaree Dureri antibioterapiei, intestinale gastrointestinal inclusiv colita e şi pseudomembranabdominale oasă (foarte rar
Dispepsie asociată cu
Flatulenţă deces) (vezi pct.
4.4)
Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză hepatobiliare transaminazelo hepatică hepatică (în r Icter colestatic cazuri foarte
Creşteri ale Hepatită rare cu bilirubinei evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4)
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, frecvente necunoscută sisteme şi (nu poate fi organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1/10000 estimată din <1/10 <1/100 <1/1000 datele disponibile)
Afecţiuni Erupţii Reacţii de Peteşii Pustuloză cutanate şi cutanate fotosensibilitate Eritem exantematoasale ţesutului tranzitorii (vezi pct. 4.4) polimorf ă generalizată subcutanat Prurit Eritem nodos acută Urticarie Sindrom (PEGA),
Stevens- Reacție
Johnson (care alergică la poate avea medicament, risc letal) cu eozinofilie
Necroliză și simptome epidermică sistemice toxică (care (DRESS) poate avea risc letal)
Tulburări Durere Mialgie Astenie musculo- musculo- Artrită musculară scheletice și scheletică Tonus muscular Tendinită ale ţesutului (dureri ale crescut şi Ruptură de conjunctiv * extremităţilor, crampe tendoane (în dorsalgii, special a dureri toracice) tendonului lui
Artralgie Achile) (vezi pct. 4.4)
Exacerbarea simptomelor de miastenie gravis (vezi pct. 4.4)
Tulburări Disfuncție Insuficienţă renale şi ale renală renală căilor urinare Hematurie
Cristalurie (vezi pct. 4.4)
Nefrită tubulo-interstiţială
Tulburări Reacţii la Astenie Edem generale şi la nivelul Febră Transpiraţii nivelul locului de (hiperhidroză) locului de perfuzare administrare (numai
* pentru administrarea intravenoasă)
Clasificarea Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Frecvenţă pe aparate, frecvente necunoscută sisteme şi (nu poate fi organe ≥1/100 și ≥1/1000 şi ≥1/10000 şi <1/10000 estimată din <1/10 <1/100 <1/1000 datele disponibile)
Investigaţii Creşterea Creşterea INR crescut diagnostice fosfatazei amilazei serice (la pacienţii alcaline serice trataţi cu antagonişti de vitamină
K)
*Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie și nevralgie, oboseală, simptome psihiatrice (inclusiv tulburări ale somnului, anxietate, atacuri de panică, depresie și idei suicidare), afectare a memoriei și concentrării, și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4).
Următoarele reacţii adverse au mai frecvente la subgrupurile de pacienţi la care s-a administrat tratament pe cale intravenoasă sau la care s-a administrat tratament secvenţial (intravenos, apoi oral):
Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale transaminazelor, erupţii cutanate tranzitorii
Mai puţin Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii, parestezie şi disestezie, frecvente convulsii, vertij, tulburări de vedere, surditate, tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, insuficienţă hepatică tranzitorie, icter colestatic, insuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, deprimare medulară, şoc anafilactic, reacţii psihotice, migrenă, tulburări olfactive, tulburări auditive, vasculită, pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon
Copii şi adolescenţiFrecvenţa artropatiei (artralgie, artrite), menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii și adolescenți, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro
Website: www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj cu 12 g de ciprofloxacină duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj cu 16 g de ciprofloxacină determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar şi acidificarea urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În caz de supradozaj trebuie instituit tratamentul simptomatic. Din cauza posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene pentru uz sistemic, fluorchinolone, codul ATC: J01MA02
Mecanism de acţiune:Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie):
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism bacterian patogen şi, respectiv, de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanismul rezistenţei:Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul obţinut al rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizicochimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul de activitate antibacteriană:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:
Recomandările EUCAST
Microorganisme Susceptibil Rezistent
Enterobacteriaceae S ≤ 0.25 mg/l R > 0,5 mg/l
Salmonella spp. S ≤ 0.06 mg/l R > 0,06 mg/l
Pseudomonas spp. S ≤ 0.5 mg/l R > 0,5 mg/l
Acinetobacter spp. S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae S ≤ 0,06 mg/l R > 0,06 mg/l
Moraxella catarrhalis S ≤ 0,125 mg/l R > 0,125 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitidis S ≤ 0,03 mg/l R > 0,03 mg/l Concentraţii ţintă nelegate de S ≤ 0,25 mg/l R > 0,5 mg/l speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4).
