CIPROCIN 250mg comprimate filmate prospect medicament

Ciprocin 250 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 250 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină 291,00 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 11,2 mm,inscripționate cu E171 pe una din fețe.

Ciprocin comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii necomplicate şi complicate, incluzând infecţii severe provocate de microorganisme sensibile la ciprofloxacină (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

* Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):

▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, ▪ infecţii bronhopulmonare la pacienţii cu fibroza chistică sau în bronşiectazie, ▪ pneumonie.

* Otită medie cronică purulentă.

* Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ.

* Infecţii ale tractului urinar.

* Uretrită gonococică şi cervicită.

* Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.

* Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.

În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.

* Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).

* Infecţii intra-abdominale.

* Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.

* Otită externă malignă.

* Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.

* Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.

* Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici.

* Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.

* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ)

* Cistită acută necomplicată

În cistita acută necomplicată, Ciprocin trebuie utilizat numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.

* Pielonefrită acută

* Infecții complicate la nivelul tractului urinar

* Prostatită bacteriană

- Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică

* Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

* Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,

Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv potenţialul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile zi până la 750 mg de două ori pe zi

Infecţii ale Exacerbare sinuzitei 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile tractului respirator cronice zi până la 750 mg de superior două ori pe zi

Otită medie cronică 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile purulentă zi până la 750 mg de două ori pe zi

Otită externă 750 mg de două ori pe 28 zile până la 3 luni malignă zi

Infecţii ale Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe 3 zile tractului urinar zi până la 500 mg de două ori pe zi

La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 500 mg

Cistită complicată 500 mg de două ori pe 7 zile

Pielonefrită zi necomplicată

Pielonefrită 500 mg de două ori pe cel puţin 10 zile; poate fi complicată zi până la 750 mg de continuat mai mult de 21 zile două ori pe zi în unele circumstanţe specifice (cum sunt abcesele)

Prostatită 500 mg de două ori pe 2 - 4 săptămâni (acută) până zi până la 750 mg de la 4 - 6 săptămâni (cronică) două ori pe zi

Infecţii ale Uretrită gonococică 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică) tractului genital şi cervicită

Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe cel puţin 14 zile boală inflamatorie zi până la 750 mg de pelvină două ori pe zi

Infecţii ale Diaree determinată 500 mg de două ori pe 1 zi tractului gastro- de bacterii patogene, zi intestinal şi incluzând Shigella infecţii intra- spp cu excepţia abdominale Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor

Diaree determinată 500 mg de două ori pe 5 zile de Shigella zi dysenteriae de tip I

Diaree determinată 500 mg de două ori pe 3 zile de Vibrio cholerae zi

Febră tifoidă 500 mg de două ori pe 7 zile zi

Infecţii intra- 500 mg de două ori pe 5 până la 14 zile abdominale datorate zi până la 750 mg de două ori pe zi

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv potenţialul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină bacteriilor Gram-negativ

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe 7 până la 14 zile zi până la 750 mg de două ori pe zi

Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 500 mg de două ori pe maximum 3 luni zi până la 750 mg de două ori pe zi

Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţii 500 mg de două ori pe Tratamentul trebuie neutropenici zi până la 750 mg de continuat pe toată durata

Ciprofloxacina trebuie administrată în două ori pe zi neutropeniei asociere cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform recomandărilor oficiale

Profilaxia infecţiilor invazive determinate 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică) de Neisseria meningitidis

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 500 mg de două ori pe 60 zile de la confirmarea inhalatorie şi tratamentul curativ pentru zi expunerii la bacilul persoanele apte să primească tratament pe antraxului cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv potenţialul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg 10 până la 14 zile per doză

Infecţii complicate 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de 10 până la 21 zile ale tractului urinar două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per doză şi pielonefrită

Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de 60 zile de la după expunerea pe două ori pe zi cu un maxim de 500 mg per doză confirmarea expunerii cale inhalatorie şi la bacilul antraxului tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg În funcţie de tipul per doză infecţiilor

La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:

Clearance-ul creatininei Creatinina sericã Doza oralã [ml/min/ 1,73m²] [µmol/l] [mg] > 60 < 124 Vezi dozajul uzual. 30 - 60 124 - 168 250 - 500 mg la fiecare 12 ore <30 > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore

Pacienţi cu hemodializă > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore (după dializă)

Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.

Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.

Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

* Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.

6.1).

* Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe

Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu cu alte medicamente antibacteriene adecvaţe.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Infecții de tract urinar

Rezistența la fluoroquinolone pentru Escherichia coli - cel mai frecvent întâlnit agent patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază în întreaga Uniune Europeană. Prescriptorii sunt sfătuiți să țină seama de prevalența locală a rezistenței la Escherichia coli la fluorochinolone.

Tratamentul cu doză unică de ciprofloxacină care poate fi utilizat în cistita necomplicată la femeile aflate în perioada de pre-menopauză este de așteptat aibă o eficacitate mai mică decât tratamentul de lungă durată. Acest lucru este cu atât mai mult de luat în considerare având în vedere creșterea nivelului de rezistență a Escherichia coli la chinolone.

Infecţii intra-abdominale

Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale

Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.

Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.

Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 - 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%.

Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare.

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 - 17 ani. Există experienţe mai limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă prudenţă în tratamentul acestor copii.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 - 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Utilizarea Ciprocin trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu Ciprocin trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu (vezi și pct. 4.3).

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv).Administrarea Ciprocin trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu

Ciprocin trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.

Pacienții tratați cu Ciprocin trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile. (vezi pct. 4.8)

Dacă în timpul tratamentului cu ciprofloxacină este afectată vederea sau dacă apar oricare alte tulburări la nivelul ochilor (inflamaţie, durere oculară ce se poate accentua la lumină sau la efortul de a citi, lăcrimare), trebuie consultat imediat medicul oftalmolog(vezi pct. 4.8).

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

Sistemul nervos central

Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).

Trebuie să se acorde atenție atunci când se utilizează fluoroquinolone, inclusiv ciprofloxacină, la pacienții cu factori de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, cum ar fi, de exemplu:

- sindromul QT lung congenital

- utilizarea concomitentă de medicamente despre care se știe că prelungește intervalul QT (de exemplu, anti-aritmice din clasele I și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)

- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemie, hipomagneziemie)

- boli cardiace (de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic, bradicardie, torsada vârfurilor)

Pacienții vârstnici și femeile pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul QT. Prin urmare, trebuie să aveți grijă atunci când se utilizează fluoroquinolone, inclusiv ciprofloxacină, la aceste categorii de pacienți (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, secțiunea 4.5, secțiunea 4.8 și 4.9).

Anevrism aortic și disecție de aortă

Studiile epidemiologice raportează o creștere a riscului de anevrism și disecție de aortă după administrarea de fluorochinolone, în special la populația în vârstă.

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boală anevrismală sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic și/sau disecție de aortă sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni predispozante la anevrism sau disecție de aortă ( de exemplu, sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos- forma vasculară, arterită Takayasu, arterită cu celule gigante, boala Behcet, hipertensiune arterială, ateroscleroză cunoscută).

În caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii apărute brusc, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgență.

Oscilații ale glicemiei

Ca și în cazul tuturor quinolonelor, au fost raportate oscilații ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemie cât și hiperglicemie (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamid) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. Se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei la pacienții diabetici.

Aparatul gastro-intestinal

Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Deoarece ciprofloxacina este în mare parte excretată nemetabolizată prin calea renală, este necesară ajustarea dozei la pacienții cu funcție renală afectată, așa cum este descris în secțiunea 4.2, pentru a evita creșterea reacțiilor adverse la medicamente datorită acumulării de ciprofloxacină.

Sistemul hepatobiliar

În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate abdominală).

Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.

Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).

Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:

Formarea de complexe prin chelare

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 - 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente.

Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.

Alimente şi produse lactate

Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau numai de băuturi cu supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.