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitivBacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativAeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp. *
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobeMobiluncus
Alte microorganismeChlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢA DOBÂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitivEnterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. *(2)
Microorganisme aerobe Gram-negativAcinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia +*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae *
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobePeptostreptococcus spp.
Propionibacterium acne
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitivActinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativStenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobeExcepted as listed above
Alte microorganismeMycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): Suşele de S-aureus rezistente la meticilină exprimă foarte frecvent rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 - 50% pentru toate speciile de stafilococi, şi este în general mai mare în infecţii nozocomiale izolate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea în perfuzie intravenoasă a ciprofloxacinei, media concentraţiilor serice maxime a fost obţinută la sfârşitul perfuziei. Farmacocinetica ciprofloxacinei a fost liniară pentru un interval de doze de până la 400 mg administrate intravenos.
Compararea parametrilor farmacocinetici rezultaţi după un tratament intravenos de două şi de trei ori pe zi nu a evidenţiat acumularea ciprofloxacinei şi a metaboliţilor acesteia.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost echivalentă în cazul administrării unei doze de 200 mg ciprofloxacină în perfuzie intravenoasă, timp de 60 minute cu administrarea pe cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele fiind administrate la interval de 12 ore.
O perfuzie intravenoasă timp de 60 minute cu doza de 400 mg ciprofloxacină la interval de 12 ore şi o doză de 500 mg administată orală, ambele la interval de 12 ore au fost bioechivalente din punct de vedere al ASC.
Doza de 400 mg administrată intravenos timp de 60 minute, la interval de 12 ore, a determinat o Cmax similară celei observate în cazul administrării unei orale a unei doze de 750 mg.
Doza de 400 mg administrată intravenos timp de 60 minute, la interval de 8 ore şi o doză de 750 mg administrată oral la interval de 12 ore sunt echivalente din punct de vedere al ASC.
DistribuţieLegarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%).ciprofloxacina este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 până la 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care le depăşesc concentraţiile plasmatice.
MetabolizarePatru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
EliminareCiprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale.
Excreţia ciprofloxacinei (% din doză) Administrare intravenoasă
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 61,5 15,2
Metaboliţi (M1-M4) 9,5 2,6
Clearance-ul renal este cuprins între 180 - 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins între 480 - 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi celor de secreţie tubulară. Funcţia renală sever afectată duce la creşterea timpului de înjumătăţire al ciprofloxacinei cu până la 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans-intestinale, dar şi metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.
Copii şi adolescenţiDatele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 - 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 - 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*oră/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*oră/l) şi 16,5 mg*oră/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*oră/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid lactic (S)
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Clorură de sodiu
Acid clorhdric diluat (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
Soluția perfuzabilă trebuie administrată întotdeauna separat, cu excepția situațiilor în care s-a confirmat compatibilitatea cu alte soluții/medicamente. Semnele vizibile de incompatibilitate sunt, de exemplu, precipitarea, aspectul tulbure și modificările de culoare.
Incompatibilitatea apare cu toate soluțiile perfuzabile/medicamentele care sunt chimic sau fizic instabile la pH-ul soluției (de exemplu soluții de penicilină, heparină), în special în combinaţie cu soluţii ajustate la un pH alcalin (pH-ul soluțiilor de ciprofloxacină: 3,9 - 4,5).
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După desigilare și diluare
Medicamentul trebuie utilizat imediat după prima deschidere și diluare.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de temperatură pentru păstrare.
A se păstra flaconul în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiții de păstrare după desigilare și diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane transparente de polietilenă de joasă densitate (PEJD), cu capacitate nominală de 100 ml (volum de umplere de 100 ml) și capacitate nominală de 250 ml (volum de umplere de 200 ml).
Flaconele au atasate dopuri PEJD cu dublu port.
Mărimea ambalajului: Cutii din carton cu flacoane PEJD N10 x 100 ml, N10 x 200 ml
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Soluția perfuzabilă de ciprofloxacină este compatibilă cu soluție Ringer, soluție Ringer lactat și soluții de glucoză 5% și 10%. Când soluția perfuzabilă de ciprofloxacină este amestecată cu soluții perfuzabile compatibile, din punctele de vedere microbian și al sensibilității la lumină, soluțiile rezultate trebuie administrate imediat după amestecare.
Deoarece soluția perfuzabilă este sensibilă la lumină, flacoanele trebuie scoase din cutii doar înainte de utilizare.
Pentru o singură administrare.
Soluția perfuzabilă trebuie inspectată vizual înainte de utilizare, pentru a identifica particulele vizibile și modificările de culoare. Trebuie utilizate doar soluțiile limpezi și incolore.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2025