Ciprofloxacina, la fel ca alte fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudență la pacienții care primesc medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, anti-aritmice de clasă IA și III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct. 4.4.).

Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.

Metoclopramid

Metoclopramidul accelerează absorbția ciprofloxacinei (pe cale orală) accest lucru conducând la atingerea concentrațiilor plasmatice maxime într-un timp mai scurt . Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilității ciprofloxacinei.

Omeprazol

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină și omeprazol determină o ușoară reducere a Cmax și

ASC a ciprofloxacinei.

Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.

O creștere tranzitorie a concentrației de creatinină serică a fost observată atunci când medicamente care conțin ciprofloxacină și ciclosporină au fost administrate simultan. Prin urmare, este necesar să se efectueze frecvent (de două ori pe săptămână) controlul concentrațiilor serice de creatinină la acești pacienți.

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.

Glibenclamid

În cazuri particulare, administrarea concomitentă de medicamente care conțin ciprofloxacină și glibenclamidă poate intensifica acțiunea glibenclamidei (hipoglicemie).

Duloxetina

În studiile clinice, s-a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai izoenzimei CYP450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creștere a ASC și a Cmax a duloxetinei. Deși nu sunt disponibile date clinice cu privire la o posibilă interacțiune cu ciprofloxacină, efecte similare pot fi așteptate la administrarea concomitentă (vezi pct. 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).

La subiecții sănătoși s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de medicamente care conțin lidocaină cu ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, reduce clearance-ul lidocainei intravenoase cu 22%. Deși tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, o posibilă interacțiune cu ciprofloxacină asociată cu reacții adverse poate apărea la administrarea concomitentă.

După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).

Cmax și ASC pentru sildenafil au crescut aproximativ de două ori la subiecți sănătoși după o doză orală de 50 mg administrată concomitent cu ciprofloxacină de 500 mg. Prin urmare, asocierea trebuie utilizată cu precauție, la prescripția de ciprofloxacină concomitent cu sildenafil trebuind să fie luat în considerare raportul risc/beneficiu.

Agomelatina

În studiile clinice, s-a demonstrat că fluvoxamina, ca inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, inhibă în mod semnificativ metabolismul agomelatinei, ceea ce duce la o creștere de 60 de ori a expunerii la agomelatină. Deși nu sunt disponibile date clinice pentru o posibilă interacțiune cu ciprofloxacină, un inhibitor moderat al CYP450 1A2, se pot aștepta efecte similare la administrarea concomitentă ('Citocrom P450” în secțiunea 4.4).

Zolpidem

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește nivelul sanguin de zolpidem, de aceea nu este recomandată utilizarea concomitentă.

Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.

Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprocin 250 mg (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.

Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a c iprofloxacinei.

Clasificarea pe Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă aparate, sisteme >1/100 şi frecvente: > 1/10000 şi < < 1/10000 necunoscută şi organe <1/10 > 1/1000 şi < 1/1000 (nu poate fi 1/100 estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţii Colită asociată cu infestări micotice antibioticul (potenţial letală în cazuri foarte rare) (vezi pct. 4.4)

Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie hematologice şi Anemie hemolitică limfatice Neutropenie Agranulocitoză

Leucocitoză Pancitopenie (cu

Trombocitopenie risc letal)

Trombocitemie Aplazie medulară (cu risc letal)

Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii sistemului Edem anafilactice şoc imunitar alergic/edem anafilactic (cu angioneurotic risc letal) (vezi pct. 4.4)

Reacţie de tip boala serului

Tulburări Anorexie Hiperglicemie metabolice şi de nutriţie

Tulburări Sindromul endocrine secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)

Tulburări Hiperactivitate/Confuzie şi Reacţii psihice agitaţie dezorientare psihotice (vezi psihomotorie Reacţie de pct. 4.4) anxietate

Vise anormale

Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică nervos Tulburări ale Hipoestezie coordonare (vezi pct.

somnului Tremor Tulburări de 4.4)

Tulburări ale Convulsii (vezi mers sensibilităţii pct. 4.4) Tulburări gustative Vertij olfactive (disgeuzie) Hiperestezie

Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale oculare percepţiei culorilor

Tulburări Tinitus (zgomote acustice şi în urechi) vestibulare Pierderea auzului /

Tulburări de auz

Tulburări Tahicardie Aritmie cardiace ventriculară,

Alungirea intervalului

QT, torsada vârfurilor*

Tulburări Vasodilataţie Vasculită vasculare Hipotensiune arterială

Tulburări Dispnee (inclusiv respiratorii, stare astmatică) toracice şi mediastinale

Tulburări gastro- Greaţă Vărsături Pancreatită intestinale Diaree Dureri gastro-intestinale şi abdominale

Dispepsie

Flatulenţă

Tulburări Creşteri ale Insuficienţă Necroză hepatobiliare transaminazelor hepatică hepatică (în

Creşteri ale Icter colestatic cazuri foarte bilirubinei Hepatită rare cu evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii cutanate şi ale Prurit fotosensibilitate Eritem ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) polimorf subcutanat Eritem nodos

Sindrom

Stevens-Johnson (care poate avea risc letal)

Necroliză epidermică toxică (care poate avea risc letal)

Tulburări Dureri musculo- Mialgie Astenie musculo- scheletale (dureri Artrită musculară scheletice şi ale la nivelul Creşterea Tendinită ţesutului extremităţilor, tonusului Ruptură de conjunctiv dorsalgii, dureri muscular şi tendoane (în toracice) crampe special a

Artralgie tendonului lui

Achile) (vezi pct. 4.4)

Exacerbarea simptomelor miasteniei gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale Disfuncţie Insuficienţă renală şi ale căilor renală Hematurie urinare Cristalurie (vezi pct. 4.4)

Nefrită tubulo-interstiţială

Tulburări Astenie Edem generale şi la Febră Transpiraţii nivelul locului (hiperhidroză) de administrare

Investigaţii Creşterea Creşterea amilazei Creșterea diagnostice fosfatazei serice INR-ului la alcaline serice pacienții tratați cu antagoniști ai vitaminei K

*Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Antiacide care conțin calciu sau magneziu pot reduce teoretic absorbția ciprofloxacinei în supradoze.

Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).

În caz de supradozaj, trebuie aplicat tratamentul simptomatic. Monitorizarea ECG ar trebui să fie efectuată, din cauza posibilității de prelungire a intervalului QT.

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

Microorganisme Sensibile Rezistente

Enterobacterii S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Pseudomonas S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Acinetobacter S  1 mg/l R  1 mg/l

Staphylococcus spp.1 S  1 mg/l R  1 mg/l

Haemophilus influenzae şi S  0,5 mg/l R  0,5 mg/l

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Neisseria meningitides S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Concentraţii ţintă nelegate de S  0,5 mg/l R  1 mg/l speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.

* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile

Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Bacillus anthracis (1)

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilius influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Mobiluncus

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII inconstant sensibile

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp. (2)

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Stenotrophomonas maltophilia

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.

(2): Vezi pct. 4.4

După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 - 2 ore.

Dozele unice de 100 - 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză, cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.

Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 - 80%.

S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la fiecare 12 ore..

Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 - 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.

Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel: dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.

Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.

Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.

Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)

Urină Materii fecale

Ciprofloxacină 44,7 25,0

Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5

Clearance-ul renal este cuprins între 180 - 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins între 480 - 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.

Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.

Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 - 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 - 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri

Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.

Amidon de porumb,

Celuloză microcristalină,

Benzoat de sodiu (E 211),

Talc purificat,

Stearat de magneziu,

Dioxid de siliciu coloidal,

Hipromeloză2910,

Macrogol 20000,

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

4 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.

Fără cerințe speciale.

E.I.P.I.CO MED S.R.L.

B-dul Unirii Nr. 6, Bloc 8C, Scara 1, Etaj 3, Ap. 9,

Sector 4, Bucureşti, România

12331/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: August 2019

Decembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